Ce parere aveti, ce atitudine trebuie luat fata de oamenii astia care nu-s ca mine, nu gandesc ca mine si eu nu gandesc ca ei? Practic nu gasesc o cale nici sa inteleg pe oamenii astia, nici sa gasesc o solutie de a face ceva bun in privinta asta.

Tanara si apetisanta mea sotie statea dimineata in bucatarie, pregatindu-ne ca de obicei 4 oua fierte moi, paine prajita cu unt si suc de portocale pentru micul dejun, imbracata doar cu un T-shirt scurt pe ea, cu care si dormise. Asa cum am intrat, aproape adormit, ea s-a aplecat misterios spre mine:
- Ar trebui sa faci dragoste cu mine incepand din acest moment!
- Uau! Ochii mi s-au luminat brusc, sunt oare treaz sau inca visez? Atunci nu poate sa fie decat ziua mea norocoasa! Am imbratisat-o si apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucatarie.

La final, ea mi-a spus un tandru “Multumesc!” si s-a intors iute spre aragaz, cu tricoul inca in jurul gatului.

Fericit, dar un pic derutat, am intrebat:
- Ce a fost asta?
Si mi-a explicat:
- Stii, s-a stricat cronometrul si nu stiam cat timp sa fierb ouale…

Sunt in clasa a lX-a si sunt extraordinar de timida si cat timp sunt la liceu nu vorbesc aproape deloc cu nimeni,cu familia iarasi nu suntem prea comunicativi.De fiecare data cand vin de la liceu acasa,ma inchid in camera si plang.Problema asta m-a afectat si la notele de la liceu,merg cu sila la ore si nu ma mai pot concentra din cauza asta.Uni colegi isi bat joc de mine desi nu sunt deloc urata,defapt cand a inceput anul unii colegi se dadeau la mine.Ce sa fac?Sunt intr- o depresie continua :-s.M-am gandit sa ma transfer la alt liceu unde sa dau o impresie buna colegilor.Chiar vreau sa scap de problema asta pentru ca nu mai pot suporta si simt ca cedez psihic :(.Va rog mult sa ma ajutati,daca mai e nevoie de detalii va rog sa-mi spuneti…

Ca multi altii am si eu o problema,este vorba despre mine…sunt exagerat de timida,la liceu nu vorbesc aproape deloc cu nimeni iar unii colegi isi bat joc de mine si ma vorbesc pe la spate(nu am probleme legate de aspectul fizic).Sunt in clasa a lX-a si aproape de fiecare data cand ies de la ore imi vine sa plang,abea astept sa ajung acasa ca sa ma pot inchide in camera si sa plang.Mi-e sila sa mai merg la liceu din cauza asta si am inceput sa iau note din ce in ce mai proaste pentru ca sunt intr-o depresie continua si nu ma pot concentra pe invatat si teme.Nu sunt comunicativa de fel si de aceea imi e greu sa gasesc un subiect de discutie si continui sa tac dand o impresie gresita colegilor cum ca nu as vrea sa vorbesc cu nimeni.M-am gandit sa ma transfer la un alt liceu de anul viitor pentru ca in felu asta am sa cedez psihic cu dorinta de a da o impresie mai buna noilor colegi.Macar de as avea in clasa asta cu cine sa ma imprietenesc dar chiar nu am cu cine.Sunt disperata,nu mai suport situatia in care ma aflu,iar cu parintii mei nu pot vorbi de astfel de lucruri pentru ca nu prea comunicam intre noi.Imi este frica si nu stiu ce se va intampla cu mine pentru ca increderea in mine este aproape inexistenta desi am incercat tot felul de metode prin care sa dobandesc increderea si totusi nu reusesc.Te-as ruga din tot sufletul sa ma ajuti cumva…:-<

Multumesc!

Pentru ca brusc unii oamenii nu mai vor o relatie , sa inceapa o relatie nu inseamna ca problema e la tine . Oamenii pot fii nehotarati si e timp sa intalnesti si alte fete .

In final relatia voastra de 7 luni se poate reduce la acceptarea ta neconditionata , a prietenului tau cu tot ce face , inclusiv a grupului din care face parte sau a refuzului tau de a face parte din viata lui . In timp tensiunile pot creste si o viata intreaga , in cazul unei casatorii , inseamna mai mult decat acceptare . Ce crezi ca e mai bine pentru tine sa alegi , pentru viitorul tau ?