Psiholog, psihologie, terapie, divertisment, relaxare

 header image 5

Cabinet online

 

Raspunsurile de mai jos au doar un rol de directionare, de deschidere spre autocunoastere:

Poti vorbi despre

 

O problema pe care o ai in relatie cu copilul tau

 

O problema de cuplu

 

Despre tine

 

4,164 Comments

Pagina

4,164 raspunsuri pana acum ↓

  • -1 andra // Dec 30, 2008 at 8:29 pm

    Buna!Niciodata nu am apelat la astfel de site-uri dar cred k a venit timpul s-o fac.am si eu mai multe probleme.am 16ani si sunt impreuna cu un baiat de 1an si 9luni.problema e k intre parintzii mei si ai lui exista neintzelegeri si asta ne afecteaza si noua relatzia.chiar nu mai pot,am ajuns sa plang zilnic din cauza asta si sunt foarte afectata.trebuia sa merg la ziua lui dar nu pot din cauza conflictului intre familii.as vrea k parintzii lui sa ma accepte si in special mama lui.nu vreau sa il pierd pt k ne iubim foarte mult dar nici nu vreau sa am o relatzie proasta cu parintzii .Te rog,ajuta-ma!Eu simt k nu mai pot.Multumesc

  • -2 oana // Dec 31, 2008 at 5:20 pm

    Buna,numele meu este Oana,am 20 de ani si am nevoie de ajutorul dumneavoastra.
    Sa va povestesc:acum 3 ani ,la discoteca am cunoscut un baiat ..ne-am placut si am ramas impreuna 8 luni.Eu il iubeam mult de tot..el…nu stiu . A fost baiatul cu care mi-am inceput viata sexuala…defapt am trecut prin multe impreuna.Eram in stare sa fac orice ca sa nu ne despartim.Intr-o zi inevitabilul s-a intamplat..ne-am despartit!am plans mult si dupa o luna ne-am impacat dar nu mai era la fel….mai ales ca mi-a zis k ma inselase de multe ori….ne-am despartit definitiv darde fiecare data cand ne intalnim vine la mine,ma saruta…chesti deastea…ma simt foarte aiurea .El in mod logic nu mai simte nimic pentru mine dar eu …eu sunt foarte slaba si imi fac iluzii ca ar putea fi totul k la inceput sau chiar mai bine.Dupa fiecare intalnire…plang si ma simt pustiita,parasita,chiar batjocorita.
    De curand am luat o hotarare foarte severa:sa nu ma mai intalnesc niciodata cu el !dar ma suna noaptea,si imi scrie sms k niciodata nu o sa pot sa mi-l scot din viata pentru k nu o sa ma lase.Cred k incep sa il uras cu fiecare zi tot mai mult…ma enerveaza k nu ma lasa in pace si mi ciuda pe mine ca nu am puterea sa il iut odata pt totdeauna!
    Ce sa fac?Va rog sa ma ajutati!!!Am nevoie de sfatul unui specialist!

  • -3 irina // Jan 1, 2009 at 3:26 pm

    Buna ziua.Am o problema foarte mare,de un an de zile umblu cu un baiat dintr-un alt oras,ne vedeam doar la mine ,la el nu am fost niciodata,l-am intrebat dak e cu cineva si a zis ca nu,ci doar a fost insurat acum nu mai este.Prin iunie cand cautam ceva la el in masina si am dat peste niste acte in care am gasit un cupon de pensie ceva de genul de la posta pt.copil,pana la urma mi-a spus ca are un copil si ca e la el pt. ca nevasta la lasat ,am acceptat eu il iubesc,il intrebam nu merg si eu la tine si imi spunea ca inca nu e pregatit ca el are o fetita mica si nu ar intelege inca l-am inteles,au mai trecut cateva luni a mers bine venea mereu la mine,imi raspundea la tel chiar avea poze cu mine in telefon,ma prezenta la majoritatea cunostintelor ca fiind viitoarea lui sotie,de ziua lui a venit la mine, de ziua mea a venit la mine, dak ii spuneam la 3 noaptea sa vina la mine ca dak nu ma supar la ora aia pleca din
    Turnul Magurele caci el de acolo este si venea la mine in Bucuresti,deci imi dovedea ca ma iubeste,a doua zii de craciun trebuia sa vina la mine pt ca eu de craciun am lucrat si il sun dimineata si imi spune vin pe la ora 20.00 dupa care dupa 20 min.ma suna si imi spune ca dak ma suna cineva si nu cunosc nr. sa nu raspund ca s-a aflat despre mine si nu e bine si eu ii zic adik…sta putin si imi zice te sun mai tarziu…Ma suna pe la ora 19.00 si imi zice ca el e insurat ca i-a luat nevasta tel.si asa a aflat de mine dar ca ma iubeste si nu renunta la mine si vechea replica ca el nu se intelege cu nevasta dar sta cu ea ca are copil.El nu avea de gand sa imi spuna dak ea nu il ameninta ca ma suna si vede cine sunt,in fine eu nu mai pot dupa data de 26 plang intr-una numai stiu ce sa fac cum sa trec peste asta dati-mi un sfat va rog,eu nu pot vorbi cu nimeni m-am inchis in mine de tot.
    Va multumesc

  • -4 niculescu elena // Jan 1, 2009 at 5:50 pm

    Buna, numele meu este Elena, am 23 de ani. in urma cu 4 luni am cunoscut pe net un tip de 27 ani. dupa 2 luni am iesit, ne-am placut si am inceput o relatie.de la inceput ne-am simtit foarte atrasi unul fata de celalalt.
    ne intalnim des, am facut sarbatorile impreuna.mi-a spus ca e pt prima data cand e placut de tipa de care se simte foarte atras. si mie la fel mi s-a intamplat.ca orice femeie sunt genul care cauta intr-o relatie in primul rand siguranta si stabilitate. el imi ofera acest lucru. si pentru ca orice relatie are deficientele ei singura chestie care imi displace este aceea ca vorbeste cam mult despre el . sa zicem ca este un pic egoist. si el recunoaste asta. de cand m-a cunoscut live mi-a zis ca si-a dezactivat contul de pe site-ul in care ne-am cunoscut pt ca si-a gasit in sfarsit linistea de care avea nevoie. de curand insa am constatat ca are un cont nou. m-a deranjat cumplit acest lucru.nu stiu ce sa fac? as vrea sa stiu de ce are cont iar pe acest site. oare cauta pe site ceva ce nu am eu? as vrea sa vb cu el deschis sa aflu daca din punctul lui de vedere relatia noasra are unele lipsuri si sa stiu de ce si-a facut un cont nou. problema e ca nu vreau sa creada ca il privez de libertatea de care cu totii avem nevoie. ma tem ca daca o sa fiu deschisa si o sa ii zic ca ma deranjeaza aparitia lui pe acel site o sa se simta “urmarit” si sufocat. ce sa fac?

  • -5 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 2:58 pm

    Draga Andra,
    Buna si bine ai venit pe site. Relatia este in primul rand a voastra. Daca parintii vostriinu se inteleg ste treaba lor, voi se pare ca aveti ceva timp petrecut impreuna. Incearca sa nu intri in acest joc al urii dintre familii, sa ii accepti tu pe parintii lui asa cum sunt, sa nu platesti inapoi cu aceeasi moneda a neintelegerii. Ganditi-va in prmul rand la voi si traiti la maximul relatia voastra frumoasa.Lucrurile nu stau intotdeauna perfect, asta e. Important este ca voi sa nu intrati in jocul parintilor, chiar daca va va fi greu si incearca sa ii vorbesti de bine parintilor tai. Sa le gasesti calitati pe care sa le prezinti neostentativ. Schimbarea trebuie sa vina de undeva.

  • -6 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:01 pm

    Draga Oana,
    parca vad un cuplu gen soarece pisica. Se pare ca lui ii place sa se joace cu tine, sa te chinuie, iar tu esti o victima perfecta. Ce te face sa accepti rolul de victima? Ce te face sa nu ripostezi? faptul ca il iubesti explica multe, dar nu totul. Ai grija la acest rol de victima. Oamenii simt asta si actioneaza ca atare. Cum poti face sa intelegi si sa opresti asta?

  • -7 Nikky // Jan 2, 2009 at 3:04 pm

    Buna ziua,
    problema mea este legata de faptul ca nu stiu care este cea mai potrivita conduita pentru situatia cu care ma confrunt. Este vorba despre fiica mea in varsta de aproape 4 ani, care inca de la 2 ani, 2 ani si jumatate , mai intai accidental si in joaca, apoi tot mai des a inceput sa foloseasca anumite miscari repetitive de presiune sau frecare in zona genitala ce ne-a facut pe toti sa credem ca aceste miscari s-ar putea constitui in gesturi premergatoare masturbarii. La inceput era certata de fiecare data cand era descoperita facand aceste gesturi, dar ne-am dat seama ca nu ajuta pentru nu a incetat deloc ci incepuse sa le faca pe ascuns. Am vorbit cu medicul de familie si mi-a spus sa incetez in a-i mai atrage atentia copilului asupra acestui comportament indezirabil, dimpotriva, sa-i distrag atentia de fiecare data cand o surprindem, orientand-o catre o activitate interesanta (mi-a spus medicul ca astfel copilul va uita aceasta preocupare). Am rezistat asa cam jumatate de an, dar tot nicio imbunatatire. Acum are 3 ani si 8 luni si, in continuare, de cate ori ramane singura in incapere isi rezerva ceva timp si pentru “activitatea” pusa in discutie. Tin sa precizez ca este un copil perfect sanatos si armonios dezvoltat din punct de vedere fizic si psihic, este foarte frumoasa si inteligenta (in acord cu varsta cronologica). Ma intreb cat de frecvente sunt asemenea comportamente in randul copiilor de varsta sa, daca aceste gesturi au aceeasi semnificatie pentru ei ca si pentru un adult (ma gandesc ca dpdv biologic aparatul genital nu are maturizarea necesara sa-i permita obtinerea placerii) si, mai ales, ce este de facut in aceasta situatie?
    Va multumesc si astept cu mare interes un sfat.

  • -8 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:07 pm

    Draga Irina,
    Povestea ta este una clasica, indragostita de un barbat casatorit si imatur. Acest barbat nu estesuficient de matur sa fie sot, tata, iubit. Chiar daca ti-e greu, gandeste-te un pic la rolul sotiei lui si daca ai vrea sa devii tu insati sotia lui acum. este adevarat ca suferi. Te simti tradata, parasita. Problema este ca el va vrea probabil sa continue aceasta relatie si iti va spune mereu cat de mult te iubeste, fapt care va face despartira si mai grea. Este mult mai simplu sa urasti un om care te uraste decat unul care te iubeste. El joaca rolul victimei, iar daca tu il vei parasi tu te vei simti cea rea. Ma gandesc doar ce te-a facut sa ramai in aceastarelatie. Nu parea totusi o relatie egala, cinstita, avea multe necunoscute. Oare nu crezi ca meriti mai mult?

  • -9 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:11 pm

    Draga Elena,
    Cred ca “contul” iubitului tau este cam ca “iesitul cu baietii”. Este ceva ce era al lui inainte de a te intalni pe tine. Daca ai un iubit, acesta nu va renunta automat sa iasa cu baietii la bere sau sa se uite dupa alte femei (sa fim serioase). Cred ca ar fi potrivit sa te concentrezi pe relatia voastra, pe voi, sa il cunosti, sa te lasi cunoscuta, sa va “ajustati” relatiei, sa lasati de la voi unul entru celalalt, sa daruiti, sa primiti. Faptul ca el are o viata, este viata lui. Nu poti sa il faci doar al tau, poti sa incerci sa il faci fericit si sa fii fericita alaturi de el. Oricum alegerea finala este a lui, asa cum este si a ta.

  • -10 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:20 pm

    Draga Lorena, iti multumesc ca ai intrat pe site si ca ai incredere sa discuti cu noi. Sa inteleg ca ai inceput sa te confrunti cu viata, ai invatat ce inseamna moartea, pierderea, schimbarea, dezamagirea, iubirea, iubirea neimplinta. Se pare ca devii om, devii adulta, devii femeie. Ai o experienta de viata, invata din ea. Ia ce e frumos din relatia cu prietenul tau, invata din greseli. Invata sa spui ce simti, sa spui cand iubesti. Uneori trebuie sa actionezi nu sa astepti. Apoi iubiri neimpartasite avem cu totii si vom avea, asa sunt facute relatiile. in acelasi timp, experientele te pot intari sau te pot dobori. tu esti cea care alegi, chiar daca nu pare, controlul e latine. poti alege sa cazi, sau poti alege sa fii cea puternica si sa iei din viata ce e mai bun. Ce crezi?

  • -11 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:23 pm

    Draga Onellu,
    in primul rand tu cati ani ai? Pare o furtuna hormonala ce se intampla cu tine. Incearca niste vitamine gen (magneziu cu B6, face minuni). apoi afla ce te supara, ce te enerveaza, ce ai cu oameni si in primul rand ce ai cu tine? Ce te nemultumeste? Ce te agita? Ce te sperie? Poate fi o perioada, dar aceasta perioada ar putea sa ii sperie pe cei din jurul tau.

  • -12 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:26 pm

    Draga Andrei,
    apreciez curajul tau de a intreba. Cred ca ceea ce faci tu nu este iesit din comun si nici nu imbolnaveste. O practica mai multi decat ai crede. Ceea ce cred eu este ca tu ai mai avea nevoie de niste preocupari care sa iti elibereze aceasta energie debordanta. Adica sa iti ocupi mintea, timpul si energia si cu altceva, care sa iti faca placere. Ce iti place sa faci? Se spune ca si creatia este aproape de orgasm.

  • -13 Catalina Hetel // Jan 2, 2009 at 3:28 pm

    Draga Cristina,
    Im pare rau pentru experienta prietenului tau, este o experienta tragica si destul de “greu de dus”. In acest moment, se simte foarte vinovat si are nevoie de multi oameni in jurul lui care sa il iubeasca si sa il accepte. Cred ca are nevoie sa vorbeasca si cu un psiholog. Dincolo de prieteni, il poate ajuta sa inteleaga ce s-a intamplat, care este vinovatia lui, care este rolul lui si rolul intamplarii.

  • -14 Popescu Haricleea // Jan 3, 2009 at 4:49 pm

    hi, exista vreun test pt personalitate? eu si tatal meu ne certam mereu din orice! In primul rand nu e de acord ca ies in oras cu prietenii si zice ca Țbat gardurile degeaba” sau cu tot ce il ajut niciodata nu-mi multumesc ba chiar uneori mai si reproseaza ca nu e bun ce am facut. Sunt foarte atrasa de ideea de a fi psiholog!Cum stiu ca am aptitudini pt asa ceva ?

  • -15 Elena-Dana // Jan 3, 2009 at 11:35 pm

    Intre 6-10 ani am “experimentat” corpurile vecinilor/vecinelor de bloc. Dupa fiecare petrecere de la ziua mea, ramaneam cativa si ne dezbracam, ne pipaiam in zonele intime. Nu eram foarte dezvoltati asa ca nu am ajuns sa facem sex. Problema este ca acele atingeri ofereau mintii mele un impuls. Nu ma puteam opri. La 10 ani, o vecina i-a povestit mamei sale ce faceam noi si am jurat ca nu ma mai ating de fete sau baieti pana cand voi fi la varsta potrivita pentru o relatie adevarata. La 16 ani, insa, am fost violata. Asa ca s-a cam dus dorinta mea de a fi normala. Am trecut singura prin acest viol si totul a fost bine pana cand, am inceput sa-mi reiau vechile obiceiuri. Numai ca, de data asta, intreaga mea fire a inceput sa strige dupa violenta. De parca as fi retrait acel viol incontinuu -pentru ca doream sa schimb situatia: sa pot fi eu cea care conduce (din nou). Emotional, nu ma pot implica. Fug cand lucrurile incep sa devina serioase. Am ajuns sa ranesc multa lume din cauza incapacitatii mele de a ma atasa. Desi regret ca am facut acest lucru, le-am ranit sentimentele, nimic nu se poate compara cu sentimentul pe care l-am avut atunci cand i-am vazut devastati. E ca si cum ma hranesc cu durerea lor. E ca un drog pentru mine. Ar trebui sa scriu zeci de pagini cu problemele mele dar, las loc domnisoarelor care au fost seduse si abandonate. Va multumesc pentru atentia acordata acestui mesaj!E prima oara cand impartasesc cuiva aceste lucruri.

  • -16 dana // Jan 4, 2009 at 3:35 am

    pot ramane gravida daca am facut sex neprotejat si prietenul meu a scos penisul cand a ejeculuat si dupa am continuat….se poate ramane cu putina sperma gravida??

  • -17 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:34 pm

    Draga Paranoia,
    se pare ca iti place asta. Nu stiu nimic despre tine ca sa iti spun ceva despre paranoia “Ta”. Poti cauta in dictionar definitii si recomandari medicale, dar in principiu este vorba despre tine, despre felul in care vezi si simti tu lumea. Ti se pare ca totul se raporteaza la tine, ca totul se leaga de tine? Nu stiu cat de rau sau cate de bine este si cat te afecteaza. Asta doar tu poti sti. Iti afecteaza viata de zi cu zi? Munca, relatiile? Vindecarea, daca e cazul sa vorbim despre asta, vine in momentul in care intelegi ce se intampla cu tine si de unde vin sentimentele si trairile.

  • -18 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:37 pm

    Draga Daniela,
    Cred ca in acest moment este vorba despre parintii tai, despre relatia lor si despre cuplul lor. Tu intr-o zi vei pleca probabil din acea casa si iti vei face o viata a ta. Desigur ca situatia actuala te afecteaza si un eventual divort ar fi traumatizant pentru tine, pentru ca iti schimba tot “confortul”, obisnuinta, stabilitatea. Dar in acest moment, alegerea este a mamei tale. Tatal tau va ramane intotdeauna tatal tau, dar mama poate alege daca sa ramana in continuare sotul ei. Mama ta nu este obligata sa stea cu un barbat care nu o respecta. Chiar daca ti-e greu, alegerea nu este a ta. Tu priveste realitatea ca acestia vor fi intotdeauna parintii tai, dar ca sunt adulti si au dreptul la decizii si la fericire.

  • -19 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:41 pm

    Draga Alexxa,
    cred ca am mai raspunspe tema asta. Viata sexuala ti-o incep cand simti, pentru ca vrei si nu pentru ca “trebuie”. Daca tu crezi ca prietenul tau este cel care merita asta, nu conteaza alte amanunte. Nu neglija insa protectia si controlul medical periodic. Viata sexuala at trebui sa fie ceva care sa aduca placere, dar care implica si responsabilitati. In privinta certurilor….toate cuplurile se mai cearta, cedeaza, renunta, un cuplu implica un proces care dureaza ani. Sunteti doi oameni diferiti care vreti sa impartiti o parte a vietii impreuna. Asta cere inteligenta si de multe ori, renuntare.

  • -20 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:44 pm

    Draga Mara,
    nici eu nu stiu exact, pentru ca nu va cunosc. Fiecare om are in el o parte alba si una neagra, o parte buna si una rea, o parte vizibilia si una ascunsa. Oare sa vezi ca prietenul tau iti da ce e mai luminos in el? Sa vrei sa il cunosti mai mult? Sa vrei sa te cunosti pe tine in raport cu el?

  • -21 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:47 pm

    Pentru anxietati….
    multe intrebari, multe cautari, se pare ca ai si un blog. Nu stiu insa daca esti fata sau baiat….cati ani ai…ce faci in general? Intrebarile tale framanta pe orice om care se gandeste la el insusi si mai departe de ziua de maine. Poti afla toate astea cu rabdare si cu incredere.Poti incerca o analiza personala cu un specialist sau putem incerca varianta discutiilor mai departe in acest fel. Ce varianta alegi?

  • -22 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 1:54 pm

    Draga Nikki,
    teoria spune ca placerea atingerii organelor sexuale exista si la bebelusi. “Activitatea” fetitei tale nu este iesita din comun si intalnita la multi copii. Medicul avea dreptate, nu incerca sa o culpabilizezi, pentru ca sexualitatea trebuie sa fie pentru ea o descoperire a propriei feminitati si o sursa de satisfactie si nu o sursa de vinovatie. Ceea ce imi sugereaza mie insa genul acesta de activitate pronuntata, este existenta unei tensiuni acumulate. Copilul traieste o stare de tensiune (din familie, de la gradinita…..). Ca orice persoana, incearca sa se “calmeze”, sa isi elimine tensiunea. Vezi in primul rand, de unde vine asta. Apoi, cauta- i o activtate care sa ii produca o placere asemanatoare, un sport, balet, muzica. In general, copiii care fac acest lucru foarte des sunt firi creative care au mai multa energie pe care incearca sa o descarce cumva. Daca mai ai nelamuriri, astept sa mai scrii, poate mai sunt si alti parinti care se confrunta cu asta.

  • -23 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 2:01 pm

    Draga Haricleea,
    exista multe teste de personalitate, sa inteleg ca vrei sa te cunosti mai bine? Poti cauta materiale, exista multe site-uri de specialitate si multe carti pe piata (urmareste si recomandarile din site-ul nostru). Despre tatal tau…asta este el, nu stiu daca il poti schimba, cel mult poti afla ce simti tu, cum reactioeazi, cum se “reflecta” comportamentul lui in tine. Daca simti ca vrei sa fii psiholog urmeaza acest drum, daca ai nevoie de indrumare, iti stau la dispozitie. Important este sa te cunosti, sa “iti rezolvi” problemele. Psihologul se cunoaste foarte bine pe el ca sa ii poata ajuta pe ceilalti. Foarte multi nu stiu asta si ajung in aceasta meserie ca sa se “ajute” pe sine.

  • -24 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 2:09 pm

    Draga Elena-Dana,
    interesant mesajul tau. Intri intr-o perioada in care incerci sa “rezolvi” ce s-a intamplat cu tine. Cred ca lucrurile incep de mult, atunci cand erai curioasa la 6 ani. Iti recomand o analiza personala, cred ca ai nevoie de asta. Iti trebuie insa un pic de curaj, de incredere si de energie. Daca crezi ca pot sa te ajut, sunt aici. Daca simti ca vrei sa opresti aceste lucruri si sa scimbi ceva, poate ca acum este momentul.

  • -25 Catalina Hetel // Jan 4, 2009 at 2:11 pm

    Draga Dana,
    poti si nu poti. Ia un test de sarcina (costa 10 lei la farmacie) ca sa stai linistita. Daca mai ai dubii, data viitoare poti lua pilula de a doua zi (la 24 de ore dupa contact), dar sa nu abuzezi de aceasta metoda. Daca ti-ai inceput viata sexuala iti recomand totusi sa vezi un doctor si sa te programezi la un cabinet de planning. Ca sa poti face dragoste fara alte griji.

  • -26 dana // Jan 4, 2009 at 2:47 pm

    asa deci se poate sa raman gravida…dar nu trebuie o canditate mai mare de spermatozoizii ca sa ramai gravida …se poate si cu mai putina??…..

  • -27 anxietati // Jan 4, 2009 at 4:31 pm

    poii sunt baiat, am 19 ani sii principala mea preocupare este aceea de a fi elev. in rest. lucrez pe la casa cu tata, si cam atat. Ma corectez.defapt lucrez mult la casa cu tata… pe langa faptu mam mutat anu trecut in munti, si knd spun munti ma refer chear la pe munte.nu chear in varf da nici la poale. sunt izolat de populatie.adik prieteni si alte persoane. nu prea ies in oras si ma confrunt cu tendinta de a ma izola. dak vad persoane straine ma apuca strechea… sii nici nam incredere deloc in mine. si toate impreuna ma cam obosesc…

  • -28 Elena-Dana // Jan 4, 2009 at 4:44 pm

    WE can’t change who we are! Oamenii nu se schimba! E doar o iluzie. Daca pictezi un mar in albastru, sub acea culoare, tot rosu ramane. Nu ma pot schimba. Stiu ca in viata trebuie sa risti ca sa castigi. Deasemenea, stiu ca un esec sentimental ar fi ceva normal, ceva ce i se intampla oricarei persoane. Stiu atata teorie… dar am dificultati in a aplica. Sau oare imi creez singura aceste “obstacole”? Ca sa ajung la problema existentei mele, trebuie sa ma intorc la acea varsta… dar, cum as putea face asa ceva? Cand automat mi-am blocat orice detaliu despre acea perioada? Am ramas numai cu esenta, pe care am incercat cu disperare sa o omit. Am un mecanism de aparare care da rezultate maxime. Cateodata, ma surprinde, ridicandu-se deasupra asteptarilor mele. Toate lucrurile neplacute din viata mea sunt inchise intr-o debara. Dar, pe unele nici n-am apucat sa le analizez, ca le-am si inchis acolo. Cum as putea afla daca nu cumva am fost abuzata sexual, inainte de varsta de 6 ani? Pentru ca, daca judecata mea e buna si se demonstreaza ca am dreptate, inseamna ca asta ar fi sursa problemelor. Doar nu ma pot bate cu un inamic invizibil, nu? As prefera o alta solutie, in afara de hipnoza :) Va multumesc!

  • -29 Crina // Jan 4, 2009 at 11:05 pm

    Buna . Ma numesc Crina si am nevoie de ajutor . Acum 4 luni de zile , am fost cu mama sa schimb uleiul la masina si ne-am dus la un prieten de familie.Acel prieten de`alor mei aveau un baiat. Atunci ne-am vazut dupa multi ani de zile, si ne-am placut.A venit si m-a cautat pe la scara zile intregi, intr`un final am dat ochii cu el . Am facut schimb de numere si am stabilit ca a doua zi, fiind sambata sa iesim la discoteca.Zis si facut.Am iesit la discoteca, ne-am distrat,dar mai putin am reusit sa vorbim . Cand m-a adus acasa, am mai stat in jur de o ora la scara de am vorbit. Atunci aflasem ca avea prietena de 4 ani de zile, dar ca ea mai mult se tinea dupa el.Ceea ce mi s-a parut dubios a fost ca deja ma intrebase din prima “intalnire” daca mai sunt virgina . Am zis ok, nu am de ce sa ma ascund si nici sa-mi fie rusine pt faptul ca am 18 ani si sunt ink virgina.S-a bucurat sa auda asta, nu se astepta dar ii pare bine . Am decis sa merg mai departe, stiind ca el mai are pe altcineva.am mers 2 saptamani pana cand mi-am intrat oarecum in drepturi si i-am cerut ori sa se desparta de cealalta ori ne despartim noi . El a decis foarte usor sa se desparta de ea, si de fiecare data cand eram amandoi si ea il suna, incepea sa o injure si sa o faca in tot felul.a trecut o luna, au trecut 2 si deja totul era altfel. Mi-a spus ca ma iubeste si ca nu a mai iubit pe nimeni pana acum.Multe declaratii de dragoste si etc.In tot acest timp eu nu m-am culcat cu el si nici nu am avut vreo discutie despre asta.La un moment dat ne-am certat si totodata ne-am si despartit. El s-a impacat cu fosta lui .. si tot imi trimitea mesaje de dragoste si ca ma iubeste si tot insista sa ma vada,desi era cu ea.Nu am acceptat. Mi-a, facut si eu prieten, doar in ambitia lui.Ne-a vazut impreuna si nu a suportat. S-a despartit de ea DIN NOu si a venit la mine . A durat ceva pana a reusit sa ma convinga, dar ne-am impacat.Dupa ceva saptamani, mergea totul pot sa zic perfect . A fost la mine acasa, am stat amandoi ca eram singura, dar nu s-a intamplat nimic.Duminica am stabilit sa ne vedem, ca in fiecare zi de altfel. M-a sunat ca il asteapta pe un baiat si dupa aceea vine la mine.Asteptandu-l .. primesc mesaj de la el in care imi spune ca nu poate sa mai vina ca se duce cu parintii la spital la finutza lui . Am zis ok … are probleme nu pot sa ii reprosoez nimic.Mai pe seara un pic incerc sa il sun sa vad ce face, cand supriza nu mi-a raspuns la telefon. Am sunat de nenumarate ori pana a inceput sa imi dea ocupat.L-am sunat pe prietenul lui si mi-a zis ca el e coborat pana la scara, ca sunt la cineva acasa si ca sa revin in 5 minute. Am revenit, dar degeaba . Amandoi aveau telefoanele inchise . I-am trimis sms si i-am zis ca totul intre noi s-a terminat. Degeaba .. niciun semn . Seara tarziu .. am incercat sa il sun , tot degeaba . OCUPAT.. nu stiu ce sa mai cred . Ma gandesc sa nu fi facut cu mine cum a facut si cu fosta lui ….Ajuta-ma te rog .

  • -30 elvira // Jan 5, 2009 at 12:30 am

    Am 50 de ani, sotul 52.
    A inceput totul acum 25 de ani destul de furtunos, 2 copii, o viata prea ocupata, agitata, orgolii, atractie si cred ca atat. Cel putin asta revad cu ochii maturitatii dupa atatia ani.
    Muncim inca amandoi, este foarte activ si jovial in societate, acasa, normal de cele mai multe ori obosit, maninca, doarme, sta, strict comunicativ despre probleme curente.
    De 10 ani, nu mai e nimic intre noi. Am respectat acest pact tacit, din motive obiective, “nu s-a mai putut” dar acest lucru nu a doborat mersul casniciei. Am renuntat sa mai astept acel ceva la care renunta foarte greu orice femeie, dar m-am consolat, am pus si varsta si ce-i mai important, am pus prioritatile familiei care nu au avut de suferit. Dar, acum constientizez de fapt ca sunt singura, atentia lui s-a focalizat in timp pe copii, si pe rezolvarea problemelor curente de familie, serviciu, eu multumindu-ma cu minimul de atentie pe care mi-l da. Am fost si intelegatoare, am si ripostat, am cerut “sentiment si afectiune” desi imi spune ca asa ceva nu se cere, vine de la sine, acum am trecut la amenintari, pentru imi este foarte greu sa accept aceasta postura nemeritata. Ce mai pot face?

  • -31 anca // Jan 5, 2009 at 11:32 am

    Sotul meu m-a parasit in ziua de ajun de Craciu.
    Am simtit inainte ce cateva zile ca e ceva in neregula cu el si am tot intrebat dar nu a vrut sa vb cu mine si in ziua de ajun de craciun a venit acas si mi-a zis ca a aflkat de la niste prieteni de-ai nostrii ca eu azis de el ca nu stiu ce e cu el ca nu ma ajuta cu banii ca nu prea mai sta pe acasa, desi el statea foarte putin pe acasa pt ca are o meserie de asa natura.
    Si este adevarat ca asa am zis dar mi-am cerut scuze, l-am rugat sa nu plece si mi-a zis ca el peste treaba asta nu poate sa treaca si ca el se gandeste de ceva vreame sa plce pt el asta i-si doreste, sa fie singur sa fie haiduc si ca nu mai poate sa stea cu mine, desi eu i-am dat toata libertatea din lume si nu intrebam nimic de ce face el.Si acum a plectat si nu mai vrea sa mai auda de mine si nu mai vrea sa mai vorbesca cu mine.
    Mi-e foarte greu el e totul pt mine , a fost uniuversul meu siu sufar graoznic si nu mai stiu ce sa fac sa-l aduc inapoi si sa-l fac sa gaseasca iertate in sufletul lui sa ma ierte.
    Sunte de 10 ani impreuna si suntem casatoriti de 4 ani. Nu mai stiu ce sa mai fac, il iubesc enorm dar el nu vrea sa mai auda de mine si mai ales acum cand el aplecat eu am aflat ca sunt insarcionata si mi-a zis ca nu vrea sa auda de copil ca nu o sa-l cresca si nu o sa-l recunoasca niciodata.
    Nu stiu ce sa mai fac

  • -32 andrei // Jan 5, 2009 at 12:14 pm

    buna ziua! am o problema care ma DISTRUGE. e legata de religie. sunt religios, adica iubesc ceea ce tine de divinitate, ca e ceva sfint. insa , problema consta ca eu timp de ceva ani( vreo 3) eram la fel de religios, dar mereu imi apareau prostii, asociam cu prostii tot ce era legat de religie. inka o kestie: eu nu le vorbesc in gind, nu sunt ceea ce cred,,,,parca ra fi o alta constiinta,,,,,care nu o conduc eu………..insa nu le pot alunga……..ma tem sa le evit, ca simt ca ar fi pacat……..si mereu sunt cu mintea incordata ca vor aparea……..ma distrug psihologic. ma lovesc…..kiar acum ma doare capul de loviturile pe care mi le dau…………cum pot pur si simplu sa fiu cu mintea libera ( nici prin gind sami treaca ca ar putea aparea prostii legate de religie)………..si tot din cauza asta , nam resurse psihologice……..mereu ma gindesc ca o sa fie ceva rau, si asa si este, si cred ca e pedeapsa de SUS……….dar nu vreau sa fiu asa( chiar daca am vreo problema, ar trebui sa ma gindesc cum sa o rezolv, dar eu ma gindesc ca e pedeapsa, ca nu o sa mai rezist asa,…………) e ceva inexplicabil, problema mea………iubesc pe CEL DE SUS< dar de aici ma concentrez sa numi apara ginduri, …….. e intradevar ceva teribil………… dar eu sunt un baiat rezultativ( nu ma laud, serios spun)…. sunt sportiv…si cind trebuie sa ma pregatesc de luota , trebuie concentrare maxima, insa eu ma gindesc la ginduri………..eu kiar nu mai pot asa……e ca si cum as fi eu cu 2 minti…………… credeti ca hipnoza va ajuta??? va rog AJUTOR

  • -33 Catalina Hetel // Jan 5, 2009 at 2:12 pm

    Dana,
    poti ramane gravida si cu un spermatozoid. Dar de ce nu iti faci tu testul?

  • -34 Catalina Hetel // Jan 5, 2009 at 2:15 pm

    Anxietati,
    Avantaje si dezavantaje. Cand esti mult timp singur, poti sa te gandesti, sa gandesti. Intr-un oras mare ca Bucurestiul oamenii nu prea mai gandesc si nu prea mai simt. Doar actioneaza…Pe de alta parte, nu poti sa joci de unul singur. Este greu sa te cunosti daca nu ai un contrarol, prieteni, dusmani, oameni care te plac, oameni care nu te plac etc. Este normal sa iti fie teama de ceea ce nu cunosti. Nu stiu ce sfat sa iti dau, poate sa ai curajul sa te confrunti cu oamenii, sa pierzi, sa castigi…incearca.

  • -35 Catalina Hetel // Jan 5, 2009 at 2:19 pm

    Draga Elena,
    eu nu practic hipnoza, practc analiza personala cu baze psihanalitice. Intr-adevar nu poti schimba cine esti, dar cine esti? Stii sigur ca esti cea de azi sau esti doar o “creatie” a mediului si un complex de aparari reusite. Atunci cand ne aparam inseamna in primul rand ca avem ce apara, ca existain noi ceva ce ne temem sa “atingem”. Dar ca orice rana, ca sa se vindece, trebuie atinsa…chiar daca doare.

  • -36 Elena-Dana // Jan 5, 2009 at 3:33 pm

    Va multumesc pentru raspunsuri! Ps: Cand am pomenit de hipnoza, nu ma refeream la d-voastra si nici la faptul ca as dori sa apelez la asa ceva.

  • -37 dana // Jan 5, 2009 at 4:33 pm

    multumesc f mult o sa imi fac un test…..aaa si mai o intrebare….simt ceva dupa primele zile??

  • -38 dana // Jan 5, 2009 at 4:42 pm

    aaa si dupa kat timp pot face testu??va multumesk

  • -39 andrei // Jan 5, 2009 at 6:01 pm

    mie numi raspundeti???

  • -40 Haricleea // Jan 5, 2009 at 7:38 pm

    ma inteleg pe mine insumi numai ca nu inteleg de ce si adultii , nu pot avea un dram de intelegere.
    tot ce fac nu e bine si numai alaturi de prieteni ma linistesc.imi dorec foarte mult sa ajung psiholog! Parintii mei sunt cam in urma cu timpurile si traiesc in timpul ,lor ! Ii pot face sa traiasca in vremea noastra ?

  • -41 Haricleea // Jan 5, 2009 at 7:41 pm

    am mai dat un mesaj mai sus la care mi-ati raspuns, e ca o continuare la “problema” mea .aveti vreun ID de messenger?

  • -42 Haricleea // Jan 6, 2009 at 1:27 am

    si din cauza comportamentului lor sau a anturajului, nu am incredere in fortele mele , si nu mai sunt ambitioasa; cum pot stii ca am inclinatii pt psihologie?

  • -43 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 9:42 am

    Dana,
    poti sa faci testul a doua zi si nu prea simti nimic. Of of.

  • -44 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 9:46 am

    Draga Crina,
    Cred ca ai invatat din experienta asta cate ceva despre barbati, relatii, oameni. In general, cand un baiat este marlan cu fosta lui, ce te face sa crezi ca nu va fi la fel si cu tine. El are nevoie de experiente, are nevoie sa manipuleze. Cred ca ar trebui sa mergi mai departe si sa iei partea buna din aceasta experienta, adica atunci cand dai peste un tip din acest fel, da-i skip. Tu esti cea puternica si nu meriti ca cineva sa se poarte urat cu tine, asa cum nici fosta lui prietena nu merita.

  • -45 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 9:51 am

    Draga Elvira,
    Tu de fapt esti singura de mult, dar abia acum constientizezi acest fapt, poate si pentru ca au crescut copiii si au inceput sa isi vada de viata lor. Este greu sa mai schimbi ceva. Ceea ce poti sa faci este sa afli ce simte sotul tau, ce l-a indepartat (teama, vinovatie). Convinge-l sa incepeti sa va cunoasteti din nou (poate o vacanta impreuna), sa va petreceti ceva timp impreuna. Practic in acest moment sunteti doi straini. Este pacat sa stati singuri, merita sa va cunoasteti asa cum v-ati cunoaste daca v-ati intalni acum prima oara. Apoi cred ca merita sa faci si tu ce este bine pentru tine. Sa faci ceea ce iti place, sa iti gasesti prieteni, preocupari. Sa nu te concentrezi doar pe relatie ci mai ales pe viata ta si pe viata voastra impreuna.

  • -46 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 9:58 am

    Draga Anca,
    treci printr-o experienta grea in acest moment. Cred ca plecarea sotului tau nu a avut nici o legatura cu ceea ce ai spus tu ci asta a fost doar un motiv gasit de el. Asta demonstreaza ca acest barbat nu este suficient de matur ca sa isi asume rolul de sot si mai ales rolul de tata. Poate ca tu il iubesti, dar cred ca iubesti barbatul pe care ti-l inchipui ca este si nu barbatul care este in realitate, cred ca pe barbatul real nu l-ai cunoscut de fapt niciodata. Situatia ta se complica si cu sarcina. Acest moment minunat din viata ta si din viata oricarei femei a fost umbrit de un tata imatur. Daca alegi sa pastrezi sarcina, pune-ti problema daca el ar fi fost potrivit sa stea alaturi de tine si de copil sau daca nu iti va fi mai simplu singura. Daca crezi ca ai nevoie de sprijin, daca ai intrebari legate de sarcina, daca ai vreo nevoie, apeleaza cu incredere la noi. Vom incerca sa iti fim alaturi acum.

  • -47 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 10:01 am

    Draga Andrei, pot sa incerc sa te ajut, dar am nevoie sa stiu mai multe despre tine. Iti propun chiar o analiza personala. Ce inseamna PROSTII? Este bine sa fii religios, dar undeva mi se pare ca la tine apare si un acut sentiment de vinovatie. Dumnezeu inseamna iubire nu numai pedeapsa. Tie iti apare pregnanta pedeapsa. Apoi noi suntem fiinte vii, cu bune si cu rele cu sublim si cu intunecat. Momentul in care ne acceptam si ne iertam noi pe noi este momentul in care putem fi acceptati si iertati.

  • -48 Adriana // Jan 6, 2009 at 12:11 pm

    Buna ziua Catalina,

    peste 5 luni voi fi mireasa; insa lucrurile intre mine si iubitul meu merg din ce in ce mai prost. Suntem impreuna de 4 ani, locuim impreuna tot de 4 ani, anul 2008 a reprezentat si anul in care ne-am cumparat si o locuinta impreuna… Si pe cand trebuia sa fim mai fericiti, noi ne certam intr-una, de la chestii marunte… care degenereaza, in jigniri, in ofense la adresa mea. Sincer, simt ca nu mai simt nimic pentru el in acele momente- tocmai din cauza tensiunii si neplacerilor existente. Nu stiu ce sa fac… de felul meu sunt o persoana puternica, insa durerea ce o am in suflet ma seaca… Numai bine, Adriana.

  • -49 andrei // Jan 6, 2009 at 1:18 pm

    intelegeti………nu spun eu prostii…………….pur si simplu cind aud prostii, sau orice altceva, imi concentrez mintea sa numi apara vreo asociatie cu religia……..sunt de acord si va multumesc pt sfat……….dar scopul meu e sa fiu cu mintea limpede si impacata( fara sa ma gidnesc la nimic)……..credeti ca hipnoza ar putea ajuta>>???

  • -50 Catalina Hetel // Jan 6, 2009 at 1:56 pm

    Andrei,
    E un scop bun, dar gandurile vin de undeva si spun ceva. Oare ce spun ele? Ce vor sa iti transmita despre tine? Poti accepta ce iti spun ele? religia este in noi si in afara noastra. Nu stiu daca hipnoza ar ajuta, nu stiu prea multe despre hipnoza, iti recomand o terapie analitica.

  • -51 andrei // Jan 6, 2009 at 2:02 pm

    iata ce va spun: gindurile astea nu sunt ce vorbessc eu…….apar brusc, si eu mereu ma concentrez sa numi apara……ma gindeam ca dupa hipnoza, voi cu mintea limpede si fara povara asta………… ce e aia o terapie analitica??

  • -52 Ela // Jan 6, 2009 at 5:07 pm

    Buna ziua, numele meu este Ela si am 18 ani. Acum trei zile am aflat ca sunt insarcinata. Fiindu-mi foarte frica de reactia parintilor mei, am facut avort. Iar acuma imi pare foarte rau, stiu ca am facut un pacat foarte mare,dar din pacate fapta este consumata. De atunci nu ma pot gandi la altceva si nu ma pot opri din plans, acuma sufar si ma simt vinovata.Sunt slaba, nu stiu sa ma impun in fata parintilor,mi-e frica de ei. Multumesc ca ma ascultati, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.

  • -53 sebi // Jan 6, 2009 at 9:40 pm

    buna ziua sunt cu o fata de catva timp (aproximativ 11 12 luni ) ea se supara din diverse motive pe mine si chiar daka acele lucruri nu mai le fak gaseste altele eu cred ca ma iubeste dar dc se supara pe mine ?cum sa fak sa nu se mai supere ?nu stiu ajutatima va rog frumos

  • -54 elvira // Jan 6, 2009 at 9:48 pm

    Multumesc mult de tot pentru raspuns si incurajare!

  • -55 Catalina Hetel // Jan 7, 2009 at 2:33 pm

    Draga Haricleea,
    Daca tu simti ca vrei sa faci psihologia, inseamna ca ai inclinatie. Nu te indoi de ceea ce simti si de ceea ce vrei. Cred ca de fapt ti-este teama de esec si de faptul ca daca nu vei fi un psiholog genial sau conform cu standardele parintilor tai, sa nu ti se reproseze ca ai ales o cariera gresita. Relata dintre parinti si copii este in general presarata de probleme. Iti recomand articolele mele legate de aspectele acestea publicate pe http://www.idieta, sectiunea motivatie. Am tratat pe larg problema dintre parinti si copii. Nu cred ca ii poti schimba, afla ce vrei, ai curaj si fii tu insati.

  • -56 Catalina Hetel // Jan 7, 2009 at 2:36 pm

    Draga Adriana,
    de multe ori, apar diferente intre relatia pur si simplu si casatorie. Parca obligativitatile care par sa decurga dintr-o “hartie” ii imping pe unii sa o ia razna. Sa se teama de consecinte, de obligatii. Poate de aceea, cunosc multe cupluri care prefera sa nu isi legalizeze relatia si traiesc o viata impreuna. Este bine oricum sa fiti convinsi ca vreti sa faceti acest pas. Casnicia implica si bune si rele si compromisuri si renuntari si frumoase si urate. Casnicia dincolo de relatie este un contract in care doi oameni isi promit sa fie alaturi “la bine si la greu”, mai ales la greu. Puteti asta? Daca nu, mai bine va ganditi de doua ori.

  • -57 Catalina Hetel // Jan 7, 2009 at 2:37 pm

    Andrei, terapia analitica inseamna sa vezi de unde vin gandurile si ce vor ele de la tine, de ce te chinuie.

  • -58 Catalina Hetel // Jan 7, 2009 at 2:42 pm

    Ela,
    imi pare rau pentru experienta ta, este o experienta traumatizanta si grea pentru orice femeie. Decizia ta a fost una foarte impulsiva (in trei zile ai aflat si ai si facut avortul). Asta spune despre tine ca teama fata de parintii tai te face ca nici macar sa nu iti dai timp de gandire. Ceea ce te doare mai tare este faptul ca decizia pare ca nici macar nu ti-a apartinut tie, ci a venit mai mult ca ” o voce” din afara ta. Ai grija mai mult pe viitor, s-ar putea sa mai iei si alte decizii la del de impulsive. Cand te temi, stai o clipa, lasa un pic timpul sa isi faca treaba. Pana atunci, lasa-te sa simti, este normal sa te simti trista (anormal era sa nu fii asa), lucrurile se vor aseza si vei avea un alt copil atunci cand va veni timpul lui. Ai insa mi multa grija de tine si protejeaza-te ca sa nu mai ajungi sa fii nevoita sa iei decizii dureroase. Poate ca ar fi bine sa afle si altii ce simti tu, ca sa ii ajuti sa nu treaca si ei prin aceeasi experienta.

  • -59 Catalina Hetel // Jan 7, 2009 at 2:45 pm

    Draga Sebi,
    relatia voastra o definiti voi, amandoi ii creati regulile si limitele. Tu ce faci cand ea se supara? Oare nu cumva fara sa vrei incurajezi supararile, ca o arma a ei impotriva ta? Aveti deja o relatie destul de lunga, incercati sa aveti o discutie matura, in care sa va definiti pozitia si sentimentele. Altfel, fara sa vrem, ajungem sa ne “santajam” partenerii cu supararile noastre si cu suferintele noastre. daca prinde….de ce nu.

  • -60 dan // Jan 7, 2009 at 7:47 pm

    uite..nush cum sa incep..cazul meu nu e asa de grav ca cele pe care le citesc aici..dar.am nevoie de ajutor..pt k ma simt ff rau! sunt un adolescent de 14 ani jumate si se pare k am intrat destul de furtunos in renuminta ,,depresie adolescentina” si…jur k nu stiu cum o sa ies din asta..sunt melancolic..trist in permanenta, furie inexplicabila..mi-am pierdut interesul p hobby-urile p care le practicam cu atata placere cu doar cateva luni inainte..nu sunt in stare sa ma concentrez sau sa fiu atent nici macar 5 min..imi vine sa mananc intr-una.. sunt asa..aerian si ff pesimist..ca sa va descriu putin starea..e ca si cum as vedea viata prin niste ochelari cu lentile negre..ce inainte erau destul de roz. rezultatele si interesul pt scoala au scazut simtitor..cu toate ca nu sunt un elev prea luminat..si sunt plictisit mai tot timpul..va rog mult sa ma ajutati..v-as fi foarte recunoscator..multumesc mult ca mi-ati citit povestea..

  • -61 sebi // Jan 7, 2009 at 8:38 pm

    uneori ma supar si eu ca sa suparat din nik dar alteori vreau sa o impk si tot urat fake simt ca nu mai pot de creieri si ea plange cand ne certam chiar daka e din orike nik (cearta ).Am inkerkat sa comvenim de comun acord sa nu ne mai certam dar tot ne certam ce pot sa fak ?iar daka diskutam ea se supara ca ii zik ceva in timpul discutiei si se supara am ajuns la capatul puteilor dar nu mai pot si pe de alta parte o iubesk enorm de mult

  • -62 friend.... // Jan 8, 2009 at 12:06 am

    am si eu o problema.
    in clasa a 5-a mi-am cunoscut acuala(fosta)prietena cea mai buna….Am inceput sa devenim apropiate cand ea s-a mutat langa mine, suntem vecine de bloc.(asta s-a intamplat in clasa a 7-a).
    Ne faceam temele impreuna, ne ajutam reciproc, aveam incredere deplina una in alta, ne sfatuiam, radeam, ne plimba….etc.
    Numai ca ea s-a schimbat.Si-a facut un prieten, m-am bucurat mult pentru ea.Acum nu mai eram buna ei prietena, iese numai cu el in oras si cu sora ei, nu imi mai spunea totul,…dar am trecut si peste asta…ca o prietena buna am inteles-o, si am iertat-o.Ea nu a tinu cont de asta….

    acum la liceu, credeam ca suntem cele mai bune prietene. dar ea a ales-o pe colega ei de banca cea mai buna prietena.(poate e o prostie, acee fata se afla inaintea mea in topul prietenilor pe hi5).A devenit mai distanta, iar s-a schimbat….
    Ce sa fac?As vrea sa devenim din nou cele mai bune prietene, dar daca va continua asa….nu imi ramane decat sa ma resemnez.
    Nu inteleg de ce unele persoane pot fii asa false?
    Mi-ar prinde bine niste sfaturi,….

  • -63 yubita // Jan 8, 2009 at 5:20 am

    buna ziua,
    am si eu o problema,pentru mine e destul de mare:m am indragostit de un baiat cu care am petrecut decat o saptamana si o alta vorbind la telefon.asta se intamplat in vara ,eram in vacanta la mama mea.nu stiu ce sa intamplat cu mine pentru ca nici dupa 5 luni decand nu l am mai vazut tot ma gandesc la el.am ramas impreuna si dupa ce m am intors in tara ,dar el dupa o luna a hotarat ca e mai bine sa ne despartim.vorbim in fiecare zi pe messenger si i am spus ca sunt indragostita deel,dar el nu am crede.in acest interval de timp nu m am intalnit cu nici un baiat si asta stie si el dar nu ma crede.nu stiu ce sa fac pentru ca la un interval de cateva zile e imposibil sa nu ne certam pt tema asta,a neincrederii lui.am ajuns la disperare.imi doresc atat de mult cateodata sa il pot uita si sa vada si el cum este.va multumesc si astept un raspuns.

  • -64 ioana // Jan 8, 2009 at 1:53 pm

    Buna ziua,
    De aproape un an nu reusesc sa imi revin. Aveam o viata frumoasa si linistita. Cel putin asa mi se pare acum, privind inapoi. Acum un an jumatate l-am cunoscut pe Ivan. Am plecat la el. De-a lungul acestui an au fost multe probleme, multe momente cand am fost convinsa ca nu ma iubeste indeajuns. Si eu am gresit mult. Dar de fiecare data ne intorceam unul la celalalalt. Suntem ca un drog. In acest moment parintii mei nu mai sunt de acord sa ma intorc la el pentru ca au vazut cat de mult am suferit si imi spun ca nu este barbatul potrivit pentru mine. Acum el imi spune ca a gresit, dar ca vrea sa traiasca impreuna cu mine si trebuie sa plec la el. Aveam o slujba buna in Bucuresti si am renuntat. M-am intors la ai mei, crezand ca imi voi regasi linistea. M-am inselat. Desi oficial nu mai suntem impreuna, continuam sa vorbim si sa ne scriem. Incearca sa ma convinga ca va face totul pentru a ma face fericita. Dar de trei ori mi-am ranit parintii plecand la el si apoi intorcandu-ma, pentru ca situatia nu era asa cum imi promisese si pentru ca imi era teama. Sunt slaba. Dar daca el ma iubeste? Daca gresesc ramanand aici. Acum trebuie sa imi caut un serviciu la Timisoara. Simt multa presiune si din partea lui si din partea vietii. Imi doresc sa mor. Nu stiu care e solutia cea mai buna. Nu mai vreau sa sufere nici el, nu vreau sa sufere nici parintii mei. Urlu la Dumnezeu sa ma ajute. Nu stiu care imi e calea si in ce directie trebuie sa o iau. Am somnifere la indemana si le privesc. Nu stiu daca sunt slaba sau curajoasa pentru ca nu o fac. Sunt din ce in ce mai dese momentele in care vreau sa le inghit, sa inchid ochii si sa se termine tot. Simt ca ajung la capatul puterilor.Imi arde creierul, sufletul imi e sfasiat in mii de bucati. Nu pot rezista singura. Imi e teama sa vorbesc cu parintii mei, pentru ca nu vreau sa se enerveze si sa ii fac sa sufere. Va implor ajutati-ma. Va implor dati-mi un sfat!!!

  • -65 just a simple girl // Jan 8, 2009 at 2:47 pm

    de ce nu-mi gasesc raspunsul ??

  • -66 alexandra // Jan 8, 2009 at 4:42 pm

    buna ziua,
    am vazut intr-o seara la biliard un baiat care mia atras atentia.Am aflat detalii despre el,am discutat cu el pe messenger si m-a facut sa-mi fac iluzii.la cateva zile dupa ce am discutat pe messenger am aflat ca el isi facuse prietena,dar decizia a fost luata la betie.nu a vrut sa se desparta de ea pe motivul ca o cunostea pe mama ei si se simtea prost fata de aceasta.La cateva zile am aflat de la cel mai bun prieten al lui ca vrea sa puna capat relatiei cu fata respectiva si ca ar vrea sa ma cunoasca,dar ca vrea sa fac eu primul pas.am vorbit din nou cu el pe messenger si mia spus ca el nu se potriveste cu acea fata si mi-a zis ca am sanse sa stau cu el,dar dupa o seara am vorbit din nou cu el,l-am intrebat daca s-a despartit de respectiva si mi-a spus ca au hotarat sa-si mai dea o sansaa reciproc.Eu ce sa inteleg din asta?Ma simpatizeaza sau nu?de ce a aleso pe ea?Cum fac sa ma apropiii de el mai mult?
    Si daca nu reusesc nimic cu el ,cum fac sa-l uit?Am nevoie urgenta de sfatul dumneavoastra si astept raspunsul cat mai repede cu putinta.va multumesc.

  • -67 elena // Jan 8, 2009 at 5:59 pm

    problema mea mare este in legatura cu baiatul cel mare de5 ani care in colectivitate (ma refer aici la gradinita) se comporta exemplar este manierat , cuminte etc dar in momentul in care este in prezenta unuia din fam striga, tipa, da ordine, foarte rar ne intelegem cu vorba buna. Mi-ati putea sugera ce anume pot face sa scapam de astfel de crize. Mentionez ca acest comportament s-a infiripat in momentu in cere fratele mai mic a inceput sa mearga, apoi sa vorbeasca si e din ce in ce mai rautacios , cel mare.

  • -68 Haricleea // Jan 8, 2009 at 7:21 pm

    Simt ca psihologia este pentru mine.numai ca dupa cum ati spus trebuie ami intai sa ma controlez si sa ma cunosc pe mine insumi numai ca sunt sensibila( plang din orice) cred in toti ( pana cand ma dezamagesc) pt prieteni imi fac timp dar pe mine ma las pe ultimul plan si eu sunt mai “sincera”( spun totul in fata , chiar si ce simt ) ; e gresit sa ai un prieten la 14 ani ?

  • -69 Haricleea // Jan 8, 2009 at 7:32 pm

    am avut un prieten , pe care l-am iubit enorm si dupa 4 luni de la despartire inca nu l-am uitat.iar el spune ca ii pasa de mine numai ca din cauza prietenilor lui care nu le-a convenit pers. mea ne-am despartit.si se joaca cu sentimentele mele . ma intreaba tot timpul dak vreau sa ne impacam dar a 2 zi nu mai vrea.cel mai tare ma doare ca ne vedem zilnic si el saliveaza dupa prietena mea .pot sa fac ceva sa il uit ? ?multumesc enormn pt toate sfaturile de pana acum

  • -70 anonima // Jan 8, 2009 at 7:55 pm

    buna,nu vreau sa spun numele meu..tot ce va pot spune e k am implinit de kurind 16 ani,am avut relatie intime ku prietenul meu…si kred k am ramas insarcinata..miam luat un test dupa o saptamina si mia arata negativ..iar deja de 5 luni nu-mi vine ciclul menstrual..si orikum imi voi lua inka un test..problema cea mai mare e k parintsii mei nu stiau k as fi avut vreodata prieten,a fost gresheala mea k nu le-am spus,si mi-e frica k daca sunt insarcinata sa fie posibil sa nu mai pot avorta la 5 luni,si atunci voi fi nevoita sa le spun adevarul,nustiu kum ash face-o…mie frica……….. shi sunt disperata…

  • -71 lisa // Jan 9, 2009 at 2:15 am

    buna ziua, va rog da-ti si mie un sfat : am “reusit” sa fac o prosta impresie in societate, cum as putea sa imi indrept “imaginea”?

  • -72 lisa // Jan 9, 2009 at 2:17 am

    daca puteti va rog trimiteti-mi raspunsul pe e-mail. va multumesc.

  • -73 Matty // Jan 9, 2009 at 2:35 am

    Buna ziua,am si eu o problema.
    Am cunoscut o fata acum 1 an pe net,vorbeam pe mess foarte des cu ea si i am spus ca intr-o zi tare mi-as dorii sa ne vedem.A doua zi ma trimite mama sa platesc niste facturi ca ea nu mai are timp.Zis si facut…iar din pura intamplare fara sa vreau,fara sa ma gandesc la nimic ma intalnesc in statie cu fata care vorbeam pe mess.
    De cand m-am intalnit cu ea pentru mine a fost”dragoste la prima vedere”…ma indragostisem de ea,simteam ceva special in legatura cu ea.
    Dupa aceea am continuat sa iesim impreuna aproape peste tot…park,oras etc ba chiar si cand a avut vreo problema am mers la spital cu ea,la munca….sa ii repar Pc-u..si alte chestii prin casa,oriunde.
    Nu stiu ce sa mai fac am incercat sa ii dau de inteles ca imi place de ea,ca o iubesc…timp de 1 an m-am tot abtinut sa nu ii spun am crezut ca poate isi va da seama…ea ma considera un “frate” nimic mai mult :( …iar eu simt pentru ea ce n-am simtit pentru nici o fata cu care am fost impreuna,este o fata speciala pentru mine.Vreau ceva mai mult,nu sa fiu amic,imi doresc sa fiu impreuna cu ea…simt ca ea este destinul meu,perechea mea,viata mea…iar daca i-as spune ca imi place de ea,ca o iubesc as risca sa stric relatia noastra de prietenie de acum si nu vreau asta.Am ajuns sa plang prin casa ca nu stiu ce sa mai fac 1 an sa te tot abtii,e greu….ce e de facut ???

  • -74 dan // Jan 9, 2009 at 11:34 am

    uite..nush cum sa incep..cazul meu nu e asa de grav ca cele pe care le citesc aici..dar.am nevoie de ajutor..pt k ma simt ff rau! sunt un adolescent de 14 ani jumate si se pare k am intrat destul de furtunos in renumita ,,depresie adolescentina” si…jur k nu stiu cum o sa ies din asta..sunt melancolic..trist in permanenta, furie inexplicabila..mi-am pierdut interesul p hobby-urile p care le practicam cu atata placere cu doar cateva luni inainte..nu sunt in stare sa ma concentrez sau sa fiu atent nici macar 5 min..imi vine sa mananc intr-una.. sunt asa..aerian si ff pesimist..ca sa va descriu putin starea..e ca si cum as vedea viata prin niste ochelari cu lentile negre..ce inainte erau destul de roz. rezultatele si interesul pt scoala au scazut simtitor..cu toate ca nu sunt un elev prea luminat..si sunt plictisit mai tot timpul..va rog mult sa ma ajutati..v-as fi foarte recunoscator..multumesc mult ca mi-ati citit povestea

  • -75 Fabi // Jan 9, 2009 at 7:11 pm

    Buna, sunt un baiat care maine implineste varsta de 17 ani (Capricorn, in caz ca va trebuie). Stau cu o fata (care are 15 ani si jumatate) de un an si 2 zile si ne iubim enorm, ma rog, acum se pare ca mai mult eu. Noi ne-am cunoscut pe internet cand eu aveam 16 ani iar ea 14, la inceputul anului 2008 pentru ca eu nu stau in Romania ci in Italia de 7 ani. Pe 7 Ianuarie 2008, respectiv Sf. Ion ea mi-a zis la multi ani pentru ca al doilea nume al meu este Ionut. Am descoperit ca si ea avea numele de Ioana si i-am zis la multi ani. Din acea zi am tot inceput sa vorbim, incepeam sa ne cunoastem. Am descoperit ca ascultam aceeasi muzica, si anume muzica veche, muzica calma, muzica diversa oarecum. Ne placeau aceleasi filme, aveam aceeasi mentalitate, aceeasi parere despre dragoste…totul devenea minunat. Ea mi-a zis ca in afara ca iubeste caracterul meu, este foarte mult atrasa si fizic de catre mine. Mi-a dat de inteles ca vrea sa facem dragoste. Ea mi-a zis ca era virgina, eu la fel. Faptul ca ea era atat de prompta sa faca acest pas cu mine, pur si simplu m-a uimit…a fost unul din motivele din care m-am indragostit serios de ea. Pana la urma eu vara trebuia sa vin in Romania si sa ne intalnim, este doar 20km distanta intre orasele noastre (ea Sinaia, eu Campina). Am venit in Romania si hai sa ne intalnim…Cu o zi inainte i-am dat telefon, era prima data cand ii auzeam vocea, tremura pielea si chiar vocea mea de bucurie. A 2-a zi cand ne-am intalnit a fost ceva fantastic, ne-am imbratisat si ne-am sarutat apoi ne-am dus la o terasa. Stateam fata-n fata si ne tineam de maini, ne uitam ochi in ochi si radeam amandoi de bucurie, nu ne venea sa credem ca in sfarsit eram unul langa celalalt. In cursul relatiei noastre in acea vara, au fost episoade de neuitat. Am incercat sa facem dragoste, dar pe ea o durea foarte tare si n-am reusit sa facem complet (in afara de sex oral si alte satisfaceri personale, din dragoste). Am avut si un accident impreuna din pacate, destul de grav, dar am supravietuit. Din pacate eu la sfarsitul verii a trebuit sa plec, si urma sa revin in vara. Am plans amandoi toata ziua in ultima zi, ca doi copii care raman fara jucarii.

    A noastra era dragoste adevarata, lipsita de minciuni, reprosuri, certuri etc. Era pur si simplu minunat, fantastic, ceva de vis. Toata lumea ne facea complimente. Ea este o fire foarte simpla si foarte feminina, cu un suflet mare si foarte isteata. Este in zodia Fecioara, deci cred ca stiti faptul ca este una din cele mai frumoase zodii pentru femei.

    Nereusind sa facem dragoste vara, am zis ca o lasam pe Iarna asta, nu era problema. Din vara si pana-n Iarna au intervenit niste schimbari intre noi. A intervenit un pic de gelozie (dar deloc exagerata), niste mici reprosuri…de fapt nu erau reprosuri, ci discutii un pic mai aprinse unde ne mai spuneam ce nu ne convenea, si adevarul este ca eu eram cel care insista mai mult, pentru ca ea evita sa vorbeasca despre problemele noastre. Pana la urma eu i-am facut o intrebare, si anume: “Ce ai alege intre mine si dans?” (Dansul fiind pasiunea ei cea mai mare) Mi-a raspuns ca sincer nu stie, sa n-o pun niciodata in fata unei asemenea decizii. Eu am ramas surprins pentru ca ma asteptam sa spuna fara probleme “pe tine”. Ea s-a suparat foarte tare pentru ca i-am facut o asemenea intrebare.
    Trecand peste asta, iertandu-ne (ea aparent, o sa vedeti in continuare), noi tot fantasticam despre cum va fi prima data cand vom face dragoste total, ea a zis ca si daca o va durea, o va face, pentru mine. Eu eram fericit, dar nu pentru faptul ca in final faceam sex, ci pentru faptul ca se dedica atat de mult mie, ca in sfarsit ne putem simtii mult mai apropiati. In aceasta Iarna cand am ajuns acasa in Romania si ne-am intalnit, eu am simtit-o un pic diversa. Ma cam contrazicea, uneori ma acoperea cand vorbeam, adica ma intrerupea fara nicio problema (ceea ce inainte nu facea). Apoi, noi nefiind inihibati cu partea sexuala, am dat sa bag si eu mana la ea in chilotei cum faceam de fiecare data, si un pic a facut nasoale. Am decis sa fac Craciunul la ea acasa cu ea si cu mama ei pentru ca tatal este plecat in Spania. In seara de Craciun a primit un sms de la fostul ei prieten (care a zis ca nu l-a iubit niciodata, era doar o ocupatie de timp). Eu am rugat-o frumos sa-i stearga numarul de telefon pentru ca mi se parea ciudat cum de, dupa un an inca avea numarul lui de telefon, chiar 2 numere de telefon. Ea l-a luat ca pe un ordin si a zis ca nu ma mai cunoaste, a zis ca-l sterge in acea seara si nu l-a sters. A doua zi (in ziua de Craciun), la fel am incercat sa-i bag si eu mana-n chilotei si ea mi-a zis “ai mana rece” cu un ton de mi-a dat sa inteleg “nu mai baga mana ca nu-mi place”. Asa ca eu am invitat-o frumos la o plimbare cu scopul de a discuta despre aceste probleme. Am rezolvat faptul cu comportamentul ciudat (adica cu contrazisul etc.), a sters si numarul fostului, totul ok. Tot vorbind, eu intreband-o, mi-a zis ca-i este frica sa facem dragoste, ca nici ea nu stie de ce dar ii este frica ca se va schimba. Eu am ramas iar blocat pentru ca, tot fantasticand un an intreg pe tema asta pana-n ultima zi pana sa vin in Romania, ea dintr-o data mi-a spus chestia asta. I-am zis ca si-a batut joc de mine, dar i-am si zis ca daca vrea s-o ajut sa treaca peste fapta asta, sunt dispus s-o ajut. Am lasat-o in pace sa decida ea…

    Revelionul l-am facut la mine in oras cu niste prieteni si urma sa doarma la mine acasa. Cand am ajuns acasa, am “dormit” in acelasi pat. Ea era pe stop si evident, nu puteam face sex dar totusi ne sarutam pasional, eram dezbracati (aveam doar chilotii), eram unul peste celalalt, ea chiar mi-a facut sex oral de doua ori (evident 2 orgasme). Am crezut ca a revenit la ideea initiala, si anume ca vrea sa facem dragoste. Din pacate eu pe 4 Ianuarie trebuia sa plec iar, si ea era tot pe stop, deci n-am facut dragoste. Pe 7 ianuarie, cand implineam un an de cand ne cunosteam (noi consideram data de cand suntem impreuna), eu i-am zis in gluma “e vai de tine la vara”, adica o sa facem dragoste ca doi nebuni, foarte pasional. Ea mi-a zis “sa crezi tu”. Aici iar m-a dat peste cap, eu i-am zis ceva de genul “de ce mai gurita, nici vara asta nu facem nimic?”. Ea a aruncat vina pe mine ca eu caut cearta.

    Asa ca m-am enervat si i-am zis ca nu mai este ea, numai este fata care am cunoscut-o, ca imi ascunde ceva, ca nu putea sa ia decizia asta asa de una singura fara motiv. I-am zis ca nu mai vorbim pana cand nu are ceva sa-mi spuna, si anume motivul.

    Din pacate, ieri mi-a spus cu toata sinceritatea motivul, si anume: ei i se pare ca relatia a devenit obisnuita, ca nu stie sigur daca chiar ma iubeste sau a devenit obisnuinta. Ca nu ne cunoastem total si ca are nevoie de timp sa se gandeasca. Ea spune ca nu este vina mea, ci ea s-a schimbat si incearca sa inteleaga ceea ce simte cu adevarat, nu vrea sa ma raneasca. Eu i-am cerut scuze pentru toate neplacerile create in trecut, as face absolut orice ca sa salvez relatia pentru ca eu vad in ea viitorul. Este fata care mi-am dorit-o toata viata, care ma iubeste si apreciaza iubirea mea, care s-a sacrificat pentru mine. Problema este ca ea este foarte rece acum, nu-mi mai spune “te iubesc” pentru ca nu este sigura daca este absolut sincera, se comporta ca si cum incet incet inchidem relatia, nu este ea…

    Parintii ei desigur n-o influenteaza deoarece ii cunosc si ma iubesc ca pe copilul lor. Spuneti-mi si mie ce sa fac? Vreau sa salvez relatia, eu simt ca ma iubeste, altfel nu spunea ca-i este frica, ca ma raneste. Nu vreau sa cedeze, vreau sa incercam sa ducem relatia pana la capat, pentru ca desigur va imbujorii din nou. Sunt convins de asta, noi doi ne cunoastem foarte bine emotiv, eu inteleg starea ei sufleteasca chiar fara sa-mi spuna ea. Sunt cu morala la pamant, nu stiu ce sa mai fac…

    Va rog ajutati-ma !

    Multumesc !!!

  • -76 Fabi // Jan 9, 2009 at 7:13 pm

    Am uitat sa spun, visul ei este sa devina medic psiholog.

  • -77 simona // Jan 9, 2009 at 7:53 pm

    sper sa ma puteti ajuta cu un sfat,am 20 de ani sunt la fac de psihologie si ptr asta m-am hotarat sa va scriu.
    am locuit impreuna cu prietenul meu 1 an de zile ,am trecut prin foarte multe incercari,a fost greu dar am trecut peste ele …adevarul este ca ne-am mutat f repede impreuna,numai dupa cateva luni dupa ce ne-am cunoscut…inainte de sarbatori am fost invitati sa ne petrecem revelionul alaturi de niste prieteni de-ai lui in alta tara,am discutat problema banilor ,am hotarat ca nu avem si am renuntat.in ziua urmatoare acest prieten la invitat la un suc si nu stiu ce au vb dar s-a intors f hotarat ca trebuie sa mergem,eu nu am fost de acord cu aceeasta idee…sa plec intr-o tara straina cu fff putini bani(probabil doar cazarea o puteam plati),el a insistat iar eu nu am vrut dupa care mi-a spus ca pleaca si fara mine daca nu vreau sa vin.enervandu-ma de raspunsul lui i-am spus sa se gandeasca ca daca pleaca fara mine isi poate lua bagajele si sa plece de pe acum,a sustinut ca pleaca si seara dupa ce a venit de la munca a venit acest prieten si l-a luat.au plecat iar cand s-a intors am incercat prin toate caile sa dau de el,nu a vrut sa vb cu mine,nici macar la telefon si atunci cand mi-a mai trimis cate un mesaj era foarte arogant,nepasator…nu inteleg de ce a facut ce a facut si dc nu vrea sa dea ochii cu mine sa discutam .pana la urma urmei am stat 1 an in aceasi casa,mi-a dovedit de nenumarate ori ca ma iubeste…se poate schimba o pers atat de brusc? si tin sa mentionez ca inca nu a sters nimic de pe site-ul lui personal in legatura cu mine..a lasat toate pozele cu noi…astept un sfat,ar fi bine sa trec mai departe cu toate ca doare si nu o sa fie deloc usor.multumesc

  • -78 Haricleea // Jan 9, 2009 at 10:08 pm

    scuza-ti ca sunt asa insistenta..dar exista vreo carte pt varsta mea ( 14 ani ) de psihologie..sau pt personalitate..as vrea sa ma cunosc cat mai bn si sa ma schimb unde trebuie . va multumesc MULT

  • -79 Monica // Jan 10, 2009 at 3:01 pm

    buna ziua.sunt mămica disperata a unei fetite de 3 luni. de la 2 luni refuza cu înverșunare laptele(papa doar dacă , după ce plânge mult, adoarme)…ceai bea, cu același biberon în care ii pun lăptic.Dr. pediatru mi-a zis ca are Anorexie. poate avea Anorexie la vârsta asta?? Cum o pot trata??? Ajutoooooor!!!

  • -80 iulyana // Jan 10, 2009 at 7:41 pm

    Problema mea la modul general e ca nu pot avea o relatie cu un tip care imi place… mereu se intampla la fel. Reusesc sa incep o relatie, de cele mai multe ori din initiativa lor, dar apoi devin obsedata de ce trebuie sa fac a sa mearga bine de cum trebuie sa ma port ca sa ii fiu pe plac, cum sa il tin langa mine. In felul asta incep sa nu mai fiu insami, sa fiu timida si fricoasa. Ma obsedeaza fostele lor prietene le studiez le invidiez. In concluzie sufar, ma implic emotional, sunt dispusa sa ma dedic lor si primesc doar raceala… asta nu se intampla cu tipii care nu ma intereseaza la fel de mult si pe care nu I vad la fel de “potriviti” pt mine fizic si ca atitudine. Cu ei sunt total eu insami pot dezvolta o relatie mai completa cum imi doresc, dar sunt mereu nemultumita gandindu-ma ca pot avea ceva mai bun.
    Problema particulara e ca sunt cu un tip de vreo 6 luni. El a avut o relatie de doi ani si ceva cu o fata care l-a inselat si recunoaste k si acum mai are “ceva” pentru ea. Inainte de revelion, pentru ca nu ma cauta destul de des, nu vorbeam suficient(vorbeam aproape zilnic, dar chestii nesemnificative..ce-ai facut ce-am facut si cam atat)…, nu simteam deloc ca tine la mine si ca suntem impreuna, i-am spus k nu sunt multumita asa …si a zis k imi respecta decizia. N-am rezistat sa nu-l caut tot eu si am convenit sa ne impacam(intre timp am aflat k in perioada in care am fost certati – 2sapt – a fost cu alta) apoi am fost de revelion impreuna, mi-a spus k el nu m-a cautat k sa ma faca sa-mi dau seama k am gresit… La revelion a fost bine desi am avut mici probleme de comunicare(el e rece iar eu fricoasa si timida si aveam momente knd nu stiam cum sa port) dupa revelion am mai vorbit o singura data, m-a sunat el si mi-a zis k ma suna k sa nu zic eu ceva. Acum…de o sapt n-a mai dat absolut niciun semn… Ce sa inteleg???! Eu nu pot sa-l mai caut cand simt atata indiferenta! Desi imi pasa de el, n-as vrea sa-l pierd. Pe de-o parte simt nevoia sa ma indepartez pt k sufar si nu se rezolva nimic el continua sa fie rece, dar am mustrari de constiinta ca poate ma insel si poate asa e el mai rece… si nu vreau sa ma despart de el si sa-mi dau seama k nu am avut motiv si sa-mi para to mie rau. Astept o parere… va rog! multumesc!

  • -81 Preluca Roxana // Jan 10, 2009 at 9:57 pm

    Am 23 de ani de 2 luni m-am despartit de prietenul meu cu care eram intreuna de 5 ani. Simp ca se termina lumea si cu toate astea nu stiu ce sa fac. S i el este foarte dificil, nu stie ce vrea cu adevar si nici eu nu stiu, nu pot sa-mi dau seama daca e obisnuinta sau daca imi doresc cu adevat sa fim iar impreuna. Parca asteptam unul de la celalalt sa facem pasul spre impacare. Cum as putea sa realizez ce vreau cu adevat? Va rog astept un raspuns.

  • -82 Dodo // Jan 10, 2009 at 11:47 pm

    Buna ziua!!!

    Vreau sa va spun ceva foarte bizar….adika ma gandeam odata la persoana iubita..si am desenat cu degetu o inima pe un geamul din baie care era aburit….si akum nu se mai ia…cand nu e aburit nu se vede..dar cand e aburit se vede…nu inteleg dc.. am incercat sa sterg geamu deloc…cand e aburit apare si se vede exact cum am desenat….vreau sa stiu poate insemna ceva…e foarte bizar..astept mesaj urgent..Multumesc!!

  • -83 Dodo // Jan 10, 2009 at 11:50 pm

    scuze nu am scris bine email

  • -84 Armin // Jan 11, 2009 at 1:13 am

    Am o mare problema.. Sunt impreuna cu prietena mea de 11 luni, pe 20 ianuarie implinim 1 an. O iubesc, sunt sigur de asta, si sunt sigur ca ea ma iubeste.. Doar ca, acum o saptamana, mi-a marturisit ca a fost violata.. Nu stiu cum sa reactionez. Nu stiu ce sa fac, nici macar nu stiu ce sa intreb aici..

  • -85 oana // Jan 11, 2009 at 3:38 am

    In situatia mea totul este mai complicat decat credeam. este vorba de mine si de o persoana foarte apropiata mie.am inceput a ne cunoaste prin a fii doar colegi,apoi prin anumite lucruri comune ne-am apropiat ca prieteni…chiar foarte buni timp de 4 ani de zile,el dupa 2 ani a recunoscut ca ma iubeste desi avea prietena si eu prieten…a promis ca sta la distanta…si se va comporta perfect normal…fara ca eu sa ma simt incomod in preajma lui(si a si reusit)….
    Datorita plecarilor profesionale…am stat destul de mult timp impreuna cu el…atat cat sa-l cunosc indeajuns de bine..si sa il inteleg…atat cat este posibil..si spun asta pentru ca este mai mare ca mine…s-a maturizat mult mai rapid decat este normal…are 22 de ani,eu 19…dar nu se compara cu niciun baiat de varsta lui pe care eu l-am intalnit.este matur dupa cum am zis,se descurca bine in general,cu oamenii…in societate..in obstacolele de zi cu zi…iar eu ca prietena,pentru aceasta il admir.
    De 2 luni jumatate…stiind ca el ma iubeste de mult simt ceva in plus pentru el.Nu stiu care a fost acel start,dar,am ajuns sa tin la el foarte mult,ba chiar,sa cred ca e dragoste adevarata!(mai ales dak el s-a despartit de prietena lui de 8 luni si eu de prietenul meu de 6 luni…amandoi avand in relatiile precedente multe amintiri…mult timp petrecut langa fosti)
    De cand ne gandim sa fim impreuna totul s-a complicat pentru amandoi.El in relatia de dinainte era tot timpul in frunte,conducea,ea era pasiva,tacea ,nu spunea nimic,la suprafata lasa impresia ca el nu o respecta…dar in interior..eu stiind problemele lor in detaliu,ajungeam pana la urma sa ii dau lui dreptate cat de cat…iar eu in relatia precedenta…in momente de criza…de cearta …nu am fost indeajuns de matura sa discut cu prietenul meu de problemele noastre la rece..ci am fost invatati amandoi sa trecem peste problema respectiva,sa uitam automat,ca sa nu mai stam suparati amandoi ore in sir,pentru k nu ducem nicaieri deoarece fiecare isi sustinea parerea..
    Deoarece eu am fost invatata asa,in acest inceput de relatie totul este mult mai complicat deoarece el urmareste alte lucruri,are alte prioritati,din cauza ca a avut probleme in viata/in viata personala… nu are incredere in nimeni..nici in mine,ca iubita(nu ca prietena)…este suspicios tot timpul…iar eu…nu i-am dat motive serioase.Iar daca eu ridic aceasta problema,el imi spune tot timpul ca el nu este ca fostu..ca , cu el nu este o joaca ,relatia e serioasa dak o incepem , si niciodata nu se va abtine sa zica ce gandeste,zice verde in fata . eu ii dau dreptate,dar felul in care zice,ma face sa ma simt prost,pentru k eu nu i-am gresit cu nimic…si nu cred ca e normal sa se indoiasca exagerat de mine ! acuma nu stiu,dak nu am dreptate va rog,sa imi spuneti adevarul ..pentru k ,kiar vreau sa aflu alta parere din exterior.

    in al doilea rand,cand incepem o discutie este tot timpul acid..se agita tare,vorbeshte urat(are el un stil mai aparte…stiu de el)nu m-a deranjat ca prietena,pentru ca nu vorbea cu mine asa.Dar ca iubita…ma deranjeaza,pentru ca dupa cum am zis..el vorbeste asa cu persoanele la care tine el ce l mai mult…iar eu am devenit acea persoana.acuma eu ce pot face?…cum sa abordez situatia?pentru ca nu s-ar merita sa stric o relatie posibil frumoasa si prospera din cauza unor banalitati.
    Dak eu ii spun sa se abtina de la aceste apucaturi..el imi spune ca nu vrea sa se skimbe..pentru ca mai intai trebuie sa imi dau eu seama ce este cu mine si apoi sa vad ce e cu el…si apoi dak isi va skimba vocabularul ….voi avea parte de alt om fals…si acest lucru va conduce si la skimbare de caracter..si apoi ma ameninta ca o sa se schimbe total…si imi da peste nas…intrebandu-ma dak imi place.

    eu nu obisnuiesc sa stau langa persoane care vorbesc urat…care nu respecta….care nu au un viitor in viata…un scop ….

    Acest om ,in ciuda faptului ca vorbeshte urat in preajma persoanelor dragi lui , el este cu lumea din jur cel mai temperat om…stie sa fie finut cand trebuie,stie sa fie grosolan cand trebuie,stie sa fie destept cand trebuie sau chiar prost cand este nevoit…este foarte foarte inteligent…si datorita acestui fapt,eu ma simt de multe ori copila pe langa el…facandu-ma sa cred ca avem o relatie parinte-copil ….este normal asa?
    Imi cere sa ma schimb..sa nu ma mai supar din nimicuri…sa privesc padurea odata..si sa nu ma mai opresc la copaci
    Mi-a spus ca dak ma mai supar cum m-am supararat…(am reactionat urat pentru k s-a rastit la mine pentru un motiv intemeiat dupa el)…desi ma iubeshte mult,el nu are de gand sa mai fie cu mine asa…si ar fii primul baiat din viata mea care m-ar lasa pentru un nimic de fapt…pentru noi …..primul baiat care e in stare de asa ceva…avand in vedere faptul ca ma iubeshte tot cel mai mult din toata lumea asta….a spus ca ma lasa pentru ca l-am facut s se simta cum nu s-a mai simtit niciodata pana acuma…l-am facut sa simta ca e singur…ca nu are pe nimeni..ca exact persoana pe care o iubeshte cel mai mult(eu)…s-a comportat ca un dushman in momentul in care s-a suparat…
    Eu chiar vreau sa stiu dak are dreptate unde are dreptate…dak nu are..sa imi ziceti unde n-are……pentru ca eu sunt constienta de greselile mele-ca in momentul in care ma supar..arat ca sunt indiferenta…si ca sunt pregatita sa renunt la relatie…dar in interior nu este asa….poate pe exterior exprim eu asa…dar in interior nu ! ..singurul lucru este ca vreau sa inteleaga …ca ma deranjeaza cand se rasteshte la mine…si vb cu mine urat(normal pentru el,anormal pentru mine)….si din moment ce ma enerveaza apar certurile….provocate din nimicuri(dupa el,ca nu este asa de important un motiv ca acesta)

    In primul rand va intreb : daca dumneavoastra credeti ca este posibil sa fii impreuna cu prietenul tau cel mai bun?
    in al doilea rand : cum ar trebui sa abordez toata problema aceasta
    in al treilea rand : ce ar trebui sa facem sa ne fie bine la amandoi? ar trebui sa las de la mine totul?…lasand la o parte mandria? ….
    in al 4lea rand : cum sa fac sa inteleaga ca nu imi place felul lui firesc in care vorbeste? un lucru prostesc pentru el …de luat in serios

  • -86 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 10:59 pm

    Draga Dan,
    As spune ca este o perioada trecatoare, dar cu toate astea, aceasta poate fi si o perioada in care te definesti ca persoana. Vrei sa fii toata viata moracanos si agitat sau alegi sa te definesti altfel? Ia in calcul modeele pe care le ai, cine este la fel de agitat? Poate mama…poate tata, poate fi un model pe care sa il copiezi inconstient. De asemenea, poate fi starea din jurul tau, starea parintilor tai, ce te agita? Ce te infurie? Cum te vezi pe tine? T straduiesti sa te vezi intr-o lumina buna sau te vezi mai degraba intr-o lumina neagra? Cred ca simti nevoi sa afli lucruri despre tine. Iti recomand sa incepi sa citesti cate ceva despre psihologie si sa inveti de unde vin aceste stari.

  • -87 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:03 pm

    Pentru friend,
    tu ai crezut mult in aceasta prietenie. Problema este ca in timpul vietii, avem mai multi prieteni, cunostinte, amici, care ne indeplinesc anumite nevoi si asteptari. Prietena ta se pare ca si-a marit cercul de prieteni, dar tu ai ramas un pic pe loc. Gaseste-ti si tu mai multi prieteni, nu prea exista o prietenie exclusiva. Sunt convinsa ca prietena ta tine la tine, doar ca mai are nevoie si de compania altor oameni, care sa o ajute sa se cunoasca. Tu de ce nu incerci? Crezi ca ea s-ar supara?

  • -88 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:06 pm

    Yubita,
    tu est indragostita, i-ai spus asta, mai departe este treaba lui sa afle daca este pregatit sau nu sa accepte dragostea ta. Daca el nu este pregatit pentru asta tu poti sa muti si muntele la mare ca el tot va spune ca nu crede. Da-i fiecaruia cat poate sa duca, ramai prietena lui, dar nu ii cere mai mult decat poate da acum.

  • -89 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:11 pm

    Draga Ioana,
    din povestea ta imi pari dusa de un val, fara ca tu sa faci nimic. Nu am inteles exact, care este natura “raului” din relatia voastra, ce nu este ok. Tu ce simti? Doresti sa ramai cu acest barbat, crezi ca merita sa lupti pentru el sau crezi ca ar fi mai bine sa iti vezi de viata ta. Parintii tai cred ca te-au tot sprijinit, dar cea care ar fi cazul sa isi defineasca sentimentele esti tu. Imi vine in minte o parafraza, care spune ca exista oameni pe care daca ii desparti ii omori si daca ii lasi impreuna se omoara. Totusi, cineva ar fi cazul sa fie persoana matura. Tu pare ca ti-ai ratat deja oportuntati din cauza acestei relatii. O relatie ar trebui sa ajute in viata unui om. Ce crezi?

  • -90 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:13 pm

    Just a simple girl,
    Nici eu nu iti gasesc intrebarea. Mai incercam o data?

  • -91 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:15 pm

    Draga Alexandra,
    nu am inteles ideea “am o sansa sa stau cu el”, de ce nu ar avea el sansa sa stea cu tine? Te-ai asezat intr-o pozitie de inferioritate. Baiatul este un pic nehotarat. De altfel, un barbat adevarat nu isi vorbeste de rau fostele sau actualele prietene. Ai incredre in tine, meriti mai mult.

  • -92 alexandra // Jan 11, 2009 at 11:17 pm

    da..poate..dar makr qm fac sa il uit?sau..macar ..datimi o solutie…

  • -93 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:20 pm

    Draga Elena,
    fiul tau cel mare este un pic gelor pe fratele lui. Cat acesta era bebelus, era clar cine este “cel mare”, dar acum incep sa fie egali. Crizele de furie par a fi o modalitate de a se impune. Oare cine este modelul din familie? Exista cineva intre voi care se impune ridicand vocea? Copilul copiaza de obicei un model. Cred ca ar fi bine sa ii intariti rolul de frate mai mare, cu partile lui bune. In acelasi timp, cred ca fiul tau cel mre are nevoie de intelegere si sa i se confirme ca este iubit si ca fratele lui nu ii va lua locul. apoi, daca vrea sa isi impuna “forta” poate sa o faca prin cunostinte, prin jocuri, prin ceea ce stie. Totusi, intotdeauna va exista o rivalitate intre frati, copiii tai avand personalitati diferite.

  • -94 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:23 pm

    Draga Haricleea,
    ai incredere in tine, afla cine esti si ce meriti. Oamenii din jurul tau vor avea intotdeauna reactii ciudate care pot sa te raneasca. Depinde doar de tine daca accepti sa fii ranita, daca te lasi manipulata, daca accepti ca cineva sa se poarte urat cu tine. Ia de la fiecare cat poate sa dea si da celorlalti atata cat merita.Incearca sa citesti romanele psi de la editura trei.

  • -95 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:27 pm

    Pentru anonima,
    scrie-mi pemail, daca vrei sa vorbim mai detaliat. Ceea ce ai tu poate f o dereglare hormonala. Daca testul a iesit negativ, in general, sarcina este exclsa. Ti-as recomanda un control la un medic. Exista cabinete private, unde te poti programa telefonic. Gaseste unul aproape de casa ta si gaseste un medic in care sa ai incredere. Oricum vei avea nevoie de el mult timp de acum inainte. Orice ar fi, nu dispera, nu exista lucru fara rezolvare. Scrie-mi pe mail daca crezi.

  • -96 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:29 pm

    Draga Lisa,
    orice se poate, oamenii se schimba, impresiile se schimba, dar eu nu sunt oracol sa ofer solutii la minut. Am nevoie poate de mai multe amanunte. Cum ai reusit asta? Poate ca ceva din tine te impinge “sa iti strici imaginea”. Sau cat de mult tii tu la imagine? Este important?

  • -97 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:30 pm

    Haricleea,
    iti recomand tot ce a aparut la editura trei. Merita…

  • -98 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:31 pm

    Alexandra,
    gaseste-ti un alt scop, care sa te faca sa fii mandra de tine. Gandeste-te la ce altceva ai putea face.

  • -99 alexandra // Jan 11, 2009 at 11:32 pm

    as vrea sa va pun mai multe intrebari..sau…sa vvorbim mai multe lucruri..cum fac?daca se poate sa imi raspundeti acum

  • -100 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:34 pm

    Draga Matty,
    daca mai astept mult, va veni cineva care ii va spune ca o iubeste si o va lua de sotie. Am vazut asta intr-un film, dar se potriveste cu relatia voastra. Daca tu nu ii spui, ea de unde vrei sa stie? Poate ca si ea este ca tine, banuieste dar nu crede. Cred ca merita sa incerci sa ii spui, nu cred ca ai prea mult de pierdut. Merita sa lupti pentru ceea ce iti doresti, iar daca tu crezi ca ea este jumatatea ta, nu este pacat sa pierdeti timpul?

  • -101 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:40 pm

    Alexandra,
    pot sa incerc…

  • -102 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:43 pm

    Draga Fabi,
    cre ca si tu te-ai schimbat un pic. Cum sa o intrebi daca ar renunta la dans pentru tine? Ea are lumea ei, dorintele si visele ei asa cum tu le ai pe ale tale? O relatie te implineste, de unde ideea “sacrificiului”. Nu este necesar sa renuntam la ceva din noi pentru a fi cu celalalt. Si de unde cerinta ta imperativa “a nu te contrazica”, “sa stearga numarul din telefon”…Inceputul povestii parea a fi ceva idilic, apoi tu ai devenit un fel de stapan al ei. Cred ca ea nu vre sa aiba stapan. Poti fi egalul ei?

  • -103 alexandra // Jan 11, 2009 at 11:45 pm

    spunetimi..cum mil scot din cap..am incercat toate astea pt k imi doresc o relatie serioasa.poate k a fost greseala mea k am facut eu primul pas..dar asa am simtit k trebuie sa fac.in momentul de fata el nici nu mai vb q mine..si eu nu vreau decat sa il uit…sunt poate k…saturata de astfel de baieti,de relatiile pe care le-am avut pana acum..si nu imi doresc decats a fiu fericita!nu stiu ce sa fac..cum sa fac sa trec de stadiul asta…

  • -104 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:47 pm

    Draga Simona,
    daca intr-un singur an au fost “foarte multe incercari”, cum a fost relatia voastra. Sunteti totusi tineri, insa mesajul tau imi pare al unei persoane mult prea serioasa pentru varsta ei. Cred ca uneori iti faci prea multe griji. La varsta asta, merita sa vezi lumea chiar si fara prea multi bani. Totusi si prietenul tau a plecat mult prea repede si aparent fara motiv. O relatie prespune doi oameni care iau decizii impreuna.

  • -105 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:49 pm

    Draga Monica,
    diagnosticul nu poate fi pus atat de simplu. Poate ca la mijloc sa fie o problema de sanatate. Daca nu, poate fi vorba despre o stare de tensiune pe care o traieste bb. Ce s-a intamplat acum o luna? Ce s-a intamplat si cu tine? Starea ta cum este?

  • -106 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:56 pm

    Draga Iulyana,
    pare ca esti tu insati doar cu barbatii pe care ii percepi “inferiori “tie. Langa cei pe care ii percepi “pentru tine”, devii timida, neincrezatoare si tii mereu sa le faci pe plac. Cred ca transmiti mesaje contradictorii si atunci cel de langa tine nu stie prea bine ce astepti de la el. P de o parte esti bsedata ca lucrurile sa mearga firesc, pe de alta prte spui ca nu esti multumita. Cred ca este o problema legata de imaginea ta in ochii tai, de lipsa de incredere in tine insati, n capacitatea ta de a fi tu insati. Iti recomand o analiza personala pentru ca sa afli de unde ti se trag aceste probleme si cum pti sa le depasesti.

  • -107 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:58 pm

    Draga Roxana,
    se spune ca timpul si intelegerea rezolva lucrurile. Daca vei continua sa pui aceeasi intrebare nu vei gasi raspunsul. Concentreaza-te si asupra altor intrebari si scopuri si va veni intelegerea.

  • -108 Catalina Hetel // Jan 11, 2009 at 11:59 pm

    Dodo, persoanei iubite i-ai spus ca nu se mai “sterge” din viata ta?

  • -109 Catalina Hetel // Jan 12, 2009 at 12:02 am

    Armin,
    daca ti-a marturisit asta, inseamna ca are incredere in tine. Uneori nu trebuie sa faci nimic concret, prietena ta are nevoie de tine langa ea. Poate ca se simte vinovata fata de tine, chiar daca nu a fost vina ei, poate are nevoie de “forta” ta, de a fi langa ea. Cred ca ea este singura care iti poate raspunde la intrebari. Afla de la ea ce asteapta de latine si fii langa ea.

  • -110 Catalina Hetel // Jan 12, 2009 at 12:07 am

    Alexandra,
    vezi si raspunsul de mai sus al Roxanei. Concentreaza-te pe ceva “al au”, daca vei continua sa te cufunzi in suferinta rist sa ramai mult timp acolo. Gasesteti calitatile pentru care meriti sa mergi mai departe.

  • -111 alexandra // Jan 12, 2009 at 12:17 am

    da…cred k dorinta de a avea acest lucru..ma facut sa nu il am…poate ca si varsta e de vina si pt k ma simt singura am vrut pe cineva alaturi de mine..si asta ma apasa.acum..o sa incerc sa imi ocup mintea cu altceva,si sa fac ceva sa ma simt eu mandra de mine.desi..cred k tot singura o sa am simt

  • -112 dan // Jan 12, 2009 at 11:06 am

    da..cred ca aveti dreptate..poate ma autocritic prea mult…credeti ca imi puteti recomanda o carte pe tema problemei mele? si..ar mai fi o problema…ma gandesc din ce in ce mai mult sa merg la un consilier ceva..chiar daca am 14 ani vreau sa a m mintea limpede..sa stiu ce se intampla in jurul meu..dar..am o retinere in a merge la psiholog..poate mi-e rusine..poate frica sa-i spun..nu stiu..ce sfat imi dati?

  • -113 dan // Jan 12, 2009 at 11:29 am

    a..si ar mai fi ceva,..am citit ceva in legatura cu terapia aia in oglinda..cant te autoincurajezi in oglinda si care iti reda peronalitatea..totusi..mi se pare cam senil sa vb singur in fata oglinzii..

  • -114 Catalina Hetel // Jan 12, 2009 at 2:04 pm

    Draga Dan,
    un consilier este totusi de preferat. Singur in oglinda poti sa te incurajezi daca simti nevoia, poate sa te ajute, oricum nu are ce sa strice. Iti recomand psihologul de la scoala, sau daca vrei, pot sa te primesc eu, daca si parintii tai sunt de acord.

  • -115 Catalina Hetel // Jan 12, 2009 at 2:04 pm

    Draga alexandra,
    singura te poti cunoaste pe tine, bucura-te de singuratatea ta, s-ar putea sa ai nevoie de ea mai tarziu.

  • -116 Catalina Hetel // Jan 12, 2009 at 2:10 pm

    Draga Oana, intotdeauna relatiile sunt diferite. Una este un prieten, alta este un iubit. De multe ori, exista oameni care iti sunt dragi ca prieteni, dar cu care nu ai face afaceri, sau altii cu care ai face afaceri dar nu i-ai accepta ca iubiti. Cand lucrurile se incurca se si complica. Acum tu ai descoperit ca prietenul tau nu este un partener de viata asa cum ti-l doresti tu, de ce ti-este teama sa recunosti asta? El nu doreste sa se schimbe, iar tu nu il poti accepta asa cum este. Oricum ai privi situatia unul dintre voi se pare ca trebie sa renunte. Renunti tu saurenunta el? Te vezi cu el peste 10 ani? Cum crezi ca vei fi tu alaturi de el peste 10 ani?

  • -117 Fabi // Jan 12, 2009 at 3:29 pm

    Revin cu noutati, nu era problema ca ma schimbasem eu, eu ma schimbasem pentru c-o simteam pe ea mai rece. De ce? Pentru ca s-a indragostit de altcineva tocmai din Noiembrie, si mi-a tinut ascuns pana acum.

    Multumesc de ajutor, am sa fiu altfel data viitoare.

  • -118 ffff // Jan 12, 2009 at 4:55 pm

    As dori sa va scriu pe e-mail daca se poate. imi puteti da adresa? multumesc

  • -119 Lion3ss // Jan 12, 2009 at 5:05 pm

    Buna.sunt intr-o perioada a vietii kare sincer ma sufoka…shi nu shtiu kum sa mai reaktionez.am fost tradata de nishte prietene shi pur shi simplu sunt mai singura ka niciodata.imi este foarte dificil sa am inkredere in cineva,shi mai mereu am dubii in tot ceea ce ma inconjoara,am impresia ka toti imi vor raul.problema este k ele fak ink parte din anturajul meu zilnik,ptr k invatam impreuna shi sincer nu shtiu kare ar fi solutya.poate ar trebuy sa diskut ku ele,deshi in acela6y timp am frika sa nu par banala.mi-ar fi greu sa suport barfe din partea lor sau o oarekare batjokura indirekta sau direkta.sa o iau pe drumul meu singura?shtiu k au fost false ptr k nu au fakut ceva in ploos ptr mine,sau nu kred k ar ar baga mana in fok ptr mine.oare ne-am folosit intr-adevar unele de altele.incep a krede k niciodata nu exista prietenie adevarata intre 2 fete ptr k la mijlok sta invidia,baietii,konkurentsa.kaut remedii sa trek peste aceasta situatye ptr k mama mea e inkisa din fire 6y nu prea ia in serios problemele mele.ce sa fak?va rog sa ma ajutaty.
    mersy anticipat.

  • -120 dan // Jan 12, 2009 at 9:18 pm

    din pacate modesta mea scoala nu dispune de psiholog…tare mi-ar fi placut sa aiba unul. nu stiu ce sa zic in legatura cu venirea la dvs..probabil ca sediu dvs este in bucuresti si e sunt din alexandria..ar fi varianta sa vin cu parintii mei..dar lor nu le-am spus de problemele mele..nu vr sa ma creada slab..chiar daca n-ar sta nicio secunda pe ganduri in a ma ajuta.. asa sunt eu, mai independent as putea merge la un consilier de aici..dar..cum v-am mai spus, am retineri in a merge..pt ca..am uitat sa va spun ca sunt de asemenea fff complexat!:(..nu stiu ce sa mai fac..si depresia se adanceste..si se adanceste:((

  • -121 Catalina Hetel // Jan 13, 2009 at 10:52 pm

    Pentru Fabi si pentru Dan,
    adresa mea este catalinahetel@yahoo.com, astept sa imi scrieti.

  • -122 Catalina Hetel // Jan 13, 2009 at 10:54 pm

    Draga Lion,
    oare nu iei lucrurile prea in serios? Oare nu astepti prea mult? Nu am inteles exact cum te simti si care este cauza. Poate esti un pic mai explicita. Am inteles ca te simti singura si c imaginea ta a avut de suferit din cauza unor prietene.

  • -123 daniel // Jan 14, 2009 at 3:15 pm

    buna ziua ma bucur enorm ca am gasit acest site ,felicitari si la mai multe realizari.sper sa imi pot gasiu si eu raspunsurile aici.cum problemele mele sant foarte mari as dori sa stiu daca pot vb in privat sau aici pe forum?va multumesc anticipat . daniel

  • -124 elena // Jan 14, 2009 at 3:54 pm

    multumesc!
    in legatura cu ridicatul vocii are una din doamnele educatoare care are obiceiul acesta si il exercita destul de des.

  • -125 mihaela // Jan 14, 2009 at 4:44 pm

    Buna ziua,
    Ma numesc Mihaela si am 22 de ani.
    Ca sa nu scriu romane am sa va povestesc pe scurt ce ma framanta. Sunt impreuna cu prietenul meu de aproape 6 ani, aveam 16 ani amndoi cand ne-am cunoscut. Lucrurile au mers ok, mai erau si certuri, mai mult orgoliile noastre se loveau, certuri copilaresti..de-ale adolescentilor. Pana acum 2 ani cand am descoperit ca de cateva saptamani iesea cu alta fata. L-am confruntat, nu a vrut sa recunoasca, desi aveam print-ul din discutia de pe messenger cu ea in care povestea totul, intr-un final a recunoascut partial, ca doar s-au intalnit ca amicii,desi ea il considera deja “prietenul ei”. Ideea e ca s-a intamplat cu vreo 3-4 zile inainte de Paste ,cand trebuia sa plecam la tara impreuna si..atunci am fost slaba, am acceptat sa merg cu el, totul a fost ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Dar de atunci au inceput alte probleme mari, ajunsesem sa fiu paranoica, sa nu-l mai cred nici cand imi zicea ca merge sa bea apa, eram foarte posesiva si geloasa. IErtare pt ceea ce a facut nu si-a cerut decat la vreo 2 luni dupa in urma unui cadou facut de mine care l-a impresionat. Ideea e ca au urmat multe certuri, unele chiar urate.Dupa o perioada am inteles ca daca vreau sa mai ramanem impreuna trebuie sa invat sa am incredere iar in el, asa ca am inceput sa nu mai fac tot felul de scenarii si sa incerc sa nu mai fiu atat de posesiva si geloasa. In mare parte mi-a reusit, desi inca mai am scapari pe care incerc totusi sa le controlez. Am incercat sa trec peste acea intamplare insa nu am reusit, in sinea mea nu am uitat nicio secunda ce s-a intamplat. Drept dovada nu pot avea incredere in el asa cum ar trebui si lucrurile merg din ce in ce mai prost desi ne iubim. Mentionez ca nu stam impreuna si probabil nici nu se va intampla asta prea curand.
    As dori un sfat in legatura cu increderea, pt ca ma irita pana si incercarile lui de a flirta cu alte fete(cum ar fi sa le trimita unora trandafiri virtuali pe un site unde avem amandoi cont) ma irita si ma supara, nu pot sa-l cred atunci cand imi zice ca a fost ceva nevinovat si ca nu o va mai face.

    Va multumesc pentru timpul acordat citirii acestei postari.

    Cu respect,
    Mihaela

  • -126 miron cristina // Jan 14, 2009 at 6:40 pm

    Va rog sa- mi dati un sfat .Copilul meu nu mananca…Mai nimic .Are aproape trei ani si mananca lapte iar mancare gatita foarte putina.Are 13 kg. ,e activ,sanatos,vesel,nu stiu de unde are energie.Suntem disperati.I-am dat pt viermi,vitamine,analizele sunt bune,dar el nu are pofta de mancare.Daca nu ii dau o zi de mancare nu cere,nu spune ca ii e foame,ca i-ar place ceva sa manance.Nici macar dulciuri nu mananca.Va rog sa imi dati un sfat.

  • -127 Georgina // Jan 15, 2009 at 4:54 pm

    buna, ma numesc georgiana, si as dori sa imi inteleg emotiile daca se poate asa ceva, inainte sa incep sa va povestesc un pic din viata mea as dori sa imi cer scuze daca nu scriu corect gramatical sau nu scriu corect unele cuvinte in romana, deoarece nu mai locuiesc de vreo 5 ani in romania. Am 19 ani, sicand eram mica am avut o copilarie grea, am fost saraca si intoadeauna am fost in “competitie” cu fetele de la scoala pentru ca ele aveau haine mai frumoase si de firma, aveau bani, si mai frumoase prin urmare, intodeauna am fost in umbra desi in mintea mea mi-a placut sa cred ca am fost si sunt o fata atragatoare, desi toata viata am fost si inca sunt marcata de acest complex de inferioritate si as dori sa stiu cum sa ma accept si sa ma plac, datorita faptului ca am fost saraca, parinti cred eu, nu mi-au oferit o educatie corespunzatoare, nu ma-u educat cum sa ma spal pe dinti si sa am grija de corpul meu, pe la 13 – 14 ani am inceput sa-mi dau seama si sa ma educ singura desi in mintea mea mereu a ramas ideea ca nu sunt destul de curata si ingrijita. bineinteles ca aspectul fizic a avut de suferit din cauza faptului ca nu ma-m spalat pe dinti cand eram mica si am avut o dieta necorespunzatoare (constand in dulciuri si chipsuri) manacam tot felul de prosti in concluzie, niciodata nu mam considerat normala pentru ca parinti mei nu aveau bani pentru fondul clasei ori pentru excursii si haine noi. am crescut mai mare (14 ani) si pe vecini de bloc erau fete frumoase, inalte, ingrijite, nu cu bani, dar cu haine de firma, delicate (de fapt asa le vedeam eu) si mi-am zis cand o sa cresc mare o sa devin si eu ca ele. am plecat cu parinti in alta tzara pentru o viata mai buna si a fost foarte greu pentru ca nu am fost cum am sperat eu, si a trebuit sa muncesc intrun magazin de haine de cand aveam 15 ani, deci a trebuit sa ma maturizez repede, nu am avut niciun prieten o lunga perioada de timp, pentru ca nu vorbeam limba si eram mai timida, intre timp am castigat si niste kilograme in plus (si am 4 dinti din fatza imbracati pentru ca a fost necesar datorita cariilor), acum la varsta de 19 ani ma gasesc ca nu sunt deloc cum “mi-am” propus ca o sa devin, sunt foarte matura si gandesc foarte matur pentru varsta mea, nu pot sa ma bucur ca alti copii de varsta mea pentru ca nu ma simt comfortabil si mereu imi zic ca o sa regret ca nu ma distrez acum dar “nu pot”,si vad persoane mai in varsta ca mine care se distreza fara griji, (tzin sa mentionez ca in tot acest timp si de cand sunt mica am trait cu un tata alcolic care o batea pe mama mea , acum nu o mai bate dar sta cu gura pe ea tot timpul si pe mine) nici infatisarea nu ma ajuta pentru ca arat foarte matur pentru varsta mea, majoritatea persoanelor ma trateaza si ma estimeaza ca fiind 27 – 28 ani. lucru care ma doare. Eu nu am avut perioada aceea de adolescenta, unde orice fata se vrea dorita si vrea sa se simta frumoasa, tanara… eu niciodata nu ma-m simtit asa si doare, vreau sa fiu “normala”. de acceea as dori sa stiu cum sa “accept” si sa ma “descurc” cu faptul ca par mult mai in varsta decat sunt si sa ma ccept asa cum sunt si sa nu mai imi dorec sa fiu ca fotomodelele de la tv sau reviste. sunt foarte deprimata , chiar nu imi doresc sa mai traiesc dar nu pot face nimic ca nu vreau sa imi supar “parinti”…

  • -128 Catalina Hetel // Jan 16, 2009 at 9:02 am

    Daniel,
    poti vorbi aici pe forum, sau pe mail.

  • -129 Catalina Hetel // Jan 16, 2009 at 11:30 am

    Draga Mihaela,
    relatia voastra este destul de lunga si se pare ca a trecut si de unele “incercari”. Este normal sa fii geloasa si sa te simti nedreptatita atunci cand esti pusa in fata “impartirii” iubirii tale cu altcineva. Cred ca prietenul tau te si testeaza uneori, tu esti un pic geloasa si lui ii place asta. In acelasi timp, cred ca esti destul de echilibrata, ca poti observa ce probleme ai si poti incerca sa le rezolvi. Nu exista o “reteta” pentru a nu mai fi gelos. Increderea se cultiva si se castiga, dar conteaza si increderea in tine insati, in capacitatea ta de a cuceri un barbat si de a mentine o relatie.

  • -130 Catalina Hetel // Jan 16, 2009 at 11:35 am

    Draga Cristina,
    daca sunt excluse problemele fiziologice, medicale si daca este un copil energic, inseamna ca nu ai de ce sa iti faci griji foarte mari. Totusi, o cauza exista. Poate esti tu foarte preocupata de acest lucru si atunci incearca sa “te supere”? Merge la gradinita? Acolo mananca? Cred ca are nevoie si de activitati in afara familiei, sa vada alti copii, “sa i se faca foame”. Ar trebui sa stiu mai multe despre stilul vostru de viata (voi mancati impreuna la masa?) si despre evolutia copilului ca sa pot sa iti spun mai multe.

  • -131 Catalina Hetel // Jan 16, 2009 at 11:45 am

    Draga Georgiana,
    daca te uiti in biografia multor modele sau actrite de succes, o sa fii uimita sa afli ca multe dintre ele au avut o familie modesta. Cauta pe net sa vezi de curiozitate, cum aratau divele de azi in adolescenta si sunt sigura ca o sa vezi viata ta altfel. Faptul ca “te-ai educat” singura, arata ca ai vazut diferenta si ca poti fi ceea ce iti doresti sa fii. Legat de varsta, asta este mai mult stare de spirit. Daca tu te simti urata si batrana, atunci cei din jur te vor percepe si ei astfel. daca tu crezi despre tine ca esti tanara si frumoasa, nu vad ce te impiedica sa arati asta. Frumusetea tine de trasaturi, dar este si o stare de spirit. O sa vezi multe femei frumoase care nu sunt atragatoare, dar si femei atragatoare care nu se inscriu in tiparul clasic de frumusete. Pare ca porti cu tine povara faptului ca parintii tai nu sunt asa cum ti-i doreai. Cineva spunea sa nu ne mai gandim la ce au facut parintii nostri din noi ci sa ne gandim mai mult a ce putem face noi cu ce au facut parintii nostri din noi. Cred ca esti inca foarte foarte tanara si ca poti deveni ceea ce iti doresti, cu putina incredere. Acum daca suntem realist, stim cu totii ca pozele de pe copertile revistelor sunt retusate. Nimeni nu arata perfect, iar modelingul e o industrie care trebuie sa vanda. Poti arata cuceritor, poti fi fermecatoare fara sa fii neaparat model. Modelul este o iluzie comerciala. M-a surprins expresia ta ca nu vrei sa iti superi parintii. Oare daca vei deveni fericita si frumoasa ei ce vor vedea in tine?

  • -132 ANCA // Jan 16, 2009 at 1:50 pm

    Buna ziua,
    Ma numesc Anca si de o perioada simt ca mi se intampla ceva ciudat. Am cautat sa-mi dau seama despre ce e vorba si cred ca sufar de o forma de depresie. Dar sa descriu cateva din trairile pe care le am: de cateva luni incoace (mai exact de cand m-am reangajat, dupa concediul de crestere al copilului) am sentimentul ca nu mai sunt buna de nimic. Am clacat la locul de munca si am plecat de acolo, crezand ca asa voi rezolva problema, dar degeaba. Am avut un prim soc atunci cand am realizat ca noul loc de munca a insemnat un salariu cu mult mai mic si am inceput sa ma consum si din cauza asta.
    Am tot incercat sa imi revin si chiar am reusit pentru o perioada scurta de timp…
    De cateva zile insa am impresia ca nu sunt eu, m-am certat cu toti prietenii mei, cu sotul, cu socrii, iar la serviciu nu dau randament… Mai mult, dau prea multa importanta unor priviri, unor comentarii sau unor gesturi marunte care nu ar trebui sa ma afecteze.
    Sunt constienta ca mi se intampla ceva si i-am spus sotului meu, dar nu ma crede. Vreau sa lupt sa-mi revin dar am impresia ca nu ma intelege nimeni. Dati-mi va rog un sfat, pentru ca intotdeauna am fost un om echilibrat, vesel si sociabil.
    Acum ma simt singura, marunta si frustrata.
    Va multumesc.

  • -133 daniel // Jan 16, 2009 at 1:54 pm

    buna ziua deci problemele mele sant pot spune grave am inceput de a ma maltrata singur imi dau cu cate ceva in cap ma trag de cap mai nou am inceput sa ma gandesc la sinucidere dar as prefera ca in doua cuvinte sa va descriu trecutul meu pentru a va da seama unde este radacina tuturor problemelor. copilaria mea a fost drastica adica un tata care daca nu ma batea de 3 4 ori pe sapt nu era normal pentru el,si avand o sora care era si este celebra sa o favorizeze pe ea.dar a trecut greu dar am suportat in fine foarte sever si a avut un comportament foarte dur si fata de mama el nu se jena fata de MINE sa o loveasca. adolescenta mea la fel fara prieteni si fetepana la 21 de ani cand cum am cunoscut prima fata am si plecat de acasa ca el nu o inghitea.casnicia grea am inceput de la 0.am plecat dupa 1 an in italia se nascuse baietelul si era nevoie de bani apar bani multi si problemele se tin lant.eu vin acasa sotia fuge in italia si lasa copilul la o femeie la tara mentionez ca nu au mai avut loc scene de violenta sau de alta natura . dau divort castig si copilul ea nu se prezinta copilul avea 5 ani.plec in italia inapoi ,avand acolo deja o buna reputatie.reusisem sa fac acte din primul an si acum aveam dreptul la cetatenie peste putin timp.reusesc obtin cetatenia copilul statea cu mine si mia fost foarte greu singur cu el incepuse gradinita,dar intotdeauna am privit spre cer si am trecut peste toate.reusesc sa imi fac o firma de amenajari interioare si cu diploma de aici din taredau la facultatea de inginerie totul e roz in toate domeniile doar cav eram prea ocupat de afaceri,copil si scoala si nu mam gandit la nici o femeie care imi va putea fi alaturi.dar acum incepe drama,in august 2006 ma contacteaza o fata pe mess.incep discuti ,ne cunoastemo invit dupa 2 luni in italia acasa la noi,vine totul e frumos cu copilul bine(am uitat sa mentionez ca fosta a reusit sa ma contacteze in tot acel timp si avea pretentii de a vedea copilul am acceptat fara probleme)tipa care a venit a vrut sa mergem in dec2006 acasa la eadar conditie fara copil eu visator accept duc copilul la fosta ,aia se bucura si noi plecam eu sant din constanta ea dim maramures e totul ok aici eu cumpar un teren fac proiectul pentru o pensiune angajez o firma si dau drumu la lucru.noi ne intoarcem in italia.acolo ea vb cu parinti reusesc sa ne convinga sa ne casatorim parinti ei gasesc sala si e ok.pe 27 07 2007 nunta. va dati seama cumparaturi de acolo ,timp pentru copil putin stress mare ,am otarat sa lac baietelul la fosta pentru o perioada.ne intoarcem facem nunta ,pensiunea era gata in rosu si reuseste sa ma convinga sa las italia , totodata copilul ca de nu trebuiau sa afle parinti ei ,faculta si firma .las totul acolo si ma dedic interioarelor la viitoarea pensiune.dar dupa o luna incep probleme incetul cu incetul sentimentele le schimba mai putine cuvinte frumoase ,dragalasenii. poate si eu fiind furat de lucrul la casa am cam neglijatdar ea nu facea nimik(in sensul ca nu ma ajuta pe langa casa)noi in perioada asta stateam la soacra.incepe sa imi pare rau pt ca am lasat acolo tot si aici flacara se stinge.eu incep sa am probleme la casa dar nu se rasfrang asupra ei,ea tot face comentarii diferite tre sa fac cum spun ei ca de stau la soacra relatii intime nu sant si uite asa ne trezim straini farab sa ne atingem sa stam de vb.incep sa ma incapatanez zicandui ca acasa fac cum vreau eu si ca ea ar face bine macar sa ma ajute moral.se angajeaza ca de e mai bine asa,si pe la casa nu mai trece nici mancare nu imi aduce.aici fac prima criza cand ma incapatanez si spun ca am sa astept sa vina sa o vad cand vine.se face tarziu nu vine sun imi spune ca nu poate veni eu dorm la casa noua pe unde apuc ea la mama ei a do zi la fel ,seara se intampla ca imi pocneste capul de nervi si la 22 sun si ai spun ca daca nu vine ma gaseste agatat .era si este intr-o indiferenta totala.ne impacam dar eu sant ala nebun .in august ne mutam credeam ca aici va fi ok dar…… mai raucerturi din comentarii ca mama vrea sa vina ca vin rude ca aia nu e buna etc. ne racim .relatii intimwe pana in noiembrie nu sant in aceasta luna hotarasc sa ai spun ca mie nu imi place faptul ca flirteaza pe hi5 si ne certam devin violent cu mine dar nu cu ea ea pleaca la mama unde sta 3 zile fara sa ea un tel sa imi spuna ceva,nimik.merg eu la ei acasa le spun parintilor ei cum stau lucrurile si ei binenteles ca nu tin cu mine.la fel si fam surorei ei.de craciun varza certuri dar eu reusesc sa ai fac cadou si sa ai urez la multi ani.ea indiferenta total.dar trece si rev
    avem turisti multi o rog sa faca si ea anumite lucruri de calcat de spalat de cusut,eu fac curatenie spal camerele ma ocup de servitul mesei etc.eu nu spun ca sta degeaba dar daca ai spun ceva imi intoarce ca ea nu e angajata mea si de aici totul ,reprosuri etc.a angajat o fata pe care a prins-o cu un client in pat(cica facea curatenie)imi spune ca la sfarsitul sapt o da afara .vine sfarsitul si ea nimikasta e sambata trecuta .eu ma incapatanez la orele16 si ai spun cand o duci pe cu… asta acasa eu intru in casa la dezinteresul ei fata de mine la cat credeti ca a dus-o pe aia acasa?cu toate ca nu au avut nimik de facut dupa 23……ei bine la ora 2 noaptea si uite asa am ajuns eu sa inebunescstand afara in fata casei .a mentionez ca in tot acest timp a venit de cateva ori adica 3 sa imi spuna sa vin in casa ca ea nu o duce ca a vb cu masasi ultima oara spunandu-mi ca daca nu vreau sa vin sa stau afara fractiune de secunda am fost para am luat in lemn si mi-am dat in cap . dar ea nimik isi face cruce spune ca sant nebun si se duce.pleaca cu aia si dusa o fost.duminica dimineata eu singur cu 22 de turisti.credeti ca a dat un tel?
    ei bine nu
    pana ieri
    iam spus sa vina sa discutam seara a spus sa astept ca vine de dimineata iam spus ca tre sa discutam sama descarc ea nu sii nu.atunci am facut ultima boacana.am dat drumul la butelie si mam culcat.am dormit 20 de ore pana a intrat un prieten de al meu in pensiune ca cica ma suna de 3 zile si nu raspundeam si am ajuns astazi sa o astept sa vina.a sunat-o binenteles prietenul meu ia povestit ce am facut dar nici o atitudine,si iaca asa ma oftic enorm ca nu imi gasesc raspunsul la intrebarea mea……de ce si pentru cine am lasat eu viata din italia si copilasul? poate puteti sa ma ajutati cumva.scuzati romanul asta care lam scris dar poate va dati seama ca boala asta are radacini mai adanci.in asteptarea unui raspuns va multumesc anticipat

  • -134 Renata // Jan 17, 2009 at 4:30 pm

    Buna ziua,
    nici nu stiu de unde sa incep…
    Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap,ca odata in viata mi se va intampla sa apelez la un ajutor exterior in ce priveste viata mea sufleteasca.
    Dar am o problema si nu sunt in stare sa o rezolv singura.Din aceasta cauza m-am bucurat nespus sa va gasesc pe internet.Nu stiam ca exista aceasta posibilitate.As fi foarte recunoscatoare daca mi-ati putea da un sfat.
    Am impresia ca nu stiu sa fiu fericita.De vreo 10 ani am sentimentul ca eu nu am vrut sa ma nasc si ca viata asta nu este o dorinta de-a ma.In general viata.Nu am curaj sa infrunt problemele,nu am incredere in propria mea persoana si deseori,ca sa ma linistesc,ma gandesc la sinucidere.
    Intre timp toata lumea crede ca eu sint bine si fericita.Teoretic as avea si “aproape”toate motivele.Locuiesc de ca.3 ani cu prietenul meu,care ma adora si incearca sa imi ofere totul.Nu mai locuiesc in Rom. de vreo 7 ani.Am cativa prieteni dar locul nu stiu daca mi l-am gasit.Am venit din cauza altei persoane-fostul meu sot.Mi-am pierdut timpul,anii cu el si cu tot mutatul,invatatul limbii etc.El a fost un om “negativ”-mi-am dat seama intr-un final.Relatia cu el nu m-a influentat deloc pozitiv…din contra.Avea planuri”idioate”(scuze de expresie)si nerealiste.In loc sa ma indrume sa fac ceva util cu viata si creierul meu m-a lasat sa alerg dupe visele lui.Studiile terminate in Rom.nu mi s-au recunoscut asa ca mi-am gasit diferite locuri de munca(gastronomie) care nu ma satisfaceau deloc si in prezent avand si sustinerea si sprijinul prietenului meu nu lucrez.Relatia dintre noi este serioasa,exista planuri de viitor si dorinta unei sarcini(de curand am intrerupt anticonceptionalele).Si totusi am deseori momente grele,negre cand sint f.depresiva,plang,simt o tristete adanca si atunci ma gandesc ca ce bine ar fi sa mor.Imi si fac planuri…Imi este frica de viitor,de ce aduce ziua de maine.Nu am nici o siguranta.Nu am pensie asigurata,nu am o profesie si nici sanse sa imi gasesc la varsta de 30 de ani vreo scoala.Am incercat de multe ori.
    Dar despre acest lucru nu pot sa discut cu partenerul meu pt ca imi spune ca nu am incredere in “noi”.
    Sint o persoana citita,cu scoli si studii dar nu ma pot “vinde”.
    Prietenul meu este socat.Stie ca il iubesc si ma iubeste si el dar incet nu mai are rabdare sa imi inteleaga “toanele”.
    Si parca nu era destul a mai aparut o problema extrem de acuta.Sora mea care a plecat si ea in strainatate de cateva luni a reusit sa realizeze tot ce eu in atatia ani nu.Ea este cu cativa ani buni mai mare decat mine si a fost mereu “un copil problema” din cauza unui “defect”corporal.Eu eram in centrul atentiei,eu eram un elev si studenta de exceptie,eu eram mai frumoasa.Nu eu mi-am acordat aceste complimente ci mama(cand ea nu era de fata),in gen.familia si restul lumii.Eu am invatat prima sa innot,sa merg pe bicicleta,sa imi iau permisul etc.De cativa ani incoace am observat ca sora mea da dovada de o ambitie pe care eu nu o voi avea niciodata.A invatat sa innoate la 36 de ani,si-a luat permisul tot asa tarziu,a facut o scoala de 3 ani cu ajutorul careia si-a gasit un loc bun de munca in strainatate,la malul marii unde isi dorea tot timpul.Si toate astea la o varsta de aproape 40.Nu mai este complexata.
    A ajuns in tara visurilor ei,are un loc sigur de munca(si-a gasit profesia ideala),are un prieten,isi cumpara masina,vrea sa invete sa mearga pe bicicleta si inchiriaza singura,la un pret mai mic un apartament mai mare decat noi.S-a integrat in 3 luni mult mai bine decat eu in 6 ani.E relaxata si bine dispusa.Merge la sport,la restaurant si singura daca are chef,merge la innot etc.Eu am momente cand 3-4 zile nici nu ies din casa.Am abonament la sala de fitness dar nu ma duc.Nu vad nici un rost pt care sa ma trezesc.Treburile casei le fac repede si in rest stau in pijama,citesc sau ma uit la tv.Si astept sa vina prietenul meu acasa.El are afacerea lui proprie care deocamdata trece printr-o faza mai grea(dar pare sa aiba viitor bun,este extrem de motivat,harnic si priceput),asa ca de multe ori nici bani nu avem.Nu ne lipseste nimic dar avem zile cand nu ne permitem sa nu calculam cu mare strictete banutii.Loc de munca nu imi gasesc sau daca totusi,este extrem de rau platit sau cu ture de noapte la distante mari.
    Sora mea a devenit un alt om si nu ma mai recunosc daca ma gandesc la ea.In afara de prietenul meu nu stie nimeni prin ce trec.El imi tine “spicii” de 2 ore cum ca il dezmagesc daca sint invidioasa pe propria sora,ca nu e bine si frumos etc.Ca nu am motive.
    Mama nu stie,ar muri de suparare si oricum este o persoana invarsta cardiaca,tata e ca si cum nu ar fi,iar sora mea crede ca ma bucur pt ea.Ma suna,imi povesteste iar mie imi este groaza sa raspund la telefon pt ca imi este extrem de greu sa joc teatru si stiu ca imi va strica toata ziua.Si ea imi povesteste,povesteste iar eu nu am nimic de povestit.Nu se intampla nimic in viata mea.Recunosc ca nici nu fac nmic in acest scop.Am devenit f.plictisita.Eu care aveam atata temperament si planuri.Acum traiesc planurile prietenului meu…care nu face altceva decat sa vorbeasca de munca si planurile lui/noastre-automat.
    Din nou planurile unui barbat.Nici nu stiu cum s-a ajuns din nou aici.Pe cand eu imi doresc sa fiu pe picioarele mele.
    Cine ma cunoaste ma place.Lumea ma considera desteapta,frumoasa,amabila,politicoasa,cu bun gust,cu multa cultura generala.Pictez ca hobby,vorbesc 4 limbi,acum o invat pe a 5-a si cu toate astea nu imi gasesc locul,ma simt complexata si buna de nimic.Astept sa treaca viata cat de repede.As vrea sa fiu altcineva.
    Poate sint de vina si tarile in care traim.Aici este totul mai “rigid” si mai “retinut”,la ea toul mai “cald” mai “prietenos”…mai latin.
    Stiu ca nu e normal,stiu ca nu e bine dar asta este ceea ce simt si sentimentele si gandurile negre ma ucid.Imi iubesc sora….sau cel putin asa am crezut…Dar o cunosteam altfel-ca o sora care avea nevoie de mine,pe care o protejeam,de care imi era mila si pt care eram un model de viata.Ehh,acum toate s-au schimbat.Ea este cea woow si eu nimic.Explodez de invidie.Nu imi vine sa cred ca ea a reusit ceea ce eu nu.Nu mi se pare corect-desi stiu ca ar trebui sa imi fie rusine cand spun asta.
    Cum m-as putea ajuta pe mine?Pt ca asa nu mai rezist mult.M-am gandit ca daca as ramane insarcinata nu as mai avea atata timp sa ma gandesc la viata altora ci m-as concentra asupra vietii mele…dar imi este si frica sa nu raman asa-cum as putea atunci sa fiu o mama buna?!
    Va multumesc pt rabdare!
    Cu stima
    Renata

  • -135 kary // Jan 17, 2009 at 6:39 pm

    Am si eu o problema cu care ma confrunt de ceva vreme..Am cunoscut un baiat la inceputul lui decembrie..acesta statea inca cu fost prietena dar spune ca nu mai simte nimic pentru ea…si ca nu vrea sa mearga mai departe intr-o relatie cu aceasta..am inteles acest lucru…Locuiau impreuna pentru ca nu-si permitea deocamdata sa se mute in alta parte si contrcatul casei era pe numele lui si primea niste bani de la serv pt chirie si nu vroia sa-i piarda iar fosta nu vroia sa plece de acolo din acelasi motiv ca nu isi permitea in alta parte si plus ca nu vroia sa accepte ca el nu mai vrea sa fie cu el…Eu am acceptat ca sta cu ea si am inceput o relatie cu el..e adevarat ca ne-am cam grabit si in nici o luna am decis sa se mute la mine…totul era ok..eu eram multumita de el..deja incepusem sa ma indragostesc de el..ce am omis este faptul ca dupa 2 -3 saptamani de cand ne-am cunoscut a zis ca nu vrea sa continuam pentru ca simte ca merit mai mult si vrea sa-mi ofere totul si ca momentan vrea sa rezolve cu statul cu fosta adica sa se mute si sa-si mai rezolve si alte probleme ca sa poate sa se dedice numai mie..eu am insistat si am zis ca lasa ca rezolvam problemele si impreuna ca probleme pot aparea si pe parcursul relatiei si tot asa…pana la urma a facut ca mine si am continuat relatia…am stabilit sa facem revelionul impreuna cu niste prieteni…totul frumos, vb la telefon de multe ori pe zi…ne vedeam…pe 30 dec insa imi da un mesaj dupa-amiaza dupa ce vb pana inainte cu cateva ore ca nu vine la revelion ca nu poate sa fie ceea ce nu este si ca poate mai vb..am ramas socata, nu-mi venea sa cred…am vorbit la telefon si mi-a zis ca mi-a trimis mesajul ca sa stiu ce am de facut ca el nu vine la revelion…am stat suparata si mi-am propus ca pentru mine subiectul e incheiat..nu am primit nicio alta explicatie pentru decizia lui decat ce mi-a scris in mesaj…pe 1 ian m-a sunat si nu i-am raspuns si de atunci nu i-am mai raspuns la tel…dupa cateva zile de la revelion ia legatura cu prietenul care ne facuse cunostinta si ii zice ca nu ii raspund si ca el tine foarte mult la mine, mie imi scrie pe internet ca ma iubeste ca isi cere iertare pentru ce a facut si ca vrea sa fie langa mine..ca nu vrea sa ma piarda si tot asa…i-am raspuns intr-un final si i-am zis ca increderea mea in el este nula si ca nu mai pot vorbi cu cineva in care nu am incredere…a inteles dar a zis ca el ma iubeste si ca va lupta sa-mi castige increderea..tin sa mentionez ca atunci cand era acasa si era si fosta acasa nu vorbea cu mine la telefon decat atunci cand iesea afara..de fata cu ea nu vorbea si mi-a explicat prin faptul ca aceasta nu accepta sa si-a gasit pe cineva si ca vroia sa ma scuteasca de vorbe urate si pe mine si pe el…intrebarea mea este ce sa fac in cazul acesta? sa-i mai acord o sansa? oare merita sa-i mai acord increderea mea? inima imi spune ca trebuie sa-i acord sansa dar mintea imi spune ca nu..pentru ca am mai fost inselata o data la prima mea relatie si nu mai am asa incredere ca se va schimba ceva…e adevarat ca depinde de persoana..acum mi-a zis ca deja a vorbit cu gazda ca se muta din feb si ca nu-mi va mai zice nimic ca stie ca nu il cred ci va face efectiv ceva…ca sa-mi demonstreze ca ma vrea…si sa-i mai acord o sansa…stau si ma gandesc ca poate si eu am avut partea mea de vina atunci cand am insistat sa continuam desi el vroia sa-si rezolve problemele dar totusi nu meritam sa ma lase balta inainte cu 2 zile de revelion…va rog mult sa ma ajutati sa iau o decizie…sa-i mai acord o sansa sau nu?va multumesc!

  • -136 andreea // Jan 18, 2009 at 10:21 am

    buna ziua ma simt foarte dezamagita de persoana cu care stau.am mare nevoie de un sfat de la un specialist consider ca situatia in care ma aflu trb sa ia sfarsit as nu se poate continua.eu am nici 20 de ani el 25dar ma chinuie infiorator.eu nu mai stiu ce este aia distractie deja de la varsta asta.el a trecut prin toate astea dar eu nu.nu exista intelegere.batai.jigniri nimic frumos un zambet o plimbare absolut nk.doar lacrimi am in fiecare zi in depozit asa ceva.ceva simt ca o ia la fuga din mine.sunt si ffft bolnava nu ii pasa de mn.va rog ajutatima cu un sfat cred ca nu mai putem continua asa .am stat si m-am gandit cred ca este obisnuinta ca la ce mi-a fak imi e greu sa cred ca exista iubire.chiar u cred.in ultimul timp tac si nu zic nk il ascult dar el nu are idee ca eu sunt uc gandul sa renunt la aceasta relatie daca se poate numi relatie.la varsta pe care o am ocnsider ca sunt prea bolnava trista sa nu mai zic ai mei sunt disperat decand sunt cu acest individ totul e ft urat nimic nu mai este.defapt nu a fost niciodata.din prima zi sa purtat ft urat cu mn.nu stiu numai pot nu stiu de ce am continuat .chiar nu stiu.regret fffft mult situatie dar sunt convinsa ca exista o cale .ceva sa imi readuca zambetul pe buze care nu il mai am de 2 ani incoace.baieti mai sunt sunt in plina viata si cred ca voi iesi din acest cosmar unde singura m-am bagat e doar nnevoie de putina impingere si voi renunta insa totusi as dori un sfat .daca este posibil sa vorbim si pe alta cale ar fi perfect.sa va pot spune intreaga istorie dintre mn si individul cu care sunt si ma maltrateaza.

  • -137 evelina // Jan 18, 2009 at 3:50 pm

    Pt Anca 132.

    Sunt si eu mamica si dupa ce am terminat concediul de maternitate,am avut o perioada asemanatoare cu a ta.Cred ca datorita faptului ca am stat acasa 2 ani si am cam rupt legatura cu realitatea,lumea mea s-a micsorat,totul se invartea in jurul fetitzei mele,nu mi-am mai dat importanta nici mie,nici sotului meu,in aceasta perioada,incercam probabil in subconstient sa ma obisnuiesc cu noua schimbare,apoi cand m-am obisnuit nu ma mai gaseam pe mine.Este o mare problema atunci cand te pierzi pe tine,fa in asa fel incat sa-tiu aduci aminte cum esti tu,inarmeaza-te si ia-o de la capat.Bafta!O sa reusesti!Nu ai nevoie de intelegerea nimanui,totul este intre tine si tine…

  • -138 Andreea // Jan 18, 2009 at 8:04 pm

    Salut…as avea si eu o problema, si anume : la revelion am cunoscut un baiat de care m`am indragostit instantaneuu, si el la fel de mine, zice. Am petrecut revelionul impreuna si dimineatza am dormit cu el, revelionul fiind tinut acasa la un prieten de al lui, au urmat zile in care ne vedeam zilnic, am mai dormit cu el de 2 ori si cand spun dormit nimic mai mult. Se vedea pe el k ma place mult, mi`a zis k ma iubeste si i`am spus si eu, dar i`am aratat prea mult k imi pasa. E foarte suparacios si ma face sa plang usor, dar stiu ca ma iubesti, adica asa mi se pare, asa zice, asa zic si prietenii. Dar mai nou trebuie sa fac tot ce zice el k altfel se supara, nu stiu ce sa mai fac. Mi`e frica sa nu il pierd. va rog sa ma ajutati in aceasta situatie deoarece nu mai stiu ce sa fac. Precizez k e o fire ft orgolioasa, si eu eram la fel, dar cu el nu pot fi asa . :-|

  • -139 Georgiana // Jan 19, 2009 at 12:56 am

    multumesc mult pentru ca mi-ai raspuns si ai dreptate dar din pacate in ziua de azi totul se leaga de frumusete, de cum aratzi si cum te imbraci, in viata o femeie frumoasa si inalta are mult mai mult succes ca o femeie scunda si nu prea draguta, o femeie frumoasa are mai multa incredere in ea si obtine tot ce isi doreste, eu daca nu ma consider atragatoare nu am “ambitia” sa lupt pentru ce imi doresc, si da , imi pare rau ca am avut asa parinti dar in acelasi timp (in ciuda faptului ca amandoi parinti sunt egoisti si iresponsabili, si mereu ma “baga” pe mine la inaintare sa ii ajut cu problemele lor) ii iubesc si imi este multa mila de ei pentru si ei au suferit la randul lor.
    te rog mult sa imi spui cum sa nu mai “invidiez” pe alte persoane pe care eu le vad ca sunt mai bune ca mine, cum sa ma bucur pentru acele persoane ca sunt bine si sa nu mai fiu invidioasa, sa accept ca alte persoane sunt mai norocoase decat altele.
    eg. cand vad o fata extrem de frumoasa, imi strica toata ziua, mai ales cand toti baieti sunt cu ochii pe ea si toata lumea ii da ei atentia
    poate pare copilaresc dar pentru mine e greu sa traiesc cu aceste emotii.
    daca doresti sa imi raspunzi itzi multumesc pentru ca in acest timp sunt pe lista de asteptare sa vad un psiholog dar trebuie sa astept pana in martie, si nu stiu daca mai “suport” pana atunci fara sa spun cuiva ce am pe inima.
    multumesc mult

  • -140 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 1:09 pm

    draga Georgiana, se pare ca tu te-ai obisnuit mult de tot cu gandurile tale si iti este greu sa renunti la ele. Priveste lucrurile din alta perspectiva. “intoarce camera” cum se spune. Pune-te in locul unei femei frumoase si imagneaza-ti ca tu esti. Joci personajul “urata, trista, oropsita”. Incearca sa il schimbi, macar asa din joaca…incearca sa te imbraci asa cum visezi intr-o zi, incearca sa te coafezi, incearca sa te vezi frumoasa? Ai curajul? Asta inseamna sa schimbi tot ce simti si nu este usor…

  • -141 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 1:13 pm

    Draga Anca,
    sincer iti recomand o terapie, o analiza personala, pentru ca dupa nastere pot aparea atat depresii, cat si o schimbare de perspectiva, de imagine personala, temeri etc. Cred ca treci printr-o perioada care te poate schimba mult. Exista multe femei care din fetite vesele se transforma in “neveste acre”. Ce crezi ca le transforma? cred ca ai nevoie sa afli ce se intampla cu tine si cred ca este greu sa iti gasesti echilibrul singura. Apeleaza la ajutor. Eu iti pot sta la dispozitie, dacanu apeleaza laun terapeut, oricare, in care sa ai incredere.

  • -142 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 1:35 pm

    Draga daniel,
    este clar ca tu atunci cand simti ca gresesti, simti nevoia si sa fii pedepsit asa cum ai fost invatat. Si daca nu mai este altcineva mai puternic care sa iti aplice pedeapsa, atunci o faci chiar tu. Cred ca intr-un fel, atunci cand simti ca faci ceva “gresit”, te identifici cu tatal tau si te pedepsesti singur. Apoi cred ca tu nici la capitolul comunicare nu stai foarte bine. Nu stii sa ceri, nu ai rabdare sa asculti. Parca scenariul tau este ca lucrurile sa nu iti iasa si oamenii sa nu te inteleaga, si faci totul ca scenariul sa devina real. Cum ar fi daca ai incepe sa intrebi, sa astepti raspunsuri, sa asculti, sa te pui in locul celui de langa tine si sa te lasi cunoscut. Sa spui ce vrei si ce nu vrei. Sa spui ce simti.

  • -143 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 1:52 pm

    Draga renata,
    as incepe cu un “sfat”, chiar daca eu incerc sa nu dau sfaturi. Nu incerca sa iti rezolvi problemele printr-o sarcina. Copilul trebuie sa vina atunci cand tu esti echilibrata cu tine. sarcina si nasterea poate aduce depresii sau anxietati, care daca vin peste alte depresii sau anxietati s-ar putea sa nu fie foarte simplu pentru tine. Din ceea ce mi-ai povestit tu, am inteles ca toata viata ta ai facut cam ce au dorit altii, fostul sot, actualul prieten, poate parintii tai. Sora ta cred ca a facut exact ce si-a dorit. In locul tau, eu m-as gandi ce imi doresc Eu, IN ACEST MOMENT, CU DATELE PE CARE LE AM. Poti lucra la firma sotului tau, poti sa faci o scoala, poti sa iti cauti un job, poti sa ai tu o afacere? Ce crezi? Eu cred ca tu te-ai lasat un pic in voia intamplarii si nu prea ai facut ce ai dorit cu adevarat.

  • -144 Pt.Georgiana // Jan 19, 2009 at 2:45 pm

    Draga Georgiana

    Stiu ca nu de la mine astepti raspuns dar nu m-am putut abtine sa nu iti scriu.Ma numesc Renata si mi-am descris si eu problemele sub nr.134 :-) .
    Cand am citit ceea ce ai scris tu a trebuit sa zambesc si m-am gandit putin si la problema mea in ce priveste invidia pe care o simt vis-a-vis de sora mea.
    Mi-am inchipuit cu ochii mintii o situatie:tu ma vezi pe strada,devii invidioasa pe mine si iti stric automat ziua,fara sa stiu si mai ales fara sa vreau dar tu de fapt nu stii ca eu,la randul meu explodez de invidie pt ca sora mea m-a sunat si asa mi-a stricat si mie ziua.
    Nu e ciudat?Dam atata atentie altor persoane din jurul nostru in loc sa ne preocupam de propriile noastre vieti?!
    Din cate ai descris tu,inteleg ca nu ai avut parte niciodata de incredere in propria persoana,de prea multe complimente si de sentimentul ca esti “cea mai cea”…dar uite ca toate astea nu reprezinta totul in viata.Eu de ex.in 90%din cazuri am fost si sint persoana care atrage privirile.Desigur ca nu tot timpul.Nici nu este telul meu dar asa se intampla si pe undeva cred ca m-am si obisnuit.
    Cand vreau stiu sa ma aranjez,sa ma imbrac cu mult gust.Imi place sa port haine iesite din comun fara sa cad pe partea cealalta a calului si sa devin “caraghioasa,provocatoare sau ieftina”.Elegant si extravagant.Si asta nu inseamna in mod obligtoriu si scump.Nu trebuie sa detii multi bani ca sa ai un exterior placut,ingrijit si armonios…sau chiar modern.Nici eu nu mai locuiesc in Romania de ceva vreme si cand mai merg in vizita ma ingrozesc de fff multe ori le vederea unor oameni “cu bani” imbracati cu extrem de mult prost gust.Doar bani,aroganta si cam atat…Acest lucru este desigur nu doar in Romania de gasit dar,din cate am observat eu,acolo este extrem in ultimii ani.
    Prietenii imi cer parerea si au incredere in sfatul meu.Nu o data s-a intamplat ca persoane straine sa imi ceara parerea in magazine.
    Si cu toate acestea am si eu problemele mele care nu-mi permit sa imi regasesc pacea sufleteasca.
    Nu sint o persoana increzuta.Nu am fost niciodata si mi se pare caraghios cand observ aceasta “calitate” la altii.Cred ca ideal este ca omul sa fie modest dar sa aiba incredere in propria persoana.
    Si uite ca si eu(imi cer scuze daca par laudaroasa dar incerc sa explic ceva si dupa descrierile tale cred ca imi pot permite sa afirm ca ma incadrez in categoria de “fete” pe care tu le invidiezi chiar daca sint 10 ani intre noi) mi-am pierdut increderea de sine.Am fost toata viata “comparata” inconstient cu sora mea si cred ca acest lucru a declansat un fel de rivalitate in subconstientul meu.Ea a fost cea care multa vreme a stat in umbra si tocmai din aceasta cauza si-a antrenat ambitia de reusita iar eu care reuseam totul cu usurinta,am devenit mai “lenesa” fara sa stiu sa lupt pt visele mele.Rolurile s-au inversat si ma doare extrem de rau.Nu pot sa “inghit” aceasta realitate.E un cosmar pt mine.Un esec!
    De fapt nici nu stiu ce imi doresc de la viata.Si cred ca asta este problema cea mai mare.Traiesc asa de pe o zi pe alta.
    Daca nu avem un scop precis nici nu stim cum sa luptam.E logic.
    Acum ma simt “mica”,frustrata si buna de nimic.
    Frumusetea nu este tot timpul o calitate de invidiat.De multe ori este un avantaj in gasirea unui partener sau loc de munca dar de foarte multe ori reprezinta un dezavantaj.Acest lucru l-am trait pe pielea mea.Si uite ca in ciuda frumusetii loc de munca tot nu am pt ca efectiv nu imi gasesc nimic cat de cat normal.Ar trebui sa incep totul de la inceput,sa urmez o facultate dar nu stiu daca la 30 de ani mai merita sa am curajul de a face acest pas cand am investit deja 18 ani din viata in diverse scoli…si tot degeaba :-( .
    Pe strada vedem oameni de tot soiul-oameni care pur si simplu s-au nascut frumosi dar nu stiu sau nu sint interesati sa isi scoata in evidenta frumusetea,altii cu care Mama Natura nu a fost atat de darnica dar stiu sa se vanda si poate chiar sint increzuti si nimeni nu intelege de ce :-) ,altii pe care efectiv nu ii intereseaza cum arata ci mai degraba sint preocupati de cat castiga sau sa studieze pana la adanci batraneti etc.
    Dar sa nu uitam ca exista si o frumusete interioara care nu este de neglijat.Cunosc persoane care radiaza armonie si buna dispoztie in ciuda faptului ca sint poate “imperfecte” daca ne gandim la idealul de frumusete al secolului nostru.
    Si mai exista un alt capital extrem de important-inteligenta.
    Eu,la varsta mea de 30 de ani am ajuns la concluzia ca este important sa te ai Tu bine cu Tine,sa te simti bine in propria piele si sa nu vrei in permanenta sa fii altcineva.Pe moment simt si eu acest lucru dar m-am hotarat sa fac ceva impotriva.Poate sta in firea omului sa fuga dupa cai verzi pe pereti si sa isi doreasca in permanenta ceea ce nu are sau crede ca nu poate avea.
    Una este sa fii obiectiv,realist si sa scoti tot ce este mai bun din situatia pe care o detii si una este sa fi in permanenta in competitie cu alte persoane si sa uiti de Tine si de propria viata.Asta nu aduce absolut nimic decat frustrare si sentimentul de nereusita si nemultumire.Tot timpul vei gasi persoane care sa fie si mai frumoase,si mai destepte,si mai bogate.Si atunci?Vei fi mereu nefericita si invinsa?
    Eu una,mi-am propus sa intreprind ceva,sa nu stau sa ma uit la pereti si sa ma gandesc la sora mea,la reusitele ei si la nereusitele mele.Si sa plang ore intregi pe intuneric,sub plapuma in pijama lovindu-ma in cap.Asa risc sa pierd si omul care imi sta alaturi si ma iubste.
    Vreau sa merg din nou la sport(nu doar pt a arata bine ci in primul rand pt a ma simti bine- toata lumea stie ca se elibereaza serotonina si dopamina=hormoni care joaca un rol important pt buna dispozitie) si vreau sa imi gasesc si un servici chiar daca prost platit.
    Acestea sint cele doua lucruri care mi le-am propus.Incet dar sigur.
    Nu vreau sa iti dau sfaturi.Nici nu sint persoana potrivita pt acest lucru.Si sint sigura ca vei gasi prin intermediul unui psiholog ajutor calificat.Am dorit doar sa iti dau un exemplu real,ca toata lumea are probleme,ca frumusetea exterioara nu inseamna automat si o liniste sufleteasca.
    Eu mi-am achizitionat cateva carti despre gandirea pozitiva si increderea in propriile calitati( “Secretul”/”The Secret” de Rhonda Byrne sau o carte scrisa in lb.germana de Sabine Asgodom)si chiar daca este greu cred ca merita efortul.Am mai citit undeva de o metoda promitatoare pt cresterea increderii in persoana ta:sa scrii pe o foaie de hartie toate calitatile pe care le detii si apoi toate partile corpului pe care le consideri frumoase si motivul pt care crezi acest lucru.Apoi ia partile corpului pe rand si propuneti in fiecare zi sa faci ceva frumos pt partea de corp respectiva:de ex.azi-Parul-te speli pe par,te dai cu ulei de masline sau un balsam,te piepteni indelungat,te concentrezi asupra parului,iti faci complimente in fata oglinzii si eventual te rasfeti tu pe tine cu un mic cadou,de ex.o breteluta noua,o agrafa etc.Maine treci la ochi sau maini.Si asa mai departe.
    Poate este o metoda buna care merita incercata.

    Draga Georgiana,iti doresc reusita in rezolvarea problemelor!Esti f.tanara si ai tot timpul sa iti traiesti viata asa cum vrei tu!Nimic nu este pierdut si te felicit ca ai recunoscut ca ai o problema care cere rezolvare.Iti tin pumnii!!!
    Numai bine!:-)
    Renata

  • -145 Renata // Jan 19, 2009 at 3:56 pm

    Draga Catalina,

    Iti multumesc mult pt ca mi-ai acordat din timpul tau si ti-ai facut ganduri pt problemele mele.Admir faptul ca incerci sa ajuti unde poti.Si cred ca,cu succes.Si mai ai si “pacienti” cu care te intalnesti personal plus familia ta.De admirat!
    Ti-am citit raspunsul si cred ca am ajuns si eu la aceeasi concluzie.
    Acum am terminat de scris si Georgianei.Citisem mesajul ei si nu m-am putut abtine…doar la sfarsit am observat cat de mult am scris…cred ca m-a luat valul :-)
    Chiar ca am prea mult timp….si ar fi cazul sa continui sa mai si traiesc.
    La un moment dat mi-am pierdut curajul sa mai intreprind ceva dar poate nu este tarziu sa il regasesc.Locuiesc in Germania si mi-a trebuit destul de mult sa ma obisnuiesc cu regulile,limba si gandul ca tot ce am realizat acasa aici este echivalent cu zero.Eram obisnuita sa dau randament si sa acumulez “puncte”.Ehhh,aici s-au schimbat putin lucrurile.Desi am absolvit cu maiestrie cateva cursuri si scolarizari,chiar mai bine decat persoane nascute aici…totusi nu a adus nici un folos.Nu mi-am gasit loc de munca.Doar raspunsuri negative.Chiar ca si “ajutor de vanzatoare” la un magazin(cu salar de 400/luna)nu am fost luata motivat de faptul ca nu am experienta si nici vreo pregatire economica.Este greu si la 30 de ani,fara experienta nu te vrea nimeni.Simt ca sint un esec.
    Si nu reusesc sa scap de un gand-ca este prea tarziu pt mine sa mai incep o facultate.
    Intre timp prietenul meu face pregatiri extrem de serioase pt largirea…de fapt pornirea propriu-zisa a afacerii in care este implicat.In momentul de fata este intr-o faza cand aduna experienta,contacte etc. dar sta inca in umbra altcuiva.Ca sa zic asa,este ajutat putin de un prieten pana isi va insusii toata partea legislativa 100%.Si acest lucru se va intampla acest an.
    El spune deasemenea :-) ca trebuie sa scoatem tot ce este mai bun din datele pe care le detinem.Ideea este sa ma angajeze pe mine ca secretara/contabila(am o prietena care ma va invata,la inceput ea apoi incetul cu incetul preiau eu).Doar ca dezamagirea traita fata de fostul meu sot nu imi permite sa am incredere 100%.Desi vad cu ochii mei ca este un alt om mult mai “cazut pe picioare” si mai realist.
    Sa am incredere in el,in planul nostru comun?Oare nu voi ramane in umbra lui,ca o persoana care nu a fost capabila sa se descurce singura?!Este oare patologica nevoia de reusita pe care o simt?Nu simt ca sint de folos cuiva.Inutil imi tot spune ca pt el sint o comoara,ca am grija de el,de locuinta noastra care e luna si bec,de alimentatia sanatoasa,ca i-am luat o greutate mare de pe umeri si asa are timp mai mult sa se concentreze asupra viitorului nostru,ca ii intaresc “spatele”,ca prin prezenta mea i-am dat un motiv in plus sa lupte si mai mult pt viitor,ca a luat o directie pozitiva viata lui etc.E un om bun si bine educat.Si nici nu vreau sa il pierd.
    Sau sa merg eu pe drumul meu si sa iau totul de la capat.Asta ar insemna sa mai investesc inca 5 ani sa invat si tot fara copil sa raman in aceasta perioada-nu ma angajez la amandoua in acelasi timp(desi ne dorim mult amandoi si simt ca ne ticaie ceasul biologic).
    Asta este dilema mea la modul concret.
    Frica de viitor.Ca daca planurile lui totusi nu vor reusi imi va parea din nou rau pt timpul pierdut.Din nou.Parerea de rau ca nu am inceput ieri,ca azi e prea tarziu.

    Multumesc din nou pt rabdare si promit sa nu iti mai fur din timp!
    Renata

  • -146 ANCA // Jan 19, 2009 at 5:32 pm

    D-na Catalina,

    Va multumesc din suflet pentru raspuns. Cred ca va voi mai scrie pentru ca, uneori, comunicarea cu o persoana din afara familiei sau a cercului de prieteni a mult mai benefica. De aceea am si apelat la dvs.
    Intre timp (asa cum mi-a recomandat si Evelina 137), vreau sa incerc sa lupt pentru linistea si fericirea mea si a familiei mele, inainte de a ma gandi la un psiholog sau psihiatru, pentru ca stiu ca mi-ar recomanda un tratament cu antidepresive. Si cred ca asta ma sperie mai mult decat o simpla lupta cu viata…
    Oricum, prietenii mei au simtit ca trec printr-o perioada mai grea si chiar au reactionat; am inceput sa comunicam si parca se mai insenineaza un pic cerul :) . Mai greu este insa cu sotul meu…Nu stiu cum sa incep o discutie cu el si cum sa ma apropii dupa o perioada destul de lunga in care am fost vesnic nemultumita si refractara la orice venea din partea lui…L-am indepartat, desi el a facut eforturi disperate sa ma multumeasca. Acum e randul meu sa fac eforturi, nu-i asa?…
    Si,nu in ultimul rand, am constatat ca puiul meu este legatura mea cu realitatea, ca atunci cand e langa mine eman caldura si dragoste.Depind oare prea mult de el?…

  • -147 gongutza // Jan 19, 2009 at 8:08 pm

    de 4 ani sunt cu un baiat.acum am 21.ma iubeste.il iubesc. ma simt ciudat..imi inabusesc dorintele doar ca sa il fac fericit.. simt ca ma incetineste..ca ma plictiseste…nu ma scoate in oras..nu e asa activ precum as vrea. mentionez ca eu sunt pesti si el balanta..deci e mult prea echilibrat..are un viitor relatia asta?sau numai ma chinui.

  • -148 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 9:00 pm

    draga Anca,
    familia este intr-adevar legatura fiecaruia dintre noi cu realitatea, asa ca ai dreptate sa crezi ca puiul tau este cel care te sprijina. Legat de relatia cu sotul, se intampla de multe ori ca atunci cand avem copii mici sa ne neglijam indatoririle de sotie. Se pare ca sotul tau a trecut cu bine peste aceasta perioada asa ca merita sa ii mai dai o sansa. As vrea sa corectez ceva. eu vorbeam despre psihoterapeut. Acesta sta de vorba cu tine si te ajuta sa te intelegi, in nici un caz nu prescrie pastile.

  • -149 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 9:05 pm

    Draga Renata, nu imi furi din timp, raspund pe acest site pentru ca vreau si pentru ca imi place ceea ce fac. Ma bucur ca am putut sa te ajut. Sotul tau a deprins mentalitatea germana si probabil ca nu intelege de ce tu ai nevoie de mai mult decat sa tii o casa curata si sa te ocupi de mancarea sanatoasa. Faptul ca vrei sa muncesti in firma lui cred ca e ok. Poti sa iti faci un loc acolo, sa ajuti, sa devii indispensabila. Gandeste-te ce ai vrea sa realizezi si fa orice in sensul asta. Niciodata nu este prea tarziu.

  • -150 daniel // Jan 19, 2009 at 9:09 pm

    multumesc pentru raspuns dar nu inteleg ce sa cer? sa ma iubeasca? sa fie mai atenta cu mine?oare e bine sa consult un psiholog.singur sau impreuna cu ea?

  • -151 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 9:25 pm

    Draga Kary,
    eu nu pot sa te ajut sa iei o decizie, pentru ca nu cunosc relatia voastra si mai ales nu il cunosc pe el. Ceea ce vad eu din exterior, vad un tip nehotarat, imatur, imprevizibil si te vad pe tine care vrei sa ai o relatie cu un barbat pe care nu prea il cunosti. Asa cum il cunosti tu…crezi ca merita? Ce crezi ca il face sa se comporte in acest fel, imprevizibil? Crezi ca pe viitor va fi altfel?

  • -152 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 9:29 pm

    Draga Andreea 136,
    poti sa imi scrii pe mail, putem vorbi despre ce simti tu. Ceea ce nu inteleg este ce te face sa accepti faptul ca te chinuie si te jigneste? Te simti vinovata de ceva? Ti-este teama? Crezi ca nu meriti altceva? Ce te-a facut sa intri in relatie cu acest om si sa stai cu el inca de a doua zi…Dacanu afli raspunsul la aceste intrebari risti sa ai o urmatoare relatie cu un baiat asemanator. Care este modelul tau masculin? Ce astepti de la un barbat? Cum te vezi pe tine? Ce crezi ca poti tu oferi?

  • -153 Catalina Hetel // Jan 19, 2009 at 9:33 pm

    Andrea 138,
    o relatie se construieste cu oarecare maturitate inca de la inceput. Supararile si orgoliile sunt arme bune, dar nu pot dura la nesfarsit, pentru ca intre voi nu trebuie sa existe o lupta ci o relatie. Daca va iubiti, cunoasteti-va, comunicati, construiti impreuna dar nu va lasati sa va luptati in orgolii si suparari. Atunci cand el se supara, spune-i ce doresti tu, ce simti, intreba-l ce doreste si ce simte. Daca el alege sa se supere, in loc sa comunice, atunci inseamna ca nu este suficient de matur ca sa aiba o relatie.

  • -154 Georgiana // Jan 19, 2009 at 10:48 pm

    Catalina iti multumesc pentru ca mi-ai raspuns, chiar esti de admirat cum a spus si renata, am citit si “supararile” celorlalti si m-a “deprimat” putin :) multe persoane au probleme in familie, dragoste, munca si se pare ca eu sunt cam egoista pentru ca numai la mine ma gandesc:) ai dreptate ca ma privesc ca pe o victima si cred ca sunt cam asa pentru ca eu consider ca am “trecut prin multe” in viata mea de 19 ani. Dar o sa incerc sa nu “mai traiesc din trecut” si sa nu mai caut “perfectiunea”,
    Daca imi mai “dai voie” o sa mai revin peste cteva zile si o sa iti mai “povestesc” pasaje din viata mea si daca se poate sa ma ajuti sa imi inteleg emotziile in acele momente si sper ca sa trec peste aceste momente grele.
    inca odata multumesc.

  • -155 andreea // Jan 20, 2009 at 12:41 am

    sunt andreea 136 de mai sus ce parere aveti de situatia mea credeti ca este chiar asa de grava?
    eu as zice ca nu merita deja e grav nu ne mai intelegem absolut deloc in fiecare seara plang .ma simt ffffffft rau in preajma lui.cred ca mai bn ne-am desparti insa problema este alta imi e prea greu dar stiu ca va fi cel mai bn.asa nu mai pot.arat bn sunt tanara nu am decat 20 de ani adica ii fac in aprilie.ma tine numai in casa,el iese non stop cu baietii.si eu in casa noi stam impreuna de 2 ani in aceasi casa.fac curat fac ancare fac detoate dar cred ca doar pt asta ma tine.il sun nu raspunde atunci cand il sun ma suna el mereu dupa ceva timp.eu cred ca face asa ca este cu cineva si ii trb timp ca sa iasa de unde este sa poata vb cu mn fara sa fie auzit.ma si lovit de cateva ori da bn am dat sie u ce este drept dar nu echivaleaza cu puterea unui barbat niciodata palma unei femei.ce sa zic ma simt c-am rau c-am ft rau.sunt baieti care imi zic in fata ce vad la el ca e slab urat dar eu nu il vad asa.ca na il iubesc dar toti il vad defect ca e nu stiu cum ca e aerian ca e cu capu ca vb mult si prost ca e aschilopat ca e urat tare .cateodata cred ca mai bn singura decat asa in suferinta.ca sa nu mai zic ca avem nunta pusa pe 16 august.ceva imposibil de realizat asa zice eu sigur nu se va ajunge la nunta in ritmul asta .tot comportamentul lui ca imi vb groaznic il invit la o plimbare si el imi vb ffft urat se vaita ca nu are timp trb sa plece are trb sau daca iesim ii face capul calendar ma expune numai la pericole.sincer ca fata am o parere ffffffffft proasta de iubitul meu .nu as dori pt nimeni asa ceva,este groaznic sa stai cu cineva ca el.e cumplit.de necrezut.ma abtin sa tac dar ma consum eu in mn si deaia m-am imbolnavit din cauza lui.de acm de la inceputul relatiei de la varsta de 20 de ani ai mei si 25 ai lui.pe zi ce tree il urasc mai mult sii iubesc mai putin ma scarbeste tot ce face el cu mn nu il mai vad bn deloc il vad ca pe un dusman care imi vine sa-l scuip .chiar mi-e greatza de el.ca sa u mai zic ca nu am mai avut relatii sexuale de nu stiu cand cred ca mai bn de o lun.nu ma pot culca cu el dupa ce face ce face cu mn.el mereu zice ca asta trb sa te impace .asa se impaca un cuplu prin sexxxx.dar eu nu cred .te porti urat si dupa hai sa te fut.chiar tupeu as zce eu

  • -156 andreea // Jan 20, 2009 at 12:55 am

    draga catalina la inceput totul era ok insa decand au aprut niste probleme cu banii el sa schimbat munceste ft mult nu pot nega insa se simte stresat si imi face mie capyul calendar si ma face vinovata ca din cauza ta am datorii relatia cu u ma costa ft mult si ca ma duci la sapa de lemn.sunt fata care stau in casa fac mancare nu merg cu taxiu nu merg la restaurante sa mananc nu ma imbrav de firma deci nu inteleg ce il face sa vb asa.ma da peste cap.ma simt ca ultimul om e ft urat ce imi zice el ar trb sa evite sa vb asa cu mn chiar de ii este greu poate aborda o alta cale.crred ca nu ne potrivim si gata.eu stateam la o bunica vitrega care se purta ft urat cu mn si wl a deis sa se mute cu mn in chirie sa nu mai stau sa sufar acolo.si de atunci mereu imi zice m–am mutat pt u deaia am datorii.e sa zic ma simt groaznic .mereu imi scoate ochii am si muncit la vodafone am renunta pt faculatate deoarece sunt la zi si prezenta se cere,o sa ma apuc iar.mereu cand ma vede ca plang imi zice plangi ca proasta da=te in plm de proasta ca stai in puf dc te vaiti ca fraiera.si chiar nu stau in puf si nici nu am nevoie de el am nevoie de el cum era sa ma iubeasca si sa ma respecte.multumesc de sfaturi voi deveni client fidel aici cel putin ma descarc.

  • -157 andreea // Jan 20, 2009 at 12:56 am

    andreea 153 154 sunt cea de mai sus cu 136

  • -158 maya // Jan 20, 2009 at 10:40 am

    buna catalina,am o problema mare si antortocheata am28 de ani si sunt o a2a mamica avem un baietel de 13 ani de care se ocupa familia sotului(noi fiind an strainatate)eu al iubesc foarte mult,dar el este foarte ostil;cand este cu familia saluta ,se comporta normal,cand este cu noi se comporta ca un badaran nu saluta aste morocanos nu se bucura de nimic chiar daca noi am facut efort ca sa i putem oferi ,parca face dinadins,facem planuri sa ne antoarcem acasa ,dar el nici nu vrea sa auda vrea sa ramana acolo cu familia sotului ;eu nu concep asa ceva CHIAR DACA NU AVEM COPII ANPREUNA EL ESTE AL NOSTRU SI LOCUL LUI E ANPREUNA CU NOI.sant tare angrijorata pentru el si pentru noi ,sotul meu este un om tare bun si nu vreau sa al supar (si el este tare nemultumit an privinta copilului,de comportamentul lui)dar daca nici atunci cand avem posibilitatea (ne vedem de 2 ori pe an vara si craciun)el nu ne vrea, nu ne accepta.CE NE SFATUITI ,CE PUTEM FACE?eu sunt foarte emotiva (cand e vorba de copil plang mereu chiar si atunci cand este certat si plange ,plang si eu cu el ca mi pare rau pt el ). cu multumiri maya calinici

  • -159 Lina // Jan 20, 2009 at 11:00 am

    buna ziua,
    am intrat pe net cu ideea de a gasi ceva solutii psihologice.
    nu imi dau seama daca probleme mele sunt intr-adevar probleme sau exagerez. si daca exagerez nu stiu cum as putea opri acest lucru.

    am 21 de ani, sunt studenta si lucrez in acelasi timp intr-o firma multinationala. ii destul de mare stresul aici. prietenul meu are 31 de ani si lucreaza si el intr-o firma multinationala.
    suntem de aproape 6 luni impreuna. eu insa nu sunt sigura, daca tin cu adevarat la el. vreau sa spun ca asa ma simt f bine cu el, si avem grija unul de celalalt si ai putea spune ca ne intelegem de minune. eu insa parca nu sunt multumita. pe de o parte ma gandesc ca sunt prea tanara pt o astfel de relatie, pe de cealalta parte imi doresc foarte mult siguranta. sunt mereu in conflict cu aceste doua lucruri. nu numai pe plan sentimental ci si profesional. este primul meu job, lucrez deja de mai bine de un an si jumatate aici insa abia acum pot sa spun ca incep sa ma simt cat de cat ok. nu sunt in domeniul de studiu pe care mi l-am ales si probabil din cauza asta ma simt cumva restransa, eu alegandu-mi o facultate umanistica, am ajuns sa lucrez inchisa intr-un birou. m-am obisnuit cu toate ca mai am momente in care vreau sa plec, dar sunt mai putine si mai slabe ca efect nervos.
    in ce priveste relatie insa nu stiu daca e ok sa o tratez la fel. pe o parte mi-e bine, pe cealalta parte parca n-as fi eu. se bat in mine dorinta de libertate cu cea de siguranta si nu stiu cum as putea sa imi dau seama ce imi doresc de fapt. ce e mai bine pentru mine ? cum sa obtin acest “bine”?

  • -160 Catalina Hetel // Jan 20, 2009 at 12:14 pm

    Georgiana, astet oricand sa imi scrii.

  • -161 Catalina Hetel // Jan 20, 2009 at 12:20 pm

    Draga Andreea 157 (ultimul mesaj)
    Imi vine sa spun UAU. dar tie chiar iti place sa suferi. Pai daca prietenul tau este ultimul om…de ce stai inca acolo? Esti masochista? Esti legata? Esti sechestrata? Imi vine sa spun ca daca te desparti de el, ramai un pic fara scop in viata, adica nu prea mai ai de ce sa suferi. Nu vreau ca raspunsul meu sa ti se para ironic, nu asta este intentia mea, dar as vrea sa ti atrag atentia ca suferinta ta poate fi un mod de a fi, sa te obisnuiesti asa si sa cauti un partener care sa se poarte urat cu tine, pentru ca tu crezi ca meriti sa fii pedepsita sau ca nu meriti mai mult de la viata. Daca spui ca nu te potrivesti cu el, ce te impiedica sa te desparti? Vrei sfatul meu ca este ok? Nimeni nu oate lua aceasta decizie in locul tau, pentru ca nimeni nu simte ce simti tu. Daca tu simti ca el nu este omul potrivit, de ce ai nevoie ca sa iei o decizie?

  • -162 Catalina Hetel // Jan 20, 2009 at 12:24 pm

    Draga Maya,
    chiar daca acest copil este al vostru, faptul ca il vedeti rar si ca el nu locuieste cu voi, il face sa simta ca familia lui este alta si ca locul lui nu este langa voi. Faptul ca voi “suferiti” nu il ajuta cu nimic pentru ca el are nevoie de parinti veseli, fermi, care sa il inteleaga si sa il iubeasca nu de niste parinti melancolici si suferinzi. Incercati sa stati de vorba cu el, sa aflati ce simte, de ce se teme, de ce va este ostil si sa il asigurati ca il iubiti orice decizie va lua. Ati fi pregatiti sa aflati ca el nu ar vrea sa ii fiti voi familia? L-ati iubi la fel? Cel mai greu lucru este sa ne iubim copiii neconditionat, mai ales atunci cand ne dezamagesc sau cand fac lucruri de neinteles pentru noi.

  • -163 Catalina Hetel // Jan 20, 2009 at 12:27 pm

    Draga Lina, se pare ca problema ta cu jobul si cu prietenul sunt de fapt una si aceeasi. Conflictul intre nevoia ta de exprimare si constrangeri. In firmele multinationale acesta este un conflict permanent intre creativitatea oamenilor care este inabusita de reguli si nevoia lor de siguranta a jobului si a salariului care nu se pot obtine decat respectand reguli. Se pare ca si in familie sunteti tot in multinationala. Intrebarea este cat esti tu in viata ta? Esti sigura ca ti se potriveste? Daca nu, ce poti schimba? Ia ce e bun din ceea ce faci si ceea ce traiesti, dar analizeaza in fiecare moment daca ai ramas tu sau daca ai renuntat la tine.

  • -164 Renata // Jan 20, 2009 at 3:07 pm

    Draga Catalina,
    iti multumesc din nou pt raspunsul tau prompt :-) .M-am bucurat nespus pt incurajarea ta!
    In timpul studentiei mele am urmat facultativ 1 semestru psihologie medicala si mi-am amintit de o metoda foloita in luarea unei decizii.Asa ca am facut si eu astfel:am luat o foaie de hartie si am impartit-o in 2 jumatati – cate una pt fiecare “cale” care as putea-o urma.Adica,sa incep o facultate sau sa ma decid sa cred in planul “familial”.Apoi am impartit fiecare din cele 2 posibilitat din nou in Pro si Contra.Asa a castigat planul : angajata la propria firma.
    Nu stiu ce parere ai de aceasta metoda…Sper sa fi de acord cu ea.
    Am luat si hotararea ca pana cand se va intampla acest lucru sa ma pun la punct in ce priveste complexele,neicrederea si frica de esec.Sa ma scap de toate gandurile negre(un gand macabru care se repeta in capul meu era/este ca ce se intampla daca prietenul meu moare si eu raman singura la mijloc de drum.Il iubesc mult dar se pare ca ma ingrijoreaza si faptul ca nu stau pe picioarele mele d.p.d.v. financiar desi acest punct nu este o problema sau sursa de neintelegeri in relatia noastra).Sa nu mai am panica asta…
    In acest scop cred ca am nevoie sa devin si eu activa si nu doar sa ma uit la altii care sint activi si sa ii mai si critic.Imi este si frica sa nu ma “inacresc”.Nu o data s-a intamplat in ultimii ani sa devin agresiva si isterica.Si sa am valuri de furie si ura,ura imensa-directionata asupra diferitelor persoane care nu mi-au facut de fapt nici un rau…dar interpretam pe placul meu lucrurile.Ca un caine turbat si ma mai si loveam fara sa stiu de ce fac asta.Oare pot sa mai scap de aceste iesiri?
    Incerc sa imi ocup gandurile cu ceva pozitiv.
    Pe ziua de maine mi-am ales un curs la sala de sport si azi mi-am cumparat un set(carte+cd-uri) pt invatarea limbii straine propuse.
    Imi doresc un copil dar cred ca ai avut dreptate cand mi-ai scris ca nu asa trebuie sa imi rezolv problemele.Anticonceptionalele nu le-am mai cumparat dar in schimb am inceput sa ma pregatesc incet pt o sarcina prin luarea de acid folic+iod.Asta va dura oricum si sarcina nici nu vine tot timpul la cerere.Si pana atunci voi face eforturi sa ma “pun pe picioare”.
    Cred ca este o cale corecta.Sper sa functioneze.

    Iti multumesc si iti doresc o zi frumoasa!
    Renata

  • -165 Lina // Jan 20, 2009 at 3:51 pm

    Catalina,

    mersi in primul rand de raspunsul prompt. sincer cel putin la job stiu ca nu e potrivit pentru mine. in ce priveste relatia..cred intr-un fel ca frustrarea cu jobul se rasfrange asupra ei, dar mi-e frica sa imi schimb jobul, am avut ocazia pana acuma si nu am facut-o, iar acum tinand cont de criza asta financiara nush ce sanse am, cu toate ca nici multinationala nu mai e asa sigura acum. si cand vine vorba sa fac ceva mi-e frica de consecinte pentru ca ma gandesc ca trebuie sa am o experienta etc..si bineinteles cealalta parte a mea care zice ca is tanara si ca ar trebui sa fac ce simt, nu sa ma blochez la o varianta de job care nici macar nu mi se potriveste..mi-e foarte greu sa imi dau seama ce e mai bun pentru mine. in momentul de fata vreau sa imi termin facultatea (sunt ultimul an) ca dupa aceea sa decid ce sa fac mai departe. ramane insa frustrarea ca m-am bagat in ceva ce ma depaseste (ca job) si ca nu imi traiesc viata cum ar trebui. dar daca nu as lucra nu mi-as permite nici ce am acum…si tot felul de contradictii de genul asta…
    voi incerca sa iau ce e mai bun din fiecare si sper ca la un moment dat sa imi dau seama ce imi doresc cu adevarat. doar ca u stiu cum voi reusi..:)

  • -166 andreea // Jan 20, 2009 at 4:48 pm

    da stiu ca asa este insa il iubesc prea mult darc cred ca are niste probleme cu capul sincer.e ft greu de cap.voi lua o decizie cat mai buna.multumesc pentru sfaturi si cred ca voi gasi drumul cel bun.oricum va voi tine la curent cu tot ce se va intampla.

  • -167 ANCA // Jan 20, 2009 at 6:12 pm

    Draga Catalina,

    Cred ca te consider deja psihoterapeutul meu…
    Iti multumesc din nou pentru raspuns. Stiam despre diferenta dintre psiholog si psihiatru, insa asa am citit pe net ca se trateaza unele forme de depresie si m-am cam speriat…
    Legat de suferinta mea, simt ca se schimba ceva in bine si sunt convinsa ca, pe undeva, sunt si eu autoarea acestei schimbari, in sensul ca am inceput sa ma deschid din nou fata de cei din jurul meu. Mai greu este insa la serviciu…Lucrez intr-o institutie publica de vreo 6 luni si inca nu am reusit sa ma adaptez. Ma misc incet si deja mi s-a dat de inteles ca am cam “batut pasul pe loc”… Si cea mai grava problema este aceea ca nu am reusit pana acum sa ma adaptez la nici un loc de munca…Stau cateva luni de zile, dupa care incep sa caut motive sa plec (ba ca e prea mult stress, ba ca sunt prea putini bani, etc)Mi s-a sugerat ironic sa stau acasa, ca nu-mi place sa muncesc…sa fie oare adevarat? Sau poate ca nu am gasit pana acum ceea ce mi se potriveste?
    Cu respect, Anca.

  • -168 Alex // Jan 20, 2009 at 7:20 pm

    Fiecare om are problemele sale…sunt convins de asta insa unii au unele probleme care l-i se par extrem de greu de depasit…eu unul m-am regasit cate putin in fiecare dintre problemele expuse sus…as dori daca se poate un ID messenger din partea doamnei/domnisoarei Catalina Hetel

  • -169 andreea // Jan 20, 2009 at 9:38 pm

    Buna.Adevarul este ca e si prtea mea de vina pentru ca el imi zicea mereu ca nu mai aveam bani si eu am facut comanda la avon de 8 milioane si nu m-am gandit ca nu o sa mai faca bani.El lucra la credite si credeam ca face el bani dar nu a facut il ultima perioada si a trecut la comertul cu telefoane mobile.in luna decembrie a cheltuit 10 milioane chiria ,3 milioane intretinerea, 8 milioane avon-ul meu , 20 de milioane avand pentru rochie de mireasa, si vreo 10 milioane cheltuieli mancare ,nu au mai ramas sa imi mai iau haine si mi-a luat mama,eu mereu ii ziceam ca uite imi ia mama si tu nu imi iei nk niciodata.asa fac mereu pentru ca vreau mai mult de la el ,vreau sa ma scoata in oras in cluburi si nu ne ajung banii.in medie cheltuim cam 1000 de euro pe luna.acum avem si nunta si e mai greu dar el m invinovteste ca nu sunt calculata.de craciun nu am mai avut bani si i-am facut scandal ca uite vine craciunul ca niciodata nu ai bani si el imi zice mereu ca banii se fac greu ca am cheltuit 50 de milioane luna asta si imi scoate ochii dar probabil face asta pentru ca eu ii zic c nu face nk si nu face nici un ban.poate sunt eu absurda dar eu nu ma aleg cu nk din banii care ii face pentru ca se duc in casa.eu vreau ptr mine si doar mama imi ia.si ai e faza ca imi scoate ochii ca pentru aia 10 milioane care i-am cheltuit de craciun a fost nevoit sa plateasca 34 de milioane.a luat cu camata de la camatari.si a platit acum 2 saptamani.vreau sa zic ca eu nu luasem inca rochia desi i-am zis ca am luat-o si puteam sa iau din banii de rochie pentru craciun dar mi-a fost rusine fata de mama ca i-am dat banii de rochie.si aia 10 milioane care s-a imprumutat el am fost la bunici in craiova si am facut bradul cu 3 milioane si drumul 350 ron si am luat cadouri ptr rude de 250 ron si am stat numai in casa de craciun.e vina ea ca nu ne ajung banii sau vina lui ca face prea putini?eu cand ma duc in carrefour nu ma uit la pret si pun in cos tot ce imi pofteste inima si ma trezesc ca nu ne ajung banii la casa si el se supara ptr ca imi scoate ochii mereu ca avem doar 2 milioane ptr cumparaturi si mereu ne certam ca imi zice sa nu mai cheltui si ma face sa pling .mama are salariu de 20 de milioane si el face 50 pe luna si mama imi ia haine dar el nu imi ia nk.ca nu mai ajung banii.mereu ne certam ca se duc banii pe toate prostiile in casa .si eu ma cert cu el ca mereu imi scoate ochii.el se supara mereu cand ii cer 2 milioane pentru unghii, pentru extensii mi-a dat 100 de euro.care este vinovat?eu mereu ma cert cu el ca nu ma scoate in oras si ptr ca nu imi ia nk .el zice ca munceste ft mult si nu poate sa le faca pe toate.il jignesc mereu prima ptr ca ma enerveaza

  • -170 Georgiana // Jan 21, 2009 at 3:51 am

    Draga Renata

    multumesc ca mi-ai scris, si ai dreptate, nu ma consider urata, dar nu sunt Perfecta si ma refer cum vezi pe la televizor, super modele, inalte, corp frumos, fatza frumoasa, nici acum nu am inteles de ce incerc sa ating aceasta perfectiune, de ce vreau sa fiu asa…..
    recunosc ca problema s-a “inrautatit” datorita faptului ca traim in lumea de azi in care nimeni nu mai intereseaza de “frumusetea interioara”, totul este fals si numai ce “e pe dinafara” conteaza ,
    exista atata presiune pentru ca fiecare incearca sa arate cat mai bine si atragator, la colegiu, la munca, pe strada,
    numai este ca inainte , acum bani chiar aduc fericirea in majoritatea cazurilor si haina chiar face pe om.
    cand eram mica si vedeam telenovele erau personaje invidoase pe personajul principal pentru ca “ea” era mai frumoasa si imi aduc aminte cat “uram” aceste femei invidioase si ma intrebam ce au cu saraca fata, si imi juram ca eu nu o sa ajung rea si invidioasa dar se pare ca exact asa am devenit…
    eu nu vreau sa fiu asa, mi-as dori sa existe un “medicament” ceva sa imi “amorteasca” invidia sau gelozia, eu nu vreau sa simt aceste urate emotzii, ele ma controleaza,
    mi-as dori cand vad pe cineva mai “bun” ca mine sa admir aceea persoana si sa incerc sa o/il cunosc pentru ce este, nu pentru frumusete dar nu pot pentru ca gelozia ma controleaza, din pacate…..
    si eu cunosc persoane care nu sunt deloc atragatoare dar sunt pline de incredere si nu le pasa de nimic , ce cred lumea de ei etc. chiar mi-as dori sa fiu si eu asa…..
    ce ironic, eu am impresia ca daca am frumusete pot sa obtin orice si o sa fiu fericita pentru ca eventul nu o sa mai fiu complexata si tu ca ai frumusete nu ai ce iti doresti si nu ai obtinut ce are sora ta
    Cand iti doresti ceva si obtii , apoi iti doresti altceva si mai greu de obtinut , niciodata nu suntem multumitzi noi oamenii.
    si eu am o sora, si este mai draguta decat mine desi eu sunt satena si ea e bruneta, cam diferite, ea are un sotz dragutz si un job ca supervisor, si planifica sa faca un copil, deci o viata buna, nu m gandesc sa o invidiez pe ea pentru ca ma gandesc ca e sora mea, rar am cateva momente de gelozie.
    imi face bine ca mai scriu pe acest website ca imi gasesc raspuns singura chiar la ce povestesc :)
    o sa revin maine pentru ca e tarziu acum.

  • -171 Georgiana // Jan 21, 2009 at 4:03 am

    draga andreea 164
    permite-mi sa fac si eu un comentariu la “povestea” ta.
    ce varsta ai?
    poate ca gresesc eu, dar am impresia ca esti foarte rasfatzata, iubitul tau nu poate sa munceasca din greu ca sa itzi faci tu unghiile si extensii la par pentru ca nu sunt considerate esentiale, el poate se gandeste intai sa aveti ce manca, platiti datoriile etc si apoi “extras-uri”
    se pare ca el te iubeste mult sa faca atatea pentru tine si se pare ca tu cheltui extrem de mult si te-as intreba daca tu lucrezi, din propria experienta, bani nu se fac usor.
    alte fete nu sunt asa norocoase, ma includ, pentru ca desi lucrez nu imi permit sa imi pun unghii false, extensii etc,
    tu ar trebui sa fii mai intelegatoare cu el si sa incerci sa il iubesti pentru ceea ce este pentru ca , iarta-ma, mie imi dai impresia ca numi de tine itzi pasa, cum crezi ca el se simte?
    nu te supara pentru comentariul meu

  • -172 Georgiana // Jan 21, 2009 at 4:04 am

    mesajul este pentru andreea 168, nu 164, scuze ::))

  • -173 Renata // Jan 21, 2009 at 6:01 pm

    Pt.Georgiana,
    Am citit mesajul pe care mi l-ai adresat.Nu doresc sa scriu prea mult si astfel sa insusesc din spatiul care apartine Catalinei.Am impresia ca ea,in cele cateva randuri,ruseste sa “puna punctul pe i” si astfel sa ajute.Deci sint convinsa ca sfatul ei ar trebui sa iti fie util.
    Eu doream doar sa iti spun ca impresia mea este alta.Chiar daca trebuie sa iti dau dreptate in ceea ce priveste faptul ca traim intr-o lume materialista…totusi exista “de toate pt toti”.Toti oamenii au nevoie de bani pt a trai dar asta nu inseamna ca toti sint otraviti de farmecul banilor.Poate este vorba si de diferenta de varsta dintre noi doua dar totusi cred ca depinde si de propria persoana,de ceea ce cautam si cu ce anturaj hotaram sa ne imprietenim.Si mai ales pe unde ne petrecem timpul ca sa gasim acel anturajul potrivit pt noi.
    Noi avem multi prieteni si prea putini sint cei “materialisti”.Banii ff rar sint subiectul discutiei si la fel topmodelele de la tv nu sint centrul interesului nostru.Cat despre televizune-dupa parerea mea este o lume fictiva dar ca norocul mai exista si multe programe frumoase si inteligente din care mai si putem invata ceva si imbogatii cultura generala.
    Eu una,am o prietena f buna care este prezentatoare de stiri si reporter la una dintre marile televiziuni comerciale din Europa.A studiat dreptul si massmedia.Este frumoasa ca pictata dar are o munca grea.Se trezeste la 4dimineata-zilnic ca sa fie machiata,coafata si imbracata.Sta 4 ore live in fata camerei si ajunge la ora 16 stoarsa de puteri la fetita ei.Si totusi pe strada este un om ca si toti ceilalti,cu defecte si calitati.
    O zi buna!
    Renata

  • -174 Ioan // Jan 21, 2009 at 8:38 pm

    Offf…chiar nu poate nimani sa ma ajute…nu stie nimeni un psiholog adevarat care poate sa ma ajute sa inteleg de ce stiu dinainte cu trei zile ca o sa moara cienva?Pe bune…nu e gluma e ceva real.Nu pot sa explic ce se intimpla inaacel moment in creerul meu e o stare prea ciudata..doar asta va pot spune ca i-mi vine sa murmur sau sa cint cintari de inmormintare….Va rog mult de tot…Astept un raspuns cit mai rapid.Sau ziceti-mi un psiholog de prin Baia Mare ca sa merg pe la el….Astept raspuns pe adresa de mess ionutriv@yahoo.com.Mercii mult

  • -175 evelina // Jan 21, 2009 at 9:22 pm

    ..am mai lasat un mesaj inainte de cel de la nr 137,si nu gasesc nici mesajul si nici raspunsul pt el….poate ma ajutati..!…

  • -176 Catalina Hetel // Jan 22, 2009 at 2:32 pm

    Draga Anca,
    nu te lua neaparat dupa ironii, dar fiecare lucru are o parte frumoasa si una obositoare. Daca iti place ce faci, poti trece si peste partea obositoare, daca nu, aceasta parte este mult mai grea. Totusi, tine de tine sa iti aduni energia si sa incepi sa traiesti. Viata inseamna si bune si rele dar si energia de a merge inainte. Energia ta unde este?

  • -177 Catalina Hetel // Jan 22, 2009 at 2:33 pm

    Evelina, poate s-a intamplat ceva la administrarea site-ului. Ce scriai in mesaj?

  • -178 Catalina Hetel // Jan 22, 2009 at 2:34 pm

    Alex,
    nu raspund deocamdata pe mess, va exista in curand o metoda prin caresa putemcomunica mai mult, dar deocamdata raspund pe site sau prin email.

  • -179 Catalina Hetel // Jan 22, 2009 at 2:39 pm

    Draga Renata si Georgiana,
    va multumesc ca participati activ la acest blog. Sunt importante toate parerile. Chiar daca eu imi dau “cu parerea de specialist”, experienta voastra de viata este foarte importanta. Va multumesc ca va implicati sa va ajutati intre voi. Atata timp cat respecatam regula de a nu critica si de a oferi experienta noastra de viata, sunteti bineveniti toti sa va impartasiti unii altora parerile.

  • -180 ANCA // Jan 22, 2009 at 5:34 pm

    Draga Catalina,

    Ai, intr-adevar, mare dreptate.
    Teoretic stiu ca orice lucru are o parte pozitiva si una negativa, insa cand te lovesti de realitati e greu sa le faci fata…Asta cred ca mi se intampla si mie, mai ales ca incerc sa-mi impun sa am incredere in mine… Nu sunt niciodata convinsa ca ceea ce fac e bine si imi este foarte teama de esec, desi stiu ca “nu-mi ia nimeni capul”… E intr-adevar o lupta cu mine insami , pe care imi doresc enorm sa o castig. Numai ca fiecare gafa pe care o fac ma arunca inapoi in nesiguranta. Munca mea e ceea ce mi-am dorit (sau ceea ce am crezut ca-mi doresc): birou, hartii, putina miscare.
    Constat cu stupoare ca statul 8 ore intre alti 20 de colegi care glumesc mai mult sau mai putin rautacios ma oboseste psihic mai mult decat credeam…Mi se pare ca toti “vaneaza” o greseala cat de mica din partea mea ca sa aiba subiect de glume si ca vor parca sa ma testeze din toate punctele de vedere: cultura generala(in care nu pot spune ca excelez), profesie, seriozitate, etc… Oare nu stiu eu sa interactionez cu lumea? Oare chiar atat de respingatoare sunt, incat merit sa fiu impinsa incet si sigur la marginea prapastiei? Pentru ca asta este ceea ce simt…
    Iti multumesc din nou pentru raspuns si daca, am locui in acelasi oras, as veni la cabinet la dvs….

  • -181 evelina // Jan 22, 2009 at 7:20 pm

    ..scriam k atunci cand intalnesc persoane necunoscute sau chiar cunoscute care nu le-am vazut de mult timp,am o stare pe care nu o pot controla,ma albesc la fatza,imi tremura corpul,imi simt bataile inimii foarte puternice,simt ca ma sufoc,privirea imi fuge in alta parte decat in cea la care ar trebui sa ma uit,si acum m-am inscris la facultate ,imi place foarte mult ce fac,stiu ceea ce fac acolo,adik ma implic din toate punctele de vedere,dar am de sustinut anumite proiecte si datorita acestor nu le pot sustine cum as vrea eu.Eu nu am avut asemenea stari pana acum, aprox 2 ani,datorita unor esecuri profesionale.In adolescenta am mai avut stari de anxietate,dar le-am tratat cu tratament si terapie,pe la varsta de 16 ani,tratamentul medicamentos il luam fiindca nu puteam dormi,dar starile acelea nu semanau cu acestea.Aceste stari au aparut cam la 2 ani dupa ce am nascut.Dvs mi-ati raspuns ca trebuie sa ma gandesc de unde provin aceste stari,k in momentul in care sustin un proiect sunt privita analizata si k asta mi-ar displacea in subconstient,ca si cum asa ascunde ceva ce nu as vrea sa vada oamenii,asa am inteles si aveti dreptate.In copilarie am fost educata de parinti si crescuta cu ideea ca viata e roz,pana la varsta de 14 ani nu am stiut ce se intampla in jurul meu,am avut o copilarie de invidiat,si m-a preocupat foarte mult scoala,apoi cand am mers la liceu ,mi s-au intamplat lucruri groaznice care m-au afectat sentimental,si am vazut fata urata a vietii.Am intrat in tot felul de anturaje,am facut unele lucruri care le regret.Am invatat foarte mult din experientele care le-am avut dar pretul e cam scump…am si acum cosmaruri,stari nervoase si de sensibilitate necontrolata care imi afecteaza viata de zi cu zi si pe cei din jurul meu.Am un sentiment de vinovatie pt sotul si fetita mea,k ma suporta asa , si mi-e frica ca aceste stari ii afecteaza si pe ei.Eu sunt o persoana vesela si sociabila de felul meu,adik in zilele mele bune,nu sunt o acritura sau o sacaitoare,dar cand am stari din acestea ,ele ma transforma,in privirea celorlati.Am avut si o perioada de revenire,dar din nou ma confrunt cu aceste probleme….Imi vin in minte amintiri la care as vrea sa le dau “delete”,cum sa fac asta?As fii dorit sa imi dati cateva sugestii pt a-mi putea controla aceste stari,atunci cand ma intalnesc cu ele,cum sa sterg amintirile urate?Cum as putea controla starile acelea pe care le am atunci cand trebuie sa vorbesc in public…Cum ma pot contola atunci cand sunt frustrata?…sper sa ma puteti ajuta….va multumesc!

  • -182 Ioan // Jan 22, 2009 at 10:30 pm

    Evelina

    Nu am cine stie ce experienta..pot sa zic experienta 0 dar poti incerca si sfatul meu…incearca sa incepi pentru incepu prin a inchide pur si simplu ochii si a te gindii doar la ce ai de facut pe moment..e destul de nasol la inceput..eu cunosc preoti care la inceput inchid ochii pentru a nu se pierde..sunt preoti incepatori.Nu am o virstra prea inaintata dar am trecut prin multe si eu…Oricum se pare ca mie nu poate sa-mi raspunda nimeni la problema mea.In schimb la tine se paote imbunatatii starea asta prin o autosugestie cu ochii inchis pe moment si din ce in ce sa folosesti aceasta metoda mai rar..La inceut sunt sigur ca o sa ai retineri ba chiar o sa ramii concentrata defapt pe problema ta fara sa te poti desprinde de ea dar cu timpul o sa reusestiDin ce am citit de la tine din acest mesaj am observat ca ai o senzatie ciudata in ochi la intilnirea persoanelor noi…Nu poti sa te concentrezi asupraa celei persoane sa vezi ce se intimpla defapt…ce vezi in adevaratul sens sau ce se intimpla cind te uiti la el…Nu stiu…eu cred in paranormal…Ceea ce mi se intimpla mie e paranormal..Chiar daca nu cred multi..dar chiar e adevarat..s-au convins multi si au vazut caci chiar pot sa stiu dinainte daca o sa moara cineva..Aceasta e paranormal..Si la mien asta mi sa intimplat de pe la 18 ani in coace…Eu sper sa te fii ajutat cu ceva…Oricum..Multa bafta si sanatate:-h

  • -183 Georgiana // Jan 23, 2009 at 2:11 am

    Pentru Anca 179

    Nu stiu daca tocmai eu sunt buna sa itzi dau vreun sfat, avand in vedere ca sufar de acest complex de inferioritate si nu am incredere in mine dar vreau sa itzi spun ce mi s-a intampla si mie, daca are vreo legatura cu povestea ta , sper.
    Si eu lucrez, si mi-am dat seama ca lumea e foarte rea in ziua de azi, si practic fiecare pentru el. Si de mine unii colegii fac misto pentru ca am pus kilograme in plus, in special un tip care este un mare “tzaran” si nu “realizeaza” ca ma jigneste enorm, chiar l-am si inregistrat pentru ca intrecuse masura cu remarci de genu “de aia nu pot sa ridici aia si aia de fundul ala mare” sau de fatza cu toata lumea imi zicea “cand ai venit sa lucrezi aici, acum 2 ani, erai scandura de slaba si acum , uite-te la tine” de fatza cu toata lumea, si ma inroseam toata.
    profita ca sunt fata si fara incredere in mine, stie bine unde sa loveasca, am inceput sa glumesc si eu pe seama greutatzi mele (doar 68 kg) dar 165 inaltzime, dar se pare ca nici el nu a incetat cu remarcile….
    asa e in viata, din pacate si am inceput sa invatz sa ma “adaptez” sa nu mai iau viatza asa in serios si incearca sa devii “imuna” la remarci din astea facute dinadins, nu lasa sa ajunga la inimioara ta,
    mai ales caand te gandesti ca oamenii raii asta vor,
    din pacate si eu am teama ca nu fac ceva bine si trebuie sa verific de 3 ori ca sa ma conving ca totul e bine si PERFECT. daca ceva nu e perfect, nu e destul de bun pentru mine…
    Teama pe care o ai poate fi de cand erai mica , eu de exemplu, la scoala am fost exclusa dintr’un grup de elevi care scriau poezii pentru ca profesoara mi-a zis, “mai fata , tu esti pe alta lume, de maine sa nu mai vi la lectziile astea (ca erau optzionale), m-a durut enorm, in grupul de majorete al scolii, eram singura care facea greseli si nu era in “ritm” cu celelalte fete si tot asa, dintr-o greseala , am dat-o in alta , pana acum la varsta de 19 ani, am impresia cu fac mereu probleme si greseli … ca sunt omul problema….
    dar acum am inceput sa ma ganeesc , ca pana la urma ce am de pierdut?daca nu incerc pierd si daca incerc poate pierd sau castig, cine stie…

  • -184 Georgiana // Jan 23, 2009 at 2:26 am

    Pentru evelina 180 si Catalina Hetel
    Catalina, am si eu aceasi problema ca a evelinei te rog mult sa raspunzi.
    de exemplu, eu am plecat din romania cum tzi-am mai zis , si unde am avut o viata nu prea frumoasa, cand intr-o zi la munca, pe cine vad? un coleg de clasa din romania, mi-a adus aminte de toate amintirile neplacute din romania si ma-m inrosit toata si inima batea tare, picioarele imi tremurau, plus a venit sa vorbeasca cu mine si eu nu vroiam sa vina si sa vada ca ajunsa in strainatate nu sunt decat o vanzatoare si plus ma-m si ingrasat.
    evelina probabil noi am incercat sa uitam amintirile urate si cand vedem pe cineva dupa mult timp, implicat in amintiri, ne aduce aminte automat de amintirile acelea neplacute. eu cred in cazul meu, (astept confirmarea catalinei) ca “am fugit” de realitate si nu am “acceptat anumite adevaruri” la acele momente in care anumite persoane erau implicate si cand revazute aceste persoane imi aduc aminte de “trecutul” meu…
    probabil….
    APROPO:
    sper ca nu deranjeaza pe nimeni ca ma BAG eu sa dau cu parerea dar imi face mie bine si ma simt si eu folositoare si poate gasitzi si voi vreun raspuns in opiniile mele, multumesc

  • -185 gongutza // Jan 23, 2009 at 7:02 am

    nici eu nu am primit nici un raspuns….eram nr 147..parca

  • -186 andreea // Jan 23, 2009 at 1:39 pm

    Buna ziua as avea si eu o mica problema,as vrea sa ii conving pe ai mei sa imi iau un catelus de apartament,eu cateodata am perioade depresive si sunt sigura ca m-ar ajuta un pic de responsabilitate avand in vedere ca acasa nu am ce face fiind o persoana monotona fara prea mutli prieteni.Parintii mei au multe posibilitati de a intretine un catelus,dar nu vor tatal meu zice ca nu vrea sa arunce bani aiurea,mama ca face mizerie in apartament iar fratele vrea un catel de rasa neaparat dar gratuit asa ca nu stiu ce sa fac.Cum pot sai fac sa accepte un catelus care nu neaparat e de rasa?ast un raspuns va rog

  • -187 Alina // Jan 23, 2009 at 8:25 pm

    Buna,am o problema care imi macina sufletul pe zi ce trece.Trei colege de clasa care au fost prietenele mele cele mai bune..si ne-am certat din faptul ca nu am vrut sa le dau tema,isi bat joc de mine cu orice ocazie spun vorbe urate si sincer nu stiu cum sa rezolv asta.Multumesc:):*

  • -188 evelina // Jan 23, 2009 at 9:06 pm

    Salut ,as dori sa multumesc celor care mi-au dat sfaturi,chiar am nevoie sa simt ca nu sunt ,,singura in barca,,…o sa incerc sa-mi controlez aceste stari inainte ca ele sa apara,totusi cred in existenta unor ”retete efervescente”,care le-au aplicat si altii,si au mers.De exemplu in adolescenta aveam o perioada in care imi vedeam toate micile defecte ca fiind unele imense,ma simteam urata..si nu mai stiu cum,…si d-na dr psiholog la care faceam terapie m-a sfatuit ca atunci cand plec de acasa sa ma privesc in oglinda,sa ma studiez,sa-mi privesc partile frumoase ale corpului si ale fetzei care imi plac cel mai mult si cele care imi plac mai putin sa le accept ca fiind ale mele si sa le plac asa cum sunt,si cu timpul voi incepe chiar sa le iubesc pe celelalte,sa imi spun ca oamenii sunt niste fiinte minunate,si ca suntem creati ca fiind speciali si unici,fiecare in felul nostru,…si a mers aceasta “reteta” ,si merge in continuare,acum imi iubesc fiecare particica din mine,si stiu sa apreciez frumosul chiar daca nu-l vad la cineva incerc sa-l gasesc,si am invatat sa ma privesc asa cum sunt si sa ma accept pe mine si pe ceilalti… dar cu aceste probleme cu,care ma confrunt ,n-am arme impotriva lor…daca aveti ,dati-mi si mie….oricum site-ul acesta e minunat,…k poti spune ce ai pe suflet fara ca nimeni sa te judece,multumesc inca odata..si astept “arme noi”!

  • -189 evelina // Jan 23, 2009 at 9:20 pm

    Pt Andreea 186<

    Eu una in locul tau as aduce catelul care-l vreau fara a cere sfatul cuiva,daca esti majora si ai totusi de spus un cuvant in casa unde locuiesti,spune ca vei face curatenie pt catel si ca-l vei creste tu si vei avea grija de el,ce e rau in avea un catel?…fara a intra in conflict cu nimeni,este un ceva firesc sa-ti doresti o companie,la urma urmei fiecare avem cate o slabiciune pt animalutze…de aceea ele se numesc “animale de companie”…daca nu ma insel cred k am facut asta pe la 19 ani,si am si acum catelul,are 8 ”anisori”..deci pt mine a mers….

  • -190 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:34 pm

    Anca, Evelina, Georgiana,
    citind post-urile voastre si chiar comentariile dintre voi, mi-am dat seama ca de fapt problema voastra este a imaginii de sine. Am sentimentul ca nu va simtiti ceea ce doriti. Fie ca suntem la munca, fie ca suntem acasa sau in societate, cu totii jucam un rol. Rolul nostru in acel context. Problema este atunci cand acest rol nu este definit sau condus de noi ci de altii sau mai rau, de traumele noastre. Va sfatuiesc sa va luati toti trei, pentru inceput, fiecare arie mare a vietii (fiica, angajat, iubit, persoana in public etc) si sa stabiliti, chiar pe hartie cum doriti sa fiti in acest rol, cu trasaturi, cu caracteristici. Apoi ganditi-va la o persoana cu care ati vrea sa semanati in acest rol (existenta sau personaj de fil etc) si la o persoana cu care nu ati vrea sa semanati nici in ruputul capului, un fel de asa nu. analizati apoi ce rol jucati acum in realitate in acel context (viata, serviciu) si cine sau ce v-a impins spre acel rol. asa veti afla cam pe unde va aflati in dorintele voastre legate de voi insiva.neori, o trauma sau un eveniment exterior ne poate abate de la rolul dorit, ceva gen, mi-as dori sa fiu frumoasa dar X mi-a spus ca sunt urata. Acesta este un eveniment exterior, o trauma, dar care trebuie inteleasa la nivelul ei. Sutem responsabili pentru vietile noastre si singurii care suntem datori sau putem sa le schimbam. Evelina,
    incearca sa te vezi in mintea ta asa cum vrei tu (puternica, frumoasa, importanta etc) sa te fixezi e aceasta imagine, iar atunci cand iesi in lume sa “joci” acel rol. Incearca intai la magazin, in trafic, oriunde, cu timpul poate vei gasi si o reteta. Important este sa crezi in rolul tau si sa l joci cu credinta.

  • -191 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:34 pm

    Ioan, nu stiu ce sa iti raspund, asta nu inseamna neaparat ca nu am solutii, dar poate ar trebui sa te cunosc mai bine.

  • -192 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:36 pm

    Andreea 186,
    vezi ca sunt catei de rasa oferiti gratis (cauta prin revista AS sau pe site-uri,
    asuma-ti responsabilitatea “curateniei “lui si a ingrijirii lui din banii tai de bzunar. Poate merge.

  • -193 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:38 pm

    Alina, dar tu ce ai avut cu ele de nu ai vrut sa le dai tema? Apoi daca vorbesc urat poate ca nu iti erau prietene cu adevarat. Lasa lumea sa te cunoasca asa cum est, riposteaza daca este cazul, taci atunci cand e cazul, priveste inainte si creeaza tu o imagine pozitiva. E greu?

  • -194 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:41 pm

    Gongutza,
    scuze ca am intarziat cu raspunsul pt tine,
    tu ai nevoie de un raspuns gen Urania, mama omida. Nu stiu daca ai vreun viitor, dar daca suma lucrurilor care iti plac la el este mai mare decat suma lucrurilor care nu iti plac, daca te simti mai mult bine decat rau, daca crezi ca poti sa i spui ce crezi si ce vrei de la el si sa te inteleaga, daca il cunosti si il intelegi….atunci va merge.

  • -195 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:43 pm

    just a simple girl,
    scuze pt intarziere, dar si tu ai scris in alta parte decat trebuia,
    eu cred ca esti totusi drastica cu tine, cum adica nu vezi nici un viitor, intotdeauna avem solutii si alternative. Poate ar fi cazul sa ii cunosti familia si sa ii aduci mamei tale argumente verificate si solide Apoi poate ca ar fi bine sa te gandesti si ce se intampla cu mama ta, de ce se opune? Daca relatia voastra este puternica, vet rezista cu siguranta.

  • -196 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:45 pm

    Valeria, pt sa te ajut. Cu ce?

  • -197 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:48 pm

    Alexandra,
    poate ca boala cea “noua” iti ia din energie si te consuma mult prea mult ca sa o poti controla. Ma gandesc ca ai putea sa incerci sa te vezi si tu in viitor, sa iti faci planuri. Merita sa traiesti chiar si pentru o zi. Stiu ca pentru tine pare greu, chiar neinteles pentru altii si ca uneori gandul tau este…cui foloseste. Ma gandesc ca totusi prezenta ta pe pamant trebuie sa aiba un rost. Gaseste-l si mergi spre acel tel. Cu siguranta vei uita de boala. Boala exista oricum, depinde de tine daca te conduce ea sau daca o conduci tu.

  • -198 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:50 pm

    Lacramioara,
    de unde atatea probleme? Fa-ti plnuri de viitor, mergi spre ele, incearca chiar daca gresesti. Incearca sa fii toleranta si sa vezi frumusetea din jur. Ce te nedreptateste, ce te nemultumeste? Lucrurile sunt asa cum le vezi. Unele merita sa fie ignorate. Mai multa incredere.

  • -199 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:52 pm

    Alesya200983,
    cred ca nimeni nu iti poate spune daca e momentul sau nu, nu exista o regula. Daca lasi teama si prejudecatile deoparte, daca iti asumi ceea ce faci (protectie, contraceptie), daca il iubesti si crezi ca el este omul potrivit, daca crezi ca merita si ca tu vrei acest lucru, daca simti ca e momentul…sunt raspunsurile tale, doar ale tale.

  • -200 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:57 pm

    Piu Piu,
    cred ca iti bati prea mult capul si ca esti prea sensibila le ceea ce se intampla in jurul tau. Daca tu si sotul tau va inelegeti bine, daca ati facut multe lucruri impreuna, de ce iti pasa atat de mult de soacra si de cumnata. Ce face sa fie atat de importante in ochii tai, sa ai nevoie de aprobarea lor. Oamenii au toane, experiente, momente, pareri, dorinte, de aceea nu putem fi in acord cu toata lumea. Unii ne plac unii nu, unii ne plac azi si nu ne mai plac maine. Noi ramanem aceeasi. Daca tu nu ai nimic sa it reprosezi s nici sotul tai, care a mai ramas problema?

  • -201 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:58 pm

    Jasmine,
    contacteaza-ma pe mail catalinahete@yahoo.com

  • -202 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 2:59 pm

    jasmine, catalinahetel@yahoo.com (sus e o greseala)

  • -203 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 3:01 pm

    Dya,
    uneori avem conceptii diferite de viata, prietenul tau poate sa fie mai “libertin” si sa aiba dreptate, sa te insele doar ca sport. Totusi, un cuplu isi stabileste regulile, daca e deranjeaza, cere-i sa nu mai faca asta. Sunt femei care accepta sa fie inselate, au alte valori, daca nu faci parte dintre ele, este regula ta. Daca el nu o respecta, inseamna ca aveti valori diferite.

  • -204 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 3:01 pm

    Kasi, spune-mi mai multe, ca sa te pot ajuta.

  • -205 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 3:02 pm

    Alexandru,
    razi si tu cu ei, uneori autoironia este o arma impotriva ironiei altora. De ce crezi ca rad?

  • -206 Catalina Hetel // Jan 25, 2009 at 3:04 pm

    Catalina,
    ca a pierdut mult, atat de mult incat pierderea a devenit o a doua natura, ca se autodistruge pentru ca crede ca nu merita mai mult, ca se simte vinovata si ca are nevoie de ajutor. Sunt aici daca ai nevoie de mine.

  • -207 Georgiana // Jan 25, 2009 at 8:21 pm

    catalina ai dreptate , nu sunt multzumita de mine insami , de aceea si datorita sfaturilor tale ma-m decis sa ma “imbunanatatzesc, sa devin ceea ce imi doresc eu sa devin, sa imi schimb culoarea parului, sa vorbesc altfel, sa mananc sanatos.. etc.
    multumesc pentru sfaturi.

  • -208 catalina // Jan 25, 2009 at 9:33 pm

    nu stiu sigur daca mi-ai raspuns la mesaj ,asa ca il mai postez o data : ce puteti spune unei persoane triste,fara dorinte ,fara idealuri,fara sperante?ce puteti spune unei persoane care si-a pierdut un prieten acum 5 ani de zile ,mama acum 2 ani de zile,unei persoane care a fost data afara din casa parinteasca,careia tatal i-a intors spatele ( nu ca ar fi contat prea mult pentru ca nu i-a fost alaturi niciodata),unei persoane care se indragosteste brusc de personaje fictive si careia ii place intunericul? ce i-ati putea spune unei persoane care are in jur doar suferinta si care plange tot timpul sau care este nervoasa fara motiv ?ce i-ati putea spune unei persoane care aduce suferinta doar persoanelor pe care le iubeste???
    simt ca am nevoie de ajutor,sa vorbesc cu cineva,sa ma traga afara din intuneric si agonie !
    starea mea din ultimul timp s-a inrautatit si ii fac pe cei din jurul meu sa sufere.am avut stari depresive si in trecut,dar parca acum e mai rau ca oricand…

  • -209 haricleea // Jan 25, 2009 at 11:11 pm

    buna..am o prob: tatal meu e mai demodat..sau cel putin nu ma intelege deloc: eu sunt de fire independenta si mai libera( nu-mi place sa fiu sufocata cu intrebari si sa mi se ceara explicatie) si numai alaturi de prieteni ma simt eu insumi si mai ales afara sa ma plimb .ador sa fac asta: iar tatalui meu ii se pare o prostie asta si a spus ca de acum vrea sa cunoasca parintii prietenilor mei..si ca trebuie sa fiu acasa inainte de inserare; tata si-a pierdut increderea in mn numai ca nu am stiu sa rezolv nu stiu ce ex la mate..chiar atat am gresit ink sa nu mai aiba incredere in mn ?? chiar nu stiu ce sa mai fac

  • -210 haricleea // Jan 25, 2009 at 11:12 pm

    va rog dak puteti sa ma ajuti cu un sfat..psihologicii sunt unicile pers. in care am incredere deplina;

  • -211 daaza // Jan 26, 2009 at 9:42 am

    salut. ma numesc C. si am aproape 16 ani. Azi dimineata am citit mesajele din telefonul tatalui meu si am aflat cum ca tata o inseala pe mama mea. e foarte dureros, pentru ca eu credeam ca suntem o familie… nici nu stiu ce o sa fac… daca sa ii spun mamei, sa vorbesc cu femeia aia(i`am luat numarul de telefon). in plus, din cate am inteles din mesaje exista si un copil, dar nu stiu daca e al femeii aleia cu tatal meu sau cu alt barbat. daca ar fi cu tatal meu, cred ca as innebuni ! intr`unul din mesajele pe care tata le trimitea scria ca ele doua sunt ca a doua lui familie. ma doare sufletul,credeti`ma, cand vad cat de schimbatoare este viata… va multumesc anticipat.

  • -212 Dya // Jan 26, 2009 at 11:40 am

    Asa e aveti dreptate,dar ne potrivim atat de bine,ne completam in tot,simt ca ma iubeste si ca ar face orice k sa-mi fie bine si credeti-ma e atat de sincer,nu-mi ascunde nimic(l-am verificat de nenumarate ori,pt.k sincera sa fiu,nu am incredere totala in el si nu stiu de ce??????). Mi-am demonstrat de atatea ori ca nu ma minte. OOOOFFFFFFFF,vreau sa scap de gandurile astea,sa nu mai gandesc asa. Si sa va zic ceva………sunt studenta la psiho.si in mare stiu ce-ar trebui sa fac,dar nu pot pune in aplicare. Sa dau sfaturi…..ma pricep de minune,dar sa-mi dau mie sfaturi si sa le aplic….mai putin. DE CE????? Ce trb.sa fac?

  • -213 Catalina Hetel // Jan 26, 2009 at 1:43 pm

    catalina, ti-am raspuns la 206, iti recomand, daca poti, sa vorbesti fata in fata cu un specialist. Daca simti ca ai nevoie de cineva atat de mult, poate ca ai nevoie si de o atentie mai mare. Mai scrie-mi, voi incerca sa te ajut.

  • -214 Catalina Hetel // Jan 26, 2009 at 1:47 pm

    haricleea,
    de obicei cand exista un razboi intre doua persoane, nici una nu vrea sa cedeze si nu vrea sa gaseasca argumentele celuilalt. poate ca tatal tau simte ca “te-a scapat din mana” si ca e cazul sa fie mai exigent. De ce simte asta, doar tu stii. Important este sa incerci sa gandesti si din perspectiva lui, sa il intelegi si sa il convingi sa aiba incredere in tine.

  • -215 Catalina Hetel // Jan 26, 2009 at 1:48 pm

    Dya, Faptul ca poti sa dai sfaturi altora si nu tie, inseamna ca te cunosti foarte putin.Adica te cunosti mai mult prin ceilalti si in relatie cu ceilalti. Invata sa te cunosti, sa vezi ce simti, de ce simti, ce iti doresti si apoi o sa poti sa te si sfatuiesti singura. Important este sa nu vezi probleme acolo unde nu sunt.

  • -216 catalina // Jan 26, 2009 at 2:29 pm

    as vrea sa gasesc sursa acestor stari fluctuante.de cate ori sunt nervoasa,sau suparata ,sau deprimata si cineva ma intreaba “de ce esti asa?”,raspunsul meu,oricat de mult caut cauza acestor stari,este “nu stiu”.
    oare loviturile din trecut isi fac de abia acum simtita puterea?oare doar am trait cu impresia ca am trecut peste ele?am momente in care as vrea sa fiu doar singura (dar acesasta singuratate nu face altceva decat sa ma afunde si mai mult in intunericul propriilor ganduri),am momente in care simt ca viata nu are nici un rost,am momente in care ma inchid in sine si creez in jurul meu un zid imaginar de netrecut.alteori,insa lucrurile marunte ma fac sa zambesc si sa am incredere in ziua care va veni…
    care e cauza ?

  • -217 Alesya200983 // Jan 26, 2009 at 4:56 pm

    Am o teama…am 17 ani..mai am cateva luni si fac 18…si nu stiu daca e bine sau nu sa-mi incep viata sexuala..sunt cu un baiat de ceva vreme..ne iubim mult..dar nu mi-a propus…si daca mi-ar propune nu stiu c as raspunde..ma simt nesigura..nu stiu ce sa fac..astept un raspuns!

  • -218 Alesya200983 // Jan 26, 2009 at 5:39 pm

    am vazut raspunsul mai sus…multumesc pentru sfat

  • -219 Dya // Jan 26, 2009 at 7:10 pm

    va multumesc mult pentru raspuns,o sa incerc sa ma cunosc mult mai mult pe mine si da,cred k eu vad probleme acolo unde nu trebuie,unde nu e cazul ci doar mintea mea cu gandurile mele le vede. Sper sa reusesc sa trec peste si sa ma pot sfatui si pe mine. VA MULTUMESC MULT!

  • -220 Declin... // Jan 26, 2009 at 8:25 pm

    Deja ma consider clienta fidela a dvs , asta fiind a treia oara cand va cer sfatul.Problema mea sunt sigura ca e jalnica si stupida privita din exterior,dar in interior pur si simplu simt ca imi ia puterea,energia, simt ca mor incet, ma sting,ca urlu,dar nici macar nu pot sa ma descarc.Am 17 ani si sunt genul de persoana care isi vede de viata ei,evit sa intru in conflicte,probleme si lucruri asemanatoare,presupun ca din cauza faptului ca au un efect dezastruos asupra mea,chiar si o privire ‘mai ciudata’ a cuiva ma marcheaza in cel mai cumplit mod si pur si simplu nu pot sa trec peste,sa uit,sa iert si sa ma iert; exemplu de situatie care inca ma afecteaza:acum 5 zile o profesoara mi-a spus ca nu imi merit media (si nu are dreptate!) iar de atunci pana acum cred ca mi-am imaginat de 100 de ori continuarea,un scenariu in care ma certam cu dansa,chair daca in realitate nu am comentat nimic;va dati seama ca tot de atatea ori m-am enervat singura,mi-am facut rau.
    Daca totusi se intampla sa imi permit si sa nu ma pot abtine de la replica devine si mai cumplit,pentru ca am ‘darul’ de a face oamenii sa sufere in timp record…si de aici pleaca remuscarile.Situatia initiala e urmatoarea:i-am facut observatie unei colege in legatura cu igiena ei,pastrandu-mi anonimatul..ea nu a reactionat cum as fi reactionat eu,dimpotriva,m-a tratat cu ceva mai mult decat nepasare,iar replicile care au urmat din partea mea au fost mai acide (nu injuraturi si lucruri de genul),pt ca apoi sa constat cat de mult sufera ea si plange din cauza a ce i-am spus,sa vad ca aproape toata clasa ii tine partea si ca gestul meu e considerat inuman chiar si de catre diriginta,care nestiind ‘autorul’,ii (deci imi) cere sa ma arat….a aparut o prapastie intre cum privesc ei lucrurile si cum le privesc eu,care fiind singura,am cedat nervos…clasa ma banuieste deja,nu pot sa mint daca o sa fiu intrebata,nu vreau sa dau de privirile ei in care se citeste dezamagirea,etc…cat de banal mi s-a parut incidentul dar acum ei au reusit sa ma faca sa ma simt un monstru,sa ma urasc pt ce am facut,sa am parte de un sentiment nou:vinovatia imensa,ireversibila,care te omoara din interior,povara a carei greutate te amorteste,etc…nu stiu cat de penibil li s-ar parea unora ca suna,dar pt mine,o persoana care fuge de greseli ca de naiba,am chiar o ‘fobie’ pt greseli,e un cosmar..nu mai sunt in stare de nimic ,ar fi trebuit si azi sa imi vad de scoala,invatat si alte treburi,dar nu pot….Ce o sa ma fac cand o sa fiu mai mare si poate cand o sa depinda de mine viata altor oameni,daca eu ma simt deja ca si cum as fi omorat un om…?Va rog dati-mi un sfat,a celor din jur nu s-a lipit nici unul de mine : cum sa scap de frica exagerata de a nu gresi,de a nu jigni,de a nu zice/face ceva nefiresc si cum sa infrunt ..oamenii,care nu au nimic personal cu mine, in schimb devin paranoica si cand vad ca se uita la mine sau ceva de genul..?Va multumesc,sper sa mai apuc sa va citesc raspunsul, la cat de distrusa mi-e starea actuala,mi-e teama sa nu ajung chiar la spital.

  • -221 Raissa // Jan 27, 2009 at 5:35 pm

    cum pot sa-mi fac cont aici?

  • -222 Raissa // Jan 27, 2009 at 5:45 pm

    Am un prieten de 6 ani de zile.relatia noastra nu a fost tocmai una perfecta,au fost momente cand l-am inselat,dar m-a iertat.stateam amandoi in acelasi oras dar dupa ce m-am mutat am vazut o poza cu el si o alta femeie pe hi5-ul acesteia,am intrat pe id-ul lui de mess si am vb cu aceasta,ea mi-a zis ca a fost impreuna cu el vreo 3 luni,timp in care era si cu mine,ei i-a zis ca ne-am despartit.am incercat sa il fac sa imi zica adevarul,i-am zis ca o sa-l iert si eu asa cum m-a iertat si el,dar nu recunoaste totul,el vrea sa nu mai vb despre asta,dar eu vreau sa stiu adevarul.fata mi s-a parut destul de sincera in tot ceea ce mi-a zis despre relatia lor.ma deranjeaza f mult ca a fost cu ea la el acasa si nu vrea sa recunoasca asta.as vrea sa il cred pe el dar unele lucruri chiar nu se leaga in ceea ce imi zice el,si mai ales ca a trebuit sa vb cu ea ca sa aflu toate astea…ce sa fac?pe cine sa cred?merita a mai fiu cu el?

  • -223 karine // Jan 27, 2009 at 7:47 pm

    hello:)de cativa ani am fobie sociala.la inceput mi-am spus ca sunt doar foarte timida,dupa cativa ani ma minteam spunandu-mi ca sunt antisociala si am ajuns sa accept pana la urma,dupa aproape 6-7 ani de la primele semne ca am fobie sociala.partea buna e ca sunt constienta de asta si oarecum ar trebui sa ma ajute.dar la mine nu e valabila chestia asta….semnele foarte deranjante au inceput inca din scoala generala cand eram nevoita sa strabat un coridor intreg cu colegi,pentru a ajunge in clasa..nu pot sa descriu starea in care eram in fiecare zi,ma simteam ca un fotomodel complexat pana la ultimul atom care paseste pe podium.deseori aveam atacuri de panica,simteam ca picioarele imi merg fara mine,transpiram foarte mult pana si iarna,imi tremura tot corpul si de foarte multe ori simteam ca ma sufoc.dupa ce am mai crescut si am devenit constienta de capacitatiile psihice ale omului am incercat eu cu mine sa port un fel de conversatie pentru a trece peste momentele grele,si pentru a ma incuraja cu gandul ca “eu fac totul si totul depinde de mine,daca eu am incredere in mine ceilalti din jur nici nu vor sti ceea ce traiesc eu”dar din pacate nu am reusit mare lucru.acum sunt in clasa a 11-a si am abandonat anul,cu ideea ca ma voi inscrie la anul la alt liceu ,simtind nevoia de o pauza,si din lasitate,frica de a infrunta lucrurile.din primul semestru nu am mai iesit din casa pana acum decat foarte rar .parintii mei sunt divortati, iar mama e in alta tara. mama cu prietenul meu au stabilit ca el sa stea cu mine in apartament ,pt a fi cineva cu mine si pentru a avea un punct de sprijin.cu prietenul meu ma inteleg bine,suntem foarte deschisi si el stie de problema mea,a incercat doar sa presupuna cauzele anxietatii cu care ma confrunt si depresia pe care o am care nu mai e ceva nou pt mine cateodta simt ca m-am nascut odata cu ea,dar intotdeauna cand incearca sa discute cu mine refuz si spun ca e problema mea.oarecumm mi-e jena sa ii spun pe romaneste”mi-e greu si rusine sa ies afara din casa si sa socializez cu alti oameni,mi-e greu sa merg 2 metri fara a ma uita in geanta sau a ma uita in telefon pentru a nu intalni privirile celor de pe strada”mie una mi se pare ca suna penibil in urechea celorlalti …..iar de la un timp am inceput sa ne distantam ,deoarece eu refuz sa mai comunic ,ma inchid in mine si astept sa pice de undeva de sus ceva care sa ma faca sa nu mai fiu asa …de psiholog nu am bani ,iar psiholoaga scolii e sub orice critica ,nu mi se pare capabila sa stea sa asculte fara sa dea din picioare de plictiseala sau uitandu-se la ceas..chiar nu stiu ce sa fac ..nu am deloc incredere in mine si pt ca nu am mai iesit de atata timp din casa m-am distantat de prietenii pe care ii aveam,nu ne mai cautam,cand ii caut nu mi se pare ca sunt la fel,din cauza ca am stat in casa m-am ingrasat..si toata viata mea mi se pare o povara care ma cocoseaza si nu stiu cat am sa mai rezist..

  • -224 evelina // Jan 27, 2009 at 8:13 pm

    Draga Catalina,
    Multumesc foarte mult pt sfaturi si pt incurajare,am inceput deja sa joc diferite roluri,care mi se potrivesc,adik deja ma simt mai bine in pielea mea,doar k trebuie sa fac asta mai des,k sa devina un obicei.Frumos jocul ,imi place…multumesc inca odata!

  • -225 vio // Jan 28, 2009 at 9:20 am

    buna ziua!
    am o problema care ma framanta de un an de zile si nu imi gasesc linistea pentru viitor.
    am stat impreuna cu sotia mea pana na sa ne casatorim 5 ani de zile, in decembrie 2006 a plecat in italia sa munceasca pt a face bani pt nunta a venit in iunie 2007 cu bani putini am facut un imprumut in banca si am facut nunta in iulie dupa care a plecat in august iarasi in italia si am simtit o raceala in relatia noastra .
    in ianuarie 2008 a revenit acasa pt o saptamana in tot acest timp parca nu mai era nevasta pe care o cunosteam , era distanta. Am gasit pe telefonul ei intr-o dimineata un mesaj trimis de un barbat in care o intreba ce face si cum se intelege cu mine, am avut o discutie aprinsa dupa care ne-am impacat ,ea spunand ca nu e decat un baiat care vrea sa ii faca rau. Cand a ajuns in italia a sunat si mi-a spus ca a avut o relatie cu acel barbat apoi totul a degenerat ,eu am avut o cadere psihica nu stiam ce sa fac dar am facut in asa fel incat sa o aduc acasa sa vorbesc cu ea fata in fata ea spunandu-mi ca relatia dintre noi 2 nu mai merge si ca nu stie daca ma poate iubi iarasi ca innainte totusi am incercat sa fim impreuna si acum dupa un an de la veniment ea imi spune ca ma iubeste dar relatiile sexuale dintre noi nu mai sunt cum erau innainte. eu ma intreb mereu oare se merita sa continui ,oare ea a vrut sa ma paraseasca pt acel barbat?

  • -226 andreea // Jan 28, 2009 at 1:20 pm

    de ce după doi ani jumate mi a spus ca nu se mai poate, prin telefon si totul era frumos iar după 5 zile m a suant sa ne impăcam, timp în care nu ma mai sunase deloc şi intr o zi (după alea 5 zile ) m a sunat si mi a vorbit ca si cand nimic nu s ar fi intamplat. l am intrebat si mi a raspuns ca sa uit ca mi a zis ca nu ma mai iubeste, dar se vedea ca ma iubeste ca vrea sa ma atinga nu inteleggggggggggggg au trecut 3 ani de atunci dar tot nu inteleg comportamentul lui ……a si mi a spus ca vroia sa stie sigur daca ma iubeste si si a dat seama ca nu poate sa stea fara mine. vreau un raspuns ca ma macina de 3 ani ……….andreea (sa zicem)

  • -227 andreea // Jan 28, 2009 at 1:23 pm

    acum ne gandim la casatorie, toate lucrurile sunt ca la inceput kiar mai frumoase, discutăm mai mult, vreau un raspuns, vă rog, multumesc anticipat ………andreea ( să zicem)

  • -228 Catalina Hetel // Jan 28, 2009 at 2:47 pm

    Declin,
    tu pari genul de persoana care tace, se macina in interior si o tranteste in capul cui merita mai putin. De obicei se spune ca oamenii timizi sunt cei mai brutali, pentru ca aduna agresivitatea in ei, iar agresivitatea uneori izbucneste ca si un capac de oala sub presiune. Eu as incerca sa las asa aceasta poveste, sa o las sa se stinga. Obisnuieste-te si cu gandul ca oamenii au propriile lor ganduri si propriile lor pareri. Daca profesoara crede ca nu iti meriti media, e parerea ei. Tu crezi acest lucru? Poate ca te-a deranjat de fapt duritatea ei, rautatea, poate ca te-ai simtit ranita. Profesorii sunt si ei oameni, au zile mai bune si zile mai proaste, si ei au obiceiul de a se razbuna pe cine nu trebuie. Poate ar fi cazul sa fii mai indulgenta cu tine i implicit cu ceilalti.

  • -229 Maria // Jan 29, 2009 at 9:39 pm

    as vrea si eu sa vorbesc cu cineva…daca se poate ..ast un raspuns.! va multumesc:)

  • -230 pufulet // Jan 29, 2009 at 11:16 pm

    Buna, as avea si eu o mica problema. Am avut o relatie de 2 luni cu un baiat pe care il cunosc de mai mult timp, de aprox 2 ani,dar pana in noiembrie doar ne salutam si atat. In noiembrie am fost la o petrecere si acolo ne-am apropiat unul de celalalalt.O perioada am vorbit la telefon si dupa am inceput sa ne intalnim si totul a fost foarte frumos si ok. Ne-am apropiat foarte mult intr-o perioada foarte scurta,el era cel care face planuri de viitor in care eram si eu inclusa,si totusi el este cel care a plecat fara nici o explicatie. A fost intr-o seara la mine a si ramas si din ziua in care a plecat nu am mai vb si nici nu ne-am mai intalnit. Chiar daca ii scriu mesaj sau il sun nu imi mai raspunde la teleson. Ne-am intalnit intr-o zi intamplator el era intr-o masina si eu pe jos mi-a zambit si gata. I-am mai trimis un sms si nici atunci nu a raspuns. Dar mare mea probelema este ca eu chiar il iubesc si dupa cum vb el si el ma iubeste dar cred ca in toata povestea asta au un rol foarte important prieteni lui care c-am trag de el,pentru ca ei sunt singuri nu am prietene!!! As vrea sa imi dati un sfat ce sa fac eu cu acest om ca pe zi ce trece imi este tot mai dor de el si toata ziua as vorbi de el!!!! multumesc mult

  • -231 mariblaj // Jan 30, 2009 at 11:30 am

    oare nu mi-ati raspuns ori nu gasesc eu!?v-am scris pe 25 ianuarie.astept cu mare nerabdare raspunsul dv.multumesc

  • -232 mariblaj // Jan 30, 2009 at 11:32 am

    intrebarea nr 177

  • -233 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 6:59 pm

    Mariblaj,
    in primul rand nu mi-ai scris nimic despre tatal copilului, exista? Tatal este cel care impune disciplina, el stabileste regulile. Copiii incep pe la aceasta varsta sa devina rebeli, sa incalce regulile, sa se “opuna” autoritatii parintilor. Daca este baiat, cel ma potrivit ar fi sa fie disciplinat de catre tatal sau sau de catre un alt barbat, care se va constitui si in model. Mama este doar un model feminin nu un “disciplinator”. Oricum, trebuie sa existe reguli ferme care trebuie respectate si anumite aspecte care pot fi trecute cu vederea, cum ar fi camera dezordonata. Baietilor le place dezordinea lor si nu e cazul sa insisti foarte mult pe acest aspect.

  • -234 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:05 pm

    Maria, poti vorbi…

  • -235 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:07 pm

    Pufulet,
    cred ca baiatul este un pic imatur, poate ca nu i-a placut ceva, dar oricum comportamentul lui lasa de dorit. Eu zic sa incerci sa treci la o alta relatie, cu cineva pe care sa il cunosti mai bine.

  • -236 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:09 pm

    Alexandra,
    poate iti place doar sa vorbesti pe mess cu el, cu singuranta ori nu esti tu pregatita pentru o relatie, ori nu este el baiatul potrivit.

  • -237 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:09 pm

    Adriana, astept sa imi povestesti framantarile tale.

  • -238 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:10 pm

    Diana, cineva ar trebui sa fie suficient de matur, sa isi ceara scuze si sa incerce sa initieze din nou relatia. Poti tu asta?

  • -239 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:11 pm

    Angel, probabil exista o legatura puternica intre voi si puteti fi o adevarata familie. Uneorii oamenii dintr-o familie se iubesc. Se intampla…

  • -240 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:14 pm

    Miau Miau, sora ta are intr-adevar problema. Doar ca de obicei, acest gen de probleme nu sunt doar ale ei ci ale familiei. Probabil ca relatiile din familia voastra nu sunt foarte bune. Eu personal nu recomand internarea ei intr-un sanatoriu ci as recomanda o terapie de familie, ea impreuna cu mama. Problemele ei provin din relatie, nu sunt doar ale ei. A o interna inseamna a o indeparta si mai mult si a o impinge spre o “scapare” in nebunie.

  • -241 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:16 pm

    Catalina, nu mi-ai spus cati ani ai si nici nu mi-ai spus un pic despre istoria ta. Cand au inceput aceste stari? Cand apar?

  • -242 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:19 pm

    Raissa,
    cred ca relatia voastra a devenit una cam periculoasa, va jucati unul cu limitele celuilalt. Inselari, banuieli, confruntari…daca vreti amandoi sa continuati relatia este mai bine sa fiti sinceri unul cu celalalt si sa renuntati la jocuri. Ganditi-va la voi si la ce vrei unul de la celalalt.

  • -243 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:24 pm

    Karine, spune-mi daca te-ar durea maseaua sau capul foarte tare ai sta in casa spunand ca nu ai bani de doctor? Cred ca problema ta este una serioasa. Exista tot felul de probleme psihologice dar atunci cand problema te pune in incapacitate de a relationa, de a muni, de a “functiona” normal, ea trebuie tratata. Tu ai nevoie de mai mult decat de un sfat sau de o parere avizata. Cred ca tu ai nevoie de un tratament, pentru ca altfel lucrurile se vor inrautati. Stabileste cu psihologul o suma pe care sa o poti plati si investeste in sanatatea ta. Poti sa ma contactezi daca vrei.

  • -244 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:26 pm

    Vio, tu lucrezi, imi pare ca sotia ta este cea care ia hotarari, castiga bani…tu ce rol ai in relatie?

  • -245 Catalina Hetel // Jan 30, 2009 at 7:28 pm

    Andreea, nu am inteles exact ce te framanta…oamenii vorbesc, au pareri, si le exprima, ai indoieli, se tem, iubesc, urasc. Daca tu crezi ca iti este bine si ca nu ai de ce sa ai indoieli, daca sunteti impreuna…tu de ce te temi?

  • -246 miki // Jan 30, 2009 at 11:55 pm

    Buna. Am gasit site-ul acesta de mult timp dar acum m-am incumetat sa scriu. Simt ca sunt extenuata, ca mult timp nu mai am si o iau razna;acum cateva luni nu eram asa, nu ma enervat atat de repede si nu ma consumam atata pentru orice fleac. Acum, v-am spus simt k o iau razna. Motive, daca ar fi sa ma uit in urma am destule, o familie care ma critica pentru orice lucru pe care il fac, si cand spun familie ma refer la unchi la matusi, la mama etc. Nu sunt o persoana care creeaza probleme. Am 21 de ani nu fumez, nu beau, nu am probleme cu politia, nu ma droghez si nu merg in cluburi doar vreau sa fiu un om normal care hotaraste singura soarta ei, jobul pe care il vrea, prietenii cu care vrea sa umble. Ei mai au putin si hotarasc pentru mine. Ma consider destul de mare sa fiu cat de cat independenta. Pe langa aceasta problema, mai este inca una: am prieten de cativa ani, care nu este vazut sa spunem cu ochi foarte buni de ai mei pentru ca este prea linistit, ca nu prea vorbeste asa de mult. Nu a facut nici baiatul acesta nimic rau. Sincer ma simt ca o bucata de carne aruncata intr-o cusca cu lei si din care trag toti in toate partile. Vreau doar sa fiu lasata sa gandesc eu ce este bine pentru mine. Ajutati-ma cumva, sincer am ajuns sa plang aproape in fiecare seara, pentru ca nu stiu cum e mai bine sa fac, sa fie bine si pentru ei si pentru mine sa nu mai zic de rabdarea mea care a ajuns la limita. Total independenta nu pot fi pentru ca nu am un job care sa imi permita sa stau singura si sa am eu viata mea dar as vrea doar putin “spatiu”. Va multumesc mult si astept sfaturile dvs.

  • -247 Raissa // Jan 31, 2009 at 12:06 am

    Multumesc mult de raspuns:*

  • -248 catalina // Jan 31, 2009 at 12:26 am

    am 25 de ani,am fost crescuta de bunicii mei deoarece tatal meu este politist si a trebuit sa se stabileasca acolo unde i se cerea;pe mine n-au binevoit sa ma ia alaturi de ei (parintii),asa ca am ramas cu bunicii.aceste stari au inceput …. probabil inca din copilarie,cand erau tot felul de lucruri marunte care mie mi se pareau enorme,nu-mi dadeau pace si ma macinau continuu.s-au agravat in adolescenta din cauza unei minciuni : m-am lasat de facultate,si nu am putut spune familiei mele deoarece i-ar fi distrus.fusesem dintotdeauna cea mai buna : prima in clasa(generala),prima la liceu,intrasem la facultate in locurile fara taxa(in conditiile in care cu o zi inainte de examen imi inmormantasem prietenul de 18 ani) …si pentru ei devenise ceva normal sa ma ridic la aceste standarde in continuare.n-am avut niciodata un raspuns concret la intrebarea : de ce te-ai lasat de facultate? … probabil ca obosisem…
    tainuirea acestei minciuni m-a distrus,teama de a nu se afla m-a macinat,m-a obsedat,nu mai puteam dormi noptile,iar zilele ma ascundeam in spatele asa-zisilor prieteni.baiatul de care fusesem intotdeauna indragostita(Florin)m-a parasit pentru ca il inselasem si in momentul acela n-am mai putut suporta;am avut o tentativa de sinucidere,dar am supravietuit.
    trecusera cam 2 ani si jumatate de minciuna…si am aflat ca mama mea are cancer(mama care se despartise de tata din cauza infidelitatilor lui,dar nu putuse renunta complet la el si continuau sa se intalneasca).ca printr-o minune in momentul in cere am aflat,Florin a aparut in viata mea ca printr-o minune(acum locuim impreuna).dupa inca un an mama a murit.la o luna dupa moartea ei am avut un conflict puternic cu tatal meu care uitase prea repede de moartea mamei,iar acesta din razbunare i-a spus bunicului de facultate si m-a dat afara din casa.m-am mutat cu Florin.a fost groaznic de greu pentru mine la inceput…desprinderea de ei – o alta lovitura puternica,peste care am trecut extrem de greu.
    ulterior m-am impacat si cu tatal meu si cu bunicul,dar nu m-am mai mutat acasa.
    acum privind inapoi la tot ce s-a intamplat am impresia ca o parte din sufletul meu a fost smulsa si s-a pierdut pentru totdeauna;acea bucata era formata din liniste sufleteasca,inocenta,speranta si fericire…iar acum am ramas cu restul…
    nu cunosc cauza acestor stari,stiu doar ca apar si parca de fiecare data sunt mai puternice.ma slabesc enorm…cand apar?probabil cand sunt coplesita…
    am nevoie de ajutor si de sfaturi…

  • -249 Silvia // Jan 31, 2009 at 11:45 am

    Am 30 de ani ,2 copii si m-am casatorit acum 5 ani din dragoste.La 17 ani am cunoscut un baiat pe care l-am iubit f.mult(a nu se intelege fizic;iubire cum numai la 17 ani poate fi-cand te plimbi in parc mana-n mana,te saruti,tresari cand suna tel.)Dupa un an eu am hotarat sa pun punct acestei relatii,a fost o hatarare luata cu ratiunea,desi sufletul meu spunea ca vrea sa raman mereu langa acel baiat.Dupa despartire foarte mult timp(2 ani si ceva)am primit tel.sa ne impacam-telefoane care m-au derutat si mai mult,nu stiam ce sa cred -ma iubeste sau nu cu adevarat.Mi se parea o initiativa doar pe jumatate aplicata…imi trebuia si cealalta jumatate ca sa pot sa ma intorc.Au trecut 13 ani de atunci,ne-am casatorit amandoi(avem casnicii o.k),el s-a stabilit intr-o tara f.indepartata.Mama lui mi-a fost diriginta,locuim in aceiasi zona,si amandoi am fost oarecum la curent cu ce a mai facut celalalt.Prin intermediul internetului am dat de el si acum ne scriem.Intrebarea mea este-cum este posibil sa am o casnicie echilibrata,sa-mi fie bine cu viata pe care o am-si totusi el sa ocupe un spatiu atat de mare in gandurile mele?Am luat-o razna sau e normal ceea ce simt sau doar e valabila expresia ca prima dragoste nu se uita niciodata.Sa fie din cauza unui sentiment de vinovatie, ca nu am avut rabdare la 17 ani sa-l ascult,sa -l inteleg si sa comunicam mai mult-si m-am hotarat f.repede sa renunt-de ce-ar mai conta dupa atata timp?.Am convingerea ca este un om deosebit,numai ca nu isi exteriorizeaza sentimentele prea usor si trebuie sa ai multa rabdare ca sa il cunosti cu adevarat.In momentul de fata simt ca as vrea sa dau timpul inapoi sa mai am 17 ani sau sa mai am o a doua viata pe care sa o traiesc alaturi de el,dupa ce imi voi fi trait prima viata alaturi de sotul meu.
    Va multumesc !

  • -250 Anonim // Jan 31, 2009 at 12:39 pm

    Am o problema foarte mare cu parinti . Mama mea ori ce fac nu fac bine pentru ia incredere nu are in mine si problema este ca cand vorbesc cu ia asa de tare ma enervez ca imi vine sa o lovesc nu ma pot controla cand vb cu ia da in rest cu nimeni nu am probleme orcine mar injura mar bate sau miar face ceva nu mas putea enerva asa de tare cum ma enervez pe mama cand vb cu ia VA ROG AJUTATIMA !Tata nu vb de loc . stii ce e mai rau decat sa iti moara parinti sa ai parinti care sa fie vii da sa nu fie cu adevarat parinti sa fie niste oameni numa .

  • -251 evelina // Jan 31, 2009 at 3:32 pm

    Salut !eu …din nou…cunoaste cineva un psihlog bun in Timisoara,defapt un pshiholog,pe care as putea sa-l contactez,pt ca as dori totusi sa-mi cantaresc bugetul si timpul si sa apelez la un psiholog.daca stie careva ,sa-mi dea si mie nr de tel sau date de contact ceva…merci

  • -252 karine // Jan 31, 2009 at 5:00 pm

    multumesc pt. raspuns si eu consider la fel ca nu e o problema care se poate rezolva cu un sfat chiar daca e bine intentionat…cand ai spus ca am nevoie de un tratament te-ai referit la psihoterapie sau ….antidepresive ?sau la amandoua?inca ceva am vazut ca esti din arad…eu sunt din timisoara si ma intrebam daca ai putea sa ma indrumi catre un psiholog ok daca ai cunostiinte.multumsc mult

  • -253 Edmond // Jan 31, 2009 at 6:03 pm

    Buna ziua,

    Ma numesc Edmond si am o problema destul de delicata, o problema care ma framanta de aproximativ o luna si care ma mentine pe o line de plutire intr`o continua depresie.
    Am o relatie de aproximativ 9 luni, o relatie in care dragostea domina iar sentimentele mele pentru aceasta persoana sunt extrem de puternice.

    Aceasta fata a avut o relatie de 5 ani inainte sa ne cunoastem. De la un timp incoace, incep sa cred ca nu o pot multumi asa cum trebuie, ca nu sunt chiar ceea ce si-ar dori.
    Chiar si cand facem dragoste, parca o simt ca mintea i-ar sta in alta parte. Exista momente , rare ce e drept, cand mai pomeneste de fostul sau face niste legaturi cu privire la el.

    Nu imi gasesc taria de a deschide aceste subiecte cu ea, dar nici nu stiu ce sa fac. In ultimul timp parca as lasa totul balta, nu i-as mai sta in cale, tind sa cred ca merita ceva mai bun. Chiar zilele trecute ma uitam pe pagina ei de hi5, unde are 150 de poze, nici una din ele nu este cu noi doi.

    Ce este de facut ?

  • -254 cryssa // Feb 1, 2009 at 3:05 am

    buna ziua,
    am o familie formata din eu , sot si doi copii, un baiat de 7 ani si o fetita de 2 ani
    de la varsta de 3 ani jumate baiatul are momente cand face pe el..encomprezis…cum pot rezolva aceasta problema? are zile in care merge singur la toaleta, si zile in care il simt cum miroase si il intreb dacca a facut pe el si isi da pantalonii jos sa se uite…mentionez ca suntem o familie normala, o mama de cariera care petrece marea majoritate a timpului la birou si un tata preocupat mai mult de el. multumesc pt raspuns

  • -255 mariana // Feb 1, 2009 at 12:17 pm

    buna ziua,
    am o problema pe care unii o considera o prostie din partea mea sau o gluma.sunt cu prietenul adica cu viitorul meu sot (in 9 mai avem nunta)de 4 ani,dar nu am avut relatii sexuale.la inceput nu am vrut pt ca eram prea mica,apoi cu timpul dupa ce prietenele mele care pe rand treceau prin asa ceva imi spunea cat e de “dureros” si eu am prins frica de acel lucru mai bn zis este c o fobie de ceva.v as ruga daca m ati putea sfatui cum sa procedez as putea lua vreun medicament sau ceva anuma cu care sa depasesc aceasta frica?mi e frica ca va veni ziua in care prietenul meu ma va pparasi desi ma iubeste si in felul ;lui ma intelege,pt ca uneori imi zice ca nu stie cat va mai rezista……v as ruga din suflet daca m ati putea ajuta pt ca nu as vrea sa imi pierd prietenul, si banuiesc ca nu e ceva normal nici pt mine la varsta mea(21) mai ales ca noi locuim de a doua luna de prietenie impreuna si dormim impreuna.va multumesc si astept raspunsul d voastra.

  • -256 ionela // Feb 1, 2009 at 7:09 pm

    Buna ziua!Ma numesc Ionela si nush ce sa fac? am un prieten de aproape 4 luni si ma inteleg foarte bn cu el,ma intelege in orice ,zi de zi imi demonstreaza ca ma iubeste si totusi pana nu demult aveam o teama desi totul era frumos imi era teama sa nu ma minta,sa nu fie fals in tot ceea ce facea sau imi spunea dar vorbind cu el iam spus ce ma ingrijoreaza si ma convins treptat ca nu ma va face sa sufar si ca totul va fi bn pentru ca eu din cauza relatiilor de dinaintea lui care pot spune ca m-au facut sa sufar ff mult si chiar ajunsesem ca cred ca toti baietii sunt niste prefacuti si mincinosi pana l-am cunoscut pe actualul meu prieten si desi totul e chiar ff frumos pot spune ca am niste indoieli in privinta a ceea ce simt eu ,am momente cand simt cal iubesc si deabea ast sa-l vad si momente in care doresc sa pun capat relatiei pentru ca pur si simplu parca nu mai simt nimic,orice imi spune parca ma plictiseste si cred ca daca as lua pana la urma decizia sa am despart de el cred ca nu as suferii deloc si as putea merge mai departe dar totusi mie si teama sa nu gresesc si sa fie doar un sentiment de moment .Chiar nu stiu ce sa fac,mi-ar fi de mare folos un sfat.

  • -257 Gabriela // Feb 2, 2009 at 2:03 am

    sunt disperata. de cateva luni nu reusesc sa dorm mai mult de 1-2 ore zilnic. Din timp in timp cred ca am atacuri de panica, simt o teama foarte mare de tot ce e in jurul meu, dar nu pot sa concretizez. E o teama fizica, pe care o simt ca o durere. in timpul crizei aproape ca nu pot sa respir. Recunosc, am probleme financiare mari si sunt foarte stresata, dar, am 39 de ani si nu am reactionat niciodata asa. Plang fara incetare. Nu am cu cine sa vorbesc despre asta. In putinele momente mai linistite realizez ca ma gandesc tot mai des la sinucidere. Am 2 copii atat de frumosi dar nu mai pot gasi nici pentru ei puterea de a merge mai departe. E din ce in ce mai rau. Nu ma mai recunosc. Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac. Din suflet va rog!

  • -258 O L // Feb 2, 2009 at 12:19 pm

    Recent m-am despartit de prietenul meu dupa aproximativ 1 an, dar acesta nu reuseste sa treaca peste asta. Am incercat sa ii explic in toate modurile dar nu mai stiu ce sa fac.
    In cateva saptamani a ajuns o umbra bea cafea si fumeaza fara sa manance.
    Nu vreau sa il am pe constiinta dar in acelasi timp nu pot trai cu el din mila. Puteti sa ma ajutati va implor!

  • -259 Alyna // Feb 2, 2009 at 1:14 pm

    buna,
    am nevoie de un sfat..nu stiu daca ma iubeste sau nu..adica imi spune tot timpul ca ma iubeste dar nu mai stiu ce sa mai cred, pt k multi au spus asta si s-a dovedit a nu fii adevarat..si akum nu vreau sa-i spun k nu cred..pt ca poate chiar ma iubeste si nu vreau sa-l rannesc…nu stiu ce sa fac…un raspuns va rog..multumesc

  • -260 vio // Feb 2, 2009 at 3:52 pm

    Draga Catalina Hetel – nu am dat toate detaliile pt a nu scrie o zi intreaga , stiu ca detaliile conteaza, eu lucrez de 9 ani si am un salariu destul de bun dar decand ne-am mutat impreuna ea a lucrat 3 ani pe ici pe colo si nu putem intretine o casa si de asta ea a plecat cu o prietena buna de a ei in italia pt un an sau in cazul in care gasea ceva bun ma duceam si eu . Toate deciziile eu le luam daca eu nu o lasam sa plece nu pleca , am spus ca facem un ban in plus mai usor. Poate uneori eram prea dur, nu stiu ce a determinato sa faca ce a facut , ea este contra relatiilor de scurta durata cel putin asa spune.

  • -261 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 11:50 am

    Draga Miki,
    problema ta este destul de des intalnita, o familie care nu poate intelege si accepta ca un copil a crescut, este adult, egalul lor si poate sa ia decizii si sa isi asume greseli. Este un razboi al vostru. tu vezi foarte bine situatia, ai un prieten care nu a gresit cu nimic si vrei sa iti iei propriile decizii. ai perfecta dreptate, dar cred ca nu iti ramane decat sa lupti entru independenta t, sa devii un fel de “piatra tare”, asumandu-ti riscu de a fi marginalizata. ti se pare ca daca vei fi asa vei pierde iubirea parintilor sau ii vei supara. Parintii tai te vor iubi oricum si sunt si ei maturi ca sa isi asume supararea. In astfel de cazuri nu iti ramane decat sa evluezi ce e bine pentru tine si sa iti cuceresti pas cu pas independenta.

  • -262 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 11:55 am

    Catalina, in rimul rand ti-as recomanda o terpie individuala. Ai suferit prea mult si ai pierdut prea mult. Ai cunoscut moartea in multe forme ale ei, pierdere, abandon, abandonul tau. Cred ca ai multe lucruri in viata neintelese. Cred ca familia ta a fost mai mult exigenta decat iubitoare. Esti o persoana matura, care ia propriile decizii. Facultataea a fost decizia ta, doar ca familia ta te-a abandonat si nu a reusit sa te sustina, incalcandu-si un rol fiundamental, acela de iubire si sustinere morala a membrilor. Putem discuta in continuare in acest fel, dar iti recomand cu caldura macat cateva intalniri terapeutice.

  • -263 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 11:59 am

    Silvia, este foarte frumoasa povestea ta si cred ca esti o femeie deosebita si norocoasa. Ai doi barbati care te iubesc si pe care ii iubesti. Relatia ta cu baiatul de la 17 ani, a ramas cumva neincheiata pentru nici unul dintre voi. Este o relatie ideala. poate ca daca ati fi ramas impreuna lucrurile s-ar fi schimbat, dar asa, au ramas multe lucruri la nivel ipotetic. Cred ca aveti si multe lucruri in comun, sunteti suflete care va intelegeti. Poate ca ar trebui sa ramaneti prieteni, si sa te bucuri de acel ceva special dintre voi. cred in continuare ca esti norocoasa. Profita de iubirea din jurul tau, probabil ca ti se cuvine, ofera iubire la randul tau.

  • -264 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:03 pm

    Anonim 250,
    cred ca mama ta te provoaca. Probabil ca si ea are multe probleme nerezolvate. Cred ca iti cunoaste punctele sensibile si te loveste unde te doare mai rau. De ce face asta, nu stiu. Incearca sa o cunosti mai binesi sa ii desfaci resorturile. Asa te vei putea linisti si tu pentru ca eu cred ca este o problema a relatiei dntre voi, care pleaca totusi de la ea.

  • -265 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:03 pm

    Karine, eu sunt in Bucuresti, deci nu prea pot sa te ajut cu terapeutul din orasul tau. insa cand vorbeam de tratament ma gandeam la psihoterapie. eu nu recomand medicamente.

  • -266 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:06 pm

    Edmond, cred ca ai o problema legata de tine si de imaginea ta si devii un pic gelos. Nu crezi ca esti suficient de bun si incepi sa cauti indicii care sa iti intareasca aceasta idee. Oamenii e care ii iubim au avut o viata inainte de a fi fost cu noi, asa cum si noi am avut. Depinde de noi sa fim suficient de increzatori ca putem pastra relatia si ca o meritam. tu cum stai cu increderea?

  • -267 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:09 pm

    Cryssa,
    cred ca fiul tau are nevoie de atentie, mai ales de atentia ta. In plus, exista si ceva legat de control, mai ales de controlul relatiei dintre voi. Cred ca problema apare undeva intre voi. Copilul vrea sa demonstreze ceva, cere ceva, cauta ceva. Cum a fost pus pe olita prima oara? Cum priveste el asta? Cum este relatia dintre voi? Iti recomand sa ne intalnim daca vrei, pentru nste sedinte de terpie de familie, sa vedem ce se intampla in mintea lui, ce iti reproseaza, de ce se teme, ce asteapta.

  • -268 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:11 pm

    Mariana 255,
    cred ca problema ta este legata de sexualitate. Cum vezi sexualitatea? Este ceva rau? Este urat? Este pacat? Cum ai fost invatata despre asta? Sexualitatea este legatura intima dintre doi oameni si ar trebui saproduca placere nu durere. Dar asta depinde de tine, de cat te lasi sa iti faca placere, de cat iti permiti sa te simti bine. La tine cum este?

  • -269 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:14 pm

    Ionela 256,
    uneori cand suferim sa cand ni se intampla ceva rau, avem tendinta de a proiecta acel lucru asupra tuturor : exemplu toti baietii sunt rai, toti mavor face sa sufar. acestea sunt niste ganduri prin care tu te aperi practic de o suferinta posibila. Incearca sa vezi ca nu toti oamenii sunt la fel si incearca sa dai o sansa si sa ai incredere. Incearca sa vezi ce s-a intamplat cu tine si sa privesti acest lucru un pic detasat afland ca nu are nimic de a face cu actualul tau prieten. O relatie se construieste pe incredere.

  • -270 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:16 pm

    Gabriela, treci printr-o perioada proasta, careia nu prea ii faci fata. iti recomand sa te adresezi unui medic care sa iti prescrie un calmant sa poti dormi. orice situatie are o rezolvare, dar rezolvarea poate fi gasita de o minte odihnitasi limpede. apeleaza la sot, la rieteni, nu sta singura, cauta sfatul si ajutorul celor din jur. intotdeauna exista solutii.

  • -271 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:18 pm

    OL, cred ca aceasta este problema lui nu a ta. despartirea si acceptarea pierderii tine de maturizare. poate ca el asta si urmareste, sa te faca sa te simti vinovata. Daca tu ai spus ce aveai de spus, daca despartirea este definitiva, daca nu au ramas lucruri ambigue intre voi, nu mai este problema ta.

  • -272 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:20 pm

    Alyna, eu nu sunt ghicitoare, habar nu am daca te iubeste sau nu, dar cred ca problema este una de incredere. Daca el spune ca te iubeste, ai vreun motiv sa nu crezi? O relatie se bazeaza pe incredere. Ce te face sa te indoiesti?

  • -273 Catalina Hetel // Feb 3, 2009 at 12:21 pm

    Vio, spui ca esti un tip dur si ca nu o cunosti suficient de bine. Poate ca asta este secretul. Poate ca ar fi bine sa incerci sa o cunosti, sa vezi de ce se teme, ce isi doreste, ce ii place, ce spera. Merita?

  • -274 daniela // Feb 3, 2009 at 3:20 pm

    buna am aproape 17 ani si sunt intr-o perioada confuza.sunt cu prietenul meu de 1 an si 7 luni si ne intelegem foerte bine .de asemenea am o reletie buna cu parintii lui si el cu mama mea.ne facem planuri pentru vacanta de vara sa mergem cu prietenii la mare sau sa merg cu el si parintii sai.problema este ca nu stiu daca mama mea va fi de acord.e foarte protectoare cu mine desi cred ce uneori exagereza.cepot face sa o conving sa ma lase?
    astept un raspuns .va multumesc

  • -275 vio // Feb 4, 2009 at 1:03 pm

    Draga Catalina Hetel eu sunt mai activ , ea este putin mai … pasiva , si cred ca asta e diferenta , credf ca se merita odata ce am facut pasul cu casatoria, totusi nu inteleg ce a fost in mintea ei cand a gresit

  • -276 gaby // Feb 4, 2009 at 8:27 pm

    hi!….in fiecare dimineatza ma trezesc cu o stare de panica. Numai gandul ca trebuie sa ies din casa si sa ma urc in masina ma sperie. De aproape fiecare data ajung la destinatie tremurand. Mi-e teama sa plec mai departe de casa. Gandul ca mi s-ar putea face rau nu-mi da pace si toate astea au survenit in urma cu 3 ani. In 2006 am slabit f. mult din cauza examenelor si stresului si din cauza prietenei care ma insela. Am trecut printr-o perioada grea, creia credeam c-o sa-i fac fatza, insa intr-o zi mi s-a facut rau, n-am mai vazut bine si am lesinat si de atunci mi-e teama. Atacuri de panica am dese de atunci. Fiecare zi pentru mine inseamna o lupta cu mine insumi. Ce ma sfatuitzi?

  • -277 angel // Feb 4, 2009 at 8:56 pm

    Buna ziua, am un copil de 12 ani si ma ingrijoreaza faptul ca minte – a spus cu o ocazie ca ne-am cumparat masina, cu alta ocazie a spus ca este meditat la matematica (se descurca bine la aceasta disciplina), iar cand nu a mai fost constant in rezultate a afirmat ca profesorul care il medita a murit(sotul meu il ajuta la matematica). Eu si sotul am incercat sa-l invatam sa spuna numai adevarul. Cum trebuie sa procedez? Are si probleme de comportament, la ore o face pe bufonul, distrage atentia colegilor si deranjeaza implicit profesorii. Cand l-am rugat sa-mi spuna ce se intampla imi spune ca se plictiseste.

  • -278 Georgiana // Feb 5, 2009 at 12:22 pm

    Pentru KARINE
    wow,:) cat de mult semeni cu mine, daca te face sa te simtzi mai bine , exista multe persoane ca noi, acelasi “tactici” le aplic si eu cand trec pe coridor si sunt grupuri de baietzi sau fete, ba ma uit in jos, caut in geanta telefonul etc. cand sunt cu prietenele mele nu am asa crize “de incredere in mine” dar cand sunt singura (in majoritatea timpului) ma simt foarte stinghera, e oribil si itzi intzeleg “simptomele”, nu mai zic de inrosit ca de multe ori inrosesc daca stiu ca multe persoane se uita la mine sau se va uita la mine, ajunsesem sa am blushofobiA, sau cam asa ceva, adic ma inroseam asa repede ca ajunsesem sa imi fie frica ca o sa ma inrosesc si asa ca un ciclu vicios, ma inroseam acum pentru ca imi era frica ca inrosesc, si de ce inroseam mai mult de atat imi era mai frica, nu stiu cum am scapat acum, desi mai inrosesc ocazional, sincer eu cred ca avem mari probleme de incredere in sine, daca ar fi sa ne caracterizam de la 1 la 10 ca incredere in noi, eu ma-s caracteriza ca avan “0″ increderea in mine.
    cred ca ai ceva fizic care nu itzi place asa ca incearca sa schimbi, cred eu ca esti foarte complexata cum sunt si eu, eu cred ca sunt prea pitica de inaltzime, grasa, am dintzi galbeni si cariatzi, si nasul cam mare etc. si normal ca ne simtzim cum ne simtzim ca ne gandim ca ceilaltzi din jur ne critica, asa mi-am facut un plan sa imi fac un makeover, adic (nici eu nu am bani, dar strang) o sa incep cu fatza, o sa imi fac dintzisori, operatzie la nas (am ochii frumosi cred), o sa slabesc ceea ce o sa ma faca sa par mai inalta, si o sa incep sa imi cumpar tzoale mai de calitate etc. asa nu o sa ma mai simt asa complexata pentru ca stiu ca in sinea mea am facut tot ce am putut sa ma imbunatasesc, si apoi gandeste-te ca sunt multe fete care sunt urate fatze de tine sau nu au bani deloc etc.
    inainte ma comparam cu modele din revista, acum ma compar cu majoritatea fetelor de pe strada si gasesc ca nu sunt asa “varza”, ca sunt alte fete mai rau de cat mine .
    ce te nemultzumeste la infatzisarea ta? te rog scrie-mi pe e-mail alina_drogg@yahoo.com , putem sa vorbim despre aceasta fobie sociala care o avem noi, ca nici eu nu am scapat inca de ea, si in timpul asta pana o sa ma “transform” eu nu o sa mai pun la inima nimic si incerc sa ma bucur de viata pentru ca stiu ca odata si odata o sa fiu cum imi doresc eu. fatzi tzelul tau de viata sa devii cum te imaginezi tu fara sa exagerezi :) te pup
    psp: si bineinteles ca din ce in ce mai multe persoane sufera de aceasta fobie sociala pentru fiecare incearca sa copie ce e la televizor si e atata presiune pe capul nostru, in special pentru noi astia mai tineri.

  • -279 anonim // Feb 5, 2009 at 3:59 pm

    am o problema.. acum cateva luni am “cunoscut” pe un site (e un site pe care sunt mai multi baieti, e un joc de fotbal, adica trebuie sa te pricepi la fotbal sh fetele stiu ca nu prea se pricep, da ma rog,, siteul este ‘golazzo.ro’.. oricum nu cred ca asta conteaza). si am facut rost de hi5-ul ei.. m-am uitat peste poze sh e destul de frumoasa.. . dar e din jud prahova sh eu din bihor, iar ea are 18 ani eu abia 16.. deci nu avem nici o legatura unul cu altul.. n-am intrat in discutie cu ea decat o data pe forumul site-ului sh acolo pe teme fotbalistice.. ea fiind rapidista iar eu stelist, si parca nu ne-am contrat asa tare cum era de asteptat.. desi ea “uraste” stelistii… adica avea scris “cu cat cunosc mai multi stelisti cu atat sunt mai mandra ca tin cu rapid”.. ea zicea k aproape toti stelistii nu se pricep la fotbal, dar surprinzator a zis k nu si eu… poate delirez.. ea nici nu stie cum arat nu stie nimic despre mine… dar de la o vreme tot o visez.. dar cand am vorbit cu ea a fost prin octombrie, iar prima data am visat-o in decembrie.. visam k fac dragoste cu ea (in ziua aceea nu m-am gandit la ea, nu am vazut-o nici in poze, nimic), iar azi noapte din nou am visat k am sarutat-o .. destul de mult , ea nu era de acord, desi nu se impotrivea deloc..

    nu imi explic de ce o visez (inca nu o data, acum e a doua oara) daca nici macar nu o cunosc.. practic e o naluca.. am eu oare probleme psihice, sau ce??

    PS. sa nu-mi spuneti k de aia o visez pt ca e frumoasa.. nu e exagerat de frumoasa.. am vazut fete mult mai frumoase, sh nu le-am visat.. bn am mai avut vise erotice, dar cu o colega, nu cu o necunoscuta..

    astept raspuns, multumesc anticipat

  • -280 Alina // Feb 5, 2009 at 4:32 pm

    eu sunt o persoana mai sensibila orice cuvant mi-ar spune cineva eu il pun la suflet…..ele au un grup de 4…iar eu am ramas decat cu
    Andreea colega mea de banca …toti ma folosesc doar pt tema,timp de 2 ani le-am pus totul pe tava pana cand m-am saturat.In afara liceului am prieteni adevarati care ma apreciaza pt ceea ce sunt si ma simt f bine in preajma lor,dar problema este ca atunci cand vine vremea sa ma duc la scoala este un cosmar.Multumesc mult:*193

  • -281 s3nZatZi3 // Feb 5, 2009 at 4:37 pm

    buna:( am 16ani.si am o relatie de 3luni cu un baiat la care pot zice ca tin destul de mult fata de cei cu care am fost inainte.dar de la un timp ne certam din ce in ce mai des pentru ca el nu mai are incredere in mine.si am hotarat sa luam o pauza…acum cateva zile mi-a zis ca e mai bine sa o terminam definitiv.dar imediat a inceput sa regrete si m-a rugat sa ma schimb…stiu ca nu ne e bine impreuna dar nici nu vreau sa-l pierd:(…simt ca-l nu pot face fericit….ce sa fac????ca nu vreau sa ne despartim,dar in acelasi timp vreau ca el sa fie fericit…………….

  • -282 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 4:59 pm

    Daniela, nu poti sa afli daca nu ii spui, prezinta problema asa cum este ea, sincer si simplu. Eventual, organizeaza o vizita in care parntii tai si parintii lui sa se intalneasca. Cu siguranta se vor placea, iar mama ta va avea incredere.

  • -283 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 5:01 pm

    Gaby, atacurile tale de panica au radacini mai adanci in psihicul tau. Poate retraiesti o situatie de neincredere, o situatie care iti creaza anxietate. Pare a fi o lupta permanenta cu tine insuti si cu lumea. Iti recomand cateva sedinte de terapie, cred ca asta te va ajuta, daca vrei, te astept la cabinet.

  • -284 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 5:05 pm

    Angel, copilul tau a intrat in perioada dificila a pubertatii in care isi cauta identitatea, sensul si se opune parintilor. Cred ca isi creaza o lume proprie, o lume ideala. Intrebarea ar fi, ce il nemultumeste la lumea reala? Poate ca se simte si suprasolicitat si atunci alege sa se relaxeze facand pe bufonul. o alta problema ar fi si insusirea valorilor morale. Minciuna este o valoare pe care o invatam de mic. alegerea lui de a incalca aceasta regula poate fi un semnal de independenta, nesupunere si opozitie. Oare ce il impinge sa faca asta? Se teme ? Ce doreste? Ce asteapta de la voi?

  • -285 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 5:09 pm

    Anonimule 279,
    cel mai usor este sa te indragostesti de o naluca. Este o persoana ideala, poti sa ii atribui ce calitati vrei, poate sa fie asa cum iti doresti tu, ba chiar accepta sa faca dragoste cu tine. Stai linistit nu esti nebun, ai doar fantasme sexuale. Este cat se poate de normal si la varsta ta si mai tarziu. Important este ca viata ta relationala si sexuala sa nu se opreasca aici. Important este ca ai curaj sa visezi, asta nu e putin de loc.

  • -286 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 5:11 pm

    Alina, daca in afara liceului poti sa fii ok, ce se schimba la tine atunci cand intri in scoala? De ce in acest grup te simti mica si folosita? Poate ca nu este un grup bun pentru tine.

  • -287 Catalina Hetel // Feb 6, 2009 at 5:12 pm

    s3nZatZi3, asculta-l, vezi ca iti cere, poate poti sa faci ceva pentru voi si pentru relatie. Ce ti cere sa schimbi?

  • -288 Alina // Feb 6, 2009 at 8:57 pm

    nu mai suntem prietene nu mai vorbim,dar ma deranjeaza atitudinea lor batjocoritoare fata de mine si de Andreea in fiecare pauza si chiar in timpul orelor.Am preferat sa tac pt ca nu-mi plac scandalurile,dar ma consum in mine.multumesc

  • -289 Alina // Feb 6, 2009 at 9:00 pm

    si inca ceva,eu sunt buna la invatatura,si m-am gandit ca poate invidia le-a adus in stare sa faca ce fac acum.

  • -290 s3nZatZi3 // Feb 7, 2009 at 12:57 pm

    poi eu sunt o fire mai independenta,libertina.imi place aventura si sa cunosc multi oameni.fac multe prostii si de asta si-a pierdut increderea in mine.si vrea sa ma fac cuminte sa stau in banca mea.si sa fiu numai pt el nu sa ma imparta cu altii.ce ma sfatuiti sa fac???

  • -291 anonim // Feb 7, 2009 at 4:41 pm

    mai am o intrebare:D.. desi am 16 ani nu am avut nici o prietena pana acum.. nu am curaj sa le abordez.. am impresia ca vor rade de mine pt ca sunt urat sau mai stiu eu ce.. ce sa fac. . aaa si inca ceva.. pe mess, daca vorbesc cu fete (pe care nu le cunosc, le cunosc doar “virtual”) parca sunt atrase de mine, adica ele intra pe mine sa vorbim… cele mai multe.. sh imi spun ca sunt dragut, ca le pare rau ca nu locuim in acelasi oras, etc.. parca pe mess am mai mult curaj sa le abordez.. de ce?.. sh cum as putea sa fiu la fel de atragator si in viata reala?

  • -292 Cristina // Feb 7, 2009 at 7:46 pm

    Buna seara! Am si eu o problema nu la fel ca cele de mai sus. Daca se poate spune putin mai diferita. De 6 luni sunt impreuna cu mama in Germania, deoarece a cunoscut un nou barbat. Ma inteleg foarte bine atat cu el cat si cu baietii lui, nu ma deranjeaza in mare parte mai nimic legat de ei, dar sunt probleme in privinta acomodarii. Imi doresc foarte tare sa ajung acasa,de tot, cat mai repede, sa-mi vizitez prietenii si prietenul meu(cu care sunt impreuna de 1 an de zile). Imi doresc la fel de tare sa fiu ce- a de dinainte de a pleca, fata nestatornica, care stie sa se plimbe, sa viziteze, sa faca mereu cate ceva cu timpul ei liber(ceea ce nu s-a mai intamplat de cand sunt aici, doar prin simplul fapt ca nu am cu cine si nici pers de aici nu sunt la fel ca acasa.Iar asta nu o spun eu care sunt aici de 6 luni ci si cei de mai bine de 2 ani).Problema mea este ceea ce visez de cand sunt aici. Si se intampla foarte des, cred de 2 ori pe sapt sau mai des chiar. Visez ca alerg pers pe care nu le cunosc sau sunt alergata de pers pe care nu le cunosc(de doua sau trei ori, cred, poate le stiam). Tot in vis ajung sa bat efectiv persoanele pe care le alerg, sau de care sunt alergata, cu toate ca fug ca sa ma apar, de ce? nu stiu foarte bine. Ajung sa fiu violenta exact ca un baiat, sa dau cu pumnii si cu picioarele. Tin sa precizez ca nu exista violenta in familie, si nici inainte nu a existat, nu ma uit la filme cu batai decat foarte rar. Asta se intampla de cand am ajuns in Germania, inainte neavand astfel de visuri. Daca puteti sa ma ajutati cu ceva, sau sa-mi spuneti ce ar putea sa insemne v-as fi foarte recunoscatoare. Va multumesc!

  • -293 Gina // Feb 8, 2009 at 6:48 pm

    Buna,

    Numele meu este Gina. De un an si ceva am o relatie foarte frumoasa cu un baiat f. bun ca om. Pana pe la 10 luni ne-am inteles perfect, insa de la un timp, orice face ma enerveaza. El este o persoana f.calma, iar eu, una f. vulcanica si agitata, ma supar imediat si mai grav, reactionez ca atare. As vrea sa pot sa ma abtin, sa nu mai ridic tonul si sa nu se vada ca m-am suparat. De multe ori, dupa ce am stat si m-am gandit mai bine, mi-am dat seama ca am gresit :( , dar faptul era deja consumat… Chiar vineri ne-am impacat dupa prima despartire, ce a durat cateva zile. Am facut o lista fiecare cu ce ne deranjeaza si am ajuns la un acord. Chiar ne iubim si respectam f.mult, iar lipsa asta de diplomatie a mea ne omoara… Imi doresc f.mult sa vorbesc calm si sa nu ajungem la cearta.
    Ma puteti ajuta cu cateva sfaturi?
    Va multumesc mult.
    O seara buna.

  • -294 ana maria // Feb 8, 2009 at 10:16 pm

    Va rog sa ma ajutati sa depasesc aceasta dependenta de mancare pe care o am. Mananc fara sa imi fie foame. Am 23 de ani ,1.66, 61 kg. nu sunt exagerat de grasa ,dar am nevoie de o schimbare(prietenului meu i-ar placea foarte mult, si mie ), in plus cu cat inaintez in varsta cu atat imi va fi mai greu sa slabesc. Am zile in care nu mananc mai nimic si zic ca incep sa tin cura de slabire, slabesc 1-2kg, prietenul meu ma incurajeaza si imi spune”vezi , daca vrei, se poate”, dar incep sa mananc pe furis. Mentionez ca si atunci cand tin o anumita cura ma gandesc in continuu la ceea ce urmeaza sa mananc. Sunt constienta de faptul ca nu trebuie neaparat sa stau nemancata, ca sa slabesc, dar este singura metoda care a dat rezultate. Doar atunci cand ma abtin sa mananc slabesc, iar atunci cand mananc ma simt vinovata, mai ales ca ceilalti se asteapta ca eu sa slabesc, de fapt isi fac griji pentru mine pentru ca stiu ca nu mananc. Vreau sa mai spun ca mama mea este supraponderala si mananca foarte nesanatos si foarte mult(mai ales noaptea, chiar la interval foarte mic de timp). Imi este frica sa nu ajung si eu sa mananc non-stop. De fapt daca nu m-as abtine chiar asta as face. Va rog sa ma ajutati.

  • -295 ELENA // Feb 9, 2009 at 11:28 am

    Buna ziua, ca toti ceilanti am si eu o problema, nu stiu ce sa aleg. am un prieten care vb cu el de 6 ani in 2 saptamani el o sa isi cumpere casa si vrea sa ne mutam impreuna, eu am mai locuit cu el la mine dar nu am avut o viata prea buna pentru ca ne certam si in urma cu 2 luni am trecut printro criza, m-am certat cu el se purta foarte urat cu mine char a dat in mine am fost despartitii o perioada si acum imi este frica sa nu mai dea in mine sa fie omul ala care a fost atunci nu pot sa trec peste momentele de atunci in care ma certeam si palmele care le-am primit de la el.
    parinti mei nu sunt de acord cu relatia noastra si nu stiu ce sa sa fac el acum este schimbat dar imi este frica daca ma mut cu el, imi este teama ca poate e schimbat temporat si vrea doar sa ma aiba langa el, m-am certat de multe ori cu el dar m-am impacat imi zice ca nu poate sa traiasca fara mine, stiu ca ma iubeste dar are un comportament cu care eu nu ma pot acomoda cu el, eu nu stiu daca il mai iubesc sau da din toate intamplate imi amintesc cu groaza la clipele de suferinta care l-eam petrecut cu el au fost si lucruri bune. O luna de zile am fost despartiti mai vb la telefon am incercat sa uit dar tot am cedat, in perioada asta eu am vrut sa ma intalnesc cu un prieten mai vechi care el ma place si eu pe el dar nu am vrut sa ma vad cu el pentru ca eram tot timpul cu prietenul meu si cu el am avut mici discuti dar el este o persoana foarte calma si nuciodata nu a tipat la mine sau sa se poarte urat sa vb urat cu mine, nu stiu ce sa aleg ori sa raman acasa la mine, si sa continui cu noua relatie ori sa ma mut cu el si sa nu stiu ce va fi cu mine pe vitor daca se va schimba sau nu poate ma puteti ajuta nu pot discuta asta cu familia mea pentru ca pe el nu il accepta si nu pot sa iau o decizie corecta.

  • -296 catalina hetel // Feb 9, 2009 at 6:34 pm

    Alina, fii tu insati, gandeste-te la tine si la ce insemni tu, priveste doar unde este frumos si invata sa ignori.

  • -297 catalina hetel // Feb 9, 2009 at 6:36 pm

    s3nZatZi3, daca vrei o relatie, ar trebui sa ii arati celuilalt ca inseamna ceva pentru tine. Nu trebuie sa reunti la ceea ce esti tu, dar nici sa il calci in picioare.

  • -298 catalina hetel // Feb 9, 2009 at 6:37 pm

    Anonim, sa ai in minte calitatile tale care te fac atragator pe mess.

  • -299 catalina hetel // Feb 9, 2009 at 6:39 pm

    Cristina, cred ca ai o problema de acomodare, ca inconstientul tau incearca sa iti spuna ca ceva il supara, ca ceva nu ii place, ca nu poti fi tu insati. Este o problema a multor romani plecati in alta tara. Dezradacinarea, prietenii si viata ramase acasa te fac sa nu te simti bine, sa te simti agresat, sa te simti prins in capcana.

  • -300 gaby // Feb 9, 2009 at 7:55 pm

    Astazi am mers la gradinitza cu copilul meu si aveam palpitatii ingrozitoare. Mi-e teama sa nu mor, sa nu fac stop cardiac.Mereu ma gandesc doar la asta…si atunci imi transpira palmele, transpir si parca nu gandesc cum trebuie…nu sunt atent la cei din jur. Cum sa fac sa-mi recapat viatza?

  • -301 Cristina // Feb 9, 2009 at 9:34 pm

    Multumesc pentru raspuns. O zi buna!

  • -302 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:35 pm

    Gina, poti sa incerci sa te cunosti pe tine daca vrei cu adevarat sa ai o relatie. Sa afli ce te supara, ce te enerveaza, de ce te infurii, cand te infurii. Uneori, suntem suparati pe altceva, dar ne descarcam nervii si supararea pe cei apropiati noua. Problemele se pot rezolva, dar cred ca ar fi bine sa incerci sa lucrezi cu tine insati si sa iti gasesti calmul si intelegerea.

  • -303 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:38 pm

    Ana Maria, cred ca nu poti obtine ajutorul de care ai necvoie prin mail sau pe un site. Te invit la cabinetul meu, pentru ca ai nevoie de un timp in care sa aflli de unde vine aceasta dependenta si ce te impinge in realitate sa mananci chiar daca nu ti-este foame. Poate fi vorba despre o nevoie de afectivitate, despre anxietate si multe altele.

  • -304 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:41 pm

    Elena, daca tu simti ca el nu este omul de care ai nevoie, daca simti ca ti-esye teama de el, daca simti ca nu vrei sa faci acest pas, atunci nu te muta cu e. o relatie se bazeaza pe incredere si pe siguranta nu pe teama. Daca asta simti si daca si parintii tai spun acelasi lucru, eu cred ca este bine sa nu faci acest pas al mutarii cu un om de care te temi. Este viata ta si nu numai a ta ci si a copiilor tai probabil, carora esti datoare sa le oferi o viata buna si stabila. Prietenul tau ar trebui sa fie suficient de matur incat sa poata accepta aceasta despartire si tu sa fii suficient de puternica incat sa rezisti atacurilor lui. succes.

  • -305 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:44 pm

    Gaby, suferi de atacuri de panica, cauta informatie despre asta. Pot sa iti spun sigur ca nu vei muri. Dar nici nu vei reusi sa rezolvi asta fara un ajutor specializat. Te astept in continuare 0723 248727.

  • -306 mimi // Feb 10, 2009 at 2:45 pm

    Buna ziua. Problema mea e binecunoscuta si simtita de sute de fete. Am nevoie de ajutor pentru ca nu imi pot controla ractiile, crizele de isterie..eu nu eram asa, el m-a facut asa dupa ce am aflat ca m-a inselat (nu cu una..cu cate a reusit..intr-o saptamana cu 3..in alta cu fosta prietena…plus). Dar l-am iertat, am considerat ca merita inca o sansa si cred in faptul ca s-a schimbat. Au fost momente foarte frumoase in viata noastra si sunt sigura ca nu m-a mai inselat, simt asta..asa cum am simtit inainte ca ma insela. Problema care o am se bate cap in cap cu ce zic..nu mai am incredere. Din lupta aceea de a afla totul despre cum m-a inselat, ce am gresit, cum a fost,dupa ce am analizat fiecare gest de sute de ori..mi-a intrat in reflex sa il controlez. Ma enervez foarte repede, strig la el, fac foarte urat, ma sperii de mine. Este un sentiment ingrozitor sa constientizezi in timp ce tipi ca de fapt nu ar trebui dar nu te poti abtine. Il controlez de fiecare data cand am ocazia, fara sa gandesc, gest reflex. Am devenit pozesiva. S-a suparat evident ca nu am incredre dar poate s-a suparat prea tare pe langa ce a facut, nu pot uita numai in cateva luni tot ce am indurat. Vreau sa ma schimb pentru mine, pentru ca nu imi face bine la sanatate, sunt si asa bolnava si orice factor de stres imi face rau. De 2 zile plang…ca nu imi vorbeste, pentru ca s-a suparat. Stiu ca despartirea e o solutie, stiu ca nu e ultimul barbat, stiu foarte multe, dar nu stiu de unde sa incep. In rest ma inteleg exceptinal cu el..doar ca din cauza crizelor mele mereu se rupe ceva. Vreau sa ma calmez….sa pot sa primesc in gandurile mele doar ce e pozitiv, pentru ca oricum imaginatia e foarte bogata la scenarii. Vreau sa il conving ca pot sa ma schimb, dar nu stiu cum sa ii cer ajutorul, mi-e frica sa nu plece de tot. Stiu ca iubirea nu e de ajuns. Simt eu ca il sufoc, dar nu am rabdare. Ce sa fac? Cum sa ma stapanesc si cum sa il aduc inapoi?

  • -307 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:53 pm

    Alina 186, cauta-ma 0723 248727

  • -308 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:55 pm

    Moon Shadow,
    Daca vrei sa discutam filosofie, suntem fiinte rationale, avem nevoie de explicatii ca sa ne simtim in siguranta. Totusi, unii oameni se simt bine daca nu cauta explicatii ci cred in destin. Daca vrei prea multe explicatii poate ca si teama ta e mare. Ce zici?

  • -309 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 2:58 pm

    Monica, nu ai intalnit barbatul potrivit. Nu cred ca tu ai vreo vina. Fii tu insati, ai incredere in tine. Pur si simplu tu nu erai pentru el si cu siguranta nici el pentru tine. O astfel de experienta poate sa iti cam demoleze imaginea de sine si increderea dar sigur nu a fost vina ta. Mergi inainte.

  • -310 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 3:00 pm

    Karen, te astept sa discutam, asa cum am scris si in partea cealalta ai incredere in tine si mai da-ti o sansa tie si copiilor 0723 248727.

  • -311 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 3:03 pm

    Cristina, cred ca aceasta este problema parintilor tai nu a ta. Poti sa le fii alaturi, dar este un rol mult prea greu pentru tine sa tii cu vreunul dintre ei. Tu ii iubesti pe amandoi si asa trebuie sa ramana. Mama ta cred ca a intrat intr-o perioada proasta. Cred ca are nevoie sa isi gaseasca un scop pentru care sa traiasca. Nu cred ca varsta este de vina pentru neingrijire ci mai degraba o anumita stare de depresie. Nu incerca sa rezolvi problemele parintilot rai, ci gandeste-te la ce vrei tu sa faci, la viitorul tau.

  • -312 Catalina Hetel // Feb 10, 2009 at 3:06 pm

    Oana, casatoria ar trebui sa insemne acceptare dar si compromis. Se pare ca sotul tau isi cam impune punctul de vedere. Oricum, incearca sa o intelegi pe bunica lui, sa ti-o faci aliata si nu dusman. Poate ca nici tie nu iti place foarte mult acolo si atunci riscati sa intrati intr-un cerc vicios in care fiecare uraste pe fiecare si nimeni nu castiga.

  • -313 oana // Feb 10, 2009 at 5:38 pm

    Buna
    Da casatoria un compromis vazut din punctului lui de vedere,am incercat sa o fac aliata pe bunica lui 2 ani am locuit acolo ,a fost operat o spalam o ingrijeam ca pe un copil mic indiferent daca eram obosita sau chiar mie imi era rau…dar tot nu am fost destul de buna…am ajuns la capatul puterilor…acolo am trait un cosmar plangeam mereu si lui nici nu ii pasa…si mi-sa format un fel de ura fata de locul ala nu neaparat pt persoana respectiva.
    Sotul meu considera ca el a facut un compromis in momentul in care sa casatorit cu mine,si ne-am luat un apartament pt a ne face o familie..nu poate sa inteleaga ca eu nu pot trai in tirania bunici lui mereu.
    Parinti mei au inceput sa il evite nu il mai ingite mai ales mama…e greu sa-ti vezi copilul plangand la usa …sau sa te sune sa te roage sa vi dupa el ca nu mai poate dupa o cearta groaznica…si mereu la un scandal eu ii accept ofertele lui…iar a doua zi parca nici nu sa intamplat nimic.cum poate sa uite asa ..pufff!!!!

  • -314 Edi // Feb 10, 2009 at 11:21 pm

    Buna.
    Am niste probleme legate de droguri. Nu este ceea ce pare. Totul a inceput intr`o zi cand eram cu un prieten in parc. Eram doar noi doi si ne`am hotarat sa ne intalnim cu alti prieteni. Aceia erau la un alt baiat acasa si se drogau, m`au intrebat daca vreau sa ma duc si eu, iar in cele din urma m`am dus. Nu m`am drogat doar am stat si m`am distrat pe seama lor. Toate bune si frumoase, dupa doua saptamani diriginta mea m`a sunat pe mobil sa imi spuna ca aflase toate cele intamplate doar ca ceea ce stia dansa era total eronat. Astazi cand am ajuns la scoala si m`am intalnit cu ea m`a facut cu ou si cu otet si m`a amenintat ca ii va suna pe parintii mei. Sunt foarte agitat deoarece daca parintii mei vor afla isi vor pierde increderea in mine. Nu stiu cum sa reusesc sa o fac sa inteleaga ca tot ceea ce stie ea nu este adevarat si ca doar am fost la locul nepotrivit in momentul total nepotrivit.

    Mentionez ca am 16 ani si ca sunt elev in clasa a IX-a.

    Va rog din suflet sa ma ajutati.

  • -315 Pitica17 // Feb 11, 2009 at 11:41 am

    10 Februarie
    Am si eu o mare problema.am 17 ani si kred k am nevoie mare de un psiholog deoarece trec printro perioada dificila,o depresie kred.de cva timp imi trec tot felu de tampenii in cap: am un prieten de 1 an si cva il iubesc dar de cva timp park sunt confuza in privintza asta si de o zi -2 imi tot trece prin cap sa imi tai venele sau sa fac cva sa ma omor,nu stiu cum sa uit de toate chestiile astea,am mai vb cu diferite pers si imi zicea: nu te mai gandi,dar knd sunt singura sau nu am ce face imi amintesc mereu si plang.Va rog ajutati-ma,am nevoie urgent de un sfat

  • -316 Catalina Hetel // Feb 11, 2009 at 2:52 pm

    Edi, povestea ta este una ciudata, naiva si clasica. De obicei, adultii se tem atat de tare incat refuza sa mai aiba incredere in copilul lor. Cred ca in locul tau ar trebui sa vorbesti cu diriginta si sa o intrebi de fapt ce vina crede ea ca ai, vina de a te droga sau vina de a fi in compania acelor copii? Pentru prima esti nevinovat, pentru a doua, poti sa iti asumi acest lucru. Intr-adevar ai fost intr-un loc nepotrivit, unde sincer, te sfatuiesc sa nu mai mergi nici macar din curiozitate. Te felicit pentru rezistenta, cred ca esti un copil deosebit, matur si de incredere. Probabil ca putini ar fi rezistat tentatiei si curiozitatii. Problema este ca acei baieti, chiar daca par a fi prietenii tau, au o lume a lor, in care te sfatuiesc sa nu intri. Nu merita. Poate te atrage din curiozitate dar nu merita absolut deloc. Poate vom mai discuta peste 5 sau 6 ani si vei vedea unde esti tu si unde sunt ei. Asa ca eu cred ca e cazul sa iti asumi vina pe care o ai, cea ca ai fost acolo dar si meritul pe care il ai, acela de a fi rezistat. Acum ai o experienta care te va ajuta.

  • -317 Catalina Hetel // Feb 11, 2009 at 2:54 pm

    Oana, se pare ca tu nu prea iti cunosti sotul si nici el nu pare a te asculta. Aveti lucruri in comun? aveti un scop comun? Faceti ceva impreuna? Contati unul pentru celalalt? Poate ar fi cazul sa gasiti lucrurile care va unesc nu care va despart.

  • -318 Andreea // Feb 11, 2009 at 5:27 pm

    Buna. Am si eu o problema,de fapt nu e a mea,dar as vrea din suflet daca ati putea sa-mi dati niste sfaturi sa pot ajuta acea persoana. E vorba de prietenul meu,e fotbalist si pana vara trecuta era foarte bun,juca bine,nu era meci sa nu dea gol sau sa nu joace bine,datorita lui si alti 2 colegi au promovat echipa. El e foarte apropiat de familia sa si conteaza enorm de mult pt el sa-i vada multumiti si fericiti. Parerea lui taica-su conteaza foarte mult,pana anul trecut se mandrea cu el ca are un baiat bun,ca joaca bine,nu lipsea de la meciurile lui,dar in toamna,echipa s-a rupt,a venit un alt patron si-a adus jucatorii lui si el cu inca 5 colegi au ramas in continuare dar nu au mai avut ocazia sa joace atat de mult si sa demonstreze ce puteau pt.ca antrenorul ii baga sa joace pe cei care aveau parintii sus pusi,pe cei cu pile. De atunci jucand mai rar si mult mai putin(20-30 min.pe meci) nu a mai dat atatea goluri,pt.k nu era invatat cu stilul de joc al colegilor si de atunci taica-su si fratele lui ii tot spun ca nu e bun,ca de ce se mai duce,ca i-a banii degeaba si am impresia ca el nu mai are incredere in el. Acum are ocazia sa joace,s-a schimbat antrenorul,il baga in fiecare meci,dar taica-su nu mai merge la meciurile lui pt.k zice k nu are ce vedea k nu joaca bine,maik-sa ii tine morala k i-a bani multi si nu joaca deloc,fratele lui la fel,in concluzie nu il incurajeaza nimeni,eu insa incerc sa-i mai ridic moralul,dar nu pot,mi-e nu-mi place fotbalul,deci parerea mea nu conteaza atat de mult. Simt k nu are incredere in el,ca incepe sa creada ce spune familia lui…………………nu stiu ce sa fac sa-l ajut sa-si revina si sa le demonstreze k nu e deloc asa cum spun ei. Ce ma sfatuiti? Ce ar trebui sa fac? Va rog mult sa-mi ziceti,nu vreau sa-l mai vad suparat si nemultumit de el. Multumesc mult de tot si astept raspunsul dvs.

  • -319 Edi // Feb 11, 2009 at 7:21 pm

    Multumesc foarte mult. Sigur o sa ma mai lovesc de probleme si o sa cer ajutor. Multumesc iar.

  • -320 ana // Feb 12, 2009 at 3:31 pm

    buna…of nu prea stiu d unde sa incep mai ales ca e prima data cand particip la asa ceva…am 18 ani si am avut o relatie cu un baiat timp d 2 ani si 3 luni totul a fost bine timp d 2 ani,in mai 2008 a plecat in Italia si a stat acolo circa 2 luni,cand sa intors era cu totul alt om si relatia dintre noi sa racit foarte mult.El intre timp vb cu o fata si dupa cum spunea el nu o vazuse niciodata dar tinea la ea,de asta sunt sigura pentru ca el intr-un final mi-a spus sa luam o pauza ca vrea sa fie un timp singur.Ne-am despartit acum 6 luni dar eu inca nu il pot iubi in schimb el e cu acea persoana de a doua zi a despartirii noastre si pe mine ma uraste…va rog ajutatima sa il uit:(

  • -321 Adela // Feb 12, 2009 at 4:28 pm

    Buna,sunt Adela si am 15 ani jumatate.
    Ieri m`am despartit de prietenul meu,din cauza ca in urma cu cateva zile,el n-a mai dat niciun semn de viata,timp de vreo 2 zile,iar eu l`am intrebat de ce nu mai vorbeste cu mine,el motivandu-mi ca nu mai are credit.L`am crezut,dar m`a intrebat de ce nu i`am dat nimic,niciun semn in alea 2 zile,niciun telefon,iar eu i`am raspuns:”pai credeam ca daca tu nu te gandesti la mine,eu de ce m-as gandi??”,iar el mi`a spus ca gandesc foarte aiurea si ar vrea sa rupem relatia,cu toate ca tine la mine.L`am intrebat daca mai pot face ceva in privinta hotararii lui,sa schimb ceva,dar a spus ca nu mai e nimic de facut,si ca nu putem continua o relatie bazata pe orgolii.Parerea mea e ca daca intradevar tinea la mine,avea incredere in mine ca pot sa ma schimb.
    Azi l`am vazut si in liceu,si cred k o sa`l vad zilnic…am simtit ceva.
    Cum pot sa-l uit cat mai repede,ce ar trebui sa fac?Eu regret ca i-am mai spus sa-mi mai acorde o sansa,cred ca mai bine acceptam asa cum era.
    Ce ar trebui sa fac?
    MULTUMESC ANTICIPAT!!!

  • -322 oana // Feb 12, 2009 at 8:40 pm

    buna
    Nu facem lucruri impreuna,lui nu ii plac iesirile deci nu iesim impreuna eu ies cu prietenele el sta acasa la calculator…singurul lucru in comun este acest apartament si dorinta de a avea o familie linistita …avem putine lucruri in comun chiar le poti numara pe degete…poate ca am fost luata de valul ca in sfarsit voi avea familia mea si m-am pripit in pasul cu casatoria…el nu e romantic eu sunt o fire romantica pt care uneori o floare rupta din fata blocului conteaza foarte mult…nu stiu daca am precizat ca noi suntem impreuna de 3 ani si din prima zi stam impreuna cred ca aici m-am grabit asa nu am putut sa-l cunosc destul de bine nu stiu uneori am impresia ca nu il mai recunosc…nu era asa la inceput…chiar si cand ne dragalim parca ma sufoca nu stie sa imi lase o portita pt aer ….el ori ma respinge si e rece ori ma sufoca …el a ramas constant pe tot parcursu relatiei..eu cred ca m-am racit de un timp dupa toate respingerile lui..nu inteleg cum si de ce a preferat de multe ori sa stea in fata calculatorului sa se joace unele jocuri stupide in loc sa imi vorbesca cand veneam de la servici sau sa ma alinte cand imi era greu.am facut rau ca m-am racit dupa respingerile lui?

  • -323 Adela // Feb 14, 2009 at 11:07 am

    as vrea sa mi se raspunda si mie :)
    multumesc!

  • -324 gaby // Feb 14, 2009 at 4:22 pm

    multumesc pt. raspuns. Am cautat informatii si am sperat sa ma vindec SINGUR, sa reusesc sa am vointza si sa-mi depasesc anxietatea, dar n-am reusit decat f. putzin.

  • -325 @lex@ndr@ // Feb 14, 2009 at 4:25 pm

    Acum 3 ani am trecut printr-un moment total neplacut,adica un viol,eu fiind virgina.Nu m-a durut deloc fizic si nici nu am sangerat ci doar psihic si am ramas pot spune cu traume.La un an dupaia l-am cunoscut pe actualul meu prien,iar dupa ceva timp m-am culcat cu el,dar prima data cand m-am culcat cu el nu m-a durut mai deloc(el era virgin)apoi a 2-a oara m-a durut atat de tare si am si sangerat.Prietenul meu mi-a zis k asta dovedeste ca am fost virgina si ca respectivul baiat kre ma violase nu reusise sa ma dezvirgineze.Dar oare e posibil k sa fi scapat virgina din viol si sa fiu dezvirginata abia a-2-a oara dupa ce am facut-o cu prietenul meu???Va rog ajutati-ma sa ma lamuresc

  • -326 black shadow // Feb 14, 2009 at 9:27 pm

    off… de unde sa incep?! Cu ceva timp in urma am cunoscut o fata de care m-am indragostit dupa 1 an de lucrat impreuna in cadrul unei firme. Problema era destul de complicata intrucat ea era casatorita iar eu proaspat iesit dintr-o relatie. La 2 luni de cand am hotarat ca suntem impreuna ea a divortat si ne-am mutat impreuna la parintii ei. Din nefericire am aflat ca ea avea un amant din perioada in care a fost casatorita. Nu m-a deranjat deoarece mi-a spus a terminat relatia cu el, ca nu mai vrea sa aiba viata dubla, ca vrea familie, vrea sa se simta iubita, etc. Dupa inca 2 luni, am constatat ca ea inca comunica pe mail cu acest amant. I-am atras atentia ca ma deranjeaza, ca nu mai vreau sa aud de el, etc. Mi-a jurat ca nu se va mai intampla, dar dupa inca 3 luni am descoperit ca si-a facut o alta casuta de mail prin care incerca sa discute cu acest individ. Acum, cand va scriu, sunt dupa 2 ani de relatie cu ea, singur – acasa la mama. Ne-am despartit de 1 saptamana. Ea mi-a spus ca e mai bine sa plec la mine acasa. Recunosc ca in ultima vreme eram doar 2 colegi de apartament. Am momente in care sunt trist. Ma uit la pozele noastre si-mi dau seama cat de mult am put sa o iubesc. Ii aduceam flori in fiecare zi, ii trimiteam mailuri zilnic, in care ii spuneam ca o iubesc – si chiar asa era; simteam ca mor fara ea. Sunt blocat undeva in perioada in care am descoperit a doua oara ca incearca sa vorbeasca pe ascuns cu acel amant. Desi m-a deranjat am continuat relatia, doar ca aceasta s-a racit in timp. Eu nu am mai putut avea incredere in ea. Singur fiind imi dau seama ca am tras 2 ani de zile de mine din dorinta de a salva aceasta realtie. Din pacate nu am reusit si asta pentru ca eu nu am depasit momentul in care ea a incecat sa vorbeasca a doua oara cu acel individ. Ma suna si imi spune ca vrea sa ma duc inapoi la ea, ca ma iubeste si ca-i este dor de mine dar eu imi dau seama ca nu am iertat-o pentru ce s-a intamplat in primele 5 luni ale relatiei noastre.
    Cum poti ierta pe cineva? Cum poate ea sa-mi recastige increderea daca dupa 2 ani eu imi dau seama ca nu am incredere in ea? Imi este greu fara ea iar cu ea nu pot sta pentru ca sufar.” De ce mi-a facut asta?” Este intrebarea la care nu am raspus. De ce eu? De ce a trebuit sa vorbeasca cu el cand eu ii ofeream tot ce vroia ea de la o relatie?

  • -327 ana maria // Feb 14, 2009 at 11:47 pm

    Multumesc pentru raspuns!
    unde va pot gasi?

  • -328 Vitalie // Feb 15, 2009 at 11:58 am

    Salut.
    Sunt si eu un adolescent…care are probleme.
    Iata in ce constituie problema mea:mereu sint framintat de gindul cum eu arat…tot timpul…kind raspund tema la o lectie, cind convorbesk cu o persoana…mai ale s de sex opus.
    Asta ma oboseshte foarte mult.Este o adevarata povara asupra psihicii.
    Imi da si mie cineva un sfat?:(

  • -329 ELI // Feb 15, 2009 at 1:01 pm

    sunt eleva in clasa 10 [profil servici ]am o tema la psihologie in care am de realizat un chestionar(pe care trebiue sa-l aplic uni grup restrans de persoane) in care sa masor eu ce doresc de exemplu (agresivitatea ,emotivitatea, violenta,) partea ce mai grea este
    NU AM NICIO TEMA (in afara de cele enumerate mai sus pe care doamna profesoara ne dat ca exemplu ) pentru chestionar asa ca va rog sa ma ajutati.daca poate cineva sa ma ajute ma poate contacta la id eli.anik dar eu voi intra zilnic pe acest site multumesc mult

  • -330 roberta // Feb 15, 2009 at 3:10 pm

    buna.am si eu o problema.am fost in ex cu clasa si acolo mi-am intalnit sufletul pereche poate suna patetic sa simt asta la 14 ani.am petrecut clipe frumoase cu el pe care nu le voi uita niciodata.insa el are 17 ani si eu 14.am ajuns sa tin foarte mult la el si as vrea o relatie cu el este oare posibil? el i-a confesat prietenului lui ca doar ii place de mine..si ca nimic mai mult.as putea face in asa fel incat sansele sa creasca.?? este posibil sau trebuie sa il uit. va multumesc

  • -331 bebitza // Feb 15, 2009 at 3:30 pm

    Buna ziua, sunt casatorita de anul trecut si avem un bebe. Sotul meu inainte de a-l cunoaste eu a fost in vizita la spitalul 9 in Bucuresti fiindca avea probleme cu somnul. Mi-a spus asta insa am ras crezand ca nu e grav. Recent dupa o serie de multe luni pline de certuri iscate din nimicuri si uneori violenta fizica de partea amandurora, a recunoscut ca atunci il diagnosticasera cu o tulburare de comportament de care nu vrea sa vb-easca. VA rog din suflet sa ma ajutati sa o descopar, sa stiu cum se numeste si cum il putem ajuta ( venind eu la cabinet caci el nu vrea ). Simptomele sunt:
    - simte nevoia sa fie la control mereu
    - vrea sa le faca el pe toate ( cumparaturi, retete la dr alti membrii ai familiei cu stat la cozi si restul, plati la diversi furnizori care implica n drumuri zi de zi), nu doar pt noi ci si pt familia sa, dupa care devine frustrat caci se simte folosit dar nici nu renunta la aceste obiceiuri;
    - se simte mai important decat toti ceilalti pamanteni si nu respecta pe nimeni, nu asculta ce are de zis interlocutorul, el fiind deja fixat pe concluzia sa eronata ( asta pana si cu familia lui, nu mai zic de mine caci eu cand zic ceva automat sunt proasta );
    - observ ca imaginea de putere pe care si-o creaza e doar de fatada caci nu are incredere in el deloc;
    - trece de la o stare la alta usor fara motive reale ci doar imaginare pe care mi le atribuie mie- chestii pe care crede ca le gandesc eu dar eu normal ca nu le gandesc nici mentionez macar: acum ma iubeste , peste 3 minute dc ii zic ceva si ii disturb linistea , ori ma injura ori daca insist imi trage si cativa pumni in cap.
    - spune mereu ca munceste prea mult dar alege sa isi ia de munca si in week end, apoi devine frustrat…
    Stiu ca m-am lungit insa am vrut sa aveti un tablou complet, va rog din suflet sa imi spuneti ce credeti si dc e nevoie sa vin eu la cabinet tinand cont de faptul k nu am timp fiindca sunt cu bebe mereu, dar dc e grav im fac timp. Multumesc

  • -332 Florin // Feb 16, 2009 at 2:44 am

    Buna ma numesc Florin am aproape 22 de ani si ash dorii si eu o indrumare, sau o parere cel putin. Acu` 5 ani maicamea a plecat in Spania, iar dupa un an a plecat si taicame`o. Si de aici incepe istoria…. dupa ce a ajuns in Spania, sa aud k maicamea nu vrea sa mai stea cu el impreuna…si normal k mi-a cazut foarte prost vestea si la jumatate de an am plecat si eu in Spania cu gandul sa-i impac (renuntzâ-nd la seralul care vroiam sa-l fac), nu am reusit , si am ramas si eu in spania pana in zii de azi. in astia 3 ani jumate de cand sunt aici am suferit si tras multe, iar acuma dupa ce mi-am pierdut si locul de munca , ma simpt la capatul puterilor!! Sunt intr-o foarte mare depresie iar ai mei nu ma ajuta nici cu o vorba buna macar. Preocuparea lor e sa-mi gasesc eu de munca k sa scape de povara de a ma ajuta(Ea sa-si cumpere masina si EL sa-si aduca prietena din Romania)…bn k depresia asta e de 3 ani de cand sunt aici…lipsa prietenilor, nu imi gasesc nici o relatie cat de cat stabila cu vre-o fata, am slabit foarte mult si simpt k pierd controlul asupra mea…imi doresc acea viatza de dinainte cand eram in liniste si pace!! Doresc un raspuns pt iesirea din starea de neliniste care ma aflu! Multumesc si daca se poate sa primesc raspunsul si in e-mail !

  • -333 mimi // Feb 16, 2009 at 10:28 am

    Puteti sa ne raspundeti la toti….sau macar anuntati ca nu puteti…eu personal chiar imi pusesem baza in raspuns…Am deschis pagina asta de 10 ori pe zi sa vad un sfat profesionist…de pe data de 9 de cand am postat ”problema mea”.
    Vreau sa va zic ca fiecare e stapanul propriei vieti. Nu rezolvam nimic daca ne agitam, chiar si cand avem dreptate sau ne doare ceva. Trebuie sa fim optimisti. Si daca se intampla ceva rau..ramane binele ca nu ne-am agitat, nu ne-am stricat sanatatea, nervii, neuronii, gandirea. Trebuie sa alegem o cale..si sa o urmam…sa alegem in functie de ce ni se pare ca ne face bine.
    Eu asa am facut…si cel mai greu lucru este lupta cu propriile ganduri. Nu va pierdeti increderea..si nu depindeti de nimeni. Cand depinzi de cineva sau ceva..viata se schimba..psihic..
    De asta e psihologie…tine de psihic…sa facem ceva sa ne curatam de stres si de ganduri, suntem reflexia propriei noastre gandiri.
    Cand m-am gandit ca ceva rau se va intampla..am atras acel lucru asupra mea. Cand mi-a propus ca indiferent ce se intampla o sa fie ok….si m-am gandit numai ca se vor intampla lucruri pozitive..asa a fost. Stiu ca e imposibil de crezut, dar asa a fost. Eu o paranoica isterica nebuna…cand am inceput sa tremur de nervi..m-am asezat jos si m-am gandit ca e de fapt f bine asa, sa multumesc pt ce am…si sa fac un ”secenariu” pozitiv…va vine sa credeti sau nu..mi-am muscat degetele sa nu fac ce imi venea impulsiv..si m-am concentrat pe gandul pozitiv..si asa a fost..s-a adeverit ala. Acum sunt convinsa ca tot ce mi s-a intamplat in viata a fost atras de gandirea mea.Depinde de mine..trebuie doar sa vreau…lupta cu gandurile.
    Va scriu ca sa va zic la ce concluzii am ajuns eu..de pe data de 9 pana acum…vreau sa fie asa..si asa va fi..las ”scenariile” pentru filme si povesti..si nu depind de nimeni. Fiecare dintre noi poate gasi solutia…dar cateodata avem nevoie de o motivare, de un imbold, de o dorinta in plus sa ne fie gandirea aprobata. Fiecare dintre voi puteti sa reusiti…eu vreau :) trebuie…nu ma plafonez la nimic ;)
    Bafta..poate gandirea mea va e de ajutor.

  • -334 roxana // Feb 16, 2009 at 10:38 am

    buna ziua! eu am o problema foarte grava si anume ca soacra nu ma place si mai mult decat atat ma uraste de moarte, decat sa ma stie cu baiatul ei mai bine m-ar vedea moarta. noi ne intelegem f bine numai ca ea nu ne lasa deloc in pace. am plecat in italia si ea tot este pe urmele noastre si nu putem sa facem nimic fara ca ea sa afle. va rog foarte mult sa imi dati un sfat. noi suntem de 6 ani impreuna si relatia cu soacra e din ce in ce mai rea. va multumesc pentru intelegere.

  • -335 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:43 pm

    Pitica 17,
    ce iti aduce ganduri atat de negre? Lipsa unui scop? Lipsa unei perspective? Plictiseala? Supararea? Vata ne este data dar depinde de noi sa “amenaja”. Suntem stapanii ei, alegem daca vrem sa vedem partea buna sau partea rea, lumina sau intunericul.

  • -336 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:49 pm

    Andrreea 318,
    experienta prietenului tau este una destul de trista. Cred ca parintii lui sunt genul care cred ca daca se poarta astfel, adica ii scot copilului in evidenta partile negative si esecurile, ecesta se va ambitiona. Din pacate efectul real este unul invers, acest comportament aduce frustrare, furie si renuntare. Nu cred ca ai cum sa intervii in relatia dintre prietenul tau si familia lui, nu cred ca ai cum sa ii schimbi pe parintii lui. Cred insa ca prietenul tau are nevoie de incurajari si are nevoie sa stea de vorba cu persoane importante pentru el care sa ii arate ca este bun. Poate antrenorul lui, poate un profesor, poate un prieten mai mare.

  • -337 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:51 pm

    Ana, uitarea vine cu timpul, daca ar fi sa iti dau un sfat, acesta ar fi sa te concentrezi pe tine si pe scopurile tale. Sa afli ca esti o persoana ok, ca nu ai defecte, ca poti, ca ceea ce s-a intamplat nu ti s-a datorat tie. Concentreaza-te pe viitor si pe cum va arata urmatorul tau prieten si mai ales, pe cum vei fi tu in urmatoarea relatie.

  • -338 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:53 pm

    Adela, mergi mai departe, invata din experienta. Nici tu nu ai fost foarte toleranta, dar cu siguranta nici el. Gandeste-te la tine si la viitorul tau prieten.

  • -339 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:56 pm

    Oana, tu nu te simti bine in aceasta relatie si ceva ar fi bine sa se schimbe pentru voi. Poate ca ar trebui si el sa afle o parte din gandurile tale. Poate ca ar trebui sa va cunoasteti mai bine.

  • -340 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:58 pm

    Gaby 324,
    daca nu ai reusit sa te vindeci singur, de ce nu incerci sa cauti ajutor? In fond daca te doare maseaua sau orice altceva, nu incerci sa te tratezi singur. Te invt din nou la un cabinet psihologic, la mine sau in alta parte, tu alegi, dar sunt suferinte care nu se pot vindeca prin corespondenta.

  • -341 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 2:59 pm

    Alexandra 325, da e posibil sa ai un himen elasitic si sa fie adevarat ce stii tu. ai grija insa la trauma psihica, cea care ramane mai mult timp si lasa urme mai adanci. Ai grija de tine.

  • -342 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:04 pm

    Black Shadow, daca tu o iubesti pe ea si ea te iubeste pe tine de ce sunteti despartiti? In jurul nostru exista oameni cu care avem tot felul de relatii. Chiar si iubitii nostri au relatii cu alti oameni. Relatiile sunt de tot felul, prietenii, amicitii, comunicari spirituale. Maturizarea inseamna ca accepti ca nu poti fi totul pentru o alta persoana. Prietena ta a vorbit cu un alt baiat. Prietena ta poate avea prieteni. Nu poti fi totul pentru o persoana, accepta asta.

  • -343 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:06 pm

    Ana Maria, ai datele mele pe site, sau suna-ma la 0723 248727.

  • -344 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:08 pm

    Vitalie, in adolescenta toti ne preocupam de cum aratam. Imaginea conteaza foarte mult. Ocupa-te insa si de alte aspecte, cine esti, ce faci, ce vrei, ce poti.

  • -345 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:10 pm

    Eli, gandeste-te la viata acelui grup de oameni, la ce au ei in comun, la ce vrei sa afli despre ei. De exemplu, intr-un grup de elevi, cat conteaza aspectul fizic, cat conteaza relatia cu parintii. Intr-un grup de parinti, cat conteaza rezultatele copiilor la invatatura…etc. Te-ai mai luminat?

  • -346 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:12 pm

    Roberta, viata este ciudata si lunga. Orice este posibil, dar nimic nu este definitiv. Lasa timpul sa hotarasca si traieste clipa.

  • -347 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:19 pm

    Bebitza, acest diagnostic este unul foarte general, care poate ascunde mai multe aspecte. Problema este insa a voastra, a cuplului si a copilului care creste. In primul rand ar fi problema ta si a sotului si ar fi bine sa o rezolvati impreuna. Daca el refuza, ai putea sa o rezolvi tu ca sa poti supravietui in aceasta relatie. Te sfatuiesc sa incerci sa faci ceva pentru tine. Daca venitul la cabinetul meu te “scoate” un pic din casa si din atmosfera de acolo, te astept. Suna la tel 0723 248727.

  • -348 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:22 pm

    Florin, cred ca in perioada asta nu te-ai mai concentrat asupra vietii tale ci asupra parintilor tai. ei au vietile lor si alegerile lor, nu poti tu trai in locul lor. Afla ce vrei tu sa faci, cine esti tu, ce iti doresti, gaseste-te pe tine.

  • -349 Catalina Hetel // Feb 16, 2009 at 3:26 pm

    Mimi, eu nu administrez site-ul, intrebarea ta a aparut azi. Dar cred ca concluziile tale sunt foarte bune. Si psihologul este langa tine ca sa ajute sa te descoperi si sa inveti sa iti rezolvi problemele, nu sa te faca dependent. sper ca supararea ta nu este prea mare, daca mai ai nevoie de acel “imbold”, sunt aici.

  • -350 mimi // Feb 16, 2009 at 3:41 pm

    Nu m-am suparat deloc, doar ca aveam nevoie de ajutorul cuiva atunci…ingrozitor de tare, simteam ca ma transform pe dinauntru…si nu mai pot respira de ganduri. Eu am nevoie constant de ajutor..cred ca ma imbolnavesc de nervi. Problema e ca am diferite pase, faze de luciditate sau ganduri negre. E usor sa zic ca nu stiu ce sa mai fac, dar va zic ca incerc orice sa trec cu bine, sa fiu normala. Nu am mai avut crize, izbucniri..dar m-am abtinut cu greu. Tind sa detin controlul, sa stiu tot si asta nu e sanatos pentru mine. Asa ca va rog sa imi dati un sfat…cum sa ma controlez…ce sa fac sa imi mearga mai bine? Il iubesc pe ”individul” dar interpretez dinstata lui ca pe o raceala..desi el m-a invatat cu lugu-lugu .
    Acum sunt ok -pasa buna

  • -351 bebitza // Feb 16, 2009 at 4:05 pm

    Va multumesc mult pentru raspuns si voi retine nr dvs de telefon. O zi buna !

  • -352 d@n // Feb 16, 2009 at 10:53 pm

    Sunt disperat!Am reusit cumva sa indepartez de mine tot ce mai conteaza pe lumea asta!ne cunoastem de cam 5 ani dar suntem impreuna de unul.cand ne-am ‘cuplat’ eu eram intro relatie de vreo 6 ani.cealalta era plecata in italia si asa am putut sa stam foarte mult timp impreuna,ma mutasem la ea dupa nici 3luni.am ajuns sa o iubesc si sa imi dau seama ca e sufletul meu pereche dupa putin timp de cand neam mutat si atunci sa intamplat ceva cu mine.n-am mai putut sa ii zic ce inseamna pt mine si ca doar ea va mai exista pe lumea asta.m-am blokat,m-am speriat nu stiu ce a fost.in septembrie dupa o mica vacanta in care ne-am simtit extraordinar i-am cumparat inelul de logodna.nu stiu de ce nu i l-am dat atunci era cam rpd aveam doar 7 luni stiam ca asta vreau si vrea si ea. stiu ca ma iubeste mai mult decat e posibl!a facut sacrificii pt mine enorme si nu cred ca altcineva ar fi facut asta.recent adica la sfarsitul lui ianuarie am avut o problema cu parintii mei,m-am certat urat de tot si am plecat furios la ea.acolo din cauza unei glume proaste a ei am facut ce nu pot intelege.m-am descarcat pe ea si dupa ce am plecat iam trimis niste sms-uri de care imi e rusine.eram atat de nervos incat nu stiu cum am putut scrie asa ceva…..am vrut sa ne despartim prin sms asa de nebun am fost.niciodata nu am vrut asa ceva si nam simtit asta dar nervii au gandit si scris in locul meu.dupa ceva vreme am avut iar un moment de nebunie si din nou am jignit-o.au urmat multe discutii in care am incercat sa explic ca nu am vb serios in acele sms-uri dar raul il facusem si ea mia spus ca vrea o pauza.e tot ce mai pot iubii pe lume si pe 10.02.09 de ziua ei asa cum ma hotarasem din toamna m-am dus la ea cu un cadou si cu inelul in mana!l-a primit dar mi-a spus ca nu poate sami dea un raspuns pt ca am facut mult rau si are nevoie de timp!corect.am inteles.ieri a fost ziua mea si m-am dus la ea.a fost foarte ok,zambea,m-a pupat, dar dintr-o data a luat foc si a vrut sa imi dea inelul,nu am putut sa il primesc am crezut ca mor.l-am lasat in cutia lui si am plecat,era furioasa pe mine!
    imi cer scuze daca nu am fost coerent sau cursiv dar ar fi atatea de povestit.nu stiu ce sa mai fac cred ca voi inebunii.nu pot sa mai respir fara ea!
    din suflet dati-mi un sfat……
    ea are 23 si eu 26 daca conteaza ….
    multumesc

  • -353 roxana // Feb 17, 2009 at 10:20 am

    buna ziua! va rog foarte mult sa ma ajutati si pe mine cu un sfat, daca mai este cineva pe care soacra o uraste de moarte va rog sa-mi spuneti cum procedati: mergeti inainte cu relatia sau renuntati? eu si prietenul meu suntem impreuna de 6 ani, ne intelegem bine, ne-am programat nunta pentru anul viitor numai ca mama lui nu ma vrea cu nici un pret. din cauza mea s-a certat cu ea si nu mai vorbesc de vreun an. dupa ce eu am terminat facultatea am plecat impreuna in italia ca sa scapam de ea ca era mereu pe urmele noastre stia tot ce facem, unde mergem cred ca a pus pe cineva sa ne urmareasca. dar chiar si acum ca suntem departe de tara ea tot inventeaza tot felul de porcarii despre mine si a spus ca daca ma va vedea vreodata in curtea ei ma omoara. nici nu stiu ce sa mai cred ca nu am facut niciodata rau nimanui si nu stiu de unde are atata ura pentru mine. toate rudele prietenului meu si toti prietenii lor de familie ma plac numai ea nu vrea sa auda nici in ruptul capului de mine. ce credeti ce e de facut? credeti ca o sa reuseasca sa ne desparta sau iubirea noastra o sa reziste la toate incercarile ei? pana acum am rezistat amandoi dar nu stim ce sa mai facem ca sa ne lase in pace sa ne vedem de viata nostra ca nu am deranjat-o cu nimic niciodata. in cazul in care aveti niste sfaturi va multumesc foarte mult! o zi buna va doresc tuturor

  • -354 gaby // Feb 17, 2009 at 8:24 pm

    roxana….nu-s psiholog, chiar am nevoie de ajutor, caci ma doare sufletul mai tare decat maseaua, dar in materie de soacra chiar pot sa-ti dau un sfat. Nu da importantza vorbelor, iar daca-ti iubesti partenerul cu adevarat nu rupe relatzia, ci mergi mai departe.

  • -355 gaby // Feb 17, 2009 at 8:26 pm

    un psiholog bun in Galatzi…n-am auzit, dar poate-mi recomanda cineva unul.

  • -356 roxana // Feb 17, 2009 at 9:26 pm

    multumesc mult gaby pentru incurajare. chiar aveam nevoie. multumes si orice sfat este bine venit. o seara buna

  • -357 oana // Feb 17, 2009 at 11:18 pm

    Buna
    Da am incercat sa vb cu el sa-i explic ce e in sufletul meu dar mereu imi spunea ca nu are timp sau se enerva ca il stresez cu prostiile mele si de atunci nu prea vb cu el despre sentimentele mele…respingerea lui repetata m-a determinat sa ma inchid in mine si sa imi fie frica oarecum sa ma destainui lui…greu de inteles…uneori parca ajung la vorba lui…chiar am o minte bolnava!
    Parca imi pierd usor increderea in mine…stiu ca e cea mai mare greseala,dar sa format o obsesie ii aud repetat in cap cuvintele alea…”tu cu mintea ta bolnava”…ciudat…o iau razna?
    multumesc pt sfaturi pana acum mi-a facut bine

  • -358 alina // Feb 18, 2009 at 12:03 am

    buna ziua! as vrea s ma ajutati si pe mine cu un sfat.sa imi spuneti daca am eu probleme si trebuie sa consult un psiholog sau el este devina.
    am probleme cu prietenul meu. suntem d un an si ceva impreuna si il iubesc foarte mult dar el nu mai iubeste, doar tine l mine, mia spus asta. ink mai tine la fosta. si ma deranjeaza foarte tare unele lucruri:inca mai vorbeste la telefon de cateva ori pe luna, mai mult ea il suna, si el normal ca ii raspunde. mesajele care le primeste de la ea sau le trimite le sterge din telefon pentru ca stie ca ii mai caut in telefon. inainte nu facea asta si mereu vedeam c ii trimitea sau c mesaje primea d la ea si ne certam mereu din cauza asta. ma mai deranjeaza ca nu raspunde mereu l telefon, are zile cand daca ii este somn dupa ce scapa de la serviciu se duce acasa isi da telefonul pe silentios si se culca si nu ma mai suna in ziua aia, d abia a doua zi daca suna, sau sun eu. si in plus petrece foarte mult timp la calculator, lasa orice pentru calculator, trebuie s ma rog de el minute in sir ca sa inchida calculatorul si sa ne uitam la un film impreuna sau sa mergem undeva.si in fine lista continua.dar oricat de mult rau miar face nu pot sa renunt la el. mie foarte greu cand sunt fara el.nema despartit d cateva ori dar nam stat mai mult d o zi fara s vorbim la telefon si dupa maxim o saptamana ne impacam.va rog spuntim ce as putea s fac.multumesc

  • -359 ELENA // Feb 18, 2009 at 12:31 am

    Am o problema cu prietenul meu nu prea comunicam cred eu, eu sunt prea geloasa, el prea ocupat munceste de dimineata pana seara, ne certam din prosti in mare parte din cauza mea, ne vedem rar, evita sa esim impreuna cu prieteni lui sau nu vrea, decat o data i-am vazut cazva prieteni si asta la inceputul relatiei, l-am pus la tot felu de incercari daca ma inseala, daca are pe alta, dar nu decurand neam certat ca mi-a zis ca primeste sms de la cineva si mi-a zis ca crede ca sunt eu, dar nu stiu ce sa zic daca mai are si pe alcineva nu stiu ce intenti are cu mine, il iubesc si stiu ca si el tine la mine pentru ca daca nu era sa il interesez poate nu mai eram impreuna, sa il caracterizez ca find un tip rece cand este vorba sa ii gresesti, cateodata ma satur de relatia asta asa ascunsa si nu mai vreau sa il vad dar il iubesc si vreau sa fac o schimbare sa nu mai fie asa stiu ca si din partea mea trebuie dar nu stiu cum sa procedez, ne cunoastem de 3 ani si cred ca nu am reusit sa ma apropi de el, ce pot sa fac in situatia mea

  • -360 roberta // Feb 18, 2009 at 11:41 am

    problema mea este de cand ma stiu: sunt credula si tot timpul ajung sa sufar din cauza persoanelor, ma iluzionez prea repede , sunt prea buna si am o viziunea prea buna asupra oamenilor.cum as putea sa ma schimb: sa devin alta sa ajung sa nu-mi pese de altii decat de mine, sa nu mai cred” in povesti” si nu ma mai iluzionez..m-am saturat sa sufar..fata de 14 ani .va rog ajutati-ma :)

  • -361 daniela // Feb 18, 2009 at 1:50 pm

    buna,am probleme cu sotul meu

  • -362 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 2:58 pm

    Mimi, esti foarte ambigua, inteleg ca treci prin stari diferite, poate putina incredere in tine si in viitor nu strica. Povesteste-mi ceva concret despre tine. Poate ca asta e problema ta, suferi, dar spui si celorlalti ce te doare, cand si de ce. Daca tu nu spui, noi de unde sa stim?

  • -363 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 3:01 pm

    Dan, problema noastra a oamenilor este ca de multe ori stim exact cum sa ne exprimam supararea, dar nu stim si cum sa ne exprimam iubirea. Si de obicei ne suaram pe oamenii care ne suporta. Cred ca aceasta experienta ar fi bine sa iti dea de gandit, sa inveti ceva din ea, altfel o vei repeta la nesfarsit. Ce te supara, de ce te supara, ce te face sa reactionezi deplasat? Cred ca ar trebui sa ii spui ce simti si sa o asculti si pe ea. Cu siguranta ca si ea a suferit, si ea s-a simtit tradata si umilta. Ascult-o, vei afla multe cu siguranta.

  • -364 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 3:05 pm

    Roxana, povestea ta este clasica, soacra ta nu reuseste sa renunte la rolul ei important in viata baiatului si sa il cedeze unei alte femei. Totusi, sunt multe femei in situatia ta. Dar vei intra intr-o poveste grea. Ai nevoie de mult tact si de multa intelegere. Prietenul tau cred ca este de partea ta, asa ca mergeti mai departe si construiti-va viata voastra. Incearca sa o intelegi si sa o ajuti, in nici un caz nu intra in razboiul ei, pentru ca ar fi mult pea mult pentru prietenul tau. Fii cea inteleapta si cea blanda, ignora si intelege. Curaj.

  • -365 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 3:06 pm

    Oana, unii oameni au capacitatea de a asculta altii nu o au. Daca vrei sa ramai cu el, gaseste-ti o prietena cu care sa vorbesti, lasa-l pe el sa aiba alte roluri.

  • -366 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 3:07 pm

    Elena, pare ca tot universul tau se invarte in jurul lui si al sentimentelor lui. Tu unde esti? Ce simti? Ce vrei? Incearca sa faci ceva in afara relatiei.

  • -367 Catalina Hetel // Feb 18, 2009 at 3:09 pm

    Roberta, poti sa fii asa cum iti doresti tu sa fii. Nu vad nimic rau in a iubi oamenii, dar iubeste-te si pe tine atata cat sa nu crezi ca meriti sa lasi pe cineva sa iti faca rau. Esti inca tanara, gandeste-te la cum vrei sa fii si devii ce vrei. Cu siguranta inca poti.

  • -368 roxana // Feb 18, 2009 at 3:15 pm

    multumesc mult doamna catalina! sper sa reusesc in continuare sa o ignor si sa-mi vad de viata alaturi de cel pe care il iubesc. am uitata sa va spun ca ma uraste atat de mult incat nu am putut merge la nunta singurei surori a prietenului meu din cauza ca ea a amenintat ca o sa strice nunta. nu stiu daca mai este vreo persoana pe care soacra sa o urasca intr-atat de mult incat sa ii doreasca moartea. oricum o sa tin cont de sfaturi. multumesc mult!

  • -369 oana // Feb 18, 2009 at 9:45 pm

    buna
    Nu imi vine sa cred! am cunoscut un baiat care are toate atuurile unu om perfec,ma asculta ma alinta dar ma si cearta pt ca im manc viata cu sotu meu,of nu stiu ce sa fac! Cum poti sa-i spui sotului tau ca vrei o pauza sau ca vrei sa te desparti de el pe cale amiabila fara scandal?

  • -370 Vitalie // Feb 18, 2009 at 10:37 pm

    Catalina Hetel, cred ca nu m-am exprimat corect, sau nu ma-ti inteles corect.Eu mereu ma gindesk si fa ceea ce fac, la ceea ce pot face,cum fac , etc.Insa tot asta o fac sub influenta foarte dura.Anume:
    kind vorbesk cu cineva…fiecare gest, fiecare miscare, mimica, cuvint, poza…aproape orice imi sta pe primul plan in cap.NIcicum nu ma pot debarasa de asta…kiar daka stiu ca asta nu e corect…ca totul e bine si asa…

  • -371 d@n // Feb 18, 2009 at 11:40 pm

    multumesc pt raspuns!!

  • -372 Adrian // Feb 19, 2009 at 11:26 am

    Am o mare problema de comunicare cu sotia mea, practic de la orice fleac se declanseaza un scandal, care persista ore intregi. Sa va dau un exemplu chiar de ieri : ieri dupa-masa, dupa ce am iesit din apartamentul nostru , care se afla in renovari, a sunat-o pe sotie de pe casa scarii ( un loc extrem de ferit si delimitat de holul unde se afla usile de apt ) ca sa-i comunic discutiile cu mesterii privind o decizie tehnico-estetica, in ideea ca daca nu ii convenea decizia sa le transmit cat mai repede mesterilor sa schimbe planul. S-a enervat teribil ca “ma dau in spectacol” (???) vorbind acolo si ca puteam sa mai astept putin pina ajungeam acasa si-i explicam pe larg . In cursul zilei, a trebuit sa-mi cer scuze de vreo zece ori si sa suport efectiv zeci de reprosuri doar pe aceasta tema, de parca facusem un lucru foarte grav…mai mult, la cateva ore dupa ce-i explicasem despre ce e vorba si care ar fi variantele, a inceput brusc sa ma acuze ca de ce n-am sunat mesterii si n-am oprit lucrarea, ca ei nu-i convine asa , etc, – desi s-ar fi putut face asta din momentul in care-i explicasem ( la inceput si-a exprimat nemultumirea ce-i drept, dar nu a lasat catusi de putin de inteles ca ar vrea sa mergem la mesteri sau sa inghetam lucrarea respectiva ) …culmea, dupa ce am ajuns seara amandoi la apt am fost nevoiti sa purtam o discutie cu mesterii timp de un sfert de ora chiar in fata usii de intrare, deci aproape si de celelalte usi de pe hol, dar ulterior sotia mea nu a mentionat nici macar o data ca a fost o situatie jenanta..
    In acelasi timp, sotia n-are nici o jena in a ma cicali sau in a ma pune in situatii penibile in taxi ( cum ar fi de exemplu gestul de “a-mi bate obrazul”, iar daca ii atrag atentia ulterior ca nu se face asa ceva in public, gaseste justificarea ca era ascunsa dupa scaun si soferul n-o vedea ), insa doamne-fereste ca sa reactionez si eu nervos, pentru ca apoi ca sunt hartuit indelung si , evident, nu am nici o circumstanta atenuanta, precum isi gaseste ea in situatii similare… Ce e de facut ? Va multumesc anticipat !

  • -373 ioana // Feb 19, 2009 at 1:30 pm

    vreau sa ma ajutati si pe mine cu un sfat din partea voasta…am 16 ani si nu ma inteleg deloc bine cu parintii da in mine akm ultima data ma facut neagra tot corpu lovita….si batjocorita de ia..nu mai stiu ce sa fac cateodata imi vine sa ma omor k nu mai suport cearta mereu mereu…am lasat de la mine dar nu vrea sa ma inteleaga deloc sunt si eu domnisoara vreau sa ies si eu in oras k prietenele,de baieti nu mai vorbesc….nu ami stiu ce sa fac ajutati-ma k un sfat va rog…!!!!

  • -374 Adrian // Feb 19, 2009 at 2:37 pm

    P.S. Ca o completare, sotia mea se infurie teribil in rarele ocazii cind ii inchid telefonul, dar ea bineinteles ca poate s-o faca asta oricand, si de 10 ori pe zi…asta e doar unul din multele lucruri pe care si le permite doar avand justificarea ca e femeie..

  • -375 stefania // Feb 19, 2009 at 8:55 pm

    am 16 ani…sunt cu un baiat de 2 ani,am trecut prin multe amandoi,el e plecat in strainatate,dar vreau sa va spun ca de la un timp de vreme nu stiu ec se intampla cu mine :( gresesc mereu,nu mai inteleg nimic,inteleg totul pe dos,el imi spune ceva iar eu iau lucrurile pe dos,il acuz mai exact de ce oare??am incredere in el,are incredere in mine,ne iubim la fel de mult amandoi…dar oare ce am??ce se intampla cu mine??el mi-a promis ca nu o sa mai fiu asa cand o sa vina el,cand o sa fim aproape unul de celalalt…asa zic si eu dar vreau sa imi explicati si mie va rog ce mi se intampla,nu vreau sa mai gresesc nu imi place deloc cand fac asa si nici lui…multumesc anticipat va rog mult sa imi raspundeti!!!!

  • -376 luminita // Feb 20, 2009 at 12:11 am

    vreau niste sfaturi

  • -377 mimi // Feb 20, 2009 at 8:48 am

    Problema mea e asemanatoare lui Adrian, doar ca eu nu sunt inca casatorita. Prietenul meu isi ia toata liberatatea sa aiba momente de depresie, de liniste, de singuratate, se enerveaza din orice, arunca vina pe mine…iar eu sunt acuzata la fiecare gest ba de sufocare ba de raceala. Am incercat sa vb cu el…sa comunicam…dar imi zice ca stie, ca ii scot ochii. Sa va dau si eu un exemplu…pana acum eu il sunam de dim sa il trezesc sa mearga la servici si cand ne-am mai certat, am renuntat la chestia asta (va dati seama ca imi era peste respectul de sine ca el sa nu vorbeasca cu mine…si eu sa ii dau desteptarea). Cand si-a potolit ”fitele” eu nu l-am sunat 2 zile..si mi-a reprosat ca e cam multa raceala din partea mea. Aseara dupa mom f frumoase l-au apucat iar crizele..nu vroia sa vorbim nici la telefon nici nimic. Acum 20 min cand am dat sa il trezesc mi-a raspuns f urat: Ce vrei dom’le? Ce daca e tarziu? Bine ..pa. Asta in conditiile in care eu ma port la fel de frumos. I-am zis o data..ori asa ori asa..nu 3 zile frumos..1 urat…o sapt de vis..2 zile de pauza..ca nu ma caracterizeaza. Ce ar trebui eu sa fac…sa ne fie mai bine? El este o fire calma de fel, parintii lui au divortat de curand si totusi eu il sustin dar nu ma lasa, nu vrea sa vorbeasca despre asta, despre nimic ce tine de el. Ideea e ca fitele astea mai ceva ca o femeie cum spune Adrian…ma lasa din ce in ce mai rece si nu vreau, pt ca il iubesc…enorm. Si de asta mi-am propus sa gandesc pozitiv..macar sa ma salvez pe mine de ganduri si stres pt ca si asa sunt bolnava. Dar pt minunata mea relatie ce sa fac?

  • -378 anonim // Feb 20, 2009 at 8:41 pm

    buna, am 16 ani si am o mica problema… poate ca nu va pricepeti, dar eu va intreb.. mi se pare ca am penisul cam mic… adica abia atinge 12 cm cand e in erectie.. ce pot face ca sa-l maresc.. sau e normal sa am penisul de 12 cm la 16 ani?

  • -379 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:35 pm

    Oana, viata e a ta, hotararile ale tale, cauta, incearca, curaj.

  • -380 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:36 pm

    Vitalie, chiar nu te inteleg. Te deranjeaza sau nu, starea ta? Daca te deranjeaza vrei sa schimbi ceva?

  • -381 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:39 pm

    Adrian, complicata relatie, oricum, se pare ca si tu accepti foarte multe. oare sotia ta face la fel cu toata lumea sau doar cu tine? Va recomand o terapie de cuplu, daca vreti, va astept la mine pentru cateva sedinte. Crezi ca reusesti sa o convingi ca suferi si ca te drranjeaza comportamentul ei?

  • -382 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:41 pm

    ioana, ce ii deranjeaza atat de tae pe parintii tai?

  • -383 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:43 pm

    Stefania, mesajul tau este foarte ambiguu, ce inseamna ca gresesti, cine zice ca greseti tu sau el? Nu suntem perfecti si o relatie inseamna si toleranta. Cred ca ti-e teama sa nu il pierzi si atunci te privesti mult prea atenta.

  • -384 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:43 pm

    Luminita, sfaturi?

  • -385 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:45 pm

    Mimi, problemele sunt ale lui, dar va afecteaza pe amandoi. Spuine-i ce simti si spune-i ca problemele lui nu vin de la tine. Esti persoana cea mai apropiata pe care se poate razbuna, dar nu meriti asta. Incearca sa ii explici ca nu este normal sa se razbune mereu pe tine.

  • -386 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:46 pm

    Anonim, habar nu am ce sa iti raspund, cred ca rezolvarea ta nu este la un psiholog.

  • -387 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:47 pm

    Ioana, rezolva cumva problema asta, nu sta doar sa suferi. Daca prietenul tau o vrea pe prietena ta, atunci nu prea ai ce face, dar nu stiu cat de prietena iti mai este ea. Oricum, cred ca el merita sa stie ce simti, daca nu are habar, cum vrei sa reactioneze?

  • -388 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:48 pm

    Anonim 201, accepta o terapie, on line nu poti gasi prea mult rezolvari. Te astept la cabinet.

  • -389 Catalina Hetel // Feb 21, 2009 at 1:51 pm

    Andreia, cred ca ai fost foarte legata de bunicul tau. Inca nu poti sa ii accepti plecarea si o parte din tine il crede inca viu. Gandeste-te la lucrurile bune, gandeste-te ca el nu ar vrea sa iti faca rau. Poate te simti si vinovata de aceea il percepi trist. Oamenii batrani mor, acesta este mersul corect al firii. Gandeste-te la momentele bune, la ce ti-a transmis si te-a invatat.

  • -390 oana // Feb 21, 2009 at 4:36 pm

    buna
    Curaj am avut si am fost iarasi dezamagita! Acel barbat mi-a redat increderea in mine si in el mi-am gasit echilibrul dar sa terminat asa cum a inceput …brusc.Uneori ma trezesc plangand si nu stiu de ce …defapt stiu…dar nu vreau sa recunosc.
    Ieri am fost la cimitir la bunicu meu ,pana am ajuns acolo nu am putut sa plang cand am ajuns am izbucnit in plans parca stiam ca ma aude chiar daca nu poate sa imi raspunda…tristetea a pus stapanire pe mine de vineri si nu cred ca pot trece peste nu mai am incredere in nimen nici in mama mea si mi-e greu sa mai vb cu oameni .
    Nu vreau sa ma inchid in mine ,eu sunt o persoana deschisa mereu si am multi prieteni dar nu mai am incredere in mine ce sa mai zic de increderea in ceilalti …
    Cu sotul meu sa racit relatia …nu pot nici sa mai mananc …vomit mereu tot.
    Oare astea sunt depresile,nu am fost niciodata asa ca acum,nu stiu ce e cu mine,nu ma mai recunosc,parca am imbatranit!

  • -391 T.M. // Feb 21, 2009 at 4:41 pm

    Buna ziua. Trebuie ca si eu va sa cer un sfat… Sau poate dopr ca sa ma descarc. Am o problema legata de familie. Eu am 17 ani, peste inca 4 luni o sa implinesc 18, iar cand o voi face maica-mea (numai ea constituie faimilia mea) o sa ma de-a afara, pe motiv ca nu ma mai suporta deoarece seman cu taica-meo(tinand cont de faptu’ ca ai mei s-au despartit acum 14 ani)… Nu ma lasa sa fac nimic in casa, nici macar sa aprind becul pt a putea sa invat, mai am un pic si e bacu’, nu ma lasa sa mananc pt ca spune ca sunt destul de mare ca sa ma angajez si sa ma intretin… Ei bine, nu mai pot! A mai spus ceva de genu: “una din noi trebuie sa dispara” . Nu mai pot face fata nici stresului de la scoala, nici celui de acas, sa nu imi spuneti: “cheia spe intelegere e comunicarea” pt ca nu e asa. Am mai mers la multi psihologi, si toti au spus acelasi lucru, n umai ca nu merge. Vreau sa scap odata de stresul acesta. Nu mai vreau sa imi distruga viata in halul asta. As vrea sa ma intretin singura, sa fiu doar eu, numai ca momentan nu pot pt ca trebuie sa imi termin liceul, nu pot sa dau scoala la o parte. si nu stiu cum voi putea sa ma descurc cu amandoua. In maxim 4 luni voi ramane pe drumuri, va trebui sa muncesc pt a ma intretine si pt chirie si va trebui sa merg la scoala…. Nu sunt in stare de atata. VReau sa termin scoala cu bine! Ce credeti ca ar trebui sa fac?… momentan incerc sa rad de fiecare data cand imi vine sa urlu, cu topate ca uneori nu imi iasa pt ca ma apuca plansu… si uite si motivul pt care colegii mei ma striga: “Emooo!”. …

  • -392 Vitalie // Feb 21, 2009 at 8:54 pm

    Catalina Hetel, desigur ca ma deranjeaza!
    Alfel nu mai scriam aici…:)

  • -393 mimi // Feb 23, 2009 at 8:42 am

    Buna ziua…am facut ce am putut. M-a parasit. Mi-a vorbit rece si detasat, ca iubirea a incetat brusc. Sunt in blocaj, in faza de negare…nu mai am nici un sens, ma simt degeaba. Ma simt in plus unde era ieri totul…inteleg de ce mor oamenii de depresie. Toata lumea imi e alaturi, sa merg mai departe…dar nu stiu cum. N-am sa ascult muzica o perioada, am sa evit locurile…sa ma simt putin mai detasata…va multumesc pt cuvinte, va doresc sa va rezolvati problemele.

  • -394 Catalina Hetel // Feb 23, 2009 at 1:11 pm

    Mimi, nu cred ca este vina ta, cred ca prietenul tau nu a fost pregatit pentru o relatie. Nu iti gasi tu o vina, pur si simplu nu erati un cuplu.

  • -395 Catalina Hetel // Feb 23, 2009 at 1:12 pm

    Vitalie, esti suparat, incerci sa spui ceva, dar mesajul tau nu ajunge la mine. Incearca sa povestesti mai mult. Faptul ca te deranjeaza ceva, ca te concentrezi prea mult pe tine, ca te observi prea atent, asta sa fie problema?

  • -396 Catalina Hetel // Feb 23, 2009 at 1:14 pm

    Oana, cred ca incerci sa schimbi ceva in viata ta, dar lucrurile nu prea iti ies. Poate ca nu esti foarte hotarata sa schimbi ceva. Analizeaza-ti situatia, vezi ce e de schimbat si incepe sa lucrezi la asta. Spiritual, bunicul tau este langa tine, ai nevoie de el, dar tu esti cea care poti “face” lucruri. Poti sa suferi, poti sa fii bolnava, sau poti sa iti iei viata in propriile maini.

  • -397 Catalina Hetel // Feb 23, 2009 at 1:16 pm

    T.M. Din ce oras esti? Ma gandesc ca am putea gasi solutii ca sa iti rezolvi problema. Mama ta are o problema mare, oare asteapta ceva de la tine, ce o face sa nu te placa? crezi ca vorbeste serios? te-ai gandit sa te muti la un internat?

  • -398 Vitalie // Feb 23, 2009 at 1:47 pm

    Catalina Hetel , ok…lasa…
    De fapt toata istoria se incepe inca din copilarie…nu prea as vrea sa o expun aici.
    In plus…nu prea trageam nadejde sa-mi gasesc raspunsul aici.
    P.S. Cred ca pentru a intelege problema mea cu adevarat, trebuie o convorbire directa, fata in fata, si nu pe un site.
    ok…oricum..multumesk :)

  • -399 ELI // Feb 23, 2009 at 5:06 pm

    MULTUMESC FOARTE MULT PENTRU SUGESTIE! DEJA MA-M APUCAT SA CAUT MATERIALE PT CHESTIONAR VOI FACE UNUL CU (relatia cu parintii)

  • -400 Andreea // Feb 24, 2009 at 10:04 am

    T.M,nu sunt in masura sa-ti dau un sfat profesionist,dar pot sa-ti zic k si eu am trecut prin ce treci tu,numai k la mine s-a asteptat sa dau bac-ul dar,vroia sa ma streseze si sa se poarte urat cu mine,in asa fel incat sa nu ma pot concentra la sc.si sa pic bac-ul,k dupa ce termin sa ma dea afara din casa si sa nu ma pot angaja niciunde fara bac. Credema k atunci vedeam lumea in negru,eram suparata,ma gandeam ce-o sa fac,k n-o sa ma descurc,dar cu ajutorul lui D-zeu si ii multumesc zi si noapte,am reusit sa vin in Buc.(bine,aici sta prietenul meu si m-a ajutat enorm de mult) am reusit sa ma inscriu la facultatea pe care mi-o doream,am reusit sa ma angajez,in prezent fac un curs k sa pot avansa la servici si imi e mult mai bine k acasa. Crede in puterile tale si-o sa reusesti. Ai incredere in tine,D-zeu nu ne lasa singuri niciodata,mereu e langa noi si ne ajuta. Daca vrei sa vb mai multe,putem tine legatura pe e-mail lacrymioara_17@yahoo.com . Daca vrei,eu sunt acolo si iti pot fi alaturi,stiu cum e sa fi singur,sa nu ai pe nimeni langa tine care sa-ti dea o vorba buna,pt.k nici ceilalti membri ai familiei nu mai vb.cu mine. Te pup si fi tare.

  • -401 alina // Feb 24, 2009 at 12:50 pm

    buna ziua! as vrea s ma ajutati si pe mine cu un sfat.sa imi spuneti daca am eu probleme si trebuie sa consult un psiholog sau el este devina.
    am probleme cu prietenul meu. suntem d un an si ceva impreuna si il iubesc foarte mult dar el nu mai iubeste, doar tine l mine, mia spus asta. ink mai tine la fosta. si ma deranjeaza foarte tare unele lucruri:inca mai vorbeste la telefon de cateva ori pe luna, mai mult ea il suna, si el normal ca ii raspunde. mesajele care le primeste de la ea sau le trimite le sterge din telefon pentru ca stie ca ii mai caut in telefon. inainte nu facea asta si mereu vedeam c ii trimitea sau c mesaje primea d la ea si ne certam mereu din cauza asta. ma mai deranjeaza ca nu raspunde mereu l telefon, are zile cand daca ii este somn dupa ce scapa de la serviciu se duce acasa isi da telefonul pe silentios si se culca si nu ma mai suna in ziua aia, d abia a doua zi daca suna, sau sun eu. si in plus petrece foarte mult timp la calculator, lasa orice pentru calculator, trebuie s ma rog de el minute in sir ca sa inchida calculatorul si sa ne uitam la un film impreuna sau sa mergem undeva.si in fine lista continua.dar oricat de mult rau miar face nu pot sa renunt la el. mie foarte greu cand sunt fara el.nema despartit d cateva ori dar nam stat mai mult d o zi fara s vorbim la telefon si dupa maxim o saptamana ne impacam.va rog spuntimi ce as putea s fac.multumesc

  • -402 Catalina Hetel // Feb 24, 2009 at 3:32 pm

    Vitalie, cred ca ai dreptate, nici tu nu prea spui multe, nici eu nu reusesc sa te inteleg. Daca vrei sa discutam fata in fata, pot sa fac asta.

  • -403 Catalina Hetel // Feb 24, 2009 at 3:35 pm

    alina, cati ani ai? Cred ca esti indragostita. Cred ca acest baiat are cu siguranta si multe parti bune. ar fi bine sa ii spui ce simti si ce te deranjeaza. El incearca sa detina controlul, sa arate ca este liber, ca poate face ce vrea. relatia cu fosta poate fi o relatie de prietenie, dar in acelasi timp s-ar putea sa si exagereze putin ca sa te infurie pe tine. De ce crezi ca face asta? poate ca ar trebui sa il cunosti mai bine, sa afli ce simte si de ce face ceea ce face.

  • -404 Vitalie // Feb 24, 2009 at 4:32 pm

    Catalina Hetel, nu cred ca e posibil…nu locuesk in Romania.:(

  • -405 alina // Feb 24, 2009 at 4:40 pm

    catalina, am 23 de ani si el are 33 de ani. nu stiu de ce face asta, poate din cauza k asa este el. am discutat de multe ori despre lucrurile care ma deranjeaza si mereu imi spune ca exagerez, ca sunt prea geloasa, ca am devenit dependenta de el si din astea. il cunosc destul d bine.il cunosc de 3 ani jumatate si suntem impreuna de un an si 3 luni.

  • -406 Razvan // Feb 24, 2009 at 6:00 pm

    Buna ziua!numele meu este Bozga Razvan si as avea foarte mare nevoie de o indrumare,de o parere,de o mica mana de ajutor!Acum 2 luni am inceput o relatie cu o fata care si-a parasit prietenul pentru mine,deoarece sa indragostit de mine,si eu la fel de ea!eu is mort dupa ea,as fi in stare sa imi dau si sufletul pentru ea,dar exista o mica problema,ne certam de foarte multe ori,si deseori din cauza mea,deoarece sunt foarte gelos si ma si supar repede pentru orice(sunt sensibil :) ) si nu stiu ce sa fac sa nu ne mai certam,ka mi-e tare frika ka am sa o pierd din cauza prostiilor mele!ajutatima va rog ca sunt foarte disperat :( ( va multumesc mult!cu multa stima Razvan Bozga

  • -407 gabytza // Feb 24, 2009 at 9:17 pm

    Nici nu stiu cum sa incep sunt asa de multe adunate in viata mea incat nici eu nu simt ca le mai fac fata. Deci totul incepe asa, am avut o relatie de 3ani cu un baiat mentionez am 23 ani, si din cauza discutiilor din familia mea care parintii sunt mai conservatori si i-au adresat prin mine jigniri greu de uitat el s-a indepartat de relatia noastra a inceput sa ma minta eu eram la fac il alt oras iar el aici iesea cu alte fete, ba chiar le mintea si pe ele si devenea obsedat de ele. au urmat o serie de despartiri impacari dintre care ceea mai serioasa a fost penultima cand el mi-a dat papucii pt alta fata . dupa 2 luni s-a reintors la mine lasand-o pe cealalta plangand, nu am acceptat impacarea inca 4luni dupa care am cedat. din cauza ca el continua sa ma minta am incheiat relatia definit dupa 3luni din care tot eu am iesit prost. dupa cateva zile am intalnit un baiat cu care sunt si acum avem 11 luni stam impreuna totul e super bine inafara parintilor care bineinteles si pe el l-au facut in toate felurile. eu cateodata ma enervez din orice si imi e tot timpul frica sa nu fiu mintita din nou, si nu reactionez chiar bine ma manifest prin trantiri de usi ridicat glasul, plans ceea ce nu e tocmai okay pt el cateodata ma simt nebuna si nu ma pot controla, mentionez ca stam la ai mei acum. ai mei au o afacere si ma vor tot timpul acolo nu vor sa inteleaga ca nu mai sunt sngura trebuie sa stau si cu el
    iar situatia asta ma tensioneaza, ma agita imi da o stare care chiar nu imi place sa o am, o stare de nebunie si ma razbun pe el, ma supar ca nu vine sa ma tina in brate cand sunt nervoasa. nu stiu ce sa mai fac as vrea sa fiu fericita cu el fara crizele mele si vorbel urate ale parintilor despre el. va multumesc mult

  • -408 mada // Feb 24, 2009 at 10:09 pm

    Buna ziu!Am si eu mai multe probleme,dar prefer sa rezolv una di dupa aceea celelalte.Am 12 ani.Toata lume imi spune ca sunt o fata inteligenta si ca gandesc ca un adult shi au dreptate,insa intr-o situatie nustiu ce sa fac.Tatal si mama mea nu se mai inteleg si se cearta incontinu.cateodata incerc sa fac glume pe seama lor sa inceteze,dar nu reusesc.Eu tin cu mama.Tata incepe aproape intotdeuna cearta si nu mai stiu ce sa fac.Cand se cearta si tata tipa plang si nu ma mai pot controla .ce pot sa fac?

  • -409 Catalina Hetel // Feb 25, 2009 at 12:02 pm

    Vitalie, imi pare rau, dar pe unde esti tu nu sunt psihologi?

  • -410 Catalina Hetel // Feb 25, 2009 at 12:04 pm

    Alina, ai caracterizat bine relatia voastra. El a devenit centrul universului tau si este normal ca tu sa nu te poti concentra pe altceva. Opreste-te un pic si asupra ta. Indeparteaza-te un pic de relatie, figurat vorbind, gaseste-te pe tine insati. Daca devii dependenta de relatie vei ajunge sa il sufoci si sa il indeparteze. Gandeste-te ca si el este matur si are dreptul la libertate si la alegeri.

  • -411 Catalina Hetel // Feb 25, 2009 at 12:06 pm

    Razvan, vezi si raspunsul Alinei de mai sus, problema voastra este cam la fel. Nu iti centra viata doar pe aceasta relatie. Faptul ca va iubiti este superb, dar uneori trebuie sa fii constient ca si celalalt are nevoie de spatiu si are nevoie sa fie el insusi. Este mai bine sa ne concentram pe noi decat pe celalalt.

  • -412 Catalina Hetel // Feb 25, 2009 at 12:09 pm

    Gabytza,
    traiesti intr-o stare de stress, este normal sa si izbucnesti uneori. Parintii tai pare ca nu vor sa iti dea drumul din mana si sa accepte ca in afara familiei ai si o viata a ta. Lupta ta intre nevoia de a fi matura si pe picioarele tale, iubirea fata de ei dar si egoismul lor, provoaca scantei. Si persoana pe care te razbuni este normal, prietenul tau. Probabil ca ceea ce ar fi bine sa rezolvi ar fi relatia cu parintii tai, care ar fi bine sa iti accepte alegerile si deciziile.

  • -413 Catalina Hetel // Feb 25, 2009 at 12:11 pm

    Mada, problema parintilor tai este a lor si nu a ta. Nu ai cum sa o rezolvi tu, din pacate. Tu ar trebui sa te concentrezi pe viata ta si sa incerci sa ii accepti pe ei ca pe niste adulti care isi rezolva problemele asa cum stiu ei. Nu incerca sa tii cu unul sau cu celalalt, tu ii iubesti pe amandoi, nu trebuie sa faci o alegere. Cand se cearta, incearca sa pleci de acasa, sa te indepartezi, sa nu participi. Daca participi, nu ai cum sa le faci lor bine, dar cu siguranta iti vei face tie rau.

  • -414 Vitalie // Feb 25, 2009 at 2:58 pm

    Catalina Hetel , ba sunt…insa nu online :)

  • -415 razvan // Feb 25, 2009 at 4:07 pm

    am inteles ca toti avem nevoie de spatiu in relatii, inainte de aceasta intamplare nu o sufocam, avea libertate, nu incercam sa o controlez sau sa o domin, acum insa nu stiu ce sa fac in legatura cu ceea ce ni se intampla, sunt dezorientat. As vrea sa merg la un terapeut, insa momentan am cam ramas fara bani. Stiu sigur ca exista rezolvare, dar nu stiu sa aleg calea corecta. Sa o lasa libera? Sa nu o mai intreb? Sa nu ii mai caut mesajele? Sa nu o mai intreb atunci cand iasa in oras cu colegii de lucru daca a fost si el? Nu sunt obsedat, dar am simtit dependenta mea de relatie, care credeam ca nu exista. Ar trebui sa o las pe ea sa aleaga? Daca nu fac ceva, o pierd. Cred ca se va lasa atrasa prea tare de el. El e un barbat insurat de cativa ani , stie lipsurile unei femei prea bine, se simtea atrasa de ea, inca dinainte ca ea sa ii spuna ceea ce o doare referitor la relatia noastra, in acest fel a profitat de ea. Nu stiu ce sa fac. Stiu ca daca ma intalnesc cu el nu voi rezolva nimic. Ea nu imi va recunoaste nimic, niciodata, indiferent ce s-a intamplat intre ei. Sunt intr-o dilema, care stiu ca are rezolvare si simt ca sunt aproape. Imi trebuie doar “un sut in fund ” de la cineva care sa ma trezeasca. Nu am primit dragostea parintilor mei, nu am fost mangaiat, nu mi-au fost deschisi ochii in legatura cu realitatea societatii, am avut un soc cand am descoperit ce e viata si cum e lumea. Mereu am fost prea ocrotit, prea iubit, am invatat de la ai mei sa posed si asta am facut. Pana aici, stop, asta trebuie sa inceteze, insa cum ii demonstrez ca nu mai sunt sau cel putin ca nu mai vreau sa fiu asa , mereu ii caut in telefoane cand nu e prin preeajma, mereu ma gandesc cand iasa cu colegii ca e cu el si ca el ii face avansuri, ceea ce e foarte probabil sa fie adevarat. Sunt intr-un cerc vicios pe care nu pot sa il strapung si nu vreau sa las timpul sa se ocupe de asta, prin actiunile mele, prin ceea ce simt si prin ce pot sa ii arat , o voi aduce inapoi, insa ce anume din toate astea trebuie facut?

  • -416 diana // Feb 25, 2009 at 4:26 pm

    am si eu o plb…m-am indragostit de un baiat din sc mea…kre e cu 3 ani mai mare k mine…si are si pr…si la anu` pleaca din scoala…nu stiu ce sa fac..plang mereu…il vad mereu al scoala…dar cateodata si cu pretena lui…as vrea…sa imi dati un sfat..ce treebuie sa fac..

  • -417 razvan // Feb 25, 2009 at 5:57 pm

    tin sa mentionez ca e al treilea comentariu care il postez, ce vreau sa zic prin asta? ca nu de mult timp am avut nevoie sa imi raspund singur la intrebari.

    Vremuri grele m-au mai incercat si am suportat multe chinuri strasnice, toate astea ca in final sa realizez ca am tot ceea ce e nevoie in mine, m-am nascut din iubire si mi-am uitat puritatea, trebuie sa gasesc o cale sa o pot simti. Foarte frumoasa coincidenta, ma cheama razvan si am citit un raspuns care era pentru BOZGA RAZVAN, care era indrumat sa citeasca raspunsul pentru Alina, ceva mai sus in pagina. Am intrebat cu totul altceva, dar raspunsul era acelasi si e acelasi pentru multe relatii cu probleme ” Nu iti centra viata doar pe aceasta relatie. Faptul ca va iubiti este superb, dar uneori trebuie sa fii constient ca si celalalt are nevoie de spatiu si are nevoie sa fie el insusi. Este mai bine sa ne concentram pe noi decat pe celalalt.”
    Draga Catalina Hetel , mi-ai dat sutul in fund care ti-l cerusem in comentariu chiar fara sa imi mai raspunzi la el! Nu stiu cine esti, dar munca pe care o depui este intru totul de apreciat, iti multumesc pentru ceea ce faci, pur si simplu superb!

    Oameni buni, psihoterapeutii dau doar sprijin, doar ofera sfaturi , nu pot sa traiasca ei in locul vostru, descotorositi-va de societate, de principiile care nu va apartin! Ele au fost induse in mintea voastra de societate, de ce credeti ca nu ne iasa foarte multe din lucrurile care incercam sa le facem? Pentru ca mintea nu e in concordanta cu sufletul, cu ceea ce simtim.
    Inca odata, iti multumesc, Catalina Hemel!

  • -418 razvan // Feb 25, 2009 at 5:59 pm

    Hetel* , scuze de greseala.

  • -419 oana // Feb 25, 2009 at 6:48 pm

    buna
    In sfarsit am luat hotararea sa pun punc…a iesit groaznic …el sufera enorm si nu suport sa il vad ca sufera nu am putut si am incercat sa il alin .Stiu ca ma gresit…voi pleca curand in strainatate poate asa pot sa iau mai usor aceasta hotarare…persoana pe care am cunoscut-o imi e alaturi desi uneori parca nici el n tsie ce vrea …mareu ma cearta ca nu vreau sa imi fac viata mai buna…

  • -420 mada // Feb 26, 2009 at 7:25 am

    Buna ziu!Am 12 ani.Desi toata lume imi spune ca gandesc ca un adult si asa chiar si este intr-o situatie nu stiu ce sa fac.Mama si tatal meu nu se mai inteleg si se cearta tot timpul.Incer sa-i calmez
    spunandu-le glume,dar rareori reusesc.Ar fi mai bine sa divorteza.Ce pot sa fac ?Deoarece cand se cearta eu plang si ma simt distrusa.Cum sa le zic sa divorteze?

  • -421 Vitalie // Feb 26, 2009 at 1:53 pm

    Catalina Hetel , inca ceva.
    mai am o mica problema…
    Ca un adolescen obishnuit ies si eu cu o fata la o primblare…la o cafenea..etc.
    Si este destul ca sa imi placa cum vorbeste…cum se comporta…sa mai fie simpatika…si…vrei nu vrei ma indragostesk …si asta dupa doar o saptamina de…
    Kiteodata fac o alegere incorecta…si dupa asta…sufar….:(
    Imi dati un sfat..?de ce sunt asa…cum ma pot skimba?:(

  • -422 Alex Ionut // Feb 26, 2009 at 2:18 pm

    Buna ziua!
    Am o problema am 17 ani si de fiecare daca cand sunt pus sa citesc la scoala sau sunt ascultat ma balbai incep sa tremur si ma inrosesc…Mi se intampla asta inca din clasa a 5-a si nu stiu cum sa scap de aceasta problema.Va rog ajutatima daca se poate trimitetimi mail ! multumesc

  • -423 mada // Feb 26, 2009 at 9:37 pm

    Buna ziua!Am 12 ani si imi palce de un baiat de 13-14 ani.Am fost cu el la atletism.Vorbea cu mine,dar de cand el s-a lasat de atletism din septembrie nu mai vorbeste decat rareori pe net daca vorbim de manele,iar eu il intreb ce mai face etc..L-am intrepat mai demult daca ma cunoste si a zis cada.Se uita la mine cateodata.Nu cred ca stie ca il plac,dar iam aratat prin multe semne.La anul ma voi multa de la scoala la care este si el.Mai am un semestru ca sa il pot cuceri.2 colege de-ale mele ma ajuta.Ce pot sa fac?Cum sa fac sa-si dea seama?Sa-i spun ca il plac daca nu vorbeste cu mine?Dati-mi mai multe detalii in ceea ce priveste si va rog sa imi spuneti cum trebuie sa ma port.Va multumesc!

  • -424 mady // Feb 27, 2009 at 12:37 am

    Va rog mult spuneti-mi cum pot vorbi cu un psiholog online…multumesc anticipat!

  • -425 Catalina Hetel // Feb 27, 2009 at 3:07 pm

    Vitalie, esti om, traiesti, te intrebi, gandesti, iubesti, gresesti, te indragostesti, te miri, cazi, te ridici…..asta e viata….crezi ca la tine ar putea fi altfel? Cred ca iti pui prea multe intrebari. Pun si eu una…daca iubesti…ce strica relatia?

  • -426 Catalina Hetel // Feb 27, 2009 at 3:08 pm

    Oana, poate ca plecarea este un lucru bun, uneori timpul si spatiul ne ajuta sa ne indepartam si sa gandim mai limpede sau sa vedem realitatea cu alti ochi.

  • -427 Catalina Hetel // Feb 27, 2009 at 3:14 pm

    Razvan, iti multumesc pentru aprecieri. Ma bucur ca ai gasit un raspuns. Cred ca insasi problema e in tine si se va rezolva prin cautarile tale. Un cuplu inseamna doi oameni cu o isorie de viata diferita care pun impreuna O PARTE a vieti lor. Doar o parte. La o alta parte a partenerului, de multe ori nu avem acces. Ce simte, ce doreste, ce gandeste, cine este, de ce face, sunt lucruri pe care le aflam pe parcurs. Dar asa cum noi avem gandurile si pornirile noastre intime si resorturi nestiute de nimeni si cel de langa noi le are. Maturizarea inseamna sa aflam ca nu suntem centrul universului, ca putem fi inlocuiti fara sa ne pierdem, ca putem fi iubiti sau urati, doriti sau respinsi fara ca asta sa ne schimbe. Se spune ca abia atunci cand invatam sa traim singuri putem trai in cuplu.

  • -428 Catalina Hetel // Feb 27, 2009 at 3:16 pm

    Diana, nu stiu ce vrei sa faci? Vrei sa ii vorbesti? Crezi ca merita? Daca nu, lasa-l in mintea ta, poate ca realitatea te va dezamagi chiar.

  • -429 Vitalie // Feb 27, 2009 at 5:49 pm

    Catalina Hetel, multe…kiteodata eu sunt de vina…kiteodata nu eu…dar in fine…aproape mereu iese ceva rau din asta…sau ranesk eu pe cineva…sau ma raneste pe mine cineva…:(
    Si inka unda…in ultimul timp…multe probleme s-au adunat..
    Am cunoskut o fata… pe internet.Pe foto mai parea cum mai parea..putin simpatika…dar kind am vazut-o in realitate…kind am vazut felul ei de a se comporta, de a discuta, de a zimbi…sincer..am ramas shokat.
    Ea atit de tare sa legat de mine…nushtiu ce sa fac…sa-i zic direct ca nu vreau sa mai discut ceva cu tine..nu vreau…shtiu ca va suferi …este aproape ca un copil…
    Va rog…datimi un sfat…ce ma fac?:(

  • -430 Alyssia // Feb 27, 2009 at 10:20 pm

    Buna.Sunt o femeie casatorita cu doi copii (varsta 31 ani) si..nici nush de unde sa incep..sotul neincrezator in mine,eu,rutina de peste zi..ma doare sa fiu acuzata sau cel putin suspectata de lucruri pe care nu le`am facut si de 3 sapt. ma simt tot mai rau vomit tot ce mananc analizele`s praf (vitaminele) si am o stare de agitatie,neliniste totala,simt nevoia de liniste.nu ma gandesc decat ca am 2 copii pe care`i iubesc ca de altfel…..multumesc.

  • -431 alina // Mar 1, 2009 at 10:07 pm

    multumesc pentru raspuns…….dar relatia nostra se pare ca este pe sfarsite si se pare ca au mai aparut si alte probleme intre timp…a plecat in alta tara pt un curs d o saptamana si nu a vrut sa ma duc sa il conduc pana la aeroport.eu sunt din constanta si trebuie sa ia avionu de la otopeni si in plus cu o zi inainte sa plece a avut cica treaba dar din ce trebuia sa faca pe timpu zile nu a facut, lea rezolvat tocmai seara tarziu knd neam intalnit si pe zi knd lam sunat era prin oras cica sasi rezolve treburile si in plus iam gasit in telefon un nr necunoscut apelat d foarte multe ori si un mesaj trimis catre nr ala:”te pup si eu”. si iam cerut s imi lase si mie masina zilele astea kt e plecat din tara si a spus k mio las si knd lam sunat pe prietenul lui bun kre la dus l aeroport k sa iau masina mia spus k prietenu mia ia spus k masina ramane l el….deci c as putea s mai zic. e clar k vrea s scape incet incet d mine nu? sau am luato eu razna?

  • -432 alisa // Mar 2, 2009 at 9:09 am

    nici nush cum sa incep……
    am 21 ani,pe la 16 ani m-am indragostit nebuneste de un baiat,am inceput sa fac tot posibilul sa fiu cu el,am cerut nr de tel de la mama lui si asa am inceput sa vb din ce in ce mai des.Eu il sunam f des ,pe el n il deranja de vreme ce n zicea nimik de asta.Intr-o zi i-m sp ca il iubesc ,asa am inceput sa fim impreuna ca cuplu doar ca el traia si traieste in alta tara iar eu in romania.De vazut ne vedeam mai rar dar vb f mlt la telefon.Cand am aveam 19 ani mi-am inceput viata sexuala cu el.Tot timpul imi sp ca ma iubeste ,ma doreste f mlt si o relatie implica si sex nu numai mangaieri si sarutari.Odata mi-a zis kiar k dk nu fac dragoste cu el ma paraseste,asa ca am acceptat sa imi pierd virginitatea pt el.Cand ne-am intalnit l-m rugat sa o facem.Ma intrebat daca sigur vreau asta,si dp ce i-am zis ca da,am facut-o.
    I-am cerut asta 1.pentru ca a insistat foarte mult;
    2.pentruca simteam si eu nevoia sa o fac,dar preferam sa ma masturbez decat sa imi incep viata sexuala si sa astept pe cineva special cu care sa o fac.Adica asteptam s imi propuna el,nu eu.
    Chiar dk acum a terminat facultatea si poate sa vina s traiasca cu mine aici ,nu vrea,zice ca familia e pe primul plan si dupa :relatia noastra.
    Problema e ca de cand mi-am pierdut virginitatea simt nevoia sa fac dragoste,sex din ce in ce mai mlt si mai mult,am incercat sa ma abtin dar nu pot.Nevrand sa il insel,am inceput dn nou sa ma masturbez,mult mai mlt ca inainte.Nush cum sa fac,ce sa fac sa nu mai simt atat nevoie sa fac sex.Acum el ma parasit ,si ma sustin prietenii sa trec peste asta,da dorinta asta d a face sex innebuneste.cum raman singura,nu pot sa m abtin sa n ma masturbez catevaminute.Ce sa fac?
    va rog frumos sa ziceti ceva si desppre cazul meu,un sfat o parere…nush

  • -433 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 2:49 pm

    Simona, am mai scris despre aceasta tema. Parintii tai sunt doi adulti, nu ai ce sa faci pentru ei, nu ai cum sa ii schimbi. Concentreaza-te pe tine, pe ce vrei tu sa faci si invata sa ignori. Poate chiar sa pleci atunci cand ei se cearta. Nu deveni partasa la cearta lor. Lor nu le faci bine, iar tie iti faci rau.

  • -434 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 2:51 pm

    Elena, pastreaza ce este bun, “da inapoi” relatiei ce nu vrei sa pastrezi si mergi mai departe. Este normal sa te simti ranita, umilita, suparata, sa vrei sa te razbuni. Dar timpul asta iti poate fi ocupat de o noua relatie. Ia ce e bun si mergi mai departe. Faptul ca ai avut o experienta proasta n inseamna ca toate experientele tale vor fi la fel.

  • -435 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 2:55 pm

    Alexandra Diana, cu siguranta ca mama ta ar avea de suferit daca tu demonstrezi ca te bate atat de rau. Dar dincolo de asta, este mama ta si nu vei putea niciodata sa ti-o scoti din suflet. a fost si buna si rea. poate exista varianta discutiei nu a razboiului.

  • -436 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 2:56 pm

    Carmen, ai avut o experienta neplacuta, ia ce e bun, invata lectia si mergi mai departe. Poate nu a fost persoana potrivita pentru tine. Cauta mai departe, nu toti sunt la fel.

  • -437 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 2:59 pm

    Vitalie, si tu esti inca un copil daca crezi ca imaginea de pe net este cea reala. De asta au oamenii legaturi virtuale, acolo poti fi oricine. apoi, maturizarea inseamna asumarea consecintelor. Daca nu iti place, incearca elegant si fara sa o jignesti sa te indepartezi de ea. Faptul ca ea va suferi este problema ei, nu a ta. Tu poti doar sa nu amplifici suferinta si sa faci totul ca sa nu existe, dar nu ai cum sa traiesti in locul ei.

  • -438 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 3:00 pm

    Alyssia, cu ce pot sa te ajut? Care este intrebarea? Treci printr-o perioada proasta, tu trebuie sa iesi din asta. Eu iti pot fi alaturi, dar munca este tot a ta.

  • -439 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 3:02 pm

    Alina, comportamentul lui spune cu siguranta ca te vrea mai departe. Poate este o pauza in care iti cere sa schimbi sau sa faci ceva, poate este o despartire. Tu trebui sa afli.

  • -440 Catalina Hetel // Mar 2, 2009 at 3:04 pm

    Alisa, esti tanara, esti in forma, vrei o relatie adevarata. Genul de relatii “prin corespondenta” sunt destul de greu de dus. Poate este momentul sa gasesti pe cineva care sa fie langa tine.

  • -441 Vitalie // Mar 2, 2009 at 5:31 pm

    Catalina Hetel ,ok…pina mi-ati dat un raspuns…totul sa rezolvat deja si singur.
    hm…cum se zice…timpul rezolva totul singur :)
    oricum…mersi..:)
    P.S. Dar oricum…adolescenta mi se pare o virsta atit de complicata…atitea nu sunt intelese…atite intrebari…etc. Mai ales intr-o relatie…mai ales domnisoarele…de ce sa nu traiesti cu ziua de azi..sa pretuiesti ce ai acum…si sa nu te gindesti ce va fi miine, poimiine in relatia noastra.:(
    Posibil eu sunt altfel…poate eu vad lucrurile altfel, insa mereu ma strdadui sa gasesc ceva bun…sore deosebire de altii…
    :)

  • -442 mada // Mar 2, 2009 at 7:15 pm

    Buna ziua!Am 12 ani si imi palce de un baiat de 13-14 ani.Am fost cu el la atletism.Vorbea cu mine,dar de cand el s-a lasat de atletism din septembrie nu mai vorbeste decat rareori pe net daca vorbim de manele,iar eu il intreb ce mai face etc..L-am intrepat mai demult daca ma cunoste si a zis cada.Se uita la mine cateodata.Nu cred ca stie ca il plac,dar iam aratat prin multe semne.La anul ma voi multa de la scoala la care este si el.Mai am un semestru ca sa il pot cuceri.2 colege de-ale mele ma ajuta.Ce pot sa fac?Cum sa fac sa-si dea seama?Sa-i spun ca il plac daca nu vorbeste cu mine?Dati-mi mai multe detalii in ceea ce priveste si va rog sa imi spuneti cum trebuie sa ma port.Va multumesc!VA ROG SA IMI RAPUNDETI AM NEVOIE URGENT DE RASPUNS!

  • -443 alisa // Mar 2, 2009 at 8:41 pm

    si faptul ca n pot s m abtin si m masturbez dn ce in ce m mlt…cum as putea s o opresc..aceasta dorinta de a face dragoste ,sex…..?

  • -444 Ana // Mar 2, 2009 at 10:31 pm

    De 2 zile nu am mai mancat nimic, pur si simplu nu pot. Cauza acestui fapt se datoreaza suferintei cumplite pe care o simt ca imi pierd sotul. In ultimele luni am devenit foarte geloasa si posesiva, lucru care l-a facut pe sotul meu sa imi ceara sa ne despartim. Imi doresc mult sa ii arat ca ma pot schimba si ca putem impreuna repara relatia dintre noi doi. Credeti ca se mai poate reaprinde focul in astfel de situatii? Nu vreau sa ma imbolnavesc, insa pur si simplu nu pot manca … ma framanta doar gandul “cum l-as putea readuce inapoi”

    Multumesc

  • -445 diana // Mar 3, 2009 at 5:02 pm

    dar chiar nu stiu ce sa fac…ce sa ii zik…si are si pr..nu pot sa il scot din minte..knd ma gandesc la el..mereu imi vine sa plang..:(

  • -446 mirela // Mar 3, 2009 at 6:22 pm

    ma bucur ca am gasit site-ul acesta dar as vrea sa vb. cu dv. prin mail dar nu stuu cum.Puteti sa-mi spune-ti ce sa fac?

  • -447 anca // Mar 3, 2009 at 10:57 pm

    am si eu o problema .am avut o relatie cu un baiat care ma dezaamagit si de atunci nu ami am incredere intr-un baiat .mie frik parac sa ma indragostesc ..cum voi putea trece peste asta?

  • -448 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:51 pm

    Vitalie, imi pari tot timpul in ofensiva.

  • -449 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:53 pm

    Mada, haar nu am, fa ce simti tu, eu nu il cunosc nici pe el nici pe tine. Dar nu cred ca exista o strategie. Daca tu crezi ca merita, arata-i car ca il placi. Mai departe tine de timp si de el. Daca te refuza, nu stie ce pierde, daca te accepta…

  • -450 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:53 pm

    Alisa, gaseste-ti un partener real si canalizeaza-ti energia spre un scop, gaseste ceva de facut.

  • -451 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:54 pm

    Ana, poate ca tu ai nevoie de o schimbare. Tu spuica vrei sa te schimbi, dar ce faci concret? si ce inseamna schimbare? In ce sens te vei schimba?

  • -452 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:55 pm

    Diana, gaseste-ti alt scop, cu siguranta poti face multe lucruri constructive. Incearca.

  • -453 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:56 pm

    Mirela, catalinahetel@yahoo.com

  • -454 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 2:57 pm

    Anca, nu sunt oracol, poate cu incredere in tine si intelegand ce s-a intamplat, schimband ce a fost din vina ta si iertand ce a fost din vina lui.

  • -455 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 3:00 pm

    Diana, un vis se analizeaza intr-un context. Ca sa iti dau un raspuns ar trebui sa stam de vorba mai mult si sa aflu mai multe despre tine si despre viata ta. Ce relatie eai cu bunicul tau? Esti o fire materna? Iti place sa ai grija de oameni? se pare ca intre ingrijire si sex este o relatie, adica te atrag “ranitii”. Acest baiat are ceva din “alesul” tau, adica este un portret de baiat care iti lace. Ar trebui sa ne cunoastem ca sa iti pot spune mai multe.

  • -456 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 3:04 pm

    Alexandra, esti intr-un cerc vicios, tu te enervezi si iriti fetita sau fetita este nervoasa si te enervezi si tu. Accepta ca si ea are supararile ei, independente de tine, dar cu siguranta ca iti coiaza si comportamentul. De la varsta de 3 ani, tatal este cel care ar trebui sa preia fraiele educatiei copilului. Asa ca iti recomand, sa il lasi pe el sa se ocupe de asta. atunci cand fetita face crze, tu sa te retragi, sa o ignori si sa il lasi pe tata sa rezolva problema. tu asuma-ti rolul de mama iubitoare ca haneste si alina si lasa-l pe tata sa impuna legea. de obicei, isteriile copilului trebuiesc ignorate si stopate. Nu intrati impreuna in isterie pentru ca te va provoca mereu.

  • -457 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 3:06 pm

    Stratos, te pot ajuta, dar din pacate on line pot sa iti dau doar scurte recomandari. Ca sa ai rezultate ar trebui sa urmezi o terapie. De unde vine frica de a vorbi? De ce simti ca nu esti ok decat daca faci oamenilor pe plac? De ce nu poti spune nu? De ce nu poti fi rau uneori? Astea sunt intrebarile tale. Ce raspunsuri ai

  • -458 Catalina Hetel // Mar 4, 2009 at 3:11 pm

    Lorena, daca il vrei pe acel baiat, de ce nu esti cu el? Oare el este cel real sau este plamadit mult din visele si dorintele tale? Daca vrei sa fii fericita, tine doar de tine. Viitorul tau este tot in mainile tale. poti fi o femeie puternica, care sa reusesca n viata si sa aiba ce si pe cine isi doreste sau poti sa stai si sa suferi. Este alegerea ta.

  • -459 Marian C. // Mar 4, 2009 at 3:50 pm

    Buna ziua!
    Am o problema cu un baiat mai smecher ca mine care este clasa 12 si eu sunt cu 2 ani mai mic.
    Suntem mai multi de la mine din sat care facem naveta pana la liceu si este si acest baiat.
    Nu pot scapa de el tot face misto de mine si nu ma lasa in pace.Cum pot scapa de el??Ca deja m-am gandit sa-mi iau si viata ca ma terorizeaza toata ziua.

  • -460 SIMONA // Mar 4, 2009 at 4:35 pm

    Buna, ma numesc Simona si am 26 de ani, va scriu deoarece sunt foarte confuza in privinta partenerului, incerc sa va scriu pe scurt povestea mea poate ma puteti ajuta sa scap de miile de intrebari pe care mi le pun insami zi de zi. acum 4 ani un amic mi-a facut cunostinta cu un prieten de-al lui, imaginea pers. respective mi-a ramas intiparita in minte multa vreme din acel moment, ba chiar ii furasem amicului meu o poza cu baiatul acela. Timp de 4 ai nu am mai stiut nimik de El, dupa care in 29.12.2007 sunt invitata in vizita la amicul meu care locuia cu iubita lui, acolo era invitat si baiatul cu care facusem cunostinta in urma cu 4 ani, cand il vazusem am avut emotii si am inceput sa tremur de bucurie. Din acea seara am tinut legatura si sa legat o relatie care exista si in prezent. dupa un an si 2 luni impreuna ma intreb mereu daca acest baiat tine la mine, pt ca eu am ajuns sa tin enorm la el, si il am in gand 24 din 24. Suntem amandoi in zodia sagetator dar avem pareri diferite in mai multe privinte. la inceput ne-a fost frica la amandoi sa legam o relatie serioasa, ambii avand in trecut o relatie de pe urma careia am avut de suferit, lucru care ne afecteaza pe noi acum. Eu sunt mai deschisa si vorbesc mai mult despre noi si de ceea ce simt pt el, el aproape delok. Nu stiu ce sa mai cred, in momentul in care suntem impreuna fata in fata e foarte dragastos, si imi arata ca insemn ceva pt el, iar cand vb la tel este foarte rece. nu ii place sa fie stresat, sa il sun prea des sau sa iasa prea des in oras si sa fie insotit de mine. Dar daca nu il sun se supara si spune ca nu ma intereseaza persoana lui, daca ies singura in oras, la cumparaturi se supara, daca vorbesc un alta persoana de sex masculin indiferent cine ar fi este foarte gelos, nu am voie sa am amici baieti sau sa am in telefon numere de baieti indiferent cine ar fi ei, iar el in schimb poate sa vorbeasca cu cine doreste. In prezent ne vedem doar in weekend, aprox. de 2-3 luni, de vineri pana duminika stau la el acasa, zile in care parca e alt om, la modul pozitiv. cam asta ar fi…da-ti va rog un sfat sa ma pot lamuri si eu…ce pot face?

  • -461 SIMONA // Mar 4, 2009 at 5:16 pm

    Nu stiu daca am fost foarte cooerenta in ce am scris, dar am foarte mari emotii cand vb. despre el, mai rau decat la inceput….ar fi multe de spus, dar am incercat sa ma limitez sa nu fie numai povestea mea pe toata pagina :) ….

  • -462 mada // Mar 4, 2009 at 6:50 pm

    Buna ziua!Scuzati-ma ca va deranjer iarasi…stiti ca nu ma baga in seama…azi o colega a facut rost de nr lui de telefon…ele toate imi zici ca il sunt dar nush….daca il sunt cu nr ascuns ce sa-i zic….imi este foarte rusine dar vreeau sa fiu cu el………..=((

  • -463 niko // Mar 5, 2009 at 12:46 am

    Buna!!!am si eu o mare problema… am o relatie de 2 ani de zile si sunt f geloasa si f posesiva!la inceput totul a fost bine pt ca el imi facea toate poftele insa acum imi spune ca s-a saturat sa-l tot tin eu din scurt si ca mai are nevoie din cand in cand sa iese cu prietenii.uneori se mai duce fara sa ma anunte insa peste ceva timp imi spune pt ca se simte vinovat.cred ca am intrat intr-o stare de depresie pt ca plang mai tot timpul, sunt trista mereu, si m-am inchis in mine, nu prea mai vb cu nimeni.nu suport sa se uite la o fata, sa nu mai zic de vorbit!din aceasta cauza ne certam mai tot timpul si nu mai suport.mi-as dori enorm sa scap de cosmarul pe care il am in fiecare zi, care efectiv m-a distrus!!!va rog, ajuta-ti-ma!multumesc anticipat

  • -464 gabi // Mar 5, 2009 at 10:18 am

    Buna ziua..am si eu o problema,Prietenul meu a auzit minciuni despre mine si nu vrea sami zica de la cine si eu stiu sigr k sunt minciuni.iam zis k dak numi zice cine a fost inseamna k il protejeaza p mincinosu in loc sami demonstreze k are incredere mai multa in mine si sunt cea mai importanta pt el..din cauza k nu mai vreau s fiu cu el pn numi demonstreaza asta,si ma ranit de multe ori prin faptul k imi vorbea k si cum lar fi crezut,el crede aceste lucruri,si se motiveaza k de aceea pt ca eu m comport ca atare..da mi se pare normal din moment ce eu nam zis asa ceva ce a auzit el,si vad k pt el e mai important sal protejeze p persoana aia decat s fim noi impreuna si sa vad k sunt intradevar pe1 loc in viata lui.Va rog sami dati o parere poate asa mias da seama k reactia mea nu este normala sau din contra cred k oricine asa ar face daca ar vedea k persoana iubita demonstreaza k nu prietena este pe 1 loc si nu in mine are incredere,il protejeaza p unul care ne vrea raul sau una nu stiu…va rog sami dati un raspuns

  • -465 stefania // Mar 5, 2009 at 1:36 pm

    Buna ziua!
    Problema mea este urmatoarea:
    am o fetita de 7 ani care de aprox. o luna spune ca aude o voce de femeia in cap care-i spune ca o omoara. De atunci, nu mai vrea sa mearga la gradinita, s-a izolat de toata lumea si cand plec eu la serviciu plange in disperare. Nu vrea sa mai stea cu nimeni, decat cu mine.
    Trebuie sa mentionez si faptul ca sunt divortata, fetita sta cu mine si cu bunicii.Tatal ei vine la ea in permanenta, sau cand are el timp
    Pe mine ma depaseste ceea ce se intampla pentru ca dintr-un copil cu activitati (dansuri, karate, gradinita) a ajuns sa stea izolata de lume si sa planga tot timpul
    Multumesc!

  • -466 Vitalie // Mar 5, 2009 at 2:18 pm

    Catalina Hetel ,ok…dar din totate raspunsurile pe care mi le-ati dat nu am inteles nimic concret.:(
    Spunti-mi va rog ceva concret: ce nu fac cum trebuie…unde gresesk…etc?

  • -467 Andrei // Mar 5, 2009 at 2:30 pm

    Buna ziua Catalina! De ceva timp, nu ma mai inteleg deloc cu prietena mea. Defapt, niciodata nu a fost prea bine. Tot timpul a fost o realtie tensionata. Mai nou insa, totul e la pamant. Problema ca are anumite reactii si comportamente stupide si cand i le spun nu-si asuma responsabilitatea, arucand vina pe mine. Orice se intampla si i spun, imi intoarce totul. Nu e responsabila deloc de faptele si vorbele ei. Ce e de facut? Cum ar trebui sa ma comport cu ea?

    Multumesc!

  • -468 diana // Mar 5, 2009 at 5:20 pm

    ok Catalina …dami id tau de mess…si o sa vb mai multe…:)

  • -469 Catalina Hetel // Mar 5, 2009 at 10:39 pm

    Draga Marian, sa iti iei zilele ca ai intalnit un prost? Dragul meu, lumea de plina de bune si rele, de destepti si de prosti, de buni si nebuni, de oameni care ne iubesc si de oameni care ne urasc. Daca fiecare si-ar lua zilele la cate un obstacol, cati oameni ar ramane pe pamant? Trateaza-l asa cum merita, in viata vei mai intalni situatii grele, vei ceda de fiecare data?

  • -470 oana // Mar 6, 2009 at 12:34 am

    buna..nu am apelat niciodata la un psiholog online..dar ma tem k nu mai pot indura..am o relatie de 1 an si 3 luni..la inceput,amandoi eram in acelasi oras,acum s-a mutat si [astram ;egatura,cahiar dak ne vedem mult mai rar..am inceput sa ne certam din ce in ce mai des..si sa ma sune din ce in ce mai rar..imi tot spune k s-a saturat d mine si de relatie..dar apoi ma suna si imi spune k ii pare rau..nu stiu cum sa procedez..cum sa reactionez..ma jigneste la telefon si face in asa fel incat sa par eu vinovata pt tot.cum sa sa-i arat ca vreau sa ma respecte asa cum il respect si eu?cum sa fac sa readuc misterul si armonia de alta data??..multumesc anticipat

  • -471 gabi // Mar 6, 2009 at 8:39 am

    mie dc numi raspunde nimeni

  • -472 Catalina Hetel // Mar 6, 2009 at 12:50 pm

    Simona, relatiile intre doi oameni presupun i lucruri mai complicate. Poate ca el este genul de persoana careia ii place sa fie libera, fara obligatii. Asta est el, nu prea ai ce face. ia partile bune, acomodeaza-te cu cele mai putin bune, invata sa ceri dar si sa accepti un refuz. Nu stiu ce sa spun, pare ca tu nu esti foarte linistita in aceasta relatie.

  • -473 Catalina Hetel // Mar 6, 2009 at 12:51 pm

    Mada, da-i un mesaj si invita-l undeva. Totul este sa ai un scop, daca il suni ce ii spui?

  • -474 Catalina Hetel // Mar 6, 2009 at 12:52 pm

    Nico, baiatul pare ca te iubeste, totusitu nu esti multumita. Se pare ca iti place sa suferi pentru ca orice s-ar intampla tu suferi. Este alegerea ta, dar te simti bine asa?

  • -475 Catalina Hetel // Mar 6, 2009 at 12:54 pm

    Gabi, sincer nu am inteles mare lucru. Prietenul tau pare un om onest, daca a auzit ceva nu spune imediat de la cine. Pe de alta parte, increderea se castiga si se construieste in timp. Daca el vrea sa fie cu tine, ce iti pasa ce a auzit si de la cine. Vorbe sunt multe.

  • -476 Oana // Mar 6, 2009 at 4:21 pm

    Buna ziua! as avea mare nevoie de ajutor, si daca cineva ma poate ajuta cu un sfat, i-as fi recunoscator! am 17 ani si marea mea problema este ca sunt o persoana foarte dificila, sensibila, si foarte, foarte timida, mai mult chiar, nu de mult timp mi-am dat seama ca mi-e frica de oameni, mai ales necunoscuti, si imi este foarte greu sa port un dialog cu cineva pe care nu il cunosc de mult timp. De mica am fost asa, dar parca cu trecerea anilor aceasta problema s-a agravat, si am ajuns sa stau toata ziua in casa, si nu ies din casa decat ca sa ma duc la scoala si sa vin inapoi; nu ies mai deloc in oras, prieteni am putini si nu vorbesc cu ei decat pe mess.
    Adevarul este ca am avut foarte multe ocazii sa scap de aceasta frica de oameni, dar niciodata nu am reusit, pentru ca de fiecare data cand cunosc o persoana noua mi-e frica de ce ar putea ea sa gandeasca despre mine. cand sunt la scoala mai tot timpul cred ca cineva rade de mine sau ma critica pe la spate…faza e ca nimeni niciodata nu mi-a spus in fata ceva rau, sau m-a criticat direct, in afara de parinti…dar nu pot scapa de gandul acesta ca oamenii gandesc rau despre mine, si imi petrec mai mult timp gandindu-ma la ce ar putea sa spuna altii, decat la popria mea persoana sau la ce as putea face.
    O alta priblema este scoala. La scoala ma descurc destul de bine (nu ma laud dar tot timpul am avut note mari: 8,9,10…), sau cel putin ma descurcam pana in toamna anului trecut, cand impreuna cu familia, m-am mutat in strainatate. Aici nu mai pot invata la fel de bine, si nu e din cauza ca ar fi greu, dar parca departarea de toti cei pe care ii cunosteam ma face sa fiu indiferenta si parca nu mai am nicio motivatie sa invat bine.
    Pe plan afectiv stau si aici prost: acum 2 ani am cunoscut un baiat si de atunci ma gandesc intr-una la el. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la el. am ajuns sa il invinovatesc pe el pentru ca scoala nu mai merge bine, zicand ca doar la el ma gandesc si nu ma pot concentra asupra lectiilor, dar stiu ca nu e asa. Nu am avut niciodata ocazia sa vorbesc cu el si ma tem despre ce al putea crede despre mine…sincer gandul acesta ma omoara in fiecare zi….
    daca cineva ma poate ajuta cu un sfat la problemele mele…

  • -477 mada // Mar 6, 2009 at 6:51 pm

    Buna ziua!Ieri a aflat toata cls ca imi place de X cand nu eram la scoala.O colega pe care nu o suport mi-a zis ca un coleg i-a spus lui X ca il plac.Si el a zis sa imi spuna ca are prietena si ca nu il intrereseaza.Nu stiu ce sa cred pentru ca treenuia sa imi zica asta colegul meu nu colega mea. 4 colege ma ajuta dar ele zic ca e mai bine sa vb cu el.Iar eu le spun ca nu are rost pt ca el nu mai vb cu mn,dar inoctombrie-noiembrie a zis ca ma mai cunoaste.La anul e posibil sa ma mut la alta scl si vreau sa rezolv asta pana la terminarea anului .Ce pot sa fac?Sa cred ce a zis nesuferita de colega a mea?Daca ii spun cum sa-i spun?Ce sa-i zic?Cand sa-i spun dac nu ma baga in seama?Sa ma bag cu el in seama adica sa il salut luni la scl?

  • -478 Catalina Hetel // Mar 6, 2009 at 11:18 pm

    Mada, dar acolo este o industrie intreaga. Cred ca el stie deja asta. Prea stiu multi ca sa nu stie si el. Eu cred ca ai facut cam multa valva si ca el isi va une ambitia sa te refuze, asa ca sa isi demonstreze ca este seful. poti sa il abordezi orcand, dar repet, sa ai un scop, invita-l la o petrecere, undeva, ca doar nu o sa il intrebi cat este ceasul. afla ce pasiuni are, ce isi doreste, poate aveti pasiuni comune, poate puteti face ceva in comun. altfel cum sa intri in vorba?

  • -479 anonim // Mar 7, 2009 at 8:54 am

    buna, tot eu sunt si revin cu o problema asemanatoare… mai nou o fata de la mine din clasa imi da o atentie speciala, pot zice pt ca aproape de fiecare data cand intra in clasa ma saluta special pe mn (adica ii saluta pe ceilalti, iar la mine zice ‘ceau vali’).. dc?.. nu cred k ma place, pt k nu sunt genul ei, si nici mie nu imi place de ea… mai degraba imi place de alta fata de la mn din clasa (adica ea m-a placut la inceput, dar acum sa inversat situatia, de fapt nu pot spune ca sunt mort dupa ea, ci mai degraba k o simpatizez mai mult, de fapt cred k o simpatizez pt ca ne asemanam oarecum, adica eu sunt cel mai mic din clasa si ea e a doua dupa mn).. in fine.. am visat-o intr-o noapte k am sarutat-o pe fata respectiva, dar ea radea de mn… dar repet nu-mi place de ea… nu e genul meu…

    PS. nush de ce mi se pare k sunt placut de fete, dar eu nu prea le dau atentie, fie k numi plac , fie k sunt timid.. de ex. chiar in iarna mi sa intamplat, o fata sa dat la mn.. si pot spune k am flirtat cu ea.. dar.. fara sa-mi dau seama.. pt ca eu nu vroiam sa fiu cu ea si practic am lasat-o cu ochii in soare, dar totusi inca mai vorbim (adica ne salutam)

  • -480 Anonim // Mar 7, 2009 at 10:36 am

    Buna ziua doamna Hetel, am 15 ani si cred ca am o problema.Dimineata, daca ma trezesc binedispusa stiu ca seara voi fi trista sau invers.Cateodata ma trezesc plangand fara motiv.Am citit undeva ca acestea sunt simptome ale psihozei maniaco-depresive, pentru ca sunt si timida si linistita, si aceasta boala se manifesta la indivizi de genul acesta.Sunt asa de aproximativ 1 an si cred ca ar putea fi si din cauza adolescentei, va rog sa ma ajutati.

  • -481 Ioana Alexandra // Mar 8, 2009 at 2:27 am

    Buna ziua!Am si eu o problema peste care nu pot sa trec…Am 15 ani iar prietenul meu are 16 ani si am fost timp de 3 ani si jumatate cu acest baiat.Stam in orase diferite deoarece parintii lui s-au despartit,el ramanand la tatal lui si ne vedeam doar vara sau in vacante…in schimb vorbeam la telefon ore intregi…de la un timp se schimbase nu mai imi dadea atentia pe care o avem inainte de la el…dupa putin timp mi-a zis ca este cu o fata de 19 ani si ca intre noi nu mai e nimic…Am plans zile la rand si nu mai imi reveneam…pana la urma ne-am impacat.El are un frate care sta pe scara cu mine si e cu un am mai mic decat mine.Ma inteleg destul de bine cu el dar nu e nimik mai mult decat un amic.Cand mergeam seara in oras la un suc il chemam si pe el si pe prietenele mele…El intr-o dupamiaza l-a sunat pe prietenul meu si i-a zis ca sa ma lase in pace,ca o sa vada el ca nu il mai iubesc si ca in acea seara o sa se culce cu mine.Eu nu am stiut ce au vorbit ei doi si seara am vorbit cu prietenele mele sa iesim si mama a zis sa il chem si pe el…L-am chemat am stat la un suc si cand sa venim acasa l-am sunat pe prietenul meu…Avea o voce trista si mi-a zis daca pot sa il dau pe fratele lui la telefon..Eu am crezut ca na sunt frati si poate vrea sa ii zica ceva si il dau…Dupa ce termina de vorbit iau telefonu la care im zice „sa iti zica fratimiu de ce inchid telefonu acum”.Si a inchis la care eu am inceput sa plang mi s-au umflat ochii si am dormit la prietena mea.Dimineata am iesit cu prietena la care am dormit prin parc sa il sun pe prietenul meu.Zis si facut..imi raspunde la telefon si imi zice „noi doi nu mai avem ce discuta dupa tot ce ai facut ramai cu fratimiu si gata dar macar puteai sa imi zici de la inceput” eu am amutit si am inceput sa plang iar prietena mea mi-a luat telefonul din mana si i-a spus tot (ca nu am facut nimik si ca eu plang se aseara ca eu defapt nici nu stiu ce se intampla,etc.)Dupa ce a aflat adevaru mi-a spus ca nu o sa mai creada in gura nimanui si c ma iubeste.Dupa acea zi am vorbit ce am vorbt si din ce in ce se departa de mine pana nu mai raspundea la nimic.A aparut la avatarul lui o poza cu el si cu o fata sarutandu-se..nu i-am zis nimic am suferit enorm…in urma cu cateva zile a zis ca am ceva de ascuns si mi-a dat ignore de pe messenger.Cand ma culc adorm cu el in gand iar cand ma trezesc parca l-as avea in fata ochilor.Ce sa fac?Il libesc enorm si as face orice sa il am aproape.Va multumesc si astept raspunsul dvs.

  • -482 niko // Mar 8, 2009 at 7:37 pm

    nu, nu ma simt deloc bine asa, dar nu stiu ce as putea sa fac.il iubesc f mult si nu vreau sa il pierd, mai ales ca el e primul baiat din viata mea.cum sa scap de obsesiile astea tampite k mi s-a luat???????

  • -483 Gabriel // Mar 8, 2009 at 9:50 pm

    Buna, am si eu o nelamurire poate mi se pare mie sau poate k sunt putin cam paranoia,dar sunt cu cineva de 4 luni si pot sa zic k vorbeam in primele 3 luni aproape mereu. Dar in ultima vreme s-a cam schimbat.Eu am intrebat-o si mi-a raspuns ca mi se pare… Numai e ca la inceput… Uneori cica ma cicaleste dar, pot sa zic k exagereaza putin.. nu stiu ce sa mai cred!Se cam enerveaza repede… inainte nu era asa.. Poate ca,cauta motiv de cearta sa scape de mine?Stiu ca ma iubeste, dar poate ca s-a plictisit de mine si nu stie cum sa imi zica fara sa sufar..Astept un raspuns,multumesc.

  • -484 mariana_exc // Mar 9, 2009 at 7:28 am

    Buna!
    Fratele meu are in ultimul timp accese de furie neobisnuite : sparge obiecte din casa sau personale si imi este teama sa nu inceapa sa-si loveasca sotia care este insarcinata. Nu am avut vreodata asemenea probleme in familie si cred ca motivul este situatia tot mai ciudata de la serviciu. Spre exemplu, el fiind o persoana care se implica 100% in ceea ce face, a constatat de curand ca la un moment dat nimeni nu mai face diferenta intre un angajat bun si unul mai putin bun, nimeni nu isi mai aduce aminte munca depusa in 4 ani, etc. Astfel, am senzatia ca se simte folosit si aruncat si in plus castiga mai putin de jumatate din salariul obisnuit. Este posibil sa isi simta amenintata pozitia de cap al familiei din acest motiv si cumulat cu grija ca asteapta un copil sa creada ca in acest mod isi dovedeste “barbatia”? Nu stiu cum sa procedez, as vrea sa-l ajut pentru ca nu este comportamentul lui obisnuit si chiar mi-e frica sa nu devina mai rau.
    Multumesc.

  • -485 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:03 am

    Aurica, gaseste-ti partile bune si gandeste-te la ele mai mult decat la cele rele.

  • -486 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:06 am

    Cristina, am mai spus pe acest site. casatoria si viitorul alaturi de barbat implica mult mai mult decat atractie fizica si rietenie. este acest barbat capabil sa stea langa tine si sa te intretina pe tine si pe copiii vostri? casatoria implica multe responsabilitati si o viata impreuna inseamna si momente bune dar si obstacole. Pe de alta parte, tu te vezi langa el peste 10 ani? esti sigura ca nu vei dori altceva? Oricum, faptul ca tu simti ca el nu se gandeste la tine, poate ca ceri tu prea mult, cine stie?

  • -487 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:14 am

    Oana, cred ca cel mai bine ar fi sa ceri o intalnire fata in fata cu un psiholog, pentru ca problemele tale par mai complexe si nu cred ca te poate cineva ajuta “cu un simplu sfat”. Cred ca ai nevoie sa te cunosti mai bine, sa iti gasesti partile bune, care iti plac, sa afli de ce ti-e teama de oameni si de ce ti-e teama de tine insati in fata oamenilor.

  • -488 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:15 am

    Anonim 479, nu inteleg ce te doare de fapt, ce te deranjeaza, ca te plac fetele sau ca tu nu stii ce sa faci cu asta?

  • -489 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:18 am

    Anonim 480, un diagnostic este mult mai complex, iti spun sgur ca daca citesti un dictionar medical o sa afli ca te dor toate si ca suferi de toate bolile. Important este sa stii ca in cele mai multe cazuti, starile noastre au o cauza, dar noi putem sa alegem cum sa ne simtim. Exista un proverb romanesc cam prost din partea mea, ca daca razi dimineata, o sa plangi seara. Eu una nu cred in asta, dar daca iti ghidezi viata dupa asta, atunci risti ca la tine sa se indeplineasca proverbul. Asa ca sa stii ca poti rade si dimineata si seara, tine doar de tine, nu este deloc obligatoriu sa plangi.

  • -490 Catalina Hetel // Mar 10, 2009 at 11:23 am

    Mariana_exc, fratele tau traieste in acest moment o realitate careia nu stie cum sa ii faca fata. Problemele de la serviciu si rolul de tata poate ca sunt prea mult pentru el. Totusi, asta nu justifica violenta. Eu iti recomand ca el sa stea de vorba cu un terapeut pentru ca problemele lui se pot agrava. Terapeutul il va ajuta sa se inteleaga, sa isi inteleaga neputinta si agresivitatea care deriva din ea si sa gaseasca solutii mai bune de rezolvare a problemelor.

  • -491 mada // Mar 10, 2009 at 3:07 pm

    Buna!Am fost invitata la un concurs de tenis la Chisinau si dupa ceva timp am accepat,deoarece profesorul il cunoaste pe tatal meu.Voi mai merge cu 3 fete dintre care una este colega mea care ia spus baiatului acela de mn(daca mai stiti).Cu cealalta,ea nu ma suporta,ma facea dezbinata,iar eu o lasam sa vorbeasca singura.Acuma nu s-a mai luat de mine.A 3 fata ….ma inteleg foarte bine cu ea,suntem prietene apropiate,dar nustiu.Odata eram cu colega mea si ea era cu o fata si colega mea a zis ceva de ea si ea s-a uitat la mn.La scoala am vrobit cu ea si nu mi-a zis nimic.Ce sa fac cu celelelte.Eu m-as impaca cu ele dar nu vreau sa fac tot eu primul pas.Daca se mai iau de mine ce sa fac?VA ROG RASPUNETI REPEDE !Scuzati-ma de deranj:D:)

  • -492 anonim // Mar 10, 2009 at 3:16 pm

    nu, nu ma deranjeaza k ma plac (doamne fereste, doar nu’s gay:)) ).. dar nu cred ca ma place.. adica nici eu nu stiu ce sa cred.. dar problema e urmatoarea: de ce tot timpul cand o fata imi da putin mai multa atentie o si visez noaptea?

  • -493 sorin // Mar 10, 2009 at 4:33 pm

    am si eu o problema am o iubita suntem in preuna de 10 luni ea se tot gandeste la fostul iubit zice ca nu poate sal uite am intrevbato daca a facut sex cu el a spun ca asa ceva na facut pana acum cand are momentele ei imi vorbeste frumos dar mai mult ne certam din cauza lu ala noi ne vedem mai rar cate odata la o luna e distanta cam mare dintre noi nush ce sa fac casa ma iubeasca ajutatima iam facut toate poftele
    nush ce sa mai fac ajutatima

  • -494 mada // Mar 10, 2009 at 5:57 pm

    Buna!Am primit un telefon. era o colega care zicea e in fata lui X si ca nsuh ce a vb.am inchis ca nui puteam vb. shi dupaia am sunat…o alta colega mia zis ca …….nu putea sa taca in fata lui X,dar ca X nu a aflat nimic….shi acuma nici una nu mai raspunde shi miau mai zis ca iau cerut nr de tel.shi cand mam dus la bunikmamea ca au zis ca is in parcul de la bunikamea ..(la bunamea trebuia sa ma duk)era doar X cu pretenii ,…ele nu mai erau.ce sa ma fac?

  • -495 mada // Mar 10, 2009 at 6:01 pm

    Si mai am o problema……Colegele mele tot fac mistoa adica cata pin clasa litera cu care incepe numele lui X.Eu ii tot ziceam ca o sa spun odata de cine le place ca la mine oricum stie toata clasa,dar ele nu mau crezut.acuma dupa ce sa intamplat azi nush ce sa fac.Sa mai vb cu ele ?Daca nu mai vorbesc imi este frica ca ii mai spune odata lui X desi toata lume zice ca X a aflat si nu am cu ce colega sa mer la scolaa numai cu cele din celelalte clase.Va rog sa ma ajutati!

  • -496 niko // Mar 10, 2009 at 6:45 pm

    va rog frumos sa-mi raspundeti si mie!

  • -497 Gabriel // Mar 10, 2009 at 6:53 pm

    un raspuns si mie va rog? :(

  • -498 bianca // Mar 10, 2009 at 8:17 pm

    Buna!
    am si eu o problema ..
    fiind perioada adolescentei ,ca toate fetele am…sau cel putin am avut un prieten..
    mai ciudat era faptul ca el este cu 2 ani mai mic decat mine.. tuturor li se parea ceva ciudat..mie insa nu..tineam… si tin fff mult la el :(
    am fost impreuna un an… chiar mai mult de un an.. cu certuri , despartiri si impacari..dar sentimentele au ramas la fel. stiu ca si el tine la mine.. mi’am dat seama desi incearca sa ascunda asta nu stiu din ce motiv..
    ne’am impacat.. crezand ca s’a mai maturizat…dar am avut surpriza sa’mi dau seama ca este mai imatur ca niciodata.. m’am despartit de el… de o saptamana…si ma simt…foarte rau…ma simt singura … ma simteam rau cu el dar mult mai rau fara el… acum nu stiu ce sa fac… eu il ignor complet,si imi da de inteles ca nu’i pasa.. tot ce vreau e sa’l uit ,sa’mi gasesc pe altcineva dar nu pot….
    astept un sfat… multumesc

  • -499 LILANE // Mar 11, 2009 at 12:35 pm

    Sunt o mama singura, indurerata care
    si-a pierdut unicul fiu de numai 25 de ani intr-un mod misterios pe malul Lacului Tei in anul 2oo3
    si care ar dori sa cunoasca si alti parinti indurerati pentru a vedea cum au putut trece ei peste aceasta mare trauma.
    Eu pe zi ce trece ma simt tot mai rau

  • -500 antonella // Mar 12, 2009 at 6:19 pm

    Buna ziua…am si eu o problma…imi place de un baiat din scoala mea…se uita frumos la mine si imi zambeste…pe baiat il chema Alex … ma puteti asjuta?cum pot intra in vorba cu el?nu am vb cu el.. si as vrea sa vb cu el…cum as putea face asa?sa il cuceresc?

  • -501 razvan // Mar 13, 2009 at 7:55 am

    Sarut mana! Cum mai esti?
    Sunt tipul de 22 de ani care are prietena de 27…
    Spuneai sa ma gandesc bine daca pot renunta la viata mea de pana acum si daca pot sa imi asum responsabilitatile unei casnicii. M-am gandit, vreau sa fac asta. I-am aratat cat am muncit, cat m-am schimbat. Acum nu numai ca ii dau multa atentie, dar ii citesc usor si limbajul corpului,nu mai trebuie sa imi spuna de ce are nevoie, imi dau seama imediat. Pot sa o inteleg, i-am inteles lipsurile si durerile, am inteles ca e varsta la care trebuie sa simta implinirea de mama, am constientizat multe si am crescut foarte mult. Ea zice ca nu mai poate simti pe nimeni si nu mai poate relationa momentan cu nimeni, totusi , lui ii trimite mesaje (si primeste) cum ca il iubeste si ca va avea timp suficient sa o cunoasca(el tot ii zicea ca nu o poate intelege si ca ar vrea sa o cunoasca mai bine). Mi-a zis ca nu mai simte nimic… si totusi…
    Nu mai inteleg nimic. Peste 3-4 zile se muta singura, zice ca are nevoie sa stea singura 4-5 luni ca sa poata decide. A zis ca a mai trecut prin ceva asemanator si la cum se cunoaste o sa punem punct. Eu i-am zis ca sentimentele pot sa revina, chiar daca acum nu le mai are pentru mine. Stiu ca am gresit enorm ca am stat cu parintii mei si ca nu am protejat-o de toate discutiile, ca nu am ascultat-o, ca nu m-am casatorit cu ea, imi ceruse asta de mai multe ori, la fel sa ne si mutam impreuna. In toamna anul trecut am cerut-o de sotie, s-a bucurat enorm, poarta si acum inelul,am intrebat de ce nu il da jos si a zis ca inseamna mult pentru ea. I-am facut mult rau fara ca macar sa imi dau seama. Am facut totul sa o recuceresc. II dau atentie foarte multa, afectiune, mangaieri si ii arat ca simt toate astea si ca nu le fac fortat, acum chiar le simt, chiar simt ca o iubesc, inainte parca eram mort. Acum s-au schimbat rolurile. I-am dat flori zi de zi in cel mai frumos mod posibil, am plimbat-o in cluburile care ii plac, am dus-o sa vada stelele noaptea, mereu pastrez camera curata, eram tare dezordonat inainte si nu suporta, ii spal haine si i le-am calcat, nu e din disperare, o fac cu placere, simt ca am grija de ea, si parca as incerca sa spal o parte din raul facut.Nu stiu ce sa mai cred, abia de curand am realizat ce i-am facut 2 ani de zile, cat am chinuit-o. Nu stiu daca o sa ma mai vrea inapoi, desi mi-a zis ca ma iubeste si ca o sa o faca mereu… Nu stiu ce sa mai cred si nu stiu ce are de gand. As vrea sa stiu ce e bine sa fac acum si ce sa nu fac, nu mai pot sa discern prea bine si nu vreau sa mai fac prostii irecuperabile, stiu ca sunt lucruri care se pot face, sa ma ajute sa o recastig, pe langa faptul ca ii dau timp. Cred ca nu trebuie sa o mai presez, sa o las sa gandeasca, nu stiu daca e bine sa ii mai zic ca o iubesc,stie oricum, ii trimit mesaje cat e la lucru in care ii arat ca am inteles mult din complexitatea ei . Are o empatie puternica, poate simti oameni chiar la distante mari, inainte imi zicea starile si durerile si nu o credeam, nu stiam cum face, acum am inteles asta. Are un intelect complex si o personalitate puternica,cu toate astea, zice ca nu ii place sa domine. Probabil pana nu ii demonstrez ca sunt suficient de puternic, nu ma va dori inapoi. Imi e clar ca are nevoie de un barbat puternic care sa o poata struni. O cunosc tot mai bine si cresc tot mai mult, eu simt ca pot deveni ceea ce vrea. Mi-am schimbat credintele, intreg sistemul de valori , am ajuns sa depasesc nivelul multor barbati pe care ii cunosc si care mi se pareau puternici, singurul lucru care nu il am, e experienta la femei, am fost tinut din scurt de parinti si sunt si tanar. Sunt multe si e greu, nu mai stiu ce sa fac… multumesc pentru raspunsuri. inca odata, adresa mea de mess este staff3006 . daca ai vrea sa vorbesti cu mine. Iti multumesc mult.

  • -502 mada // Mar 13, 2009 at 11:39 am

    Buna!Nu mai suport. aseara a vb cu mn daca ii dau manele deshi avea sts ca e plekat.vreau sa ii spun chiar daca o colega ia spsu unui prieten de al lui.nush ce sa fac vreau sa stie sau sa vb cu mn .daca nu pot sa fiu cu el macar prietena lui sa fiu.ce sa fac?>?ce sa ii zic?

  • -503 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:04 pm

    Eu, sindrom obsesiv compulsiv

  • -504 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:09 pm

    Gigi, probabil ca majoritatea problemelor tale vin din faptul ca esti intr-un moment de bilant al vietii, in care ai realizat ca nu ai facut multe din lucrurile pe care ti le-ai dorit. cred ca este momentul sa vezi si lucrurile bune, cele care ti-au iesit si sa gasesti resursele din tine, ca sa mergi mai departe. Ai nevoie de un plan pe care sa il urmezi, sa vezi ce iti doresti pe viitor pentru tine, pentru familia ta, pentru viitorul tau.

  • -505 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:11 pm

    valeria, daca tu il iubesti pe el si el te iubeste pe tine, nu inteleg, de ce nu sunteti impreuna?

  • -506 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:19 pm

    Mada, cred ca iti pasa prea mult. Cred ca e cazul sa te concentrezi pe ca ai tu de facut, pentru ca te preocupa prea mult ce fac altii. Ignora-i, asculta-ti inima, fa asa cum simti, problema nu o poti rezolva decat tu, esti cea in masura sa inteleaga. Dar asculta ce simti tu, nu ce fac altii. Ignora.

  • -507 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:21 pm

    Anonim, ca sa nu visezi doar, intra si in vorba cu ele, o sa fie frumos o vezi.

  • -508 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:23 pm

    Sorin, adica voi va intalniti o data pe luna si vorbiti despre fostul prieten? Inseamna ca va vedeti la fel de des ca pe fostul prieten. Poate ar trebui sa te vezi mai des.

  • -509 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:26 pm

    Nico, te obsedeaza ceea ce te preocupa. Gaseste-ti o alta preocupare. Gandeste-te mai mult la tine, concentreaza-te pe tine, gandeste-te la scopurile tale.

  • -510 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:31 pm

    Gabriel, incearca sa ai o discutie cu ea, afla daca o deranjeaza ceva la tine, afla ce ii place, surprinde-o cu lucruri pe care nu le stie despre tine.

  • -511 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:33 pm

    Bianca, poate ca este cazul sa gasesti pe cineva potrivit pentru tine, adica la fel de matur.

  • -512 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:36 pm

    Lilane, ai suferit o trauma, o pierdere importanta. Acum esti inca in perioada de doliu, care poate dura multi ani, pana cand ar putea veni momentul de impacare si de acceptare. Pot sa iti recomand o terapie, sau putem coresponda mai departe.

  • -513 Catalina Hetel // Mar 13, 2009 at 12:41 pm

    Razvan, esti un tip foarte complex pentru varsta ta, gandesti foarte matur si simti multe lucruri. Cred ca este totusi momentul sa lasi putin lucrurile in voia lor. Fa ceea ce simti, spune-i ca o iubesti, da-i flori, dar nu o speria, nu o coplesi. Afla ce vrea si gandeste-te si la tine. Afla ce simti tu si indiferent cum va fi experienta asta, ia ce este bun din ea.

  • -514 gigi // Mar 13, 2009 at 9:02 pm

    Multumesc mult pentru sfat deja m-ati facut sa ma simt mult mai bine si mai sigura pe mine si referi-
    tor la plan el exista deja de mult este pus si in aplicatie problema e ca ma tem de nereusita pentru ca asta mi s-a intimplat de foarte multe ori si nu stiu de ce si de aceea mie teama,am foarte mari emotii,pot sa spun chiar ca la 40 de ani sunt mult mai emotiva fata de cum eram la 20.Asta cred eu ca strica indeplinirea planurilor.
    CUM SA SCAP DE EMOTII!MULTUMESC TARE MULT.

  • -515 Irucka // Mar 14, 2009 at 2:10 am

    Buna ziua..problema mea, poate va parea minora celor enumerate anterior pe acest site dar..pentru mine este o problema destul de mare..am o catelusa de 5 ani, ciobanesc german care sufera de epilepsie…de cand vazut-o facand o criza m-am speriat atat de tare incat acum..imi e greu sa ma duc sa o vad…ma obsedeaza ideea ca atunci cand ma duc la ea va face iar o criza…cum pot scapa de acest gand??multumesc anticipat

  • -516 razvan // Mar 15, 2009 at 9:26 am

    buna, Catalina. Am intrat iar in bucluc. Plecasem la o manastire, am vrut sa o las o perioada singura, sa stau acolo cateva zile. Nu i-am zis nimic, am vrut sa dispar, sa nu o mai fac sa sufere, sa nu o mai coplesesc. Am apucat sa stau o noapte doar. I-as fi trimis un mesaj peste o zi doua sa ii zic ca sunt bine. Lasasem vorba unei prietene comune sa ii zica unde sunt daca e sa patesc ceva, dar ea sa grabit si in dimineata urmatoare i-a trimis mesaj ca isi face grizi ca nu stie ce am patit, ca am telefonul inchis, nu stiu de ce i-a trimis mesaj la 6 dimineata,cand eu i-am zis ca ii dau de stire pe la 10, in fine. Apoi prietena mea ma tot sunat, imi trimitea mesaje sa raspund la telefon, sa ii zic ce am, sa ne intalnim ca vrea sa ma vada, ca ii e dor de mine . I-am trimis intr-un final mesaj ca am plecat sa o las sa se linisteasca si sa imi gasesc si eu pacea. Mi-a trimis inapoi mesaj ca o sa ma iubeasca toata viata si ca spera sa imi gasesc pacea. Apoi ca ii e dor de mine si ca vrea sa ma vada, sa vin inapoi. Am luat primul tren. Bineinteles ca iarasi am inceput cu vechile discutii. Se enervase tare si printre altele mi-a zis ca nu mai suporta,ca cu mine e bulversata,nu mai stie ce simte iar cu tipul ala nu poate trai pt ca are nevasta si l-a pus sa aleaga intre ea si nevasta-sa, apoi mi s-a parut ca a incercat sa o scoata zicand ca “doar in cazul in care ar putea fi ceva intre ei”. Ce a vrut sa insemne asta? El continua sa ii trimita mesaje ca o vrea, ca ar rupe patul cu ea chiar si acum, ca ar da cu ea de toti peretii si in baie si in bucatarie si pe covor, ca o vrea de numa, ca de ce trebuie sa se tempereze si sa ii dea numai portite mici, de ce nimic concret. Ca raspuns am gasit un mesaj in editor in care ii zicea ca jocul ei e de vino-ncoa, ca ea nu se tempereaza, si ca il vrea tare. Ce sa cred din asta? Imi zice in unele seri ca iasa cu colegii desi stiu ca e si el, poate fi defapt doar cu el. Nu am mai suportat si am intrebat-o daca a facut-o cu el. Mi-a zis ca nu a facut-o dar el vrea sa o faca si crede ca si ea vrea, dar nu stie daca o sa se intample. Nu mai suport. Dupa cum sunt toate mesajele acelea cred ca au facut-o. Nu stiu ce sa mai cred. Am incercat in toate modurile sa ii arat ca m-am schimbat ,ca acum ii cunosc nevoile si vreau sa ii arat ca sunt mai bun decat el, ca sunt pregatit sa o implinesc. A zis cu zile in urma ca nu mai poate si ca nu mai am sanse… Cu 2 zile in urma a zis ca inca poarta inelul de logodna pe deget pentru ca spera ca dupa ce sta o perioada singura sa mai poata simti . Mi-a zis aseara ca tocmai avusese o sclipire, ca a simtit ceva si ca mi-am ratat sansa uitandu-ma in telefon si acuzand-o. A zis ca nu mai vrea sa stiu de ea si nici ea de mine , sa uit totul . Si-a gasit apartament(cauta de 3 saptamani) si se va muta saptamana viitoare. Munceste intr-un stres urias, parintii mei au tot felul de teorii despre plecarile ei, tipul ala trage de ea si ii zice ca o vrea si ca ea e tot ce conteaza pt el, ca nu o mai vrea pe nevast-sa, eu trag de ea, sora-sa mereu ii zice ca nu e bine nimic din ce face, parintii ei o tot suna si ii spun ce si cum sa faca si o enerveaza. Traieste intr-un stres enorm. Eu nu pot sa nu ma gandesc la toate mesajele in care isi zic ca se vor. A zis ca a pastrat mesaje in telefon ca sa vada cu cine sta in casa, daca poate sa aiba incredere in mine si ca acum i-am demonstrat toata “increderea”, mai ales dupa ce i-am promis. O iubesc enorm si nu vreau sa o pierd, i-am zis sa imi acorde doar o sansa, daca nu vom ajunge la nimic, voi pleca eu si voi fi convins ca nu suntem unul pt altul. Zice ca pe tipul ala nu il iubeste, dar ii da mesaje in care ii zice ca da. Am intrebat-o de ce o face , a zis ca e doar o joaca. E inuman ce simt. Nu mai stiu cand se preface si cand minte. A jurat pe sanatatea viitorilor copii ca nu s-a culcat cu el. E clar ca e coplesita de tot ce e in jurul ei. E bine ca se muta singura sa se linisteasca, numai ca nu sunt prea sigur daca doar de asta se muta singura. Am intrebat-o de ce nu mi-a comunicat verbal despre sansa aia, pt ca sunt prea distrus si nu am putut simti. A zis ca trebuia sa imi dau seama si singur. Nu inteleg, se joaca cu mine doar? Mai vrea oare sa fie dupa un timp de pauza cu mine? Nu mai pot sa traiesc cu starile astea! Nu sunt obsedat de ea, doar ca starile astea contradictorii ma omoara, ma tot urca si coboara, ba ma iubeste si imi da sansa, ba nu mai vrea sa fie cu mine, ba il iubeste, ba nu-l iubeste, mesaje cu caru si toate cele… Stiu ca trebuie sa o las libera, as lasa-o si nu i-as mai cere nimic pana nu ar veni ea la mine, dar tipul ala mereu o preseaza si nu-mi da de inteles decat ca au o relatie. Traiesc un cosmar. Sunt unele aspecte dupa care ti-ai da seama mai bine ce si cum, te rog vorbeste doar odata cu mine pe messenger, intr-o zi cand ai putin timp, pe urma da-mi ignore daca vrei. Pentru ca indrumarea ta in clipele astea e vitala pentru mine. Multumesc. Adresa mea de messenger este staff3006.

  • -517 haricleea // Mar 15, 2009 at 11:28 am

    buna..am o problema..desi am 14 ani am avut cateva deceptii in dragoste..si realizez ca sunt prea mica pt asa cv..cum as putea sa devin mai indiferenta si sa nu pun suflet in tot ce fac? multumesc

  • -518 antonella // Mar 15, 2009 at 6:03 pm

    imi raspunde si mie cineva la intrebare?

  • -519 mada // Mar 16, 2009 at 11:23 am

    Buna catalina!parintii mei se cearta mereu,iar tata a zis sa ma mut la bunica mea…in seara asta trebuie sa vorbesc cu ea si cu bunicul meu …daca nu ma accepta nu stiu ce sa fac…crezi ca e o idee buna sa ma mut la bunica mea ?pentru ca acasa eu nu mai pot sta cand parintii mei se cearta?

  • -520 sorin // Mar 16, 2009 at 5:42 pm

    da dar acum nusti ce sa fac eu o iubesc foarte mult si ia zice ca ma iubeste dar nu stie cum sami areate pt ca a devenit indiferenta ajutatima

  • -521 sorin // Mar 16, 2009 at 5:43 pm

    si cu fostul prieten se vedea in fiecare zi ca statea aproape da na eu sunt in bucuresti ea e in telorman

  • -522 sorin // Mar 16, 2009 at 5:43 pm

    parinti ei ma adora foarte mult sunt ca un fiu pt ei

  • -523 mada // Mar 16, 2009 at 5:47 pm

    Am vb cu bunicii mei si nu mi-au dat raspunsul mai mult parea negativ…dupa aceea m,ia zis bunica mea sa imi iau cartile si sa dorm la ea in seara asta si maine nu stie daca sa raman la ei sau nu…ce pot sa fac sa ma accepte sau cum sa vb cu matusa ma din pitesti sa ma ia la ea?RASUNDETIMI CA EU ACASA NU POT STA SI VA TREBUI SA FUG DE ACASA DACA NU MA AJUTATI DVS SI FAMILIA MEA

  • -524 sorin // Mar 16, 2009 at 7:38 pm

    si mai am o intrebare vreau sa dau la pshiologie ce ar trebui sa invat ??

  • -525 Nairpic // Mar 16, 2009 at 9:56 pm

    Buna seara! Nici nu stiu cum sa incep…desi e un site si nimeni nu stie cine sunt, tot imi e jena sa vorbesc despre aceste probleme ale mele, pe care nu le-am vorbit cu absolut nimeni si tot timpul le-am tinut in mintea si in sufletul meu, si de multe ori pe punctul de a ” exploda”…sincer sa va zic, nu stiu cine sunt, nu stiu ce sunt, nu ma cunosc absolut deloc, imi pierd in toate privintile increderea in mine , chiar daca nu imi doresc acest lucru si de multe ori am incercat sa nu o fac…de multe ori am incercat sa apelez la un psiholog fara ca parintii mei sa afle si intotdeauna am ramas tot eu cu problemele in mintea mea, din acelasi motiv…de jena…am sa o zic direct, deoarece nu stiu cum sa o fac altfel…nu stiu sigur daca imi plac baietii sau fetele, sau ambele…chiar nu stiu…cert e ca cu un baiat am facut-o si nici nu pot spune daca m-am simtit bine sau nu….cu o fata insa nu am facut-o si acelasi lucru il pot zice, ca nu stiu daca imi va place sau nu…si mai rau in cazul unei fete…nu stiu nici macar daca “va functiona” daca ma intelegeti ce vreau sa spun……tot ce stiu e ca eu imi dorec sa am o viata normala, imi doresc sa imi intemeiez o familie, imi doresc cu toata ardoarea inimei mele acest lucru…stau nopti intregi si ma gandesc la acest lucru si mereu revin la aceeasi intrebare:”Ce mi se va intampla pana la urma?Ce imi aduce mie viitorul?Oare ceea ce eu imi doresc?”si mai sunt multe lucruri de spus, despre acest lucru si nu numai….ma consider o persoana cu serioase probleme nerezolvate care imi macina mintea minut de minut, secunda de secunda…pt ca nu stiu cine si ce voi fi…multi poate vor rade de mine cand vor citi acest mesaj postat aici, dar sincer…puneti-va o singura clipa in locul meu…sa nus titi ce sunteti, ceea ce veti avea si daca veti avea…si atunci va veti da seama ca nu e de ras, ca chiar e de plans, pt ca mie asta imi vine sa fac seara de seara de seara cand ma gandesc la acest lucru…si nu in ultimul rand ma gandesc la familia mea, pe care ii iubesc enorm de mult si ca orice parinte ar fi deceptionat sa afle ca fiul lui e un gay…si eu nu imi doresc sa fiu gay, dar totusi e posibil sa mi se intample…si de ce?chiar nu stiu…am nevoie de un raspuns, de un sfat, de o intelegere din partea voastra, VA ROG….!!!! multumesc frumos!!!!si sincer am sa va raman dator!

  • -526 marina // Mar 16, 2009 at 11:04 pm

    as vrea sa stiu ce tre sa fac sa intru si eu la Psihologie ce tre sa invat ce imi trebuie ajutatima plz

  • -527 ionut // Mar 16, 2009 at 11:20 pm

    da si eu as vrea sa stiu cum as putea intra la o facultate Pentru domeniile Psihologie, va rog ce imi trebuie sunt clasa a 11

  • -528 Voicu // Mar 17, 2009 at 4:24 pm

    Irucka cateodata ne este greu sa acceptam ca viata poate sa fie uneori dura. Ai trecut printr-o experienta neplacuta care insa te poate ajuta mai tarziu sa treci mai usor peste altele, pentru ca viata este doar o suita de urcusuri si coborasuri. Sfatul meu este sa incerci treptat sa treci peste aceasta spaima gandindu-te in primul rand daca tu ai facut tot ce iti sta puteri pentru a-i face viata mai usoara ciobanescului tau. In clipa in care vei realiza ca starea sa nu este afectata niciodata negativ de prezenta sau actiunile tale, problema ta va deveni mai usor suportat.

  • -529 Voicu // Mar 17, 2009 at 5:10 pm

    haricleea, deceptiile in dragoste cum le spui tu, sunt firesti pentru etapa de viata pe care o traversezi. Este varsta primelor emotii, a primelor descoperiri. Treci printr-o transformare si totul pare nou si surprinzator. Sfatul meu este sa nu cazi in extreme, dar sa pui intotdeauna suflet in ceea ce faci.

  • -530 Voicu // Mar 17, 2009 at 6:15 pm

    ionut, marina si sorin cel mai simplu mod de afla ce se cere pentru sesiunea de admitere 2009 este sa dati un search pe google. Exista numeroase variante atat in cadrul invatamantului de stat cat si in cel particular. De asemenea exista numeroase universitati atat in capitala cat si in alte orase ale tarii unde se poate studia psihologia. Cu toate acestea iata, ca sa va faceti o prima impresie cam in ce consta tematica de anul acesta la Universitatea Bucuresti:
    Programa pentru examenul de admitere SESIUNEA 2009
    Domeniul PSIHOLOGIE
    - COMPETENTE EVALUATE – caracterizarea proceselor psihice si a componentelor structurii de personalitate – analiza comparatiei si interactiunilor dintre procese psihice, dintre procesele psihice si componentele structurii de personalitate, precum si relatiile dintre componentele structurii de personalitate
    TEMATICA PENTRU CONCURS
    1. Procesele psihice si rolul lor in evolutia personalitatii
    a) procesele cognitive superioare (gindirea, limbajul, memoria, imaginatia);
    b) procesele reglatorii (motivatia, afectivitatea, vointa, atentia).
    2. Sistemul de personalitate (personalitatea, temperamentul, aptitudinile, caracterul) MANUALE Oricare dintre manualele de psihologie pentru liceu, acreditate de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii.

  • -531 Catalina Hetel // Mar 17, 2009 at 6:29 pm

    Mada, cred ca este o idee buna sa te muti la bunicii tai. lasa o adresa de mail sa putem vorbi mai mult. Ca sa te pot ajuta ar trebui sa stiu mai multe despre tine. Oricum, o perioada de relaxare si de gandire departe de ai tai iti va face.

    Comentariul dvs este in moderare.

  • -532 Catalina Hetel // Mar 17, 2009 at 6:36 pm

    Gigi, emotiile fac parte din tine, sunt ale tale, apar pentru ca esti vie si simti. Nu poti scapa de ele, trebuie doar sa inveti sa le gestionezi, sa le controlezi, sa afli de unde vin, de ce apar. Ce te face sa simti atat de multe lucruri, ce din situatie face ca lucrurile sa scape de sub control. Munca este cu tine, sa te cunosti si sa te accepti.

  • -533 simona // Mar 17, 2009 at 6:41 pm

    Buna,mda si eu p-aici :) nu credeam ca exista un cabinet psihologic online,dar mi se pare cea mai buna idee si felicitarile mele pentru site…
    Ok,din cate observ,toata lumea are probleme,si aici sunt ajutati,as vrea si eu anumite raspunsuri la niste probleme de-ale mele,pentru ca oricat m-am gandit la ele si la solutiile lor,eu una,nu mai gasesc nici o explicatie….ideea porneste de la relatia pe care o am,de un an jumate,totul a inceput bine,si acuma am ajuns intr-un punct critic…prietenul meu pot spune ca e un barbat serios,care se stie comporta foarte frumos cu o femeie,care stie sa aprecieze,care respecta,si asa mai departe…ei bine,credeam ca asta e suficient pentru a fi impreuna,dar nu e asa.De ceva timp avem probleme in comunicare,am ajuns sa nu ne mai suportam,sa ne certam tot mai des,sa nu ne mai dorim sa fim impreuna,in schimb,ne iubim…dar nici unul nu mai vrea sa treaca prin perioade dificile.Problemele noastre nu sunt grave,nu se pune problema de inselat,gelozie,minciuni,si chestii de genul,ci pur si simplu ne contrazicem la infinit din orice,nu cadem de acord la nimic,si amandoi avem aceeasi parere unul despre celalalt,ca a-m fi o persoana imposibila,care pe face pe desteapta mereu,cu care nu se mai poate intelege nimeni si asa mai departe…el e o persoana mai ciudata,din pct meu de vedere,are multe ciudatenii in cap,desi e un om destept,cu facultate si priceput la toate.Eu spre deosebire de el,atunci cand ne certam tin seama de sentimente,de persoana lui,de situatie,pe cand el e un om pragmatic,care judeca lucrurile la rece,fara sa tina cont de nimic,care taie si spanzura,care se incapataneaza zile in sir si am obosit amandoi sa mai tot tragem de relatie,pentru ca nu asa vedem noi o relatie normala,sa ne chinuim pe cand,in vremea asta,am putea face lucruri muult mai bune.Mai explicit,cred ca amandoi avem caractere tari,si ne sustinem punctul de vedere pana la capat,amandoi credem ca avem dreptate si nu ne putem convinge niciodata unul pe celalalt,practic,nu mai ajungem la un numitor comun…eu ma simt un om mai normal decat el,cu bune si rele,pe cand el pare a fi un program care tooot proceseaza,fara sa tina cont de nimic,si ma doare,desi stiu ca are si el sentimentele lui,atitudinea asta ma doare.Daca mai tinem cont de problemele lui,cum ar fi fobia de stomatolog,sau neincrederea in el si in fortele lui,lipsa de ambitie si curaj,pe cand eu sunt opusa,nu il pot intelege,si ne certam cel mai adesea din problemele lui,acuzandu-ma ca il critic,dar eu vreau sa il ajut,si nu ma lasa,refuza,nu ma asculta si asa mai departe…eu una nu mai stiu ce sa fac,chiar ma gandeam ca voi apela la un astfel de cabinet,pentru ca nu mai gasesc solutii,am incercat tot felul,sa fac compromisuri,sa incerc sa-l inteleg,da nu mai pot,nu mi se pare ca gandeste logic…poate ca voi gasiti o rezolvare,eu as vrea sa ramanem impreuna,dar sa gasim o solutie incat sa putem fi fericiti si sa ne bucuram unul de celalalt…sper sa ma ajutati si pe mine cu un sfat.

  • -534 Catalina Hetel // Mar 17, 2009 at 6:43 pm

    Razvan, povestea voastra este foarte incurcata, cred ca nici prietena ta nu stie exact ce isi doreste. Tu ai inteles exact ca ea este destul de stresata si nu stie ce sa faca. Daca crezi ca te ajuta, hai sa ne vedem o data sau de doua ori la cabinet. Ve avea o ora in care vom putea vorbi despre tine si despre relatia ta. Sunt sigura ca te-as putea sprijini mai bine decat pe mail sau pe messenger. Nu cred ca o discutie pe mess este foarte utila, tu ai nevoie sa iti limpezesti sentimentele tale, ca sa poti face fata evenimentelor. Daca crezi, telefonul de contact este 0723 248727.

  • -535 Catalina Hetel // Mar 17, 2009 at 6:49 pm

    Nairpic, ar fi important sa stiu in primul rand cati ani ai. Ai spus ca nu ai avut inca o experienta cu o fata, dar ai avut o experienta cu un baiat. De multe ori, in adolescenta este mult mai simplu sa ai o relatiecu o persoana de acelasi sex. Relatiile cu persoanele de sex opus sunt inca complicate si necunoscute. Cred ca ar fi de preferat sa afli intai ce te framanta, ce te afecteaza. Putemvorbi mai departe pe site, poti sa imi scrii pe mail, sau ne putem vedea la cabinet. Oricum ai alege, poti avea un timp al tau in care sa vorbesti despre tine. Hai sa aflam cine esti tu cu adevarat.

  • -536 LUCIA // Mar 17, 2009 at 6:52 pm

    dati-mi o adresa de messenger va rog. mi-e mai usor sa comunic pe messenger. am o mare problema. va multumesc

  • -537 Krys30 // Mar 17, 2009 at 7:07 pm

    buna seara!m-am indragostit de un baiat pot sa zic ca a fost dragoste la prima vedere ne-am cunoscut la o nunta{am fost domnsioara de onoare iar el cavalerul} nu am vb foarte mult dar toata noaptea ne-am uitat unul la celalat iar spre sfarsitul nuntii m-a invitat la dans..a doua zi am sperat ca o sa ne intalnim la miri acasa..insa eu am ajuns prea tarziu si el plecase..de atunci ma tot gandesc intr-una la el..mentionez ca el nu e din acelasi oras cu mn dar sta ff aproape…iar eu ma duc acolo in fiecare sambata cu cnv dar niciodata nu ne intalnim..acum o saptamana l-am vazut din masina si el s-a uitat ff atent..dar am trecut si…degeaba..nu stiu cum sa fac sa dau de el??va rog frumos imi puteti da un sfat?

  • -538 mada // Mar 17, 2009 at 7:07 pm

    mada_dulce97@yahoo.com va dau pe w-mail si alta adresa mai buna aici nu o prewa pot lasa .Va rog sa imi dai e-mail daac doriti sa ma ajutati cu alta cauza pt ca aceasta am rezolvat-o.MULTUMESC si va rog sa imi dati e-mail

  • -539 ionut // Mar 17, 2009 at 7:07 pm

    imi raspundeti plz

  • -540 sorin // Mar 17, 2009 at 7:09 pm

    dap astept si eu un sfat

  • -541 razvan // Mar 17, 2009 at 7:16 pm

    ok, catalina, as veni la cabinet chiar maine, dar in ce oras locuiesti? eu sunt din Timisoara, ce sanse ar fi ca si tu sa fi din timisoara?

  • -542 Nairpic // Mar 17, 2009 at 9:23 pm

    Multumesc frumos de rapunsul acordat!pai…eu am 19 ani…si cum putem sa aflam cine sunt eu cu adevarat?Ca eu unul, as faceo cu cea mai mare placere!!!!

  • -543 Voicu // Mar 18, 2009 at 5:45 pm

    Krys30 daca iti place asa de mult baiatul asta, incearca sa afli mai intai cate ceva despre el. Apoi, daca aveti cunostinte comune, o sa-ti fie mult mai usor sa ajungi la el prin intermediul cuiva.

  • -544 Voicu // Mar 18, 2009 at 5:48 pm

    Ionut, ti-am raspuns eu, nu Catalina. E comentariul 530.

  • -545 razvan // Mar 18, 2009 at 6:02 pm

    SIMONA … iti las id-ul meu de mess, in caz ca vei putea comunica cu mine, trecem prin perioade asemanatoare si cred ca avem de invatat unul de la celalalt. La mine este deja mult mai grav. Daca lasi relatia sa continue asa se va duce de rapa, asa cum mi s-a intamplat mie. Am invatat mult din greseli. Nu vreau sa iti dau sfaturi, dar as putea sa iti spun ce am facut eu si care au fost efectele si bune si rele. Nu e imposibil de redresat relatia. Daca el nu are incredere in el, atunci cum poate avea incredere in tine? Nu e un sfat, e doar o intrebare, nu dau sfaturi pe acest site, nu vreau sa o supar pe Catalina. :) id meu staff3006

  • -546 Krys30 // Mar 18, 2009 at 9:08 pm

    pai eu stiu destule lucruri despre el dar nu stiu cum sa fac sa ne vedem in plus nu stiu sigur daca si el ma place cu toate ca asa a dar de inteles..chiar nu stiu ce sa fac

  • -547 Voicu // Mar 18, 2009 at 10:16 pm

    Krys30, poate ca cel mai bine este, in cazul asta, sa-ti iei inima in dinti si sa intri in legatura cu el. Cum vei face asta ramane la latitudinea ta. Poti sa-i scrii, sa-i dai un telefon, sa-i trimiti un mail, sau chiar o scrisoare (pare demodat dar e mai romantic), sau cauta sa-l intalnesti fata in fata si sa-i ceri sa stati un pic de vorba. Ai sa te lamuresti repede daca te place cu adevarat.

  • -548 Ady // Mar 19, 2009 at 2:46 am

    Buna, am si eu o intrebare (nelamurire). Am avut o prietena cu care am stat impreuna multi ani. O iubeam tare. Dupa un timp, din cauza ca nu ne intelegeam in pat, neam despartit. Atunci imi spuneam ca viata sexuala e foarte importanta intro relatie, si asta ma determinat sa ma despart de ea. Acuma am alta prietena, viata sexuala este perfecta, ne intelegem de minune, dar nu o iubesc. Acuma imi dau seama ca nu e de ajuns doar sexul intro relatie. Problema mea este: desi as putea sa ma intorc la persoana pe care o iubeam……si cred ca inca o mai iubesc, sunt intro mare dilema. Ce sa aleg? Persoana pe care o iubesc, dar stiu ca o sa avem probleme in viata sexuala, sau persoana cu care am o viata sexuala buna, dar nu o iubesc?

  • -549 Krys30 // Mar 19, 2009 at 3:45 pm

    pai e mai complicat..nr de telefon nu il stiu si net nu cred ca are stiu multe legate despre el din alte puncte de vedere

  • -550 Catalina Hetel // Mar 19, 2009 at 3:50 pm

    Nairpic, poti urma o terapie. Cineva va sta cu tine un timp si te va insoti ca sa te cunosti. Marita incercat. Totul este sa ai curajul sa descoperi.

  • -551 Razi (razvan) // Mar 19, 2009 at 4:19 pm

    Buna catalina,sunt tot eu razvan,care te-a intrebat odata ce sa faca sa numai fie gelos! aseara am vrut sa ma sinucid :( eram deja pe linia ferata :( din cauza prietenei:(deoarece in ultimele 4 zile se purta ciudat cu mine,nu ma suna ca altadata,nu imi scria mesaje pe care le scria de altadata,parca nu mai existam pentru ea,si nu a vrut sa imi spuna ca ce se intampla!si eu din comportamentul ei am crezut ca nu mai vrea sa fie cu mine,si am decis sa ma sinucid am pornit la drum,am ajuns pana la calea ferata si chiar atunci ma sunat,si iam spus ca numai exista drum de intoarcere si iam inchis telefonu,si ma tot sunat si mi scris mesaje mia sunat prietenii , prietenii mau cautat ca nu au stiut unde is,si dupa acea iam raspuns la prietena mea si am vorbit cu ea vreo 3 ore, si chiar cand se apropia trenu ea a lesinat i sa facut rau,ma rugat sa nu fac vreo prostie ca totul ii in regula cu noi,si doar atunci mi-a spus ca are probleme in familie si ia fost greu sa imi spuna,si mia spus ca totul va fi foarte bine doar sa nu fac vreo prostie,ma rugat foarte mult!iar cand a fost trenu la vreo 30 de metri am venit jos de pe calea ferata , si chiar atunci ma gasit prietena ei cea mai buna( si miam primit morala :( ) nu stiu ce sa fac.nu stiu ce sa gandesc,am vorbit azi cu prietena mea si mi-a spus ca nu ma va lasa niciodata si ca ma iubeste enorm! stiu ca am fost un prost si sunt prost dar o iubesc enorm si nu vad viata fara ea nu vad rostu,foarte tare o iubesc si mi-ar fi tare greu sa o las dupa atatea clipe frumoase si multe lucruri frumoase,amintiri prin care am trecut alaturi de ea!nu pot renunta la ea si nici nu am sa renunt! sunt foarte indragostit :( ((

  • -552 Nairpic // Mar 19, 2009 at 5:05 pm

    Deci…sa vad daca am inteles…dumneavoastra propuneti, ca cineva sa ma insoteasca peste tot unde merg eu, ca sa ma ajute sa ma descopar?si daca am inteles bine, eu ce am sa le zic prietenilor, familiei?ca eu nu vreau sa afle careva despre acest lucru, daca ma intelegeti….

  • -553 Catalina Hetel // Mar 19, 2009 at 7:58 pm

    Nu, eu iti propun sa mergi tu la un terapeut. asta inseamna ca tu te intalnesti cu un terapeut la cabinetul lui si timp de o ora sa ai ocazia sa vorbesti despre tine. Terapeutul te va ajuta sa te descoperi. In principiu terapia este confidentiala, deci nu va sti nimeni unde te duci si de ce.

  • -554 mada // Mar 20, 2009 at 11:11 am

    Buna.ieri a venit la noi in cls si dupaia ep coridor mia si unei colege ep care nu o cunoste ne-a zis BAU si dupaia a pelkat si colegei mele era sa ii dea cu mnana in cap si du[aia aplekat….ce sa fak?vreau sa vb cu el sa ma bag in sema cu el dar nustiu cum..sa vb cu el daca e cu colegii lui?ce sa-i zic.?acuma cred ca el stie ca il palc si cred ca deaia a zis BaU ..nush ce sai zik cand vb cu el ?si daca e cu colegii lui sa ii zic…si in plus colegele mele zic ca sunt amorezata…este rau ?

  • -555 Catalina Hetel // Mar 20, 2009 at 12:55 pm

    Razi, daca tu vrei sa iti bazezi relatia pe santaj emotional, atrunci vei apela la tren. la etaj. la pastile, la gaze sau la inca 100 de metode de cate ori nu iti convine ceva sau de cate ori crezi ca cineva nu te iubeste. Prietena trebuie sa stea cu tine pentru ca te iubeste, pentru ca esti barbat, pentru ca are nevoie de tine, pentru ca ii poti oferi stabilitate si echilibru, pentru ca poti sa o sprijini sa iti daruiasca si sa iti creasca copiii. O femeie nu ar trebui sa stea cu tine doar pentru ca daca pleaca te sinucizi. In viata apar intotdeauna probleme, nereusite. Maturizarea inseamna sa le faci fata si sa le rezolvi. Moartea este intotdeauna definitiva. Moartea nu este o joaca. Din moarte nu mai este cale de intoarcere.

  • -556 Catalina Hetel // Mar 20, 2009 at 12:59 pm

    Adi, Viata sexuala se imbunatateste, se invata, se perfectioneaza. Daca ai parasit o femeie pentru ca nu iti “placea” sexul alaturi de ea, inseamna ca nu ai iubit-o prea mult. Se pare ca nici acum nu iubesti prea mult. Nu stiu cat de mult te poti intoarce la vechea relatie. O relatie nu este un magazin unde sa te intorci pentru ca te-ai razgandit. O relatie implica un celalalt cu sentimente, cu dorinte, cu nevoi. Oare prietenele tale ce simt despre tine?

  • -557 Catalina Hetel // Mar 20, 2009 at 1:00 pm

    Ana, spune-mi ce simti, cum te vezi acum, ce s-a schimbat, de ce te temi?

  • -558 Catalina Hetel // Mar 20, 2009 at 1:01 pm

    Megabi, un episod traumatizant nu poate trece doar pentru ca vrem sa uitam. Nu exista pastile cu care sa iti treaca traumele. Ai nevoie sa intelegi ce s-a intamplat cu tine,ce s-a distrus in tine, ce temeri au aparut, cum te-ai transformat. Ai nevoie sa intelegi nu sa uiti.

  • -559 Catalina Hetel // Mar 20, 2009 at 1:02 pm

    Mymy, pe oameni nu poti sa ii schimbi, putem sa ne schimbam no in raport cu ei, sa fim mai toleranti, poate mai nepasatori. Pe tine de fapt ce te doare?

  • -560 Mymy // Mar 20, 2009 at 6:48 pm

    pe mine mă doare faptul că sunt dispreţuită şi mi se vorbeşte urât orice aş face.şi nu fac lucruri rele de kre să-i fie ruşine…totuşi i-am intrat în voie o perioadă,am lăsat ale mele la oparte..am făcut ce mi-a spus..şi până la urmă tot n-a fost mulţumit(ce e rău k îmi fac unghiile,sau k vreau sa ies in oraş cu prietenii?)nici când aveam 14 ani nu era aşa de drastic k acum!! cum aş putea să-l conving k totuşi sunt mare şi am nevoie de ceva mai multă libertate? va mulţumesc că mi-aţi răspuns

  • -561 Voicu // Mar 20, 2009 at 8:52 pm

    Cosmin, nu cred ca prietena ta s-a suparat pe tine si te ignora din cauza unui lucru atat de banal, cum mi-ai descris tu. Motivele ei sunt mai adanci si trebuie sa le cauti in alta parte. Poate ar trebui sa aveti o discutie”cu cartile pe masa”, sa o intrebi ce simte pentru tine si de ce si-a shimbat atitudinea fata de tine. Este de asemenea foarte posibil ca starea ei sa fie una pasagera iar lucrurile sa revina la normal dupa un timp.

  • -562 Voicu // Mar 20, 2009 at 9:01 pm

    krii, nu e nimic imoral sau ilegal in ceea ce spui, solutia insa trebuie sa o gasesti singura. Tu esti singura care stie cu adevarat daca omul acela te merita, esti singura care stie daca iti doresti o relatie permanenta sau doar o aventura.

  • -563 Nairpic // Mar 20, 2009 at 10:07 pm

    si as putea sa vin la dumneavoastra la cabinet?

  • -564 lis // Mar 20, 2009 at 10:40 pm

    buna…..am 21 de ani si nu stiu….cred k trec printr-o situatie ciudata.nu spun ca am o problema mare sau cine stie ce k …cred ca am trecut d capitolul 16 ani si marile iubiri.sunt lucruri mult mai importante in viata,dar totusi….acum cativa ani am avut o relatie cu cineva.l-am iubit si m-a iubit atat de mult incat oricine ne invidia.am vazut,am facut si am trait totul impreuna.pot sa spun k doar actele si copiii nu existau.intr-o zi,dupa 2 ani,totul s-a naruit ca si cum nimic nu ar fi existat.motivul : religia.eu eram ortodoca,iar el adventist.parintii lui nu m-au acceptat si l-au pus sa aleaga intre mine si o viata d cetatean american.in locul lui poate k as fi ales la fel,ceea c m-a facut sa plang dar sa accept onorabil situatia.am pierdut dar nu regret k l-am iubit atat d mult.dupa c mi-am sters lacrimile,am ingropat tot c imi aminteam si m-am intors dreapta in fata a ceea c aveam sa traiesc mai departe.dupa ceva vreme am cunoscut p altcineva.defapt cred k a fost un fel d “primul gasit” pt a trece mai sigur peste doliul p care il purtam ink in suflet.a tinul 2 luni povestea pana nu am mai inghitit batjocura lui.batjocura in sensul k ma atingea p mine,dar o vedea p marea lui fosta iubire.s-a ajuns pana la a-mi cere sa ma tund sau sa ma imbrac k si ea.s-a terminat….d atunci au trecut aproape 2 ani.sunt mandra d mine.sunt fericita.d meserie si designer,dar profesez k si actrita.fac ceea c mi-am dorit 21 d ani sa fac : arta.tot c vreau e sa imi continui cariera p care vreau sa o duc p culmi.vreau sa ajung un om mare k apoi sa ma retrag si sa fiu un om d rand.deci stiu exact c vreau d la viata….ma simt puternica,poate chiar indistructibila….dar cred k ma simt singura.cred k ma aflu in acel moment in care mi-as dori sa am p cineva.problema cred k vine d la mine.am impresia k sunt foarte,prea rece.chiar si eu simt asta.e atat d importanta cariera pt mine incat cred k efectiv calc pste tot si peste toate.ceea c vreau sa spun eu este defapt k nu doar k nu am p nimeni,mai exact nu sunt deloc “curtata”…am cateva kg in plus,dar nu sunt grasa.nu sunt superba,dar nu “intarc “copii.adik arat ok……nu ma deranjeaza in mod special asta,dar cel putin imi ridik niste semne d intrebare….d c??…chiar sunt eu cauza???…c as putea sa fac??….cum sa ies din situatia asta???

  • -565 larisa // Mar 21, 2009 at 12:54 am

    am o relatie cu un baiat de 1 an.in ultimele 2 luni ne certam de la orice dar este intrigant ca nu ne certam pe motive f grave.certurile sunt bazate pe orgolii,crize de nervi probabil putina neincredre din partea mea.imi place sa stiu ca sunt importanta pt el si el nu mi-o arata mereu asa cum as vrea eu probabil asta e si motivul pentru care fac mici crize de nervi kre pe el il deranjaza enorm.acum el imi cere o pauza imi zice k ma iubeste dar ca vrea o pauza sa vedem dak e mai bine impreuna sau separat.imi zice k in momentul de fata nu-l mai atrage relatia noastra.ce as putea eu intelege prin pauza asa???el zice ca vrea sa iasa intr-un club noi sa fim in aceasta pauza si sa vada dk se gandeste la mine sau ii fug ochii dupa altele.oare vrea sa puna punct si vrea sa aleaga acest mod?va rog ajutati-ma daca avezi o idee cat mai mica despre ce ar putea insemna aceasta pauza.

  • -566 Catalina Hetel // Mar 21, 2009 at 1:25 pm

    Nairpic, da, daca esti din Bucuresti sau macar din apropiere. Telefonul meu este 0723 248727, ca sa putem stabili un program.

  • -567 Valentina // Mar 21, 2009 at 2:30 pm

    Am si eu o mare problema si chiar as avea nevoie de un sfat valoros! Sunt de 1 an si jumatate cu un baiat mai mare dacat mine, 19 ani (eu am 16). La inceput totul era frumos,ne iubeam nespus de mult,dar acum totul s-a schimbat. Desi imi spune zilnic cat de mult ma iubeste,imi demonstreaza lucrul asta venind de 2 ori pe saptamana la mine (sta in bucuresti,iar eu sunt din ploiesti), facandu-mi toate poftele si asa mai departe, de la un timp ne certam zilnic (si inainte o faceam,dar nu asa de grav) din diferite motive banale. La inceputul relatiei i-am spus ca respectul e cel mai important pentru mine si pentru el sa nu il mint. Nu l-am mintit nici macar o singura data, in schimb el m-a mintit de foarte multe ori,m-a jignit, iar in ultima vreme incepe sa se poarte din ce in ce mai urat,si imi da senzatia ca nu o sa mai dureze mult pana nu ma loveste. Nu am intretinut relatii sexuale,pentru ca nu am fost eu de acord,dar ma preseaza din ce in ce mai mult cu acest subiect. Asta sa fie cauza tuturor problemelor? Nu stiu,dar mie mi-e greu sa ma despart de el, sunt atatea amintiri frumoase la mijloc, n-am facut atatea planuri, nu stiu ce sa fac,sa fiu a lui,sau nu ,poate asta e cauza. Eu nu ma simt pregatita,dar daca as face asta nu stiu daca vom fi ca in trecut,daca va schimba ceva si nu se va mai purta asa cu mine. nu stiu ce sa fac, ma simt din ce in ce mai prost privind relatia noastra si plang. Sa ii pun punct definitiv sau nu? nu stiu, am nevoie de ajutor…
    Partintii mei nu sunt de acord cu el, iar mama abia daca ma mai lasa sa ies din cauza ca ma vad cu el…

  • -568 ana // Mar 22, 2009 at 1:30 pm

    buna! am o problema in relatia cu partenerul.ma cert cu el mai tot timpul, si numai din cauza mea pe diferite teme mai mult sau mai putin serioase.el este o persoana care ma ajuta f mult, insa eu m am schimbat f mult.am devenit egoista,rea, uneori am impresia k nici sa gandesc nu mai stiu. incerc din rasputeri sa ma schimb dar nu reusesc.tot timpul fac gafe: tip la el, comentez,dau vina pe el din orice,am mari probleme, va rog ajutati-ma

  • -569 mada // Mar 22, 2009 at 8:14 pm

    una.ieri a venit la noi in cls si dupaia ep coridor mia si unei colege ep care nu o cunoste ne-a zis BAU si dupaia a pelkat si colegei mele era sa ii dea cu mnana in cap si du[aia aplekat….ce sa fak?vreau sa vb cu el sa ma bag in sema cu el dar nustiu cum..sa vb cu el daca e cu colegii lui?ce sa-i zic.?acuma cred ca el stie ca il palc si cred ca deaia a zis BaU ..nush ce sai zik cand vb cu el ?si daca e cu colegii lui sa ii zic…si in plus colegele mele zic ca sunt amorezata…este rau ?RASPUNDETI REPEDE!!!!!!!!

  • -570 Catalina Hetel // Mar 24, 2009 at 11:39 am

    lis, cred ca tu esti intr-o mare “aparare”, adica ai pus un zid in jurul tau, ti-ai inchis inima, te-ai concentrat pe cariera, de teama sa nu suferi, sa nu repeti experientele trecute. Se spune ca o iubire nu apare decat atunci cand esti pregatita sa o primesti. Tu te-ai inchis, nu mai esti pregatita sa iti oferi vulnerabilitatea unei alte iubiri. Nu stiu daca neaparat vorbim despre o problema cat despre o aparare in fata suferintei.

  • -571 Catalina Hetel // Mar 24, 2009 at 11:42 am

    Larisa, sunteti tineri, luati-va o pauza in care sa va ganditi la voi, nu va concentrati exclusiv pe relatie. Aceasta pauza te poate schimba si pe tine nu doar pe el. Oamenii de langa noi sunt liberi asa cum si noi suntem liberi. Concentreaza-te pe ce vrei tu sa devii, pe cum vrei sa fii si pe ce vrei sa faci.

  • -572 Catalina Hetel // Mar 24, 2009 at 11:44 am

    valentina, viata sexuala ti-o incepi pentru ca simti si pentru ca vrei nu pentru ca trebuie. O relatie are parti bune si parti rele. Daca tu simti ca partile rele le depasesc pe cele bune, este bine sa renunti. Daca ai amintiri frumoase este foarte bine, intotdeauna este frumos sa luam cu noi lucrurile placute dintr-o relatie. Du-te inainte daca asa simti, viata este inaintea ta, poti sa mai cauti, sa mai incerci, merita….

  • -573 Catalina Hetel // Mar 24, 2009 at 11:46 am

    Ana, poate ca roblema ta vine din alta parte si partenerul este doar “sacul de box”. Fa diferenta intre realitate si ce simti tu. Partenerul nu are nici o vina, analizeaza-ti furia si supararile si vei ajunge la concluzia ca ele nu vin de la partenerul tau. Poate ca este cazul sa afli si ce te supara in viata ta atat de tare.

  • -574 Catalina Hetel // Mar 24, 2009 at 11:49 am

    mada, tu chiar nu gasesti pe nimeni care sa il cunoasca si care sa va faca cunostinta? Fa cunostinta cu el si o sa vezi ce se inampla.

  • -575 Lorena // Mar 24, 2009 at 5:53 pm

    Buna ziua!Eu ma numesc Lorena,am 16 ani.Am apelat la acest sait pt k am foarte multe probleme la varsta mea si eu nu mai rezist.Sunt cu un baiat de 7 luni si ceva si il iubesc foarte mult…el spune k si el ma iubeste pe mine ,dar nu stiu ce sa cred!Cateodata se comporta ciuda si ma jicneste foarte rau,odata m-a inselat si eu l- am iertat…nu stiu daca e bine k l – am iertat!??Cateodata ma face foarte fericita si cateodata ma face sa plang si sa ma simt foarte rau….Nu stiu ce sa mai fac!oare ce este cu el????Ma iubeste sau???Ajutatima k eu nu mai vreau sa sufar asa de mult…. a doua problema este cu parintii….ei ma alinta,imi face pe plac,imi cumpara tot ce-mi trebuie…dar de un an se comporta foarte ciudat cu mine ,,ma face sa sufar..plang zilnic…nu mai stiu ce sa fac.!!Ei sau despartit akum un 1 si sau inpakat dupa 3 luni iarasi…si in timpul ala cat au stat despartiti eu am suferit mult…foarte mult….si crd k de aceea m-am schimbat asa de rau.Eu nu mai suport…..trebuie sa merg la un pshiolog cat mai repede…..Cateodata imi vine sa ma omor…..u mai suport viatza asta de doi banii…..imi pierd mintile dk nu se schimba ceva in ea.Eu de mik nu prea m-am inteles bine cu fetele pt k ele erau invidioase pe mine…pt ce am eu si ele nu au.Si au scos niste vorbe urate din gura lor…..care pe mine ma afectat mult si in plus si reputatia mea.Tot stau si ma gandesc……… oare eu am fost facuta k sa sufar mereu!????Nu stiu ce am….plang aproape tot timpu…..din cauza invidioaselor reputatia mea nu e prea buna…..si alti ma cred asa cum spun ele.Dar dk m- ar cunoaste pe mine lumea nu ar spune asa….ce a ma fac k sa trec peste asta si sa fie totul bine?????VA ROG SA MA AJUTATI K EU NU MAI REZIST!!!! VA MULTUMESC

  • -576 Lorena // Mar 24, 2009 at 5:57 pm

    va rog sa mi dati un id de mess dak avetzi sa comunikm mai mult k mai am multe probleme si vreau sa ma ajutati….VA MULTUMESC!!!!

  • -577 eu // Mar 24, 2009 at 10:20 pm

    ma simt atat de emotiva . nu stiu ce sa fac,cateodata ma bufneste plansul din nimic si chiar fara motiv,daca cineva se uita mai ciudat in ochii mei. mi s-au petrecut niste situatii jenante,cum pot sa trec peste starile mele. multumesc

  • -578 Simina // Mar 25, 2009 at 5:42 pm

    Ma numesc Simina,am 19 ani si de 4 ani jumate umblu cu un baiat care a fost greu acceptat de parintii mei fiindca tatal lui e tigan,am trecut prin multe situatii impreuna,multe probleme si tot nu ne-am despartit.De multe ori am vrut sa spun stop relatiei si el la fel dar nici eu nici el nu am putut sa spunem ca s-a terminat,ca totusi is niste sentimente la mijloc.Azi am ajuns in situatia in care nu stiu ce sa mai fac,nu mai pot sa gandesc,sunt foarte derutata si sa va spun de ce.Cea mai buna prietena a mea cu care ma cunosc de mica si e prietena si cu el a venit din Germania cu masina,cu banii etc.Iubitul meu are o situatie dificila cu banii in acest moment si intr-un moment de disperare a furat de la prietena noastra 50 de euro si a fost prins,iar akum eu am ajuns intr-o situatie din care nu stiu cum sa ies si ce sa fak,prietena mea a zis ca nu il denunta dar nu mai vrea sa aiba nici o legatura cu el si nici cu mine in cazul in care raman cu el,familia mea a aflat si ea si insista sa ma despart de el,sunt asa de confuza si cand mai aud dintr-o parte si din alta ca sa fac asa sau altfel devin si mai confuza,va rog ajutati-ma cumva cu un sfat.

  • -579 Alex // Mar 25, 2009 at 7:35 pm

    buna ziua,
    am si eu nevoie de un sfat…pur si simplu nu reusesc sa il cinving pe tata ca sunt in siguranta pe un motor … si ca sunt constient ca sunt anumite riscuri dar…pur si simplu am in sange…am 17 ani cand deschid subiectu, zice din start ca la el in curte nu intra moartea(ce are 2 roti la el se numeste moarte) stie ca de mers oricum merg cu ale prietenilor mei…dar pur si simplu se opune cu indarjeala…

  • -580 Simina // Mar 26, 2009 at 5:03 pm

    Va rog sa imi raspundeti,nu mai suport sa nu stiu ce sa fac,nu am cu cine sa vorbesc,vreau un sfat,nu mai rezist simt ca innebunesc va rog.

  • -581 Simona // Mar 26, 2009 at 11:48 pm

    buna!!as avea nevoie si eu de un ajutor si va rog din tot sufletul sa ma ajutati intr-un fel sau altul.sunt impreuna cu prietenul meu de un an jumate,cand neam cunoscut,era totul de vis,relatia noastra era de invidiat.ne vedeam zilnic,chiar si ptr zece minute si relatia noastra se baza pe iubire adevarata.si am simtit asta.acesta e doar inceputul,care a durat aproape un an.dar avand in vedere eu fiind cu un an mai tanara ca prietenul meu,care are 20 de ani,si e in anul intai la facultate,la 300 de km de mine,eu a trebuit sa raman acasa.a trecut deja juma de an de cand tinem relatia la distanta si ideea este sa o pastram la fel de vie,insa nu gasim mod sau nu putem ajunge la un comun acord.avand in vedere ca el,e intrun spatiu relativ nou,societate noiua,el nu prea vrea sa fie atat de “controlat”,el doreste sa faca lucruri noi.si parerea mea e ca e ceva firesc.insa cand face ceva…nu se gandeste la noi…nu se gandeste ca ma poate rani,i se pare firesc…este ceva normal?iar cand i;l sun…si el e la facultate…vorbeste mult mai codificat si mai rece decat in alte dati.este ceva normal?in aceasta perioada…am avut multe certuri si necazuri…in privinta dorului meu fata de el…si iddeeea e sa indreptam aceasta situatie ca sa devina din nou la fel ca inainte….el spune ca nu stie ce e de facut,ca eu am un mod ciudat de a gandi..spune ca sunt obsedata de el,ceea ce nu mi se pare a fi asa….cu toate ca ma iubeste..iar alte certuri se ivesc pe tema ca de ex.vb cu altii are chef zambeste…il vad prin webcam…iar cand ajunge vorba la mine…noi doar despre noi putem discuta…si de cele mai multe ori se ivesc certuri….zambetul se sterge de pe buzele lui…nu stiu ce sa mai fac..un lucru stiu sigur.ca am trecut prin momente foarte dificile in viata…la fel si el..si in el am gasit ceea ce nu am gasit in nimeni.vrteau sami salvez relatia,va rog din tot sufletul meu,ajutatima daca puteti…:((mai demult era o alta persoana dar simt schimbare pe el…:(el spune acelasi lucru despre mine,dar iubirea mea fata de el nu sa schimbat deloc.el spune..ca sunt geloasa…am fost intradevar dar nu mai sunt.am gasit modalitatea prin a nu fi…dar daca se intampla lucruri ca de exemplu…schimbarea lui…sau racirea lui fata de mine…nu stiu cum sa o stapanesc:(il iubesc enorm si vrem amandoi aceasta relatie,insa va roog din tot sufletul,sa-mi spuneti parerea dumneavoastra si sa ma ajutati intrun fel sau altul.va multumesc anticipat!!!:(:(:(

  • -582 Simina // Mar 27, 2009 at 3:13 pm

    cand voi primi raspuns,asa de mult dureaza?va rog sunt disperata toata lumea ma preseaza sa iau o decizie si nu stiu ce sa fak

  • -583 Simina // Mar 27, 2009 at 5:08 pm

    va rog din tot sufletu sa imi dati un raspuns de 2 zile ma bazez pe raspunsul vostru ca poate o sa ma ajute cumva un sfat de la dumneavoastra

  • -584 Ionela // Mar 27, 2009 at 11:49 pm

    Buna Simina,nu sunt psiholog,dar o parere,un sfat pot sa-ti dau si sper sa-ti fie de folos ………….din proprie experienta iti zic k si eu am avut o relatie la distanta timp de 1 an si acum suntem impreuna in acelasi oras. Cel mai mult conteaza increderea!!!!!!! Trebuie sa invatati sa aveti incredere unul in celalalt e cel mai important lucru si sa comunicati. E oarecum normal k el sa se schimbe putin,pt.k a schimbat totul,e intr-o lume oarecum noua pt el,dar tu arata-i k ti la el si nu sta tot timpul cu gura pe el,nu-l stresa cu telefoane….etc da-i putina libertate,altfel simte k nu-i dai deloc libertate. La noi a durat si dureaza relatia……..ne iubim mult desi recunosc k eu sunt putin mai geloasa,dar incerc sa nu gasesc probleme acolo unde nu e cazul,incerc sa ma stapanesc sa analizez totul la rece(nu tot timpul imi iese,dar de cele mai multe ori iese….)si apoi i-au o decizie,important e sa va ascultati unul pe celalalt…….dak ai o nedumerire intreaba-l si el ar trebui sa-ti raspunda cu sinceritate….la fel si el…..asa castigati incredere unul in celalalt. Daca va iubiti………….nu bagati in seama nimicurile,fiti voi cei care ati fost dintotdeauna,si nu va mai ganditi la lucruri negative,Dumnezeu are grija de noi de toti. Nu stiu cat ti-a fost de folos,dar sper sa te ajute cu ceva. Te pup si ai incredere in el si in tine.

  • -585 Ionela // Mar 27, 2009 at 11:51 pm

    Scuze mai sus era pt Simona imi cer mi de scuze

  • -586 larisa // Mar 28, 2009 at 12:16 am

    dupa ce prietenul meu cu care sunt de un an mi-a cerut o pauza dar fara sa-mi zik un termen la 4 zile i-am trimis un mesag in care i-am cerut sa ne despartim.multa lume mi-a impuiat kpul de prostii despre el imediat dupa ce am pus kpat relatiei,pt mult ii ceream lui explicatii dar prefera sa taca nu-mi dadea niciun raspuns.acum dupa o saptamana mi-am dat seama k nu pot sta fara el il iubesc.am vb cu el mi-am cerut iertare dar mi-a zs ca nu ma mai iubeste ca si-a schimbat parerea despre mine din cauza vorbelor care s-au auzit.ii e frica sa reluam relatia pt ca nu vrea sa-mi faca rau nu vrea sa-si bata joc de mine.intr-un final a acceptat sa ne impakm dar o impakre rece,in care el nu ma saruta abia vb cu mine foarte greu incerc sa-l fac sa mai iasa cu mine.mi-a zs k vrea sa-l fac din nou sa tina la mine cum tinea innainte.simt k ma respinge!!!cum pot eu in cazut asta sa-i arat k eu il iubesc si ca vreau sa fie totul ca innainte de acea pauza?cum sa fac sa tina iar la mine daca simt ca el usor ma respinge???nu vreau sa ma despart de el nu pot il iubesc mult prea mult.acum vb des la telefon si nu-mi zice cu cine,am vazut chiar ca are apeluri de la multe fete…..timp de un an sunt sigura ca niciodata nu m-a inselat…nu vreau sa-i cer explicatii k poate hotaraste sa ne despartim iar….ce sa fac?cum sa procedez?va rog ajutati-ma!!!!

  • -587 bebe // Mar 28, 2009 at 1:05 pm

    sarut mana! as avea si eu o prob..in februarie am fost in ex si ma asteptam ca ma voi imprieteni cu un baiat care il placeam si el la fel..si asa a fost.. a fost o excursie foarte frumoasa cu multe amintiri ..dar pana a aparut prietenul lui Y.at am fost data peste cap complet,,si pur si simplu nu stiam ce simt..si dupa excursie baiatul mi-a cerut sa fim impreuna si am acceptat desi eram constienta ca eu tin si la el dar in acelasi timp si la prietenului lui..el a ajuns sa tina la mn desi e genul de pers, care nu o arata.dar relatia nu a tinut mult.si ne-am despartit din cauza mea.dar el a fost cel care mi-a cerut asta..si a doua zi..s-a ivit ocazia sa vb cu prietenul lui Y si cam am flirtat cu el.fara sa imi dau seama ce fac..si nu dupa mult timp baiatul mi-a cerut din nou sa ne impacam ca a gresit.dar am zis nu.si dupa asta a aflat ca am vb cu prietenul lui Y si acum crede ca eu l-am parasit pt el..dar a fost o simpla coincidenta intamplarea.. si dupa doua saptamani pur si simplu mi-a cazut cu tronc baiatul..si pana la urma nu am rezistat si i-am cerut sa ne impacam..si ma schibasem eram alta ( in bine) dar si el s-a schimbat..numai ca acum nu mai era sigur p mn..era mai rece distant ..a tinut o luna relatia..( si intr-o discutie am reusit sa il “trag de limba” si el a zis ca stie ca daca ar fi cv l-as parasi pt prietenul lui Y dar acum chiar nu asa ) l-am uitat..nu-mi mai pasa chiar deloc prietenul lui Y.. si dupa ce ne-am despartit( eu i-am zis pt ca pur si simplu nu m-am suportam..ma evita am simtit ca nu era fericit alaturi de mn..si am preferat sa ii redau libertate..macar sa fie fericit alatura de alta..desi ma doare) acum e mult mai distant..desi e gelos cand ma vede cu altcineva..si sta numai p langa grupul meu de prieteni.. nici el nu stie ce simte banuiesc..ce sa fac sa o las balta..sau sa incerc sa il recuperez..tin la el mult..dar problema ca el din cate mi-a zis ( nu a tinut si nu vrea sa tina la cineva cu adv..pt ca nu vrea sa fie dezamagit) ..va rog ajutati-ma…multumesc din SUFLET!

  • -588 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:18 pm

    Lorena, pare ca esti grabita sa rezolvi ceva in viata ta si pare ca ceri de la altii sa te ajute. Poate ca ai ajuns in momentul in care incepi sa fii autonoma si incepi sa fii adulta. Starile tale de sprit au legatura doar cu tine. Pare ca dai vina pe parinti, pe iubit, pe fete, pe colegi. Ei exista, traiesc, actioneaza. Tine doar de tine cum te simti. Poti sa alegi sa fii nefericita sau poti sa alegi sa te gandesti la tine si la ce vrei tu sa faci. Nu mai da vina pe ceilalti pentru starile tale. Vezi de unde vin ele si vezi ce incearca sa iti comunice.

  • -589 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:23 pm

    Simina, scuze pentru intarzierea raspunsului. Poblema ta este una de diferenta intre culturi. Probabil ca pentru prietenul tau ceea ce a facut este aproape “normal”. Adica pentru el furtul este o incalcare mica a regulilor, cam cum te culci tu nespalata pe dinti. Adica incalci regula, dar nu omori pe nimeni. Tu poti accepta o astfel de cultura. Indiferent cat de mult va iubiti, genul lui de greseli crezi ca il vor face acceptat de lumea ta? Cred ca ori ai o discutie cu el in care ii ceri sa renunte la astfel de greseli, ori accepti ca pur si simplu veniti din lumi diferite. Cred ca familia si prietenii tai il vor accepta cu greu daca trebuie sa isi fereasca portofelele de el. Pe de alta parte, o grseala poate fi indreptata, daca ai incredere in el.

  • -590 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:28 pm

    eu, poate ca ar fi cazul sa evaluezi mai bine situatiile. Ce te face atat de nesigura? Parintii tai cum sunt? Ei ce spun despre tine?

  • -591 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:47 pm

    Alex, cred ca tatal tau se teme pentru tine si incearca sa te protejeze. Poate ca tu ti-ai asumat riscurile, care exista, dar este dificil sa faci un parinte sa fie si de acord ca tu se te expui riscurilor in orice moment. In fond, daca nu iti interzice acest lucru, de ce ai nevoie de aprobarea lui?

  • -592 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:53 pm

    Simona, viata lui a mers mai departe, este la facultate, are alti prieteni, alte preocupari. Din pacate viata ta a ramas pe loc. Tu spui ca atunci cand vorbeste cu tine nu poate vorbi decat despre voi. Poate decat ai gasi si alte subiecte de discutie. Poate daca ai lasa ca si viata ta sa mearga mai departe, in lipsa lui. Sa va intalniti la mijloc de drum, dar in acelasi timp fiecare sa aiba si preocuparile lui. El are preocupari, dar tu?

  • -593 Catalina Hetel // Mar 28, 2009 at 2:58 pm

    Larisa, din cate spui tu, el a fost cel care ti-a cerut sa va despartiti. Acum tu te “agati” practic de el si spui ca vrei sa nu fie rece cu tine. Pare ca el este constrans, oblgat parca. Pentru tine este o relatie buna? Eu cred ca meriti mai mult decat sa lupti pentru ceva ce pare pierdut. Relatiile incep, se termina, nu este vina nimanui. Nu stiu exact ce sa faci, dar poate ca ai putea sa cantaresti mai bine realitatea.

  • -594 Simona // Mar 28, 2009 at 3:07 pm

    nu va suparati…el acum considera acest comentariu a fi in favoarea lui…:((poate eu sunt de vina….poate el e cel nevinovat…dar eu vreau sa imi salvez.nu sa imi indepartez relatia….de cand v-am scris….in fiecare zii doar plang…miam distrus nervii…plang de la orice….e important pemtru mine…si stiu ca ma iubeste…:((dar va rog frumos spunetimi si mie….ce sa pot sa fac…sa contez mai mult ptr el…sau sa imi fac relatia sa fie mult mai stransa…asa cum a fost inainte…sau sa o mentin stransa..:((catalina,te rog mult,ajutama:((eu nu sunt din bucuresti,sunt din miercurea-ciuc…..dc poti te rog frumos si dc ma poti ajuta…cu un id de mess…ca am foarte multe lucruri de spus,poate ai inteles altceva ca nu am putut sa iti povestesc totul:((te rog frumos,ajutama…nu mai rezist…am bacul in fata mea…si simt ca nu mai ajung sal dau….simt ca am sami stric toata viata:((

  • -595 Simona // Mar 28, 2009 at 3:14 pm

    tin la acest om….fiindca il consider special…ai mei sunt despartiti…mereu am fost aruncata….respinsa de pe peste tot….si cu el…am gasit toate lucrurile pierdute…el pentru mine inseamna foarte mult..:((il las liber stiu ca are activitati…dar cand sunt si eu cu el…nu putem sa mergem la o petrecere…..cu prietenii poate:((cand vorbin pe mess..e serios…insa cand vb cu amicii lui…e cel mai fericit:((…imi spune ca ma iubeste si ca tine la mine…dar cand face ceva…sau cand spune ceva…nu se gandeste ca ma raneste usor…iam spus sa iti scrie si el…iam spus sa mergem la un psiholog,..care poate ne poate ajuta…dar el nu vrea….el mia spus mie…ca el nu se intelege pe el insusi…..am incercat sa il ajut..dar poate acest lucru il face sa fie asa:((iar el..mia spus ca nu stie sa reactioneze la anumite situatii.,..si vrea sa para mare si tare in fata prietenilor…prin faptul ca nici nu vb cu mine cand e la facultate..:((ii e rusine si nu inteleg care e motivul:((

  • -596 Simona // Mar 28, 2009 at 3:45 pm

    deci poate ca nuam activitate…dar am viata mea si sunt rationala…dar cand vad ca concret.,..numi spune nimic cald..nu ma ia lovely….nu stiu dc ii e dor de mine…dar a avut probleme si el…si la-m ajutat mereu….niciodata nici el si nici eu nu neam inselat.. cand a plecat el mia spus sa continuam relatia…ce so fi intamplat cu el de e atat de rece:((si…dc e vb de activitatea vietii mele…:((eu nu pot face nimic pana nu am linistea sufleteasca:((si aceea consta in iubire…ca dc stiu ca ma iubeste…dc stiu ca nu sunt pe ultimul loc in lumea lui sau dc imi spune,imi vb cu caldura,atunci normal ca pot face si eu multe altele:((DAR din moment ce eu sunt o fire sentimentala…am un gol in suflet din cauza lipsei sentimentelor….cum sa nu ma gandesc la el???:((cum sa fac sa mi se umple acest gol??:((eu stiu ca e cel mai pretios ptr mine in viata asta….si nu vreau sa il schimb…desi el vrea sa ma schimbe…..dar imi doresc de la el doar sentimente si iubirea…si sami arate ca ii pasa de mine:((sunt disperata,nu mai pot:((imi simt zilele fara rost:((ne certam pe seama asta:((nu mai rezist:((catalina,te rog frumos ajutama:((am speranta ca tu poti:((ai ajutat multi de aici dupa cate am vazut:((te rog din tot sufletul meu,ajutama si pe mine:((

  • -597 Alex // Mar 28, 2009 at 7:32 pm

    pana acum mergeam numai cu ale prietenilor mei…acum insa vreau sa fie al meu si sa beneficiez de el in orice moment…iar el nu este de acord ca eu sa imi cumpar unu

  • -598 sasa // Mar 31, 2009 at 4:42 am

    problema pe kare o am eu nici nu cred k se poate discuta o am de catva ani ,iar timpul a trecut si nu am rezolvat nimik mai rau mi`am facut nu mai am nici un vis nici o speranta nici o iluzie ..un singur gand intunecat dar plin de pace in mine zace…..si prea mult timp na`m sa mai las sa treaca ! totul e aiurea dar intamplator ..sper k macar voi sa va gasiti linitea in viata ….nu in cea de apoi ……

  • -599 mihaela claudia // Mar 31, 2009 at 9:26 am

    nu stiu ce sa intamplat dar mi-adisparut de pe forum intrebarile mele. deci sa reincepem.. sunt f emotive plang din orice ,daca cine striga pe mine sau nu neaparat, vb putin mai tare ma apuc de plans, daca cineva nu imi da dreptate tot asa. imi este frica sa vb cu cineva ca nu cumva sa spun vreo prostie si sa rada de mine( tot asa ma gandesc ca tot ce zic eu nu are nici o leg cu ce se vb) as vrea sa zic dar nu pot imi sta in gand sa vb si “pe limba” sum se spune dar nu pot sa scot un cuvant si pe uyrma imi pare rau.tot timpu ma consider o victima. daca prietenul meu zice ca vrea sa mearga la o bere cu baietii incep sa plang si ii spun ca nu ma baga deloc in seama ca se gandeste numai la el,dar el zice ca nu ma poate duce daca sunt numai baieti…………. can ma suna si imi spune ca de la servici mai sta la o bere parca mi-ar da cu ceva in cap………….. si asta cu increderea de sine nu prea………….. nu am deloc incredere in mine tot timpu zic ca nu pot sa fac ce mi se cere………….tot timpul am un sentiment de anxietate si nesiguranta. va rog sa imi raspundeti si sa mai vb macar asa prin net ca daca as fi in fata dvs nu as putea vb . multumesc

  • -600 Olivia // Mar 31, 2009 at 2:36 pm

    Buna ziua!
    Am un fiu in clasa a Va, are 12 ani.Nu-l pot determina sa fie responsabil…in ce sens:nu iubeste scoala, nu doreste sa-si rezolve temele, este dezordonat, mereu nervos si grabit.Imi spune mereu ca nu-i place la scoala, nu-i place nici o materie.L-am pedepsit, am discutat, ne-am inteles…degeaba promite si o luam de la capat.Ma asteapta pana vin de la serviciu si invatam impreuna.Obtine note mari, o zi daca nu ma ocup de el si este ascultat nu stie nimic pentru ca nu invata.Am uitat, scrie foarte urat.Este un copil iubit, rasfatat de la parinti,bunici, strabunici,unchi, matusi.Dar el pe toti ne dezamageste cu aceasta comoditate a lui.Este la un liceu de arta, cand era mic desena , apoi in clasele primare era preocupat de desn, ne-am orientat catre acest liceu pentru a-i incuraja pasiunea…degeaba acum nu-i mai place nici sa deseneze.In rest este un copil cuminte in sensul ca vine singur de la scoala, mananca si se joaca, problema este scoala.Va multumesc si astept un sfat, orice….

  • -601 Anna // Mar 31, 2009 at 4:11 pm

    Buna!ajutor…!!!Nu mai suport!
    Am o familie super care ma ajuta foarte mult,dar de vreo 2 ani de cand am intrat la liceu.m`am mutat in alt oras la o familie,de acelasi neam cu mine….la inceput erau foarte atenti cu mine insa pe parcurs am inceput sa devin sclava lor!au 2 copii care sunt apropiati de varsta mea,iar ei nu fac nimic in propria lor casa!nu am timp sa invat pentru ca ajung acasa si trebuie sa spal vase sa fac curat chiar si la ei in camera…acasa am conditii foarte bune si curatenie insa aici nu mai suport mizeria pe care o fac,practic isi bat joc de munca mea!am vorbit cu parintii de asta m`au inteles,dar nu pot sa le spun nimic pentru ca oarecum au fost amabili cu mine!dar am ajuns cu nervii la pamant si am inceput sa am stari de depresie!ce pot face? sincer asta nu`i nimic din ce v`am spus,sunt foarte multe:((

  • -602 Vitalie // Mar 31, 2009 at 6:03 pm

    poate cineva sa-mi dea un sfat?
    cum sa nu ma indragostesk repede?
    nu pot controla asta…si e tare kinuitor :(

  • -603 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 2:48 pm

    Ana, nimic din ceea ce facem nu este fara motiv. Cauta doar motivul, care poate ca nu este legat de partener. poate tu treci printr-o perioada prasta, poate cu tine se intampla ceva, poate tu te temi….

  • -604 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 2:50 pm

    Mihai, viata este asa cum o vezi tu, cauta lucrurile bune din tine nu cele rele. Ce te retine cand vorbesticu oamenii? De ce te temi? Ce din imaginea ta nu este ok, ca sa nu poti relationa?

  • -605 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 2:51 pm

    ramona, pare ca voi aveti pe mess o relatie buna, de ce nu il intrebi pe el ce se intampla? abordeaza acest subiect deschis cu el, spune-i ce simti si incearca sa il intelegi.

  • -606 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 2:55 pm

    Anna, problema este a lui, destinul este al lui. El incearca sa te transforme in victima dar sa pozeze si el in victima. Practic este un fel de joc, tu esti salvatoarea lui. faptul ca te simti vinovata este normal pana intr-un punct, nu ne place sa stim ca ceilalti sufera din cauza noastra, dar ar fi bine sa stii ca pana la urma este un joc al lui. Asta urmareste, ca tu sa te simti vinovata si sa nu il parasesti, chiar daca te abuzeaza. Cumva sa ramai alaturi de el invinuindu-te ca esti alaturi de el. Poti continua jocul sau poti alege sa te aperi, sa iti traiesti viata. Repet, destinul si alegerile sunt ale fiecaruia, nu suntem noi vinovati pentru suferinta celuilalt.

  • -607 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 2:57 pm

    Cristi, tata incearca sa te apere, sa te “modeleze”. Cred ca ar fi bine sa vorbesti cu el, sa ii explici de ce ar trebui sa aiba incredere in tine. Poti sa ii spui ca ai nevoie sa te simti bine, dar poate ca are nevoie si sa ii demonstrezi ca meriti asta. Increderea se castiga.

  • -608 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:01 pm

    Alex, scrie-mi tu te rog pe mail si eu iti voi raspunde. Intr-o relatie obtinem anumite lucruri, iubire, siguranta, afectiune, caldura, apreciere. de multe ori, cautam intr-o alta relatie ceea ce nu gasim in prima relatie. istoria amoroasa a omenirii este plina de aventuri. intrebarile tale sunt multe in acest moment, esti pregatit pentru o relatie stabila, vrei sa mai cauti, ramai in relatie pentru ca simti sau pentru ca trebuie….multe inca…sunt intrebarile si raspunsurile tale…

  • -609 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:03 pm

    Maria, am inteles cu greu povestea ta, probabil ca si tu esti foarte confuza, incearca tu sa faci putina lumina….tu pe cine iubesti?

  • -610 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:03 pm

    Ionut, nu inteleg ce vrei sa intrebi.

  • -611 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:04 pm

    Dydy, pot sa te ajut, daca imi povestesti ce se intampla cu tine. Poti vorbi aici, pe mail sau la cabinet.Te astept.

  • -612 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:09 pm

    Mary, scrie-mi tu pe mail si iti voi raspunde. Cred ca treceti prin perioada vietii, pe care unii o numesc banal “criza”. Poate ca ati impartit prea multe, poate ca este prea multa rutina, poate ca nu mai exista provocare nou. Ceea ce te deranjeaza probabil nu este ca el iese la o bere cu prietenii ci faptul ca se simte bine fara tine si mai ales DOAR fara tine. Cel mai greu este sa iti dai seama ca nu mai contezi acolo unde odata erai totul. poate ca ar fi frumos sa va faceti un program impreuna. Doar voi doi, fara copii, sa redeveniti cei care ati fost, chiar daca mai batrani, sa va mai provocati, sa va faca placere ceea ce odata va placea.

  • -613 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:14 pm

    Andrei, a mai fost cineva pe acest forum care isi ameninta prietena ca se sinucide ca sa se intoarca la el. O relatie se cladeste pe respect, pe iubire si mai ales pe dorinta celor doi de a avea o relatie. Nu poti cladi o relatie pe santaj. Prietena ta are probleme, dar daca tu intri in acest joc ii intreti problemele nu i le rezolvi. Este felul ei de a rezolva problemele in relatie. Cred insa ca amandoi meritati sa va simtiti bine. Am mai spus asta, viata si moartea noastra ne apartine, este alegerea noastra daca alegem sa murim, nu putem face pe nimeni vinovat.

  • -614 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:16 pm

    Mihaela, comportamentul tau este o arma de aparare impotriva celorlalti. Un fel de agresiune. Daca tu crezi ca acest comportament nu te mai ajta, analizeaza de unde vine si incearca sa renunti. Putin cate putin.

  • -615 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:19 pm

    KYNJOO, faptl ca nu o iubeai si sentimentul de vinovatie sunt un pic opuse. Analizeaza mai mult ce simti. Nu o iubeai dar ai stat cu ea doi ani, nu o iubeai dar te simti vinovat si vrei sa o cauti. Nu o iubeai sau te temi sa o iubesti? Sau care este relatia ta cu vinovatia? te simti adeseori vinovat pentru altii?

  • -616 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:21 pm

    Soricelule, daca vrei un psiholog contacteaza-l tu pe el pe adresa de mail, o gasesti in site catalinahetel@yahoo.com. poti sa te ajuti tu insuti incepand cu primul pas. nu o sa il faca altcineva in locul tau.

  • -617 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:23 pm

    Sorin, ai trait o trauma, este normal sa iti fie teama. lasa un timp sa treaca, nu te forta sa iesi neaparat noaptea singur. Alege pentru o perioada locuri unde sa te simti in siguranta. Analizeaza rational ce s-a intamplat. Chiar daca pentru o perioada retraiesti intamplarea, nu este obligatoriu ca ea sa se repete. Nu o lasa sa se transforme in fobie sau obsesie.

  • -618 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:29 pm

    Simona, faptul ca tu te-ai simtit neiubita si respinsa de persoane importante nu este vina lui. Tu retraiesti practic acest sentiment in relatie. Prietenul tau nu poate sa iti fie parinte, el este doar iubit. Nu tin cu el, incerc sa iti arat ca poti fi mai puternica. Sa contezi in ochii tai in primul rand, sa poti fi doar tu cu tine si sa fie de ajuns. Ceilalti nu pot umple golul din sufletul tau, doar tu poti asta.

  • -619 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:31 pm

    Sasa, nu inteleg, poti sa ma faci sa inteleg mai bine?

  • -620 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:33 pm

    Mihaela Claudia, poti incerca sa fii si in fata mea. O sa fii uimita de cate poti face. Teama ta este adanca si de mult. Analizeaza de unde vine si ce vrea de la tine. Oare ce iti spune despre tine? O fi adevarat sau nu? Chiar nu poti face? Ce te retine?

  • -621 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:38 pm

    Olivia, cam pe la varsta asta, copiii pot trece prin perioade de revolta si de rebeliune. Sunt dezordonati, nu vor nimic, nu le place nimic. Incearca sa faca fata tumultului de sentimente, senzatii si nevoi care vin spre el de la el insusi. Si mai ales, prin acest fel va capteaza atentia. Sunteti in jurul lui, il cicaliti, il dadaciti. Responsabilitatea se invata nu se arunca in bratele celuilalt. poate ca ar fi bine sa ii scoateti in evidenta punctele forte, lucrurile care le face bine, sa ii trasati sarcini si sa ii explicati ca este mare si ca aveti incredere in el. Daca greseste suporta consecinte, daca reuseste va fi laudat (nu uitati asta). Lasati-l sa afle ce ii plce, ce nu ii place, spuneti-i ce asteptati de a el si aratati-i ca il iubiti neconditionat. Este greu?

  • -622 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:41 pm

    Anna, daca tu simti ca nu mai poti, gaseste o solutie sa pleci de acolo. sau incearca o discutie. Poate ca tu ai oferit prea mult sau iti pasa prea mult. Fa-ti datoria, in fond de ce trebuie ca totul sa straluceasca? Iti cer ei asta? Poate ca tu oferi mult si te simti vinovata. Uneori este bine sa oferi cat poti sau cat merita ceilalti.

  • -623 Catalina Hetel // Apr 1, 2009 at 3:43 pm

    Vitalie, eu cred ca este bine sa fii indragostit. Unii chiar te invidiaza. Poate ca altceva te deranjeaza. ce oare?

  • -624 Vitalie // Apr 1, 2009 at 5:21 pm

    Catalina Hetel, nuu…anume asta si ma deranjeaza…prea repede ma indragostesk…nushtiu de ce…stiti cum e kind tu iubeshti pe cineva…dar ea te considera doar un prieten?
    Pai totusi nam inteles…este vreo metoda de a rezolva problema mea sau nu?

  • -625 Vitalie // Apr 1, 2009 at 5:59 pm

    Catalina Hetel,da…inka ceva…
    Iata prieteneste o fata cu un baiat, simpli prieteni…discuta..e vese…totul e super.Mai apoi…kind la un moment ei vor sa treaca la un alt nivel in relatiile lor…adica ceva mai serios…totul devine altfel…mai rau…nu pot vorbi atit de liber unul cu altul…etc.
    Imi puteti explica care e pricina acesteia?Si cum se poate de facut asha…ca sa fie totul cum era mai inainte…doar ca 2 iubiti .

  • -626 Simona // Apr 1, 2009 at 8:17 pm

    catalina…..iti multumesc mult,chiar miai fost de mare ajutor….insa astazi….am aflat despre el un lucru….ei fiind 6 intrun apartament de 3 camere…si nu asta e problema….de ieri…au un partener care e consumator de droguri…iar prietenul meu…stiam ca mai demult….a incercat odata spyce,iar inainte el a facut un filmulet anbtidrog cu care a castigat un concurs antidrog!!!!iar astazi…iam dat un sfat…sa nu consume…iar a facut super urat!!a zis ca din an in paste dc consuma nu e nimic rau!@!!insa eu sunt constienta ca drogurile in mare parte sunt moarte si dependenta curata.ce sa fac sa nusi strice toata viata???sunt deprmimata.iar sa nu mai zic…ca ai lui nici nu stiu asta.:((si eu nu le voi spune,dupaia eu voi fi de vina.situatia….nu prea vrea sa se schimbe…el ma considerat inamica cand iam dat acest sfat.nu mai pot.de ce mi se intampla asemenea lucruri…de ce nu mai e omul normal cu care mam cunoscut?:((

  • -627 Simona // Apr 1, 2009 at 8:17 pm

    vreau sami salvez relatia!!!:((ce sa fac??:(unde am gresit?:((

  • -628 sasa // Apr 2, 2009 at 1:46 am

    vi s`a intamplat sa duceti mereu grija altora sa le vreti binele sa ii descurcati din fel si fel de probleme grijuri si tot ce inseamna rau…sa ii urmati pe drumul ce`l bun ..sa traiesti practic pt aceasta multumire .k i`ai facut lui ” y ” un bine…..si sa ai si u la randul tau nevoie sa vbsti cu cineva din “n ” persoane cate ai ajutat si sa nu fie nimeni ? … sa vina si randul tau sa te gandesti in sinea ta .. bai eu akum ce mai vreau dak lu ala lu ala si lu ala i`am vrut bine .. eu ce vreau pt mine ? si sa nu sti sa`ti raspunzi ?” iti spui bine” cum ai vrut la toata lumea……dar practic pt tine ti`e bine k i`ai vrut aluia bine…dar binele tau trebuie sa aibe ceva aparte ceva mai mult decat o simpla “multumire” ?????????????????????

  • -629 sasa // Apr 2, 2009 at 1:49 am

    consider k chiar dak faci un rau pt tine il poti considera” bine” si nu suferi atat de mult k practic raul binele e facut din mana ta …..mai rau suferi dak e din vina altuia la radul lui cun considera el .. ” dak e bine sau rau “

  • -630 Catalina Hetel // Apr 2, 2009 at 12:08 pm

    Vitalie, sa inteleg ca tu vrei sa faci dragoste cu prietenele tale. Sunt multe? Macar una e stabila?

  • -631 Catalina Hetel // Apr 2, 2009 at 12:09 pm

    Simona, nu stiu daca in cazul asta tu ai foarte multe de facut. Pana la urma are viata lui si greselile lui. Uneori nu merita sa te implici prea tare. Ai incredere in el, poate ca nu estenimic grav.

  • -632 Catalina Hetel // Apr 2, 2009 at 12:12 pm

    sasa, nu prea inteleg ce te framanta, dar inteleg ca ai jucat mult timp rolul de mama a ranitilor. Acum este greu sa iti schimbi acest rol in ochii celor cunoscuti. Inteleg ca incerci sa faci “bine” altora. poate ca este timpul sa iti faci bine tie.

  • -633 Vitalie // Apr 2, 2009 at 3:37 pm

    Catalina Hetel,mda…se pare ca nu ma intelegeti…
    Care dragoste?eu vorbesk de sentimente acum!!!

  • -634 mihaela // Apr 2, 2009 at 6:03 pm

    catalina acuma am citit mesajul d la tine si iti multumesc ca mi-ai raspuns dar cum am terminat de citit m-am apucat de plans.si teama asta nu stiu de unde vine si ce vrea dar cateodata simt ca nu mai pot si simt ca explodez, am avut odata , de fapt cam am gandu de a ma sinucide , pt ca nu pot avea incredere in mine, si incredertea in prietenul meu mi-am pierdut-o, cand imi zice ca ,merge la o bere cu baietii devin f nervoasa si ma gandesc ca de aceea nu ma duce si pe mine ca ii rusine cu mine ca nu vb sau daca ma intreaba cineva ceva ma inrosesc si spun si ceva prostie. acuma iti scriu plangand si mancand ffffffffffffff tare si f mult. nu stiu ce sa mai fac. ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu mai exist asa ma scap de toate problemele

  • -635 bebe // Apr 2, 2009 at 8:55 pm

    am postat un comentariu mai sus…si chiar unul p mail..astept raspunsul dvs.. va multumesc

  • -636 Olivia // Apr 3, 2009 at 8:11 am

    Va multumesc pentru sfat!Nu este greu.Am incercat tot ce mi-ati relatat dar nu a avut nici un efect.Asa este il cicalesc, il ocrotesc, nu-i lipseste absolut nimic( dragoste si iubire fara limite din partea noastra, laude, sarcini de rezolvat le indeplineste cu multa usurinta si placere…dar nu legat de scoala), dar cu toate acestea scoala pentru el este un stress.
    Daca se poate mai astept si alte sfaturi sa-mi imbunatatesc eu ” modul de lucru”!
    VA MULTUMESC MULT!

  • -637 maria // Apr 3, 2009 at 7:39 pm

    buna..am si eu o mare problema cel putin asa pare din punctul meu de vedere…am o problema la un ochi si se cunoase si din acest motiv imi este greu sa ma apropii de cei din jur. mie frica ka o sa ma respinga…am impresia ka arat oribil.ce sfat imi puteti da?

  • -638 sasa // Apr 4, 2009 at 12:26 am

    Catalina se pare k ma cunosti mai bine decat restul persoanelor care ” ma cunosc” …persoanele care iti spun problemele chiar nu ti le spun degeaba gasesti solutia la toate ……pot spune k nu am incredere in mine ….cat am in tine .. astept totusi sa`mi raspunzi la e`mail si continui cu laude de bine pt tine …SI din suflet iti spun Iti doresc tot binele din lume poate k prin cuvinte nu`ti pot multumi cat au insemnat vorbele tale pt mine …inchei cu …Ori de cate ori voi spune “am fost” inseamna k inca mai sunt sa spun( asta ) ..ce e mai mult decat maxim … se numeste etern …..am o intrebare ce e “etern” ? se pare k ori cat ai trai nu poti raspunde la asta …..dar o parere chiar conteaza cum de altfel ” nu poti avea toate femeiiile din lume , dar merita sa incerci ” ……multa bafta celor care se influenteaza……crede`ti in “el/ea” dar e viata voastra …..si viata depinde de tine ….nu de “el/ea”…hai va imbratisez si toate cele bune… e si maine o zi ;) :* >:D< ;;) dar chiar dak este soare se poate sa`ti fie frig …..multi pupici :* si mai ganditi…….k nu poti inceta asta atat timp cat ink mai traiesti ;) ) “pranoic”???

  • -639 pysy // Apr 4, 2009 at 12:43 am

    nu pot spune nici`odata k le stiu pe toate .. dar ma pot pronunta k stiu multe…datorita nebuniilor sau prostiilor exista “psihologii” ? asta chiar nu stiu dar nu inseamna k sunt proasta ….ma intreb cum ar fi ..sa am capul mare “minte ” deloc dar sa ganditi voi pt mine…simplu si usor de cele mai multe ori avem probleme noastre pt k le rezolvam pe ale altora…dar oare cum sunt psihologii nu se pot gandi la ei ? sau o fac pt ceva ,anume?…poate k aveti ” capul ” sa nu va ploua in gat si atat …….si va raspund tot eu si nu k va`s dori raul dar nu e nimeni obligat sa gandeasca pt tine .. ci ar fi mai simplu dak te`ai gandi la tine ;) ………o parere nu strica :) ) “ori cum ar vbi degeaba ” dak tu na`i pricepe ……pf hai mult succes k nu vreau sa va scot din “intuneric” sa va bag in “ceata” …..viata e cum iti doresti sa fie “roz” dar dak nu ..inseamna k te`a mancat…..e lucru manual !

  • -640 nebun // Apr 4, 2009 at 1:04 am

    de pe urma la porstii, traiesc cei desteptii…si datorita la nebunii ,hototii.handcapatii, prostituate…gasesti un profit atat cat sa traiesti..” sa ai o paine”.dar dak tu esti unu dintre ei……ce`ti poti permite ?

  • -641 nebun // Apr 4, 2009 at 1:18 am

    Nebun ma pot cosidera ink din prima clipa a vietii… insa altii stau si fac ani de studiii pt a afla cum se simte un nebun in pielea lui …poate k ceeea ce cred k ‘ sunt nebun”poate chiar am dreptate… dar stiu cu adevarat tot ce am trait,tot ce ma durut…ce ma afectat..Sunt nebun dar stiu dc….”am probleme,gandesc prea mult” …ci nu din ce… .au citit altii in cartii..si nu vreau sa se faca experimente pe mine……Ma bucur de nebunia mea …dar lupt importiva ei in fiekare clipa …”nebun constient” ? …am invatat sa ma bucur de natura…de vremea de afara ma bucur azi k e soare afara…plang maine k ploaua …si tot asa chiar dak va fi “soare mereu” in sufletul meu e doar “furtuna”

  • -642 nebun // Apr 4, 2009 at 2:03 am

    sunt indiferenet mereu dar ma apasa gandul k “tu” sau “eu” nu o sa mai fim nicicum ce am fost o`data ……crezand k ne era bine ne inselam reciproc dar ne era”bine” amintesteti mereu k eram tu si eu impreuna dar in pararel……de la dinstanta mereu ne`am inteles..insa cand ne`am apropiat ” tu si eu ” eram separati….separati am fost mereu cu toate k eram aproape reciproc……un scop…in mintea noastra bolnava..dar akum doare….nu ne mai dam nici macar o sansa…nu am fost eu devina k mi`ai iesit in cale , mi`ai iesit cu intamplare….nu ma`m intalnit cu mine isumi ci din contra credeam..ink dintainte sa te intalnesc k te cunosc….dar akum am aflat k nu ma cunosc nici macar pe mine …”mi`am dat seama k te iubesc k nu ma iubesc” iarta`ma k na`m gresit nici o`data .in fata ta ….iti promit k intr`o alta viata imi voi lua revansa…..dar da`mi sufletul inapoi sa imi mai traiesc viata de akum…viata de maine..caci fara tine……sunt nimik sunt un nimeni……cu tine ma simt incomplet dar “bine” …alege drumul ” in viata ” sau cel ce “dupa” sa ma razbun akum k e momentul?sau il alegi u? si cand ? k tot indiferent sunt hmmmm

  • -643 nebun // Apr 4, 2009 at 2:37 am

    indiferenet “akolo eram..k imi pasaa..sau curios din fire “ma intreb ce ai vrut de la mine ?sa ma lasi in suspans oare nu te`ai saturat?cate raspunsuri ai vrut si cate ai obtinut? tin minte k mi`ai cerut si ce nu aveam… si ti`am oferit….dar ma intreb ce nu ti`a convenit?oare nai ajuns la limita “de sfarsit”? te`am ajutat si cu ce na`m …putut…oare asta a si fost problema?trebuia sa`mi pese dar sa” nu ma aflu”asa cum imi spuneai u mereu k iti pasa dar erai la distanta ? eu am fost problema pt tine k eram prea aproape….de tine? indiferent..am sa incerc sa fiu ” invers “;) poate doar asa ne`am mai intelege..
    poate k nai` vrut sa`mi privesti fata ci vrei sa`mi vezi spatele …dar cu cat ma indepartez mai multOri cum as face cu fata sau nu ..! na`i sa mai vezi nimik…”CI DOAR AI RETINE”vble si faptele kare le`am spus..facut..tu”treaza…dar adormita mereu- o sa fie prea tarziu….indiferent sau nu o sa fiu cum sunt….sau poate k nu ……….

  • -644 maria // Apr 4, 2009 at 1:51 pm

    sa ma pis pe saitu ista ……..nici un ajutor pizdeti

  • -645 mihaela claudia // Apr 6, 2009 at 7:20 am

    am lasat si eu un mesaj. nr 634. mihaela claudia

  • -646 diana // Apr 6, 2009 at 5:07 pm

    Salut!
    Nu am mai facut pana acum acest lucru,adica sa vorbesc despre mine pe un site asteptand sa mi se ofere o solutie.Dar acum…pare sa fie singura solutie care mi-a ramas.M-am tot gandit si m-am tot razgandit daca nu pot sa ma ajut singura sau spunandu-mi ca nu am nimic.dar se pare ca nu mai pot asa.As vrea sa stiu ce-i cu mine.As vrea sa pot vorbi cu cineva despre lucrurile astea.M-am gandit sa merg psihologul scolii numai ca nu prea imi inspira incredere in a ma descoperi in fata ei.Nu stiu ce-i cu mine.De ce nu ma pot concentra sa invat,de ce aman diverse lucruri de pe o zi pe alta,de ce fac aceleasi lucruri refuzand noutatile,de ce totul imi pare atat de absurd,de inutil,fara sens.Toti in jurul meu lupta pentru ceva.Am si eu dorinte,visuri dar nu indraznesc sa lupt pentru ele.Si ma simt foarte rau din cauza asta.Ma simt rau pentru ca nu sunt capabila sa duc la bun sfarsit ceva ce eu singura imi propun.Singuratatea ma ingrozeste iar oamenii ma irita.Am dureri de cap frecvente si foarte des ganduri negre,despre moarte,visuri in care se face ca o entitate demonica ma stapaneste.Mi-e frica.M-am gandit in cateva randuri ca nu mai am alta scapare decat moartea.Nu inteleg nimic.prezenta celorlalti ma inhiba,nu pot fi eu asa cum sunt cand sunt singura.Mi-e frica sa spun ce cred pentru ca am impresia ca as da-o in bara si ca ei ar rade si ar vedea cat sunt de slaba.De cand eram mica n-am prea avut incredere in mine dar …Intr-o vreme pana sa-l intalnesc pe Andrei credeam ca am reusit sa fiu altfel pana la urma.Cat am fost cu el parea ca am pasit pe un alt taram.Ne-am despartit pe neasteptate,fara sa discutam de ce sau orice altceva despre ce a fost intre noi.Eu si azi tanjesc sa discut cu el despre lucrurile astea pentru ca am ideea fixa ca astfel m-as elibera.Si as putea sa o iau de la capat.As vrea sa inteleg.In alta ordine de idei ,peste un an dau bacul si ca sa pot intra unde vreau am nevoie de o medie mare.deja m-am panicat pentru ca nu prea stiu mare lucru la mate sau la info si deja ma vad ratand bacul si ruinandu-mi viata.Si asta ma imobilizeaza.Nu mai stiu incotro sau ce sa incerc.As vrea sa am pentru o vreme pe cineva sa-l las sa ma ghideze.Ma gandesc obsesiv de mult la tot ce a fost intre mine si el.As vrea sa inteleg cumva ce se intampla cu mine.Si cum as putea sa aduc din nou lumina in viata mea.

  • -647 AURELIA SIMONA // Apr 8, 2009 at 8:03 am

    Buna ziua! Numele meu este Simona si am 24 de ani. Problema mea este aceea ca mi-as dori enorm sa pot face ceva pentru sotul meu,pe care il iubesc din toata inima. Nici nu stiu cu ce sa incep si cum sa ma exprim mai bine pentru a ma face inteleasa. Sotul meu este o persoana slaba, care nu are suficienta incredere in propriile forte si caruia ii este teama de tot ce este nou. Mai exact, ii este teama sa nu greseasca in decizia pe care urmeaza sa o ia,de aceea amana mereu lucrurile si lasa totul in ultimul moment cand oricum este nevoit sa ia o hotarare. Nu suporta sa ii faca cineva observatie asupra unui lucru sau sa-i reproseze ceva, pentru ca in momentul urmator se supara si ia totul in nume personal. Nu accepta sfatul altei persoane, chiar daca aceasta are dreptate, si de cele mai multe ori se dovedeste ca a gresit, dar nu invata nimic din asta. In ceea ce ma priveste, mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ii spun ca ar fi mai bine sa rezolvam o problema intr-un fel,iar el spune ca stie el ce sa faca. Imi spune “de ce sa fac cum vrei tu?”.Si face cum vrea el, nu pentru ca ar fi bine asa, ci pentru a nu face cum spun eu.

    Are momente cand inca gandeste precum un copil, desi are 26 de ani,cand ar trebui sa fie suficient de matur incat sa stie ce sa aleaga in viata. Noi am facut doar cununia civila, si in vara urma sa facem si nunta, insa ieri am simtit ca mor cand am avut pentru prima oara o discutie mai serioasa cu parintii lui si am decis sa nu mai facem nunta. Spun pentru prima oara, pentru ca pana acum numai el a vorbit cu parintii lui despre planurile noastre, cu care nu au fost de accord sub nici o forma. Greseala a fost a lui, pentru ca nu a stiut cum sa vorbeasca cu parintii lui si cum sa-si sustina punctul de vedere. Drept urmare, am stabilit data nuntii fara ca eu sa stiu ce a vorbit si ce nu cu parintii lui. Tot ce stiu e ca de fiecare data cand a incercat sa vorbeasca cu ei, nici nu au vrut sa-l asculte, iar el niciodata nu a avut curaj sa continuie discutia. Astfel, ei au considerat ca el glumeste sau ca va renunta repede la idee. Unul din motivele pentru care nu au vrut, a fost acela ca nu au bani, desi ne-am oferit sa le dam noi, numai sa iasa totul bine.Mama lui spune ca nu accepta ca baiatul ei sa-i dea bani sa se imbrace pentru nunta si pentru cele necesare, insa tot ea se contrazice spunand sa-i dam bani pentru a-si renova casa, pentru ca ii va fi rusine la nunta.Motivele, de fapt, sunt multe altele,care deranjeaza foarte tare!Mai este si faptul ca eu i-am luat baiatul! Sau faptul ca in momentul in care ne-am mutat impreuna(in alt oras decat cel in care eu lucram) si am renuntat la locul de munca, nu a fost de acord, pentru ca el ma intretinea pe mine.M-a deranjat foarte mult cand mi-a reprosat acest lucru, in conditiilie in care si ea, la randul ei a stat acasa toata viata, deci, intretinuta de sotul ei.Stiu ca nu am dreptul sa judec pe nimeni, dar ea ar fi trebuit sa ma inteleaga mai mult decat oricine, pt ca la randul ei nu a fost iubita de socri. Dupa cum spuneam, ieri am hotarat sa nu mai facem nunta pentru ca nu vor parintii lui. Si tot ieri am inteles cat “MA IUBESTE” soacra mea!!! A tipat in asa hal si m-a jignit, iar sotului meu i-a fost teama si sa-mi ia partea. Eu daca as fi fost barbat in locul lui mi-as fi luat sotia de mana si as fi plecat.Poate ca daca el ar fi fost putin mai “barbat” si mai stapan pe propria persoana, lucrurile ar fi fost altele, si nu am fi ajuns in situatia in care am fost nevoiti sa anulam nunta, desi am incurcat atata lume (local, biserica, rude, prieteni, invitatii cumparate si altele). Povestea este mult mai lunga,dar nu stiu ce sa spun mai intai, tocmai de aceea, mi-as dori din tot sufletul sa pot vorbi cu un psiholg care m-ar putea ajuta cumva. Vreau sa pot face ceva pentru a schimba putin situatia.As vrea sa stiu cum sa-l abordez de fiecare data cand vrem sa luam o hotarare in asa fel incat sa fim amandoi de acord.Cum sa-l fac sa inteleaga ca eu nu vreau decat sa fie bine pentru amandoi si el sa nu mai ia decizii de unul singur, doar pentru a nu face cum spun eu. Nu stiu cu cine pot lua legatura sa putem vorbi la telefon, sau de ce nu fata in fata. Sau macar sa-mi puteti da un sfat pe mail la adresa luca_simona_85@yahoo.com VA ROG MULT, AJUTATI-MA!!!

  • -648 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:31 pm

    Vitalie, eu nu te inteleg, ajuta-ma tu, poti? Daca reusesti tu voi reusi si eu. Poti fi tu cel mai tare, e mine nu ma deranjeaza.

  • -649 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:34 pm

    Mihaela, cred ca ai nevoie de cineva mai aproape de tine. Prin mail imi este destul de greu sa te ajut pentru ca tu ai nevoie de incredere, de o imagine buna, de o alta TU. Iti recmand o terapie, cu siguranta te-ar ajuta. Un sfat e mult prea putin.

  • -650 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:35 pm

    Bebe, ti-am raspuns pe mail? Pseudonimele astea ma zapacesc de tot.

  • -651 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:37 pm

    Olivia, oare ce il nemultumeste la scoala? Sa puneti voi prea mult accentul pe scoala? Sa fie opozitie? Sa fie teama?

  • -652 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:39 pm

    Maria, pai cu atitudinea asta cum vrei ca oamenii sa se simta “atrasi” de tine? Cred ca tu te temi de ei si atunci tu dai cu parul. poate ca ei nici nu iti observa defectul, dar tu ti-l scoti in evidenta cu tot dinadinsul.

  • -653 Catalina Hetel // Apr 8, 2009 at 2:47 pm

    Diana, cred ca acum te lupti cu propria ta imagine, cu ce doresti de la tine, cu ce reusesti, cu ce nu reusesti. Incearca sa te vezi intr-o lumina mai buna, nu iti cauta defecte si vinovatii, pe astea oricum le avem cu totii, cauta partea buna. Afla ce astepti de la tine, ce vrei sa faci, unde vrei sa fii peste cativa ani? Ce si unde vrei sa fii CU ADEVARAT. De multe ori ne pierdem in ce vor altii, ce asteapta altii, ce cred altii.

  • -654 Miruna // Apr 8, 2009 at 7:39 pm

    da..mi-ati raspuns..eu sunt cea cu pseudonimul “bebe”..cum as putea sa imi pun in ordine gandurile..sunt confuza..am momente cand ma amagesc ca l-am uitat pe tipul pe care il plac..dar sunt momente cand simt ca nu pot trai fara el..de unde sa incep?

  • -655 Maria // Apr 8, 2009 at 10:31 pm

    Buna ziua.
    Vreau sa va intreb cate lucruri despre paranoia. Am inteles ca pentru a vindeca paranoia se necesita spitalizarea. este adevarat? Desi nu am o varsta inaintata (19 de ani) am toate simptomele acestei boli, care imi distruge relatiile sociale. Pe de o parte in relatia cu iubitul (o relatie de 3 ani) si pe de alta relatiile cu ceilalti oameni. Nu am rabdare sa tolerez nedreptatile lor, la prima greseala nu mai vreau sa am de a face cu ei, de aceea nici nu am prieteni. Cu prietenul ma cert aproape zilnic, din motive banale, majoritatea datorate nesingurantei mele privind sentimentele lui. Totul a inceput de la un mic flirt online cu o alta fata. De atunci nu mai ma pot opri din banuieli. Daca aveti timp sa cititi mesajul meu…un sfat mi-ar fi de folos. Va multumesc.

  • -656 Otrava // Apr 9, 2009 at 9:54 am

    Buna ziua ! Asta e a 3a oara [cred] cand va scriu si in primul rand vreau sa va multumesc ca m-ati ajutat pana acum.Problema de acum, cea mai grava probabil, provine, mai pe scurt, din lipsa banilor.Am 17 ani, invat foarte bine, am planuri mari pe viitor, pentru care lupt si nu imi pierd niciodata speranta. Problema e ca mama , care aducea cei mai multi bani in casa, ca un om care nu gandeste si care nu se gandeste la ziua de maine, incat cateodata am impresia ca este mai imatura decat decat un copil de 10 ani, s-a bagat fara nici un folos la niste datorii imense, de ordinul sutelor de milioane,care ne-au facut viata un calvar, deoarece de abia le putem plati.Pur si simplu a ingreunat viata intregii familii fara nici un folos.Pe de alta parte, tata, dupa ce ca aducea foarte putini bani in casa, chiar daca e inginer si are cultura generala foarte multa, acum a ramas somer.El niciodata nu s-a preocupat sa ne faca si noua viata mai buna, deoarece el era multumit cu viata modesta pe care o aveam, asa ca nu s-a sinchisit pentru familie, pe care am impresia ca atunci cand a intemeiat-o nu s-a gandit ca va trebui sa aiba cat de putin grija de ea, toate greutatile cazand pe capul mamei. Acum ne descurcam groaznic de greu cu banii, nu imi permit nici cea mai marunt lucru.Problema mea cea mare e ca acest lucru, greselile lor enorme [mama] si neputinta pe care nu vrea sa o indrepte [tata] ma fac sa ii consider atat de vinovati pentru ce trebuie sa induram cu totii acum, incat am impresia ca ii urasc din tot sufletul, am momente in care, din cauza nervilor imi vine sa le zic tot ce am pe suflet, ca nu ii mai suport, ca nu imi mai suport viata din cauza lor.Relatia mea cu ei e o permanenta tensiune, o stare de nervi…si uite asa sunt nervoasa tot timpul, m-am schimbat, am devenit irascibila,insuportabila, nu mai suport pe nimeni, nu ma mai inteleg cu nimeni, nu vreau sa vb cu nimeni , mai ales cu ei, mai ales pe tata, pe care am momente in care simpla lui prezenta ma scoate din sarite, dar cateodata imi dau seama ca avand atitudinea asta, o sa vina vremea in care o sa regret, dar tot nu ma pot schimba…inainte sa va scriu mama m-a intrebat daca eu o sa ii simt vreodata lipsa, de ea imi este cel mai mila, deoarece o fac s a sufere, dar nici nu ma pot schimba…nu vreau in schimb sa creada ca nu imi pasa de ea, ca nu o iubesc…Va rog, ajutati-ma, nici nu mai stiu ce inseamna sa te bucuri de viata, sa razi, sa fii fericita.

  • -657 mihaela claudia // Apr 9, 2009 at 3:51 pm

    DA…………MERSI CA MI-AI RASPUNS………. ASTA E,SI PRIETENUL MEU IMI SPUN CA TREBUIE SA MERG LA UN PSIHOLOG DAR EU IL CONDAMN ZIC SA MA FACE NEBUNA SI MA APUC DE PLANS. IMI ESTE F GREU SAVB CU CINEVA FATA IN FATA SI MAI MULT DE ACEEA NU POT SA MERG LA UN PSIHOLOG CA AJUNG IN FATA LUI SI NU POT SA VB. SI ESTE SI FAZA ASTA CU CREIZA STI CUM E NU PREA SUNT BANI. MERSI ORICUM. ASTEPT IN CONTINUARE MESAJELE TALE. DACA VREI.

  • -658 DANUTZM // Apr 9, 2009 at 11:00 pm

    Buna ziua,
    Ma numesc DANUTZ si am 22 de ani.
    Ca sa nu scriu romane am sa va povestesc pe scurt ce ma framanta.
    Sunt impreuna cu prietena mea de aproape 6 ani, aveam 16 ani amndoi cand ne-am cunoscut. Lucrurile au mers ok, mai erau si certuri, mai mult orgoliile noastre se loveau, certuri copilaresti..de-ale adolescentilor.Pana in urma cu 2 ani cand eu am gresit iesind cu o fata de cateva ori in care nu sa intamplat nimic mai mult decat un sarut furat de ea.Ulterior prietena mea a aflat si ne-am cam certat urat pe tema asta,am recunoscut ca am gresit si am decis sa continuam relatia,devenise extrem de geloasa si stiu ca nu avea incredere in mine nici macar cand ma duceam sa beau un pahar cu apa,sau mai ales cand eram afara cu prietenii,am inteles situatia si am incercat sa indrept lucrurile.Toate au fost bune si frumose pana acum 1 luna,stiu ca nu am procedat bine dar am recurs in a-i sparge parola de mail,afland din mail ca in urma cu 1 an iesise si ea cu un baiat de cateva ori,prietena ei ii tot povestea cu cati baieti iese ea si tot felul de baliverne care probabil au influentato.Am discutat pe tema asta si am decis sa o luam din nou de la capat,nu aveam ce sa_i reprosez deoarece si eu gresisem si am considerat ca suntem chit si asa am invatat sa ne apreciem mai mult unul pe celalalt.Ceea ce nu inteleg este ca a fost deacord cu mine in luarea deciziei.La cateva zile imi spune ca ar fi mai bine sa luam o pauza,OK am luat si pauza care a tinut cam 5 zile timp in care noi am vb nu mai la telefon.Am intrebat-o daca este vb despre alt baiat si mi-a raspuns ca nu,acum nu stiu ce sa cred,vreau sa o iau de la capat,te iubesc si hop deodata nu te mai iubesc sa ma gandesc poate…..Imi tot reprosa ca eu nu fac anumite lucruri pentru ea,ca nu mai simnte anumite lucruri pt mine,imi spunea ca ma iubeste si ca tine la mine dar nu mai poate continua si daca ne este sa fim impreuna vom fi,asta este adevarat dar vb grele ma dor si ma vor indeparta usor usor de ea si s-ar putea sa fie prea tarziu,si totul se cu finalizeaza cu o despartire prin telefon.A trecut o saptamana de cand ne-am despartit,am mai vb la tel dar a fost rece si retinuta,altfel decat o stiam eu.In week acesta a plecat cu prietenele ei la SIBIU,se pare ca ii este destul de usor dar acum am un semnul intrebarii 3 fete singure cu trenul sute de km si au plecat si seara,nu cred sau poate sunt eu limitat.Daca este vb de o relatie in paralel cat noi am fost inpreuna de ce nu a recunoscut,oricum viata merge inainte si trebuie sa ramanem cu clipele frumoase langa noi si aveam si eu un raspun care nu m-ar mai fi pus pe ganduri.Pe mine m-a depasit acesta “experienta” sa o numesc asa care nu cred ca am sa o inteleg niciodata,vazand ca si ea v-a scris si spune ca ma iubeste si ca nu ar renunta la mine pt nimic in lume.Nu am sa_mi dau un raspuns din interior.

    Va multumesc pentru timpul acordat citirii acestei postari.
    Cu respect,
    Danutz

  • -659 Catalinr // Apr 10, 2009 at 9:40 pm

    Buna,am o problema.cum sa ii spun prietenei mele ca nu mai am mult de trait.ca imi sunt numarate zilele.am o problema la ficat si incet cu timpu imi incetineste functionarea lui si nu se mai poate face nimic au spus doctorii.e distrus complet:( si nu stiu cum sa ii spun prietenei mele.ea ma iubeste foarte mult.si tine foarte mult la mine:(si imi este greu sa ii spun:( si eu o iubesc enorm:(nu stiu ce sa fac cum sa fac sa ii spun,trebuie sa ii spun,deoarece daca o sa afle de la altcineva ca nu mai exist o sa faca infart,deoarece cand am avut accident si am ajuns in spital a lesinat :( i sa facut rau,nu a mai stiut de ea:(ajutatima va rog,va implor!cum sa ii spun?estee foarte dureros sa ii spui cuiva ca sa se bucure de clipele cat mai exist:( va rog ajutatima!va multumesc,tot respectul meu!

  • -660 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:40 am

    Miruna, gandeste-te a tine si la ce vrei TU, la cine esti TU, la ce poti schimba la tine. Tu nu esti o relatie, esti mai mult decat atat.

  • -661 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:42 am

    Maria, cred ca este mult spus paranoia. Poate ca esti mult prea exigenta cu tine insati si cu ceilalti. Poate ca ar trebui sa mai lucrezi la capitolul toleranta si intelegere. In primul rand ale tale si apoi ae celorlalti.

  • -662 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:46 am

    otrava, in acest moment ai nevoie de sprijin si de siguranta, dar nu prea le mai gasesti. pe de o parte este normal sa te simti suparata. Dar cineva spunea ca in loc sa ii acuzam pe parintii nostri pentru ce au facut din noi, este mai bine sa ne gandim la ce putem noi face cu ce au facut parintii nostrii din noi. Suna banal, dar sa stii ca exista altii care isi permit mult mai putin. Asa ca eu cred ca este un bun prilej sa afli ce poti face TU, cat de deprte poti merge prin propriile forte.

  • -663 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:46 am

    Mihaela Claudia, sunt aici…cel putin incerc…oricand ai nevoie.

  • -664 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:49 am

    Danutz, nu rea inteleg care ar fi intrebarea. Cred ca daca si ea si tu ati scris, poate ca raspunsul este intre voi. Poate ca voi ar fi bine sa discutati despre relatia voastra, dincolo de orgolii. Oamenii gresesc dar au si incredere.

  • -665 Catalina Hetel // Apr 11, 2009 at 11:52 am

    Catalinr, imi este greu sa dau un raspuns. Daca starea ta de sanatate este asa cum spui, poate ca persoana de care ar fi bine sa te preocupi esti tu insuti. Ma gandesc ca totusi, tu ai fost la doctori, analize, ea nu a fost cu tine, nu stie nimic din astea, nu simte? Nu prea stiu ce sa iti spun, poate ca totusi ar fi bine sa ii spuna altcineva.

  • -666 georgiana // Apr 13, 2009 at 11:52 am

    buna ziua, am ajuns sa apelez la un psiholog datorita faptului ca poate nu stiu ce vreau de la viata. am 21 de ani si am o relatie cu prietenul meu de 3 ani, timp in care , ca orice cuplu, am trecut si prin bune si prin rele. Eu sunt persoana care ofera totul, daca nu pot, incerc si pt mine , sa am o relatie stabila este ceva la care visez mereu. prietenul meu este o persoana mai calma , mai inchisa in el, in primul an , era putin altfel, imi arata ca tine la mine, imi dadea mesaje, imi vb mai frumos; acum … s-a schimbat, el mi-a tot gresit , daca pot spune asa, si eu de teama sa nu pierd o relatie, l-am iertat, in schimb el nu si-a cerut nici macar scuze atunci cand m-a ranit.
    e greu sa spun , ca acum, am intalnit o persoana care a reusit sa ma schimbe in 6 zile. este exact ceea ce caut:(, dar cum pot sa inkid o relatie de trei ani ? cum sa pun punct cand am trecut peste greseli MAJORE si nu am pus capat… ?
    am nevoie de un sfat:(( multumesc

  • -667 Miruna // Apr 13, 2009 at 1:00 pm

    buna..as avea nevoie de un sfat..sunt intr-o mare dilema: acum 3 luni de zile m-am apropiat de un baiat la care am ajuns sa tin ..si am fost de vreo 2 ori impreuna dar ajungeam sa ne certam din lucruri minore asadar ne desparteam iar ca prieteni sunt cei mai buni..tin la el si banuiesc ca si el desi nu o arata( este genul de pers care crede ca este inutil sa spui cuiva ca tii la ea mai ales ca are si un orgoliuuu imens) si acum ne-am impacat dar nu stiu tin la el mult dar nu stiu cum sa il det sa imi dem daca tine la mn.. suntem aceeasi zodie si uneori simt ca suntem una si aceeasi pers. Totusi prima oara cand am fost impreuna era altfel imi arata ca tine la mn..pana cand am gresit cu cv( si anume m-am dat la prietenul lui din pura prostie) si de at simt ca nu prea are incredere in mn,. si s-a si schimbat fata de mine.. oare va putea sa mai fie vreodata cum a fost prima oara? va rog ajutati-ma ..orice sfat e bine venit in momentul acesta.. multumesc:-<

  • -668 lm // Apr 13, 2009 at 2:30 pm

    Imaginea mea de sine e la pamant, de fapt nici nu stiu dak exista una bine definita la cat de putin ma cunosc pe mine insami. Mi-e frica sa trec strada, mi-e frica sa vorbesc la telefon sau fata-n fata cu persoane straine, nu stiu sa ma exprim ferm sunt exagerat de emotiva si am o atitudine de speriata de bombe in societate. Cred si eu k nu pot comunica sau consolida relatii. Am citit tot felul de articole am incercat sa-mi fac o analiza amanuntita cu privire la cine sunt si de ce am ajuns aici, dar pur si simplu habar n-am cum s-o iau si unde sa ajung… k oricum in capul mereu e o continua « analiza » cu privire la ce ar trebui si cum ar trebui sa fac sau de ce se intampla asa si nu altfel etc.Am o parere foarte prosta despre mine in ansamblu, singura calitate fiind aia k sunt frumoasa, dar nici asta nu-mi mai place sa mi se spuna cand ma gandesc k degeaba sunt frumoasa dak sunt atat de ciudata……. Sunt si in anul cu bacu mai am un pic iar eu sunt intr-o stare latenta nu pot sa fac nimic, sunt implsiva nu fac nimic eficient. Sunt bulversata rau si as avea nevoie de ajutor pentru k mi-e frica sa nu fac vreo gafa pe la bac k ai mei s-au obisnuit sa dau randament la scoala. As avea nevoie de niste sfaturi…si de o metoda de a le aplica eficient. Multumesc !

  • -669 liliana // Apr 13, 2009 at 6:33 pm

    poate sami spue cineva eu sunt casatorita acuma an turciea dar cu un an an urma eram an moldova mam casatorit aicea ci deacuma am un an da ce e problema mea disparut mistruatiea nam deja 7 luni poate sa fie ceva probleme .Varog raspundetimi la antrebare.

  • -670 petre 10 // Apr 13, 2009 at 10:04 pm

    Buna ziua! Am descoperit cu mare placere site-ul dv,sunt elev clasa a 11-a intr-un liceu zic eu f buna cu profil economic din Bulevardul Dacia,dar mare mea problema sa zic asa este cu totul de alta natura.
    De la varsta de 6 ani merg in parelel la fotbal,si pana astazi timp de 11 ani am facut totul cu mare placere pt ca fotbalul este un vis al meu si inca foarte mare si nu stiu de ce dar incep sa simt k este departe! si nu vr sa il ratez pt ca este viatza mea!
    Am trecut prin perioade bune si rele,si am fost in vederea unor oameni chiar din cadrul federatiei de fotbal….mi sa spus de multe ori ka am mare talent si pana akum un timp am aratat asta! Dar de apropae 2 ani am stagnat mi sa schimbat antrenorul si se intampla ceva k mine inkat nu mai rezist parca am prisns o teama knd intru in teren knd ajunge mingea la mine ma blochez nu ma recunos eu si nimeni alcineva!!!
    Joc si in echipa liceului de knd eream in clasa a 9-a si cei de a 12-a mau chemat si ma cosiderau ff bun,am jukat k licee la care evoluau fotbalisti de la steaua dinamo de varsta meau sau mai mari si am dat mereu gol am jukat total diferit dekat o fak la meci la junirori unde imi doresc cel mai mult sa jok bine!!! merg chiar la 2 antrenamente p zi si totusi sunt si mai demoralizat!
    K antrenorul nu pot vorbii nimik imi spone inainte d meci dak nu jok “ma bate” sau ” e ultima sansa” dar nu lam simtit niciodata aproape d mine!! poate am gresit fatza de ell si miam cerust si scuze dar niciodata nu a vb k mine asa cald sa ma indrume …! As face 5 antrenamente p zi ca sa imi revin dar eu simt k totul e psihic alerg in catntonamente cel mai mult si talentul nu se uita dar ma blochez sunt practic demoralizat!!! as vrea un sfat orice dac se poate sa m cotntactazi !!! sau sa ma indrumatzi spre cineva!! Multumesc mult!
    am ajuns sa nu ma mai distrez delok cel mai fericit sun atunci kand jok bine!!
    Mereu antrenorul ma tachineaza, multi spun k dak un antrenor e mereu “cu gura p tine” inseamna ca vrea mult d l tine dar nsh el spune la totzi prost, esti praf …….. nu stie sa incurajeze ….!! si am ajuns sa cred si eu k …!
    Vreau sa ies din pasa asta si nu stiu cum !!!

  • -671 vali // Apr 15, 2009 at 8:20 am

    buna.. acum cateva zile am cunoscut o fata pe un chat.. tot vorbeam pe chat, faceam glume si numai vad ca o fata imi cere id-ul de mess, dar eu nu stiu de ce nu i-i l-am dat..m-am facut ca nu o vad.. dar a cerut id meu de la o alta fata si asa am intrat in vorba pe mess. prima data am luat-o la “bani marunti” intreband-o cine e si de unde are id-ul meu (asa fac de obicei cu cine e nou in lista;)) ),i-am zis ca sa-mi dea ignore daca nu vrea sa-mi spuna de unde are id-ul meu, iar ea a zis ca ii pare rau fiindca vroia sa fim amici.. pana la urma nu i-am dat si nici nu mi-a dat ignore.. ne-am impacat, eu cerandu-mi scuze ca m-am purtat urat…si acum imi acorda o atentie deosebita si pe chatul acela dar si pe mess (adica ea intra pe mine sa vorbim).. intr-o zi am avut urm discutie: ea: cmz?, eu: nu stiu ce sa mai zic, ea: ca ma iubesti… deci m-a pus sa-i zic ca o iubesc.. bn acuma nu stiu.. ma place sau ma ia la misto..asta as vrea sa aflu(nu i-am dat nici o poza cu mn, dar banuiesc ca ma place dupa felul cum vorbesc, chestia asta spunandumi-o mai multe fete… cica vorbesc “delicat”;)) ). intr-o zi chiar a zis pe chat mai in gluma mai in serios ca vrea sa se combine cu mine, dar eu tot o “tachinez” spunandu-i ca eu cred ca are iubit..desi ea sustine sus si tare ca nu are.. ea are tot 16 ani ca mine.. dar pare cam neserioasa si rasfatata…dupa scris mi-am dat seama…. de ex: la poza zice poju, sau la da, dua:))

    pS. suntem departe unul de celalalt..in colturi diferite de tara…ce ma sfatuiti sa fac si ce credeti ca crede ea despre mine..
    va multumesc!

  • -672 mihaela // Apr 16, 2009 at 10:18 am

    Buna ziua,

    Nici nu stiu cum sa incep. Ma numesc Mihaela, am implinit 30 de ani de curand si sunt gay. Am o relatie cu cineva de 10 ani. Am insa foarte mari probleme cu parintii.
    Familia mea este, poate din pacate ca multe familii din romania, o famile in care nu se poate discuta, orice problema se rezolva prin violenta. Am fost foarte nefericita cand eram mica pt ca daca nu mancam eu bataie manca mama. Ajunsem in faza in care imi doream ca tata sa-si gaseasca o noua amanta incat sa nu mai vina acasa. Era un egoism provenit din tema. Am mancat bataie pana la 19 ani si probabil ca si acum s-ar fi intamplat daca nu alegeam sa fug de acasa. Cand aveam 19 ani am cunoscut pe cea cu care imi impart viata pana acum, nu a fost prima mea experienta homosexuala. M-am indragostit. Parintii mei probabil au simtit ceva pt ca au vrut sa o cunoasca. trebuie sa mentionez ca pana atunci la mine nu venea nimeni in vizita, pana si ziua mea se serba intre prietenii lor. ma durea ingrozitor chestia asta pt ca nu asta imi doream. Bineanteles ca nu primeam niciodata un cadou de la ei pe motiv ca a costat foarte mult petrecerea de ziua mea, o petrecere pe care nici nu mi-o dorisem.
    Oricum, am invitat-o la noi, pt ca asa au vrut ai mei, apoi a urmat o chestie care m-a surprins. Ai mei au venit cu propunerea ca ea sa se mute la noi, pe motiv ca nu e din bucuresti si e singura saraca. Probabil au sperat ca fiind mereu impreuna ne vom da seama ca nu ne iubim cu adevarat. Din pacate pt ei lucrurile nu au stat deloc asa. S-a ajuns la faza in care mi s-a spus ca trebuie sa plece, atunci am decis sa plec cu ea. Ne-am mutat impreuna, totul a fost foarte bine. Acum 2 ani insa, mama a zis: “veniti sa stati la noi ca sa nu mai platiti chirie” (trebuie sa mentionez ca deja murise bunica mea, mama mamei mele, cea care m-a iubit enorm de mult si care mi-a zis inainte sa moara ca ma intelege si ma iubeste). Ne-am mutat la ai mei, cea mai mare greseala. Toate au fost foarte bune timp de 6 luni, mama vorbea cu noi la plural, eram fericite. Acum vine problema.
    Cand a murit bunica a inceput impartirea averii intre mama si fratele ei. Unchiul meu a facut o impartire echitabila dar bineanteles ca tata nu era multumit. Tata zicea in timp ce bunica era moarta pe masa “vreau si eu sa stiu cu ce ma aleg”. Ei, se parea cu lui nu-i convenea cu ce se alege. am fost pusa, din nou, pt a mia oara, la mijloc, numai ca de data asta nu trebuia sa ma bag in fata lui ca sa nu o mai loveasca ci trebuie sa-l conving ca nimeni nu-i fura mostenirea. (trebuie sa specific ca dupa ce eu am fugit de acasa, tata nu a mai dat in ea. probabil i-a fost frica ca poate fugi la fel de usor). Au urmat mai mult de 6 luni de certuri intre mine si el, intre el si mama, pe tema mostenirii. Nu mai vroia sa auda de familia mamei, nu mai mergea acolo. Apoi o liniste si o impacare care ar fi trebuit sa-mi dea de gandit. Pana atunci mama imi cerea sfatul, ce sa faca cu banii, cum sa facem impreuna o casa pe un teren care pt mine avea o foarte mare valoare sentimentala. In toata linistea asta in privinta mostenirii, el nu mai era revoltat, mama nu-mi mai spunea nimic, se intampla altceva. El si-a dat seama ca pierde controlul si a inceput sa o intoarca impotriva mea. Au urmat reprosuri din partea mamei la care nici nu m-as fi asteptat. Din cele 2 prietene care trecusem impreuna prin atatea, am ajuns ca abia sa ne mai vorbim. Avea grija sa-i atraga atentia asupra fiecarui lucru, indifernt cat de minor, pe care il faceam gresit. Nu se mai putea trai, eram iar speriata si iar imi era frica de ce mi se va intampla in acea casa. Imi era iar frica de bataie. A urmat apoi parastasul de un an al bunicii mele. Atunci s-a intamplat ceva care m-a facut sa-mi dau seama ce se intampla. A fost parca regizata. Eram la mormantul bunicii cu bunicul meu si mama tatalui meu, o femeie care nu m-a iubit nici o clipa, pt ea am fost mereu proasta. IMI ZICEA CAND ERAM MICA CA O SA AJUNG CURVA SAU FEMEIE D SERVICIU. Nu asta am ajuns dar si acum traiesc cu frica asta. Oricum, sa ma intorc la acea zi. Eu stateam aplecata deasupra mormantului incercand sa aprind o lumanare. Atunci am auzit-o pe ea zicandu-i bunicului: “Bine mai cuscrule, e bine ce fac astia (mama si tata), vand pamantul si nu spun nimic. Aflu de la vecini ca el s-a laudat ca are bani multi si o sa-si cumpere nu stiu ce masina si-o sa-si faca o casa cu etaj?! pai la copilul asta de ce nu se gandesc? sa-i cumpere ei o casa, are 30 de ani fata si nu a primit nimic niciodata de la ei.” Am crezut ca pic peste mormant, nu-mi doream in clipa aia decat sa am puterea de a disparea. A trebuit sa ma tin tare pt ca atunci si-a dat seama bunicul meu cat de singura sunt si cate lucruri nu stie. M-am intors acasa, de fapt acasa la bunica, acolo unde se tinea parastasul, mama mi-a iesit in cale si i-am spus sa ma lase in pace sa-si vada de avere si sa stea linistita ca eu nu vreau nimic. A venit fratele ei sa ma intrebe ce s-a intampla, i-am povestit si bineanteles ca si pe el l-a durut pt ca-l cunoaste pe tata si l-a deranjat ca se lauda cu ceva ce nu-i apartine.
    De aici a inceput dezastrul. El a facut tot posibilul s-o convinga pe mama ca vreau sa le fac rau, sa le i-au banii, mama a inceput sa-mi zica ca nu vad nici un cent pana nu ma despart de prietena mea si ca ar trebui ca ea sa plateasca chirie. Am incercat sa ignor toate astea cu gandul ca noi doua trebuie sa ne mutam. Nu am reusit sa nemutam in conditii bune. Dupa o luna in care el stergea cu mama pe jos a urmat un weeand de cosmar. S-au certat ingrozitor, mama a inceput sa planga si m-a intrebat daca-mi amintesc cum atunci cand eram mica, iarna, el ne oprea caldura si pleca de acasa cu zilele iar noi stateam in frig. Imi aduceam aminte, asa cum imi aminteam aproape tot de cand aveam 3-4 ani si din pacate nu-mi aminteam nimic frumos oricat as fi incercat. Doar ca a venit ziua de luni, am venit acasa de la serviciu, am vazut ca s-au impacat si m-am bucurat. Mama mi-a zis: “hai mananca ca trebuie sa-ti zic ceva”, am insistat sa-mi spuna atunci si a zis ca e mai bina sa mananc intai ca n-o sa-mi mai arda dupa ce-mi spune, intr-adevar nu mi-a mai ars. Ii cumparase tatalui meu o masina, la numai 2 saptamani dupa ziua mea, cand iar nu primisem nimic ca nu avea bani, dupa acel week-and oribil, ea ii cumparase o masina. Nu m-am mai putut controla si am izbucnit, le-am reprosat tot, de ziua mea, de cum m-au pus la mijloc cu mostenirea. TOT. Dupa cateva zile, eram acasa doar eu, prietena mea si mama. A urmat o discutie pe care nu o sa o uit niciodata. Mama m-a intrebat daca sunt lesbiana, de parca nu ar fi stiut. ( era o discutie care se evitase de toata lumea dar era un fapt stiut. noi aveam o masina impreuna, mergeam in vacante impreuna). Nu am negat si mama mi-a zis “Asta nu in casa mea, iesi afara si sa nu te intorci nici la moartea mea!” Am plecat, ne-am luat catelu si ne-am urcat in masina. Nici haine nu am avut puterea sa ne luam. Nu aveam nici un ban in buzunar. Ne-am dus la un prieten unde am stat pana am primit salariu si ne-a mai trimis niste bani mama ei ca sa putem inchiria o casa. Asta a durat cam 2 saptamani. In tot acest timp noi nu aveam haine de schimb, nu aveam un ban in buzunar iar mama imi trimitea mesaje in care-mi spunea ca ii vine sa vomite cand se gandeste ca a baut apa din acelasi pahar cu mine. Dupa ce ne-am mutat, am inchiriat o masina de marfa si m-am dus sa i-au de la ei toate lucrurile noastre. Din 2 in doua zile am primit de la mama mesaje in care lovea in mine cum nu am crezut ca o poate face. El nu a dat nici un telefon, parca nici nu existam. Toate aste se intamplau in decembrie anul trecut, in ianuarie a fost ziua mea si dupa toate mesajele pe care mi le-a trimis, mama avea pretentia sa ma intalnesc cu ea. Nu pot, m-a facut sa-mi fie mie rusine de mine. Sunt un om slab, daca imi spui de 10 ori ca sunt un gunoi, s-ar putea ca a 11-a oara sa cred, Mi se trage din copilarie. Din acest motiv nu pot sa ma intalnesc cu ea, nu dupa tot ce mi-a zis. Am inteles ca acum merge la un psihiatru, sper sa fie adevarat, poate o va ajuta. Dar pe mine cine ma ajuta acum> eu nici nu am putut sa plang dupa ziua in care m-a dat afara, nu am avut unde Acum nu mai pot trece peste si am ales cea mai proasta solutie, fuga de ei si bautura. Si din pacate o nevoie bolnava de a ma razbuna, de ai face si pe ei sa sufere. Nu am avut curaju sa vorbesc decat bunicul meu la telefon si nu am curaj sa ma duc la tara, acolo unde este inmormantata bunica mea pt a nu da ochii cu el si cu unchiul meu. A reusit mama sa ma faca sa-mi fie rusine de mine. Am urat toata viata comunitatea gay, nu intelegeam de ce simt nevoia sa se vada undeva unde sa spuna SUNT GAY. Acum inteleg de ce. Macar acolo nu te simti un gunoi. Am cativa prieteni care ma cunosc cum sunt de foarte multi ani, nu a trebuit sa le zic eu nimic, si-au dat seama dar si se ei a inceput sa-mi fie rusine. Nu mai am curaj sa-i sun ci doar trimit sms cand vreau sa zic ceva Nici ei nu mai stiu ce sa faca si atunci nici ei nu ma suna. Nu mai stiu ce sa fac. Stiu ca fuga nu e o solutie dar am ajuns sa-mi fie rusine. Nu vreau sa-mi fie rusine, nu vreau sa-mi traiesc viata prin comunitati gay. Vreau sa traiesc asa cum am trait pana acum. Din pacate insa nici prietena mea nu ma poate ajuta din 2 motive, in primul rand ca nu o las si in al doilea rand pt ca tocmai in perioada asta tatal ei a fost foarte bolnav si dupa 1 luna ingrozitoare a murit. Vreau sa stiu daca e gresit sa traiesc, sa traiesc asa cum sunt eu, cum am facut-o pana acum fara rusine de ceea ce sunt sau trebuie sa traiesc cum o fac acum. In locuri obscure, ascunsa de oameni.

  • -673 andreea // Apr 17, 2009 at 11:15 am

    buna…am si eu o problema…de fapt mai multe…in primul rand,sunt complexata de faptul ca sunt grasa….si nu neaparat ca as fi ..dar nu imi place deloc cum arat…am 1.65m si 56-57 kg…toata lumea imi zice ca arat foarte bine la varsta mea(17 ani jumate)pt ca nu m’a vazut nimeni pana acum dezbracata…dar eu nu ma simt bine deloc….pentru ca atunci cand ma uit in oglinda..dezbracata..imi vine sa ma iau la palme…mai ales ca am celulita si vergeturi…si ma obsedeaza soldurile si burta..ca acolo se pune cel mai multX(X(….deci pt mine chiar e ceva foarte grav…nu mai suport…si nu pot sa fac nimic pt ca nu am bani sa ma duc la sala….un timp am tinut regim dar nu mai pot pt ca am foarte multe probleme si cand sunt nervoasa simt nevoia sa mananc….orice…si nici sa tin regim nu imi mai permit asta ar fi al 2lea lucru:ca nu mai am bani…ai mei nu mai castiga k inainte si de vre’un an nu mai imi da bani de haine …de pachet la scoala…de nimic….mereu cad in depresii pt ca ii vad pe altii cum sunt…si asa eram si eu inainte,.dar…acum nu mai am nimic….doar foarte multe datorii pe care nu stiu cum o sa le platesc…prieteni..nu mai zic…ca sa am prieteni ar trebui sa mai ies si eu prin oras….la un suc..o plimbare…dar…cu ce bani??…nici haine de oras nu am….ca in ultima perioada nu am fost niciodata..simt ca inebunesc….ai mei se cearta mereu….v’or sa se desparta….mai am un frate mai mic cu kre ma cert mereu..nu ne suportam deloc…..e foarte rau….si e in stare sa te omoare daca nu il lasi k pe el….pfff:((:((numai probleme am..si chiar nu stiu ce sa fac..m’as angaja sa am si eu bani sa ma mut din casa asta blestemata…sa imi cumpar si eu ce imi trebuie…dar cu liceul ce fac?ca vreau sa il termin..sa urmez o facultate….:((…te rog.da’mi un sfat care sa ma ajute…am mai vorbit cu psihologi dar nu m’au ajutat cu nimic….mi’au dat sfaturi pe care chiar nu am cum sa le aplic…..si..mi’e frica sa nu inebunesc de la atatea probleme:(((((

  • -674 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:37 pm

    Madalina, in principiu aceasta problema poate avea si o cauza psihologica, adica sa fii tu cam anxioasa, dar cred ca ar fi bine sa consulti intai un dermatolog.

  • -675 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:38 pm

    Alessia, probabil ca problemele financiare se rasfrang si asupra relatiei voastre. Luati-o cu inceputul, judecati problema si rezolvarea ei fara sa va reprosati nimic. Sunteti un cuplu si treceti printr-o perioada mai grea. Cautati rezolvari nu reprosuri.

  • -676 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:39 pm

    Roxi, gandeste-te la viitorul prieten, sau fiti impreuna daca asta simti

  • -677 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:41 pm

    ilona, probabil ca totul pleaca de la neincrederea pe care o ai in tine. Nu crezi ca poti fi atat de buna incat sa nu fii dezamagita si atunci astepti ca lumea sa te dezamageasca. Gaseste-ti calitatile care pot placea celorlalti si lucrurile din tine care ii pot tine pe oameni aproape.

  • -678 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:42 pm

    Anca, poti sa te programezi la cabinetul meu 0723 248727 sau putem vorbi pe mail.

  • -679 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:44 pm

    Diana, arata-le parintilor tai partile lui bune. ei incearca sa te protejeze. tu esti convinsa ca el s-a schimbat? Daca da, povesteste-le din cand in cand alor tai lucruri bune despre el. Fa-i sa il cunoasca cu adevarat.

  • -680 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:46 pm

    Oana, cred ca ar fi bine sa urmezi ce simti. Adica sa fii mai ferma si mai putin usor de manipulat. Urmeaza-ti gandul tau si incearca sa afli cine esti tu si ce vrei TU.

  • -681 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:48 pm

    Gergiana, depresia este o stare din care este greu sa iesi de una singura. Ai nevoie de sprijinul celor dragi si de ajutorul unui profesionist. On line este mai dificil sa primesti ajutor. Apeleaza la un cabinet, unde iti este tie mai simplu.

  • -682 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:49 pm

    Flavius, vezi raspunsul de mai sus, incearca sa faci ceva pentru tine, da un telefon, intreaba, programeaza-te…

  • -683 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:52 pm

    Sandra, problema nu este nici a lui nici a ta, este A VOASTRA. cuplul vostru genereaza agresivitate. Spunea ca sunteti doua firi tari, care va aprindeti repede. Invatati sa comunicati, sa negociati, sa respirati adanc atunci cand simtiti ca va enervati. Unul dintre voi ar trebui sa fie mai calm. Opreste violentele lui, stabileste reguli, invatati sa va cunoasteti, sa va intelegeti si mai ales sa nu va afecteze problemele. Problemele se rezolva.

  • -684 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:53 pm

    Gabyx, daca tii la ea spune-i asta, dar poate ca supararea ei este intemeiata. Nu poti sa jignesti si apoi sa pretinzi ca nu s-a intamplat nimic. Tu ai gresit poate, tu esti cea care trebuie sa inveti lectia.

  • -685 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:55 pm

    Monica, daca tu te definesti ca “ciudata”, asa te vor vedea si ceilalti. Complexul tau de inferioritate ajunge sa fie vazut de cei din jur. Gandeste-te a ce ai bun si mai ales asculta-i pe cei care iti spun lucruri bune despre tine.

  • -686 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:55 pm

    Giorgi, vorbeste cu el, afla ce simte.

  • -687 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 1:56 pm

    cristina, hai sa vorbim pe mail.

  • -688 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:04 pm

    Mihaela, tu simti nevoia sa faci parte dintr-o familie si sa fii iubita si acceptata. Din pacate o familie nu are doar parti bune ci are si parti mai putin bune. Familia ta se lupta pentru pamanturi si masini si te-au atras si pe tine in aceasta lupta care nu este a ta. In acest moment cred ca nici ei nu stiu cum sa gestioneze relatia cu tine si vinovatia lor si iti cauta tie o vina. au gasit homosexualitatea ta, ca motiv sa te indeparteze. Cred ca cel mai bine este sa iti vezi viitorul tau, alaturi de prietena ta, sa lasi timpul sa rezolve o parte din probleme, sa te accepti asa cum ai facut-o si pana acum si sa nu te lasi atrasa in lupta lor.

  • -689 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:06 pm

    Alex.knox, viata este facuta si din pierderi si din dezamagiri si a fi matur inseamna a iti gestiona viata ca sa treci prin probleme si sa iesi invingator. Daca crezi ca suferi de depresie si ca nu poti face fata singur, atunci cauta ajutorul unui specialist. Curaj.

  • -690 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:12 pm

    rodi, faptul ca incerci sa iti pui gandurile in ordine te ajuta cu siguranta. Tu ai amestecat intr-un fel prietenia cu iubirea, casnicia…in acest moment ar fi util sa pui lucrurile “la locul lor”. Sa afli cat si unde este iubire, cat si unde este atractie fizica, cat este prietenie, cat este casnicie. Ia din fiecare relatie partile bune si experientele placute. Nu te invinovati dar invata sa iti pui ordine in viata si sa te lasi mai putin dusa de val.

  • -691 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:14 pm

    Madalyna, incearca sa stai de vorba cu el. Daca nu reusesti, inseamna ca nu a fost nimic serios. Ia din experienta partea placuta, aceea ca poti fi iubita si aleasa si mergi mai departe.

  • -692 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:15 pm

    Mada, vorbeste cu ele, afla de ce s-au suparat, ce le-a deranjat. Daca nu reusesti, fa-ti alte prietene. Un cerc mai mare de prieteni este intotdeauna util.

  • -693 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:17 pm

    Yoko, care este natura relatiei tale cu prietenii? Sunt mai multi? Daca nu mai poti ramane si daca nu te reprezinta relatia aceasta atunci iesi din ea. Sexul trebuie sa fie frumos nu din obligatie.

  • -694 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:22 pm

    Georgiana, poate ca acum s-a umplut paharul tau. Daca ai gasit ceea ce cauti, nu te impiedica de reguli. Fa ce simti.

  • -695 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:24 pm

    Miruna, intotdeauna voi da acelasi “sfat”, vorbiti, intreaba, nu presupune. Vorbiti intre voi, doar voi stiti rezolvarea.

  • -696 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:28 pm

    Lm, imi este greu sa dau sfaturi, stiu destul de putine despre tine. Ai vrea sa ne vedem la cabinet de cateva ori? Sau mai scrie-mi despre tine, de cand a inceput problema ta…cum adica “esti doar frumoasa”…este putin lucru?

  • -697 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:29 pm

    Liliana, sa fie o sarcina, de ce nu mergi la un medic?

  • -698 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:32 pm

    petre 10, hai sa vorbim pe mail catalinahetel@yahoo.com, cred ca esti aproape de a dovedi ceva si de aceea te temi. Presiune asupra ta este cam mare.

  • -699 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:33 pm

    Vali, vorbeste cu ea, intreab-o ia ce e bun din relatie, invata din ce e rau, nu te ambala prea tare si traieste clipa.

  • -700 Catalina Hetel // Apr 17, 2009 at 2:37 pm

    Andreea, incearca sa iti gasesti un job part time ca sa ai banii tai si invata sa ai grija de tine. Poti face exercitii si acasa, cauta pe net ce ai nevoie, poti folosi cosmetice care nu costa mult, poti avea si haine care nu costa mult. Ai incredere in tine, afla cum vrei sa devii si construieste-te pas cu pas. Cauta site-uri de frumusete si pentru femei. Mai scrie-mi despre tine, invata sa traiesti tu, cumva independent de roblemele familiei tale, care te afecteaza.

  • -701 andreea // Apr 18, 2009 at 11:20 am

    un id de mess poti sa’mi lasi?:)

  • -702 yoko // Apr 18, 2009 at 4:16 pm

    am o problema si cred k e destul de grava:-ssmi-am inceput viata sexuala si doar q niste baietzi care ma iubesc ma rog…..e alta poveste,ideea este k ma simt folosita dar ei au grija de mine de ffff mult timp si imi zic ca a face dragoste e ceva normal si ca trebuie sa se intample si ca ei fac doar dragoste cu mine si ma iau in brate si ma alinta mereu si imi zic ca nici nu vor sa auda de sex si doar de dragoste doar ca nu stiu ce sa cred stiu ca ei tzin la mine sau cel putin asa cred ii cunosc de 11 ani sunt putin cam posesivi dar imi fac toti mofturii cu conditia sa raman langa ei si nu stiu ce sa cred va rog ajutati-ma pt ca eu chiar am senzatia k sunt folosita dar pe de alta parte si yo realizez cat de mult ma iubesc,ma doraO_Osi mereu se uita frumos la mn si nu e zi in care sa nu imi zica,ca ma iubesc si au fffff multa grija de mine deci sper sa ma putetzi ajuta imi doresc sa pot sa o fac din nou fara sa ma simt nu stiu cum si nu stiu cum

  • -703 mirela // Apr 18, 2009 at 6:37 pm

    am 20 de ani si momentan ma aflu in arafa tarii.si eu si prietenul meu muncim si ne vedem doar 2 ore pe zi (seara).cu toate acestea situatia noastra financiara nu e deloc buna iar asta ne demoralizeaza f mult pe amandoi si uneori maia vem si certuri.aici unde sunt nu am prieteni sau persoane carora sa le cer sfatul.sunt oingrijorata de ce va urma pe viitor si nu as vrea ca aceasta situatie sa provoace o ruptura intre mine si prietenul meu cu toate ca suntem de ceva timp impreuna si suntem dispusi sa mergem inaninte impreuna cu bune si cu rele insa eu ma simt slabita si fara puteri pt a iesi din situatia asta.nu stiu cum sa ne mai incurajam unul pe altul sau cui sa cer sfatul pt a reusi sa scapam de griji si framantari.cu toate ca suntem f tineri vad pe chipul nostru o imabtranire prematura cauzata de griji si pribleme si as avea nevoie de un sfat cum sa reusesc sa imi revin cel putin moral ca sa ne putem conmporta asa cum ar trebui la varsat noastra fara a ne mai face griji si pt a ne putea bucura de viata impreuna.

  • -704 rodi // Apr 18, 2009 at 6:57 pm

    multumesc frumos , PASTE FERICIT!

  • -705 Carmen // Apr 21, 2009 at 1:08 pm

    Buna ziua,

    Ma numesc C, am 27 de ani, si indraznesc sa va cer ajutorul, deoarece simt ca nu ma mai regasesc, nu imi mai gasesc linistea si stabilitatea, si simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre asta, simt ca singura nu ma descurc, nu ma mai pot ajuta, de aceea apelez la profesionalismul dvs. sperand ca ma puteti ajuta cumva sa –mi gasesc linistea si stabilitatea.
    O sa incep prin a va povesti in linii mari putin din viata mea. Asa cum v-am spus acum am 27 de ani, la 16 ani l-am intalnit pe actualul meu sot, el atunci avand 20 de ani, a fost primul barbat din viata mea, m-am indragostit nebuneste de el, in ciuda parintilor mei care imi tot spuneau sa o iau mai incet, ca am timp pentru toate, si in primul rand ca el nu este baiatul potrivit pt mine, atunci credeam ca n-au dreptate, ca nu am ce sa mai astept, asa ca m-am grabit. Dupa 3 ani in care m-am luptat sa-l fac acceptat in familia mea, el avand si o conditie sociala mai proasta, fara studii, dar pt mine atunci nu conta nimic, il vroiam pe el si atat, ca si cand ar fi fost ultimul barbat din lume, ne-am mutat impreuna, dar discutiile au continuat sa apara, parintii mei tot nemultumiti erau de el, pt ei si-ar fi dorit altceva pt mine. Am stat cu parintii mei, au fost momente cand se intelegeau foarte bine, dar foarte multe momente in care mi se reprosa si mi se tot repeta ca el nu e barbatul potrivit pt mine, dar toate astea ma faceau sa-mi doresc si mai mult, sa lupt si mai mult pt el, sa-mi fac un scop din asta. El a fost si va ramane primul barbat pe care l-am iubit, barbatul alaturi de care m-am maturizat, am trait momente superbe, iar iubirea lui pt mine ma facea sa imi doresc si mai mult, si imi dadea speranta ca noi vom fi impreuna pana la moarte. Atunci nu ma interesau, si nici azi, diferentele dintre noi, sociale, profesionale. La 21 de ani m-am casatorit cu el, asta imi doream cel mai mult. La 22 de ani a aparut fetita noastra, pe care ne-am dorit-o enorm amandoi, in tot acest timp eu am lucrat, am facut 5 ani de facultate, si copilul, am mers cu toate de-o data, cand fetita a implinit 1 an, am reusit sa ne mutam la casa noastra, un apartament cu 2 camere, era visul nostru cel mai mare. Eu mi-am dat licenta, fetita crescuse, casa aveam, intr-un cuvant aveam totul, tot ce visasem sa avem. Dupa facultate am inceput sa-mi caut un alt job, destul de greu am gasit ceva, dar nu simteam ca ma reprezinta, dar el a fost alaturi de mine, m-a sustinut, eu fiind o fire mai interiorizata, foarte nesigura pe mine, neincrezatoare, dar el avea grija ca intotdeauna sa ma incurajeze, sa-mi psuna ca pot, cu toate ca el nu avea decat un simplu liceu, pt ca a trebuit sa se angajeze, si nici nu vedea nimic bun in a face o facultate. De 2 ani de zile mi-am gasit actualul job, un post asa cum mi-am dorit, unde fac multe, unde am invatat ca pot sa imi depasesc conditia, unde m-am dezvoltat ca si intelect, unde am dat tot ce –i mai bun din mine, lucruri pe care nici eu nu credeam ca sunt capabila sa le fac. Pe plan sentimental pot sa spun ca eram multumita, si credeam ca am o viata normala, ca imi iubesc sotul si sunt iubita, dar ca sa va faceti o idee, am fost mereu atrasa de lucurile noi, de necunoscut, am avut cateva tentatii, am avut cativa barbati cu care vorbeam pe net, doar atat, totul se rezuma la vorbe, ma tragea asta, imi facea placere sa vb si cu altcineva, mai ales ca nu ma cunosteau, deci puteam sa fiu eu insami, dar totul era asa o joaca, o chestie interesanta pe care stiam ca o pot avea atunci cand ma plictiseam. Mai ales ca imi place la nebunie sa primesc complimente, sa fiu admirata, aveam toate astea de la sotul meu, care nu inceta sa-mi spuna cat de frumoasa sunt si cat de mandru este de mine, dar parca asteptam o confirmare si din partea altcuiva. De aceea toate discutiile pe care le aveam cu acesti barbati pe net se refereu mai mult la latura fizica, sexuala, de aceea la un moment dat am ajuns sa ma gandesc cum ar fi cu alt barbat, sa-mi imaginez diverse scene, dar totul era in mintea mea, relatia sexuala pe care o am cu sotul meu este foarte buna, se cunoasteam reciproc stim exact ce vrem, dar ma tragea foarte tare si ideea de a fi cu alt barbat. Din ce in ce mai mult, si am ajuns chiar sa ma gnadesc ca as putea incerca, am fost tentat de cateva ori, dar am rezistat, pana intr-o zi cand am intalnit un tip mai mic decat mine un copil de 21 de ani, eu aveam 26, care era lipsit de orice inhibitie, foarte direct, stia exact ce vrea, mi-a spus din start ce vrea, iar asta m-a facut sa imi doresc si mai mult, pt ca poate asta asteptam, ceva fugitiv, sa vad cu este si gata, iar el asta imi inspira.
    Intr-un final s-a intamplat, am fost cu el, a fost o partida de sex intr o camera de hotel, totul s-a petrecut foarte repede, multa adrenalina, pt ca am facut adevarate scenarii ca sa pot face asta. Pe moment mi-a placut, a fost interesant, era altceva, era alt barbat, dar si eu alta femeie, pt ca din acea clipa viata mea s-a schimbat, am mai avut o noapte cu el, dar totul era numai fizic, pur si simplu faceam sex pana la epuizare, dar nu puteam sa spun ca ma simt si bine, in nici un caz nu mai bine decat cu sotul meu. Totul s-a petrecut intr-un timp foarte scut, dar la un moment dat am simtit ca incep sa se infiripe si niste sentimente, atunci am realizat ca trebuie sa spun stop, si asa am facut. Am terminat definitiv si chiar ma simteam foarte bine, simteam ca am facut ceea ce trebuia. Pana in decembrie 2008, cand firma la care lucrez, o fierma de renume, a organizat petrecerea de sfarsit de an, la sediul din Piatra Neamt, era al 2lea an de cand eram in firma, acolo ne-am intalnit toti colegii, printre care si el, un coleg cu care aveam o relatie profesionala foarte buna, asa cum de fapt am cu toata lumea, dar fata de el inca de la inceput m-am simti mult mai apropiata, discutam foarte mult despre orice, servici, casa, familie, copii. Si el este casatorit, are 2 copii, de 2 si 6 ani, asa cum si eu am o fetita de 5 ani. Dar in acea seara, am stat de vorba mai mult ca de obicei, am dansat, foarte apropiati, am vorbit foarte mult, iar la 4 dimineata cand s-a terminat petrecerea si eu trebuia sa merg la hotelul unde stateam iar el acasa, in dum spre hotel eram in masini diferite iar eu i-am dat un sms in care ii spuneam ca nu am chef sa dorm, daca vrea sa mai stam de vorba. Bineinteles ca mi-a raspuns da, a venit la mine la hotel, am coborat, am dat o tura prin oras sa gasim ceva unde sa bem o cafea, dar nu era nimic deschis, atunci am zis sa mergem in camera la hotel, dar eu nu am avut niciodata in gand ca s-ar putea intampla ceva intre noi, nu ma gandeam la asa ceva. Dar nu a fost asa, cum a ajuns in camera s-a intamplat inevitabilul, nu am scos nici unul nici o vorba, pur si simplu ne-am lasat dusi de val, a fost o atractie foarte foarte mare si o dorinta la fel de mare. De aici incepe toata nebunia din viata mea, abia dupa ceea ce s-a petrecut in acea camera de hotel, am realizat ce facusem, dar in acelsi timp eram si fericiti, si ne doream sa se repete, asta mi-a spus prima data, ca isi mai doreste, dar problema noastra era ca nimeni sa nu afle vreodata, aici incepe calvarul, pt ca 2 a zi am fost nevoiti sa n comportam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, groaznic de greu, pt ca eram din ce in ce mai dornici unul de altul. A trecut si acea zi, iar eu a trebuit s ama intorc acasa, in Bucuresti, am intrat in vacanta de sarbatori, zile foarte grele, pt ca mi-era gandul numai la el si la ce se intamplase, iar de atunci vorbim aproape zilnic la telefon, ne vedem destul de rar, doar cand vine el in Bucuresti la 1-2 saptamani, dar s-a creat o legatura foarte puternica intre noi, ne dorim foarte mult sa fim impreuna, ne este dor, simtim nevoia sa vorbim tot timpul. Iar eu in ultimul timp simt ca nu mai sunt eu, gandul imi este doar la cum sa fac sa vorbesc cu el, cum sa fac sa ne vedem, numai asta am in minte. De fiecare data cand vine la bucuresti mergem la un hotel, lucru foarte riscant, oricum riscul la noi a devenit ceva normal, riscam foarte mult sa fim vazuti,auziti, ca cineva sa-si dea seama, dar nu, la noi nu conteaza. In acelsi timp vorbim si foarte mult despre noi, suntem constienti ca nici unul nici altul nu poate renunta la familia lui, lucru pe care mi la spus de la inceput, si lucru pe care nici eu nu cred ca as putea sa-l fac.
    Va rog mult, ajutati-ma sa ma regasesc, pt ca simt ca am ajuns la capatul puterilor, nu stiu ce sa fac, nu imi mai gasesc linistea si imi pun tot felul de intrebari. Sunt momente in care ma gandesc ca daca nu as fi avut copilul chiar as putea renunta la sotul meu, chiar simt ca pot renunta, dar gandul ca copilul meu ar avea de suferit pt ca eu sa-mi gasesc fericirea si linistea nu imi da pace. Gandul ca voi fi judecata, ca nimeni nu o sa ma inteleaga, ca mi-as dezamagi familia, ca i-as uimi pe toti, pt ca eu ca persoana nu sunt perceputa facand asta. Nimeni niciodata, nici chiar eu nu credeam ca pot trai asa ceva.
    Va rog ajutati-ma sa ma intelg, sa imi doua seama ce simt, acum in momentul de fata simt ca ii vreau pe amandoi, lucru imposibil, simt ca imi iubesc sotul, dar nu mai pot sa-l mint, sa joc ca intr-o piesa de teatru, pe de alta parte imi doresc atat de mult sa fiu P, simt ca as vrea sa-l am langa mine pt totdeauna, sunt constienta de toate riscurile, mai ales de cel mai mare, acela ca sotul meu sa afle, pt ca asta ar insemna ruperea relatiei, nu a casatoriei, pt ca tind sa cred ca m-ar ierta dar lucurile nu vor mai fi cum au fost, deja nu mai sunt.
    Sunt 4 luni de cand traiesc o viata dubla, sunt 4 luni de cand dorm langa sotul meu dar ma gandesc la P, fac dragoste cu sotul meu dar il am in ochi, in gand in suflet pe P. Toate aceste trairi, sentimente pe care nu stiu de fapt pt cine sunt, nelinisti interioare care nu-mi mai dau pace, nopti intregi nedormite, scenari, dorinte, vise in care sunt cu P, nu stiu ce sa fac cu ele, nu imi mai pot regasi linistea.
    Va rog foarte mult, ajutati-ma, am nevoie de cineva care sa-mi deschida ochii, sa-mi arate cum sa privesc lucrurile sau cum sa-mi fac ordine in viata, sa-mi gasesc echilibrul.
    Am mare nevoie de statul dvs.
    Multumesc
    C

  • -706 buciuceanu victoria // Apr 21, 2009 at 1:44 pm

    Buna ziua !

    As dori sa vb cu un psiholog on line se poate s aimi spuneti cum pot proceda.Am 32 de ani si am jauns la concluzia ca nu ma mai pot ajuta singura .am nevoie de sfatul cuiva …….prblema mea e ft complicata….astept raspuns….multumesc anticipat

  • -707 MIHAELA CLAUDIA // Apr 21, 2009 at 4:15 pm

    iarsi eu………………………………… sunt foarte…………………..cu moralul la mamant…… inainte de paste am avut o saptamana foarte amara…. stau impreuna cu prietenul meu in aceeasi casa de 2 ani si acum de la inceputul anului nu am mai avut de lucru……… “criza” …. si a inceput sa bea cica de suparare… ne-am certat f urat dar el o tinea pe a lui ca se simte bine cu prietenii si tot asa…………am vrut sa plec de acasa dar problema e ca nu amunde sa ma duc…………parintii mei satu in chirie ca din cauza alcoolului au pierdut si ec au avut……………. deci am 25 de ani si pana la 22 am stat cu parintii mei si in iecare zi aveam parte de certuri si mutre de betivi prin casa………..tatal meu mereu beat………si nu mi suport betivii, prietenul meu are 33 de ani si a crescut intr-un cartier rau famat de “smecheri” si acuma cum deja au imbtranit putini isi mai gassc jumatatea si toata ziua ii cheama si pe ceilalti sa bea si sa petreaca…………. si cum spune prietenul meu” nu pot sa nu ma duc daca ma cheama”. nu suport gndu ca se duce si bea. nu zic daca merge odata pe luna sau la 2 sapt dar nu toata ziua. nu stiu ce sa mai fac cum sa vb cu el pt ca tot timpu ma apuc de plans si ma gandesc ca si mama trecea si aceeasi situatie poate si mai rea cateodata. cred ca si de aceea sunt asa sensibila si nu prea vb cu nimeni simt a nu ma intelege nimeni. pana acuma avam eu probleme ca nu pot sa ma smt bine,ma simt respinsa,singura……………………………………….. nu prea are inteles ca em vb dar deja ma pierd numa cum scriu ………………scuze……………………. sper ca sa pot sa zic tot ce am de zis sa imi pot golii sufletul odata ca sa pot fi fericita……………… va pup

  • -708 laura // Apr 22, 2009 at 3:13 am

    Buna, ma numesc Laura am 22 de ani, si o “problema” cu un prag de semnificatie mult scazut fata de cele expuse anterior. Timp de 5 luni am fost intr-o relatie cu un tip mai in varsta decat mine cu 23 de ani -A DOUA PROSTIE AVIETII MELE- relatie din care am iesit de 2 luni s,i din care, totusi cred ca am invatat ceva. Momentan sunt angajata intr-o alta relatie care se arata mai buna decat cea anterioara, insa ceea ce ma supara este faptul ca, “protagonistul” relatiei anterioare ma cauta foarte insistent, cateodata am senzatia de “abuz”( nu gaseam un termen mai potivit), imi telefoneaza frecvent, si vrea sa ne impacam, lucru care din punctul meu de vedere nu mai este posibil. Tin sa specific ca, relatia noastra nu era una foarte normala, in sensul ca, fiecare dintre noi se folosea de celalalt din punct de vedere fizic, si ca sa fiu mai explicita: sex si mai nimic pe langa. Nu stiu cum sa procedez si sa il fac pe om sa inteleaga ca nu mai sunt dispusa sa reiau relatia cu el. Il evit, nu ii raspund la telefoane, ocolesc blocul in care locuieste – locuim la 2 blocuri distanta – i-am comunicat deschis si clar hotararea mea si faptul ca sunt intr-o alta relatie, i-am vorbit urat, l-am degradat, “miam bagat picioarele” in orgoliul si stima lui ca om, insa efectul nu a fost, si se pare ca nici nu este unul favorabil mie. Cer parerea unui specialist si acel “sfat” pe care nu prea il dai.
    Multumesc anticipat!

  • -709 Gabriela // Apr 22, 2009 at 10:54 am

    Buna ziua.. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca am nevoie de parerea unui specialist datorita situatiei in care sunt pusa de nenumarate ori si nu stiu cum sa reactionez.Am sa va descriu in cateva cuvinte situatia..am fost casatorita 12 ani,in urma acestei casatorii a rezultat un baiat..M-am despartit de un an,intre timp am cunoscut pe cineva cu care sunt in prezent.De ceva vreme..copilul meu este foarte agitat..nervos,nu e multumit niciodata de nimic..Amandoi ne purtam cu el exemplar..ce ma sperie cel mai mult este faptul ca foloseste destul de des expresiea..as vrea sa nu mai exist…nu inteleg de ce..si nu mai stiu cum sa ma port in preajma lui..Tin sa mentionez ca intotdeauna a avut ce si-a dorit..nu l-am lovit niciodata.are tot timpul parte de cea mai multa atentie din partea tuturor..va rog ..chiar nu stiu cum sa mai procedez..Multumesc

  • -710 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:01 pm

    Andreea, nu vorbesc pe mess, timpul nu imi permite.

  • -711 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:02 pm

    Yoko, ti-am raspuns la 693, tu te simti ok cu ei?

  • -712 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:04 pm

    Mirela, faceti diferenta intre relatia voastra si restul lumii. Problemele va pot uni dar va pot si desparti. Problemele financiare nu sunt ale relatiei. Cele doua ore, faceti lucruri impreuna, pentru voi, doar voi doi, petreceti timp impreuna ca sa aflati cat de mult tineti unul la celalalt.

  • -713 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:08 pm

    Victoria, putem vorbi aici, pe mail, catalinahetel@yahoo.com sau la cabinetul meu.

  • -714 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:09 pm

    Claudia, esti din Bucuresti? Pot sa iti recomand un loc unde sa stai o perioada si sa beneficiezi de consiliere si unde putem vorbi noi.

  • -715 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:12 pm

    Laura, el te supune intr-adevar unui abuz. Probabil ca ceva din tine inca ii transmite ca iti este mila de el sau ca iti pasa. Cuvintele de mule ori nu ajung. Fii in continuare ferma si cere si ajutorul altor prieteni din anturajul vostru As sugera si politia, desi nu stiu daca este o alegere buna.

  • -716 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:14 pm

    Gabriela, cati ani are capoliul tau? Probabil ca divortul l-a afectat si probabil ca nu accepta inca nici relatia ta actuala. Este nevoia de un timp si de multa rabdare. Ai vrea sa vii la cabinetul meu pentru cateva sedinte?

  • -717 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:18 pm

    Andra, cu totii avem in minte prieteni imaginari, care reprezinta idealul nostru. Prietenul tau imaginar este idealul tau de barbat. Incearca insa sa il gasesti chiar daca partial si in realitate. Nu este nici o problema sa visam, problema este insa atunci cand ramanem in visare. Probabil ca simti ca realitatea nu te accepta si preferi sa ramai in lumea viselor. Incearca sa cobori si sa te confrunti cu realitatea.

  • -718 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:20 pm

    sweet in pink, cred ca mama ta se teme pentru tine si te considera inca mica pentru un grup de prieteni. Poate daca ar suna-o parintii prietenului tau pe mama ta, lucrurile s-ar rezolva, mama ta ar avea ocazia sa ii cunoasca familia si sa se linisteasca.

  • -719 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:22 pm

    Ioana, cred ca el este singurul care iti poate raspunde la intrebare. Tu insa il vrei pe el sau vrei doar ce ai pierdut? Sau il vrei pentru ca nu il ai?

  • -720 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:24 pm

    Florina, scoala ca si seviciul mai tarziu si viata ta personala sunt diferite. Tine doar de tine sa le tii sub control. Nu inseamna ca daca te indragostesti vei lua note mici, tine doar de tine. mama ta se teme pentru tine si vrea sa te protejeze. Poti sa te gandesti la cine vrei, poate ca e timpul sa si iubesti, dar fa lucrurile in ordinea lor si cu prioritatea lor.

  • -721 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:26 pm

    Alina, cu siguranta ca problemele intre parintii tai sunt mai adanci decat par. Chiar daca simti ca are legatura cu tine, tata nu pleca din cauza ta. Ei te iubesc, dar problemele sunt ale lor. nu ai cum sa le rezolvi pentru ca nu ai ce sa faci.

  • -722 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:27 pm

    Jeni, problema ta este dependenta de mancare sau imaginea de sine? esti grasa in realitate sau doar te vezi tu grasa? de ce tii curele de slabit?

  • -723 Catalina Hetel // Apr 22, 2009 at 6:30 pm

    Just me, relatia este a ta nu a parintilor tai, daca tu simti ca iti doresti altceva, poti sa faci ce simti. Se pare ca de aceasta relatie te lega doar vointa parintilor.

  • -724 adry // Apr 22, 2009 at 8:02 pm

    ms ca nu meati dat un rs…o sa stiu sa nu mai apelez la ajutorl cuiva…cry

  • -725 Ioana // Apr 22, 2009 at 8:24 pm

    Pai…eu il iubesc cu adevarat si doare tare.Azi i-am spus ca viata mea efectiv nu are nici un sens fara el si s-a socat…efectiv nu stie ce sa spuna si mi-a spus ca trebuia sa ii spun mai repede asta,nu acum cand are o prietena.Va multumesc foarte mult ca mi-ati acordat atentie.

  • -726 alina // Apr 22, 2009 at 8:51 pm

    Multumesc mult pentru raspuns.

  • -727 sky devil // Apr 22, 2009 at 10:21 pm

    buna,am o problema,si se pare ca destul de grava,simt ca incet incet ma sfarsesc si nu mai stiu ce sa fac…dava viata merge inainte pentru ceilalti,pentru mine parca sta pe loc,desi sunt cat se poate de ok de fata cu ceilalti,cand raman singur incepe chinul,doar eu stiu ce e in sufletul meu….nici acum nu sunt sigur ca as pute vorbi,ca as putea spune cuiva ce se petrece cu mine,cred ca am nevoie de ajutor,cel putin de un sfat…

  • -728 sky devil // Apr 23, 2009 at 12:00 am

    ai simtit vreodata ca o parte din tine lipseste?ai simtit vreodata ca in fiecare zi se naste un chin ce se stinge-n noapte pentru a se naste iar in dimineata urmatoare ….mereu in acelasi loc…in inima ta?ai simtit soarele palid luminandu-ti in zadar zilele?ai auzit pasari cantand si stiind ca nu pentru tine o fac?ca vantul adie doar pentru a te ocoli?ai simtit vreodata toate astea si multe altele?daca nu atunci e ok,inseamna ca nu ai trecut prin viata degeaba,inseamna ca nu ai senzatia ca mereu ai ajuns cu intarziere intr-un loc ce nu t-i se cuvenea,sau daca iti era sortit acum era ocupat de altcineva…masochist mi-ar spune uni,insa ma bucur doar la gandul ca e posibil sa fiu ultimul intarziat din lume,dar judecat mai adanc ma intristez ca s-ar putea sa mai existe mii si mii de intarziati ca mine…si asta nu e bine,soarta nu e dreapta,uneori Dumnezeu sau soarta iti arata pentru o clipa ce inseamna sa traiesti cu adevarat,cum e fericirea,Raiul si ingerii sai,iti daruieste unul dintre ei ca mai apoi sa t-i i-a brusc aruncandu-te intr-o realitate cruda pentru care poate nu esti,nu ai fost si nu vei fi niciodata pregatit,multe lucruri se intampla din vina noastra,asa e si suferinta ce-mi macina sufletul,din vina mea,ma condamn si cred ca o merit,e greu,si mi-e foarte teama,mi-e teama de viitor dar si mai teama de trecut,mi-e teama de noaptea ce vine si de amintirile de vin odata cu ea,e perfect adevarat ca fiecare om isi are demonii lui,al meu e un demon frumos,poate cel mai frumos demon din cati au existat vreodata,cu par blond auriu precum aurul cel mai pur in lumina soarelui,cu ochii cei mai albastri din univers,mai albastri decat cerul si oceanul la un loc,cu buze rosii sangerii si un glas ce-ar fi in stare sa aline chiar si cea mai grea incercata inima din lume,e un inger de demon!daca ar fi sa mi dau viata unui demon,doar ei i-as da-o,mi-as da viata pentru acest demon ce-mi invadeaza gandurile,imi lumineaza precum ziua noptile,imi alina inima si-mi chinuie sufletul si gandurile pana-n zori,apoi dispare cu promisiunea solemna de a reveni in noaptea urmatoare,e o obsesie,o dulce obsesie otravitoare,e ca un drog picurat chinezeste in vene pana la finalul vietii,picatura cu picatura,daca vreodata ai simtit ca inima-ti bate pentru cineva,ca te-ai nascut pentru un scop,pentru cineva,ca in fiecare dimineata te trezesti doar pentru a astepta seara ca acel ceva sa revina la tine,sa il simti pana in zori langa tine,inseamna ca ai suflet,ca iubesti.imi doresc enorm ca tu sa ai mult mai mult noroc decat mine,de mult,atat de demult incat am impresia ca a fost in alta viata,am intalnit-o,eram la varsta cand afli prima dragoste,prima dragoste nu se uita niciodata si asta ma sperie,eram elev,in clasa a 10-a,un tanar absolut normal cu activitati normale pentru acea varsta,intr-o buna zi m-i s-a propus sa fiu membru in corul liceului meu,am zis da fara sa ezit,parca cineva ma indemna de la spate….aici incepe totul,o cunosc,din prima zi cand am vazut-o m-am gandit doar la ea,si ea la mine…timpul trecea si ne apropiam tot mai mult,eu doar un baiat de scoala profesionala si limitat financiar,ea o eleva de liceu dar nu prea departe de conditia mea,ne apropiam si incet incet simteam ca e ceea ce cautam,de fapt,nici nu cautasem si am gasit ceea ce urmam sa caut,era ,este fata perfecta,este acel ceva spre care tinde orice barbat,zilele au trecut,timpul ne-a adus de la un simplu zambet,la tinere de mana,o imbratisare ce parea eterna,un sarut nevinovat si toata lumea era la picioarele mele!cu ea simteam ca zbor,ca am aripi si nimeni si nimic nu mai poate ajunge la noi,nedespartiti si admirati de toata lumea,dar intr- o zi…se apropia vacanta de iarna,vestea ca urma sa plece din oras,la bunici,m-a chemat la ea sa imi fac sarbatorile,iar eu am facut greseala vietii mele,acel lucru pe care il regreti toata viata,am spus nu,nu pentru ca nu as fi vrut,ca nu mi-as fi dorit,dinpotriva,imi doream asta cu disperare,insa nu se putea,si asta nu am sa mi-o iert niciodata,era trenul vietii mele,ce vine doar odata in gara mea,dar eu nu am realizat,iar cand am facut-o era prea tarziu,tot ce mi-a ramas e un inel daruit ca amintire,cu promisiunea ca am sa il returnez la intoarcere…doar ca intoarcerea nu a fost de bun augur,ceva s-a intamplat,niciodata nu am inteles ce,si nu am sa inteleg ce….dupa doar doua saptamani distanta intre noi era una uriasa,o prapastie de netrecut si neinteles pentru niciunul dintre noi,a doua mea greseala,lipsa mea de reactie,ar fi trebuit sa lupt,pana la ultima suflare pentru fata ce o iubesc,chiar daca era ultimul lucru ce l-as fi facut,ar fi trebuit…si poate ca si ea astepta acelasi lucru,dar mandria mea de pustan idiot,sau poate lipsa de experienta si de un sfat cu adevarat prietenesc m-a lasat in sa orbecai in neant….am suferit enorm,dar parca totul era doar un vis,nu mai stiam daca a fost sau nu real,ce sa fac,ce va fi….am sperat ca timpul va trece si totul va fi dat uitarii,si pentru un moment asa a fost,am terminat scoala,nu ne-am mai vazut,nu mai stim nimic unul de altul,timpul trece nemilos peste noi,raman doar amintirile si ceva in inima mea ce arde incontinuu,o flacara ce nu se va stinge niciodata,indiferent ce as face,asa cum e normal,mi-am urmat viata,am avut o gramada de prietene,dar nici una nu a reusit sa deschida inima mea sa poata intra,parca acel demon a luat cheia sufletului meu la plecare si a aruncat-o in ocean,nimeni nu poate intra,si daca o face e atat de firav,mai mult decat o simpatie,sau cel mult o dragoste prieteneasca nu pot simti,si acum am o prietena,nu am avut curajul sa ii spun aceasta poveste,de fapt,nimeni nu stie,chiar nimeni,in afara de mine si voi…au trecut ani de atunci,vreo 8 la numar dar inima mea inca o cere,inca o vrea,visele mele se indreapta spre ea in fiecare secunda,curand,aflat in interes de serviciu intr-o zona a orasului,stateam rezemat de masina intr-o intersectie,fumam o tigara asteptand sa vina seful meu,si vorbeam cu fratele meu de una de alta,brusc ceva m-a oprit din discutie,o forta nevazuta m-a indemnat sa ma intorc,la doua blocuri distanta,intre copacii din fata scarii era cineva,ma privea,atunci iesise din bloc,am inlemnit,trecuse atata timp,timp in care nici macar nu mai credeam ca isi aminteste cum ma cheama,dar…statea acolo,ma privea insistent,sufletul incepuse sa se zbata,vroia parca sa iasa din mine,tremuram si aproape ca nu ma mai puteam tine pe picioare,era ea,demonul meu,la fel de frumoasa,ba nu,mult mai frumoasa,mai frumoasa ca nicodata,acelasi zambet,acelasi par,aceeasi ochii de care m-am indragostit,acum stateau si ma priveau,parca ma fulgerau,simtea ce simt si eu,am vazut-o trecand strada fara sa ii pese de masini,oameni,nimic,a venit glont la mine,am stat catva timp unul in fata celuilalt fara sa spunem un cuvant,ne priveam doar,ma recunoscuse din prima,la fel ca si mine,aceeasi forta o facuse sa-si indrepte privirea spre locul unde ma aflam desi eram cu spatele,ma recunoscuse,ceva inexplicabil,ma luase in brate,se bucura sa ma vada dar nu stiu daca tot atata pe cat o faceam eu,am vorbit minute in sir,fara sa imi aduc aminte ce,nu puteam decat sa o privesc,sa ii sorb fiecare cuvant,sa-mi pansez sufletul ranit cu glasul ei cristalin ca al unui inger,stateam si o priveam hipnotizat,tot ce am retinut era ca se mutase acolo cu prietenul ei,atat,nimic mai mult,mi-a lasat numarul de telefon,si eu pe al meu,si nimic mai mult,am simtit o sarutare pe obraz si apoi a disparut rapid de unde aparuse…..stiu ca nu mai poate fi nimic,ca totul e in zadar,si o iubesc mult prea mult ca sa-i tulbur viata si linistea,sper doar ca dumnezeu sa o faca fericita,sa ii ofere tot ce e mai bun in lume,merita,eu raman acel necunoscut ce-si pierde incet incet mintile,visand cu ochii deschisi in noapte la demonul lui drag,privind inelul ramas de la ea….asta este o iubire imposibila,stiu ca ar trebui sa incerc sa merg mai departe insa nu pot,de fiecare data e la fel,mereu acelasi sfarsit si acelasi inceput,si atata timp cat soarele rasare pentru a apune,iar noaptea vine pentru a completa ziua si chinul meu va exista,iar dragostea mea nu va muri niciodata,sper macar intr-o buna zi sa o pot revedea,fie si numai pentru cateva secunde,de la distanta,sa-i pot sopti,desi nu o sa ma auda,cat de mult o iubesc si ca ea va fi mereu viata pentru mine

  • -729 mari // Apr 23, 2009 at 8:10 am

    buna !e greu sa ma exprim insa tot caut e cineva asa ma ajute si nu gasesc!mi-e tare greu..am locuit 10 luni cu prietenul meu inca din primele zile ale relatiei,insa acum din pricina jobului se muta in orasul natal cu ai lui…..iar eu raman aici……nu am reusit sa vb prea multe de plecarea lui insa desi imi doresc enorm sa merg cu el si ne iubim nu mi-a cerut asta a zis ca nu se gandeste inca la asta,ca locuieste cu ai lui,ca daca locuia singur ma lua cu el….ca ma iubeste…ca va fiii bine….nu stiu ce sa cred……aici eram tot timul imreuna stiu ca ma iubeste dar nu imi e de ajuns….acum stau si scriu ca sa mai uit de durere in cateva ore va pleca si ma simt de parca il pierd…..as vrea sa ma ajutati sa gasesc o solutie….m-as muta eu acolo cu chirie ……dar sunt inca studenta la id ultimul an…..nu stiu parca nu reusesc sa imi adun gandurile….ajutati-ma va rog!!!!!

  • -730 mari // Apr 23, 2009 at 8:16 am

    ……..imi spune ca totul va fii la fel doar ca nu ne vom mai vedea asa de des……ca vin la el,ca vine la mine………dar simt ca mor cd ma gandesc la noi la tot…….

  • -731 vali // Apr 23, 2009 at 11:55 am

    va multumesc ca m-ati ajutat… inainte parca eram mult prea posesiv si nu intelegeam prea bine relatiile dintre oameni..de ex..daca vorbeam cu o fata aveam pretentia sa nu mai vorbeasca cu nici un alt baiat…daca vedeam ca ii da atentie altui baiat mai mult decat mie parca ma suparam..consideram ca e proprietatea mea..cateodata si eu ma speriu cat pot fi de posesiv si egoist..dar mai nou parca nu mai sunt chiar asa..va multumesc inca o data!

  • -732 sss // Apr 23, 2009 at 8:07 pm

    Buna,mda si eu p-aici nu credeam ca exista un cabinet psihologic online,dar mi se pare cea mai buna idee si felicitarile mele pentru site…
    Ok,din cate observ,toata lumea are probleme,si aici sunt ajutati,as vrea si eu anumite raspunsuri la niste probleme de-ale mele,pentru ca oricat m-am gandit la ele si la solutiile lor,eu una,nu mai gasesc nici o explicatie….ideea porneste de la relatia pe care o am,de un an jumate,totul a inceput bine,si acuma am ajuns intr-un punct critic…prietenul meu pot spune ca e un barbat serios,care se stie comporta foarte frumos cu o femeie,care stie sa aprecieze,care respecta,si asa mai departe…ei bine,credeam ca asta e suficient pentru a fi impreuna,dar nu e asa.De ceva timp avem probleme in comunicare,am ajuns sa nu ne mai suportam,sa ne certam tot mai des,sa nu ne mai dorim sa fim impreuna,in schimb,ne iubim…dar nici unul nu mai vrea sa treaca prin perioade dificile.Problemele noastre nu sunt grave,nu se pune problema de inselat,gelozie,minciuni,si chestii de genul,ci pur si simplu ne contrazicem la infinit din orice,nu cadem de acord la nimic,si amandoi avem aceeasi parere unul despre celalalt,ca a-m fi o persoana imposibila,care pe face pe desteapta mereu,cu care nu se mai poate intelege nimeni si asa mai departe…el e o persoana mai ciudata,din pct meu de vedere,are multe ciudatenii in cap,desi e un om destept,cu facultate si priceput la toate.Eu spre deosebire de el,atunci cand ne certam tin seama de sentimente,de persoana lui,de situatie,pe cand el e un om pragmatic,care judeca lucrurile la rece,fara sa tina cont de nimic,care taie si spanzura,care se incapataneaza zile in sir si am obosit amandoi sa mai tot tragem de relatie,pentru ca nu asa vedem noi o relatie normala,sa ne chinuim pe cand,in vremea asta,am putea face lucruri muult mai bune.Mai explicit,cred ca amandoi avem caractere tari,si ne sustinem punctul de vedere pana la capat,amandoi credem ca avem dreptate si nu ne putem convinge niciodata unul pe celalalt,practic,nu mai ajungem la un numitor comun…eu ma simt un om mai normal decat el,cu bune si rele,pe cand el pare a fi un program care tooot proceseaza,fara sa tina cont de nimic,si ma doare,desi stiu ca are si el sentimentele lui,atitudinea asta ma doare.Daca mai tinem cont de problemele lui,cum ar fi fobia de stomatolog,sau neincrederea in el si in fortele lui,lipsa de ambitie si curaj,pe cand eu sunt opusa,nu il pot intelege,si ne certam cel mai adesea din problemele lui,acuzandu-ma ca il critic,dar eu vreau sa il ajut,si nu ma lasa,refuza,nu ma asculta si asa mai departe…eu una nu mai stiu ce sa fac,chiar ma gandeam ca voi apela la un astfel de cabinet,pentru ca nu mai gasesc solutii,am incercat tot felul,sa fac compromisuri,sa incerc sa-l inteleg,da nu mai pot,nu mi se pare ca gandeste logic…poate ca voi gasiti o rezolvare,eu as vrea sa ramanem impreuna,dar sa gasim o solutie incat sa putem fi fericiti si sa ne bucuram unul de celalalt…sper sa ma ajutati si pe mine cu un sfat.o sa imi dau alt nume,am mai scris,dar nu mi s-a raspuns…asa ca astept,de o luna jumate :)

  • -733 Catalina Hetel // Apr 23, 2009 at 8:29 pm

    adry, cred ca nu am vazut intrebarea ta, mai incearca odata, poate tocmai de insistenta ai nevoie.

  • -734 Catalina Hetel // Apr 23, 2009 at 8:30 pm

    vali, maturizarea inseamna ca putem accepta ca nu suntem singuri pe pamant si nici in inimile celor dragi, putem accepta concurenta si putem sa facem fata cand pierdem avand incredere in noi.

  • -735 Catalina Hetel // Apr 23, 2009 at 8:31 pm

    Ioana, de obicei credem ca daca cineva ne iubeste sau daca iubim pe cineva, acesta ar trebui sa ne ghiceasca gandurile. Poate lectia ta este legata de a avea curajul sa spui ce simti.

  • -736 adriana // Apr 23, 2009 at 10:50 pm

    Buna, ma numesc Adriana, am 24 de ani. Problema mea este ca nu am incredere in mine, ma simt foarte vulnerabila, nesigura, imi vine sa plang din orice, simt ca nu am un echilibru al meu, interior, sint emotiva si deseori cad in depresie, sint pesimista, uneori as vrea sa nu exist pentru ca nu ma simt in stare sa fiu mai puternica, mai hotarata. Nu reusesc sa am un job, pentru ca nu fac fata interviurilor, ma pierd; nu reusesc sa am o relatie stabila pentru ca am avut unele esecuri si imi este teama , ma astept ca in orice moment el sa faca ceva si sa ma faca sa sufar, ma astept sa se termine totul foarte repede si asta cu fiecare persoana pe care o cunosc si cu care incep la un moment dat sa contruiesc o relatie, ma astept la acelasi final trist; nu ma simt bine printre oameni, ma inhib foarte tare, nu pot sa comunic eficient , sa ma deschid. Simt ca ma sufoc pur si simplu, nu ma simt in stare de nimic, ma urasc . Ce pot sa fac?

  • -737 Ioana // Apr 24, 2009 at 8:38 am

    Da…Aveti dreptate.Eu chiar mi-am facut curaj sa spun ce simt,dar degeaba.Ieri ne-am intalnit intamplator si totul a fost bine…am povestit putin…Apoi,cand ne-am intalnit afara efectiv nu m-a salutat.Eu eram cu o prietena,iar era si el cu doi prieteni de-ai lui,cu care ieseam si eu pe-afara.Cand am ajuns acasa ne-am certat pe Messenger.Acum nu stiu ce sa mai spun ma simt chiar distrusa simt ca nu pot sa mai fac nimic si simt cumva ca traiesc degeaba.E chiar trist…incerc sa-l uit(m-au sfatuit multe persoane sa fac asta,dar e IMPOSIBIL in cazul meu,avand in vedere ca el pt mine e TOTUL…totul inseamnand ca daca el dispare cumva eu dispar si efectiv nu mai pot respira sau a supravietui).Va multumesc mult.

  • -738 ddiana // Apr 24, 2009 at 1:54 pm

    mda…stau si imi rastalmacesc sufletul si mintea in speranta ca ma veti putea ajuta cumva ….nu stiu cu cine sa vb am prietene dar simt ca am nevoie de parea cuiva din”afara”si mai ales a unui specialist….v-am mai scris insa nu am primit un raspuns…inteleg multe intrebari putin timp ,insa sper ca acum ma veti ajuta….
    am locuit cu pritenul meu pana acm cateva zile.
    el e de origine din alt oras nu departe de al meu si a fost detasat cu munca din nou in orashul natal unde va locui din nou cu parintii
    stiam ca o sa vina momentul asta insa nu am putut sa ma pregatesc si astfel ne-am trezit in ultimele zile cum discutram cu disperare care si ce vrea
    eu am fost dezamagita,credeam ca imi va cere sa ma mut cu el,insa a zis ca nu se gandeste la asta acum ca ,cariera e pe primul plan ca mai intai trebuie sa isi faca un rost in viata,sa aiba o casa ,ca nu are de gand sa se “insoare”pana la o anumita varsta…..
    nu ma asteptam sa imi spuna asta ….credeam ca cumva va astepta sa termin facultatea ,sa imi spuna ca apoi ne putem muta din nou impreuna…… nu mai inteleg stiu ca-i e greu ….a plans cd a plecat….stiu ca ma iubeste …..dar nu inteleg de ce spune ca asta e situatia …..nu stiu ce sa fac???????
    cum sa fac desi abia a plecat mor de dorul lui de tot ce faceam impreuna…..vreau sa fim iar la fel cum eram mi-e frica sa nu se pierda totul nu am avut niciodta o altfel de reletie din primele zile am stat impreuna……..oare a vrut sa stam impreuna aici doar pt ca nu mai avea pe nimeni altcineva
    ?
    va rog ajutati-mna!!!!

  • -739 Carla // Apr 24, 2009 at 6:43 pm

    Hello! Numele meu e Carla si am 21 ani. Am o relatie cu iubitul meu de aprox. 5 – 6 ani ma rog de mici copii. Eu sunt o persoana dinamica directa si sociala si in fiecare zi parca observ la iubitul meu ca este tot inversul a ceea ce imi place . Tin la el foarte mult si tot observ ca parca nu prea mai avem multe in comun si imi displace de mor lucrul asta plus ca, comunicarea merge foarte prost, plus ca de cele mai multe ori ma enerveaza sa stau cu el si ne certam si totusi tin la el’ si chiar nu ne mai intelegem ;parca nu suntem pe aceeasi lungime de unda se pare ca eu m-am schimbat sau m-am maturizat sau care e problema? Ce ar trebui sa fac? Si imi controlez tare greu nervii:D

  • -740 rodi // Apr 24, 2009 at 7:32 pm

    buna, acum sunt singura si pot scrie mai mult, in ultima fraza ati spus sa nu ma las dusa de val, dar cum oare as fi putut sa nu ma las dusa de valul care ma cuprins! sa va explic de ce , dupa un an de la casatorie s-a nascut fiica mea, sotul meu incet, incet a preferat sa doarma in alta camera pt. ca il deranja fetita, dupa 2 ani s-a nascut si baiatul si atunci a inceput o izolare si mai mare, el dormea singur intr-o alta camera pt nu suporta plansul copiilor, copii au crescut , anii au trecut si dupa 6ani de dormit cu copii, de trait o relatie care se rezuma la buna ce mai faci, pleca cand dorea , venea cand se sintea bine,(nu a baut, nu ma batut, doar cuvinte spuse pe un ton foarte aspru si cred ca dor mult mai mult) nici acum nu-l prea intereseaza cum ne descurcam, ce fac copii lui, cand e acasa si copii vorbesc el urla sa taca, atunci cand plec de acasa imi rog mama sa-i primeasca pt tot timpul ii cearta, le e frica sa vorbeasca cu el, cel mic are 8 ani si acum e in clasa I pt a avut probleme de sanatate si nici nu vrea sa conceapa sa-si faca temele macar o data in prezenta tatului lor, imediat il face prost, nepotica lui este laudata ca el sa se simta inferior, am discutat de multe ori cu el despre aceste lucruri deviante fata de copii dar ma face nebuna, nu cred ca sunt pt imi iubesc foarte mult copii ei sunt viata mea din ultimi 11 ani (atat are fiica mea)nu-mi da nici o data dreptate ,intotdeauna sunt o proasta, el zice ce vrea el, eu fac cum trebuie, el ma jicneste eu merg la plimbare sa nu ma vada copii si mai scap cate o lacrima, dupa toate astea si multe alte mii de intamplari am intalnit o persoana care-si facea timp macar o ora pe zi sa-mi vorbeasca direct, sa ma intrebe ce fac, daca sunt bine, sa-mi spuna buna dimineata (prin SMS ce-i drept ca sa nu-mi puna casatoria in pericol) dar sotul meu uita de asta ,(uita si acum), sa ma faca sa-mi iubesc sotul, chiar daca el a fost cel care ma primit in brateele lui, el ma sfatuit cum sa ajung iar in ,,patul,, sotului meu (pt ca poate isi aducea aminte o data pe luna de mine, poate!),ce sa-i spun , cum sa-i atrag atentia spre mine, el ma invatat si cum e cu iubirea asta pt sotul meu a fost primul barbat din viata mea si habar nu am avut ca trebuie sa ma simt si eu foarte bine atunci cand faci se,,dragoste,,, nici macar o data nu ma intrebat daca m-am simtit bine, Pt. eu eram casatorita m-am invinovatit tot timpul pt ceea ce am facut, acum sincer nu-mi pare rau, dar tot sincer va spun ca ii simt foarte mult lipsa, vorbim mai rar ca sa nu-i creez probleme, si numai doar atunci cand el incearca sa ma sune si numai daca se nimereste sa fiu singura pt a nu creea suspiciuni, cand vorbesc cu el sunt foarte rezervata in ceea ce priveste sentimentele mele fata de el, nu i-am spus niciodata mai mult de prieten drag, chiar daca a fost mai mult, , nu-i spun numic care sa-i afecteze casatoria, pt.ca eu l-am indrumat foarte mult spre acel pas, dar mi-as dori foarte mult sa pot vorbi cu el mai des, tot timpul ma inteles, si acum daca ne vorbim ma cunoaste dupa voce daca ma simt bine sau nu, eu ii spun lui cum sa se comporte el mie si viata pare mai usoara, am incercat de sute de ori , poate mii de ori sa gandesc in alt mod, nu i-am spus niciodata dar chiar tin foarte mult la el pt felul lui de a fi,de a vorbi , de a ma face sa vad viata in alt mod, chiar in ani trecuti cand nu vorbeam asa des ne ajutatam reciproc, ne sfatuiam ,la el mergeau copii mei atunci cand eu nu-mi terminam treaba la serviciu si bineinteles sotul meu intotdeauna lipsea, venea fratele lui mai mare ii trecea peste gard, nu putea intra in curte pt tot timpul era incuiat, ma sunau si eram linistita ca copilai mei sunt bine,(nici o data nu am avut curaj sa-i rog sa-i ingrijeasca, credeam ca e prea mult) in acel timp nici parinti nu-mi vorbeau tocmai pt.ca nu vroiam sa renunt la sotul meu, chiar daca el ma insela foarte evident, tot timpul era la o alta familie acasa atunci cand sotul respectivei era la serviciu,nu am facut-o pt copii , acum imi pare foarte rau,pt sa imbolnavit si nu-i pot intoarce spatele chiar daca ma face sa ma simt inutila, ultimul om de pe pamant, dorm cu el in pat (cum ma sfatuit prietenul meu), indiferent daca ii place sau nu, dar nu am voie sa-l ating noaptea pt ca ii este cald sau ii ocup spatiu, intr-o noapte (zilele acestea) ma acuzat ca din cauza mea se simte rau,(are o tumoare benigna in urechea interna dreapta si de cand a fost descoperita se copmporta ca un handicapat, nu mai face nimic, la serviciu merge cand are chef, vorbeste cu mine si mai rar ca inainte, nu cred ca aceasta tumoare l-a putut transforma asa fara voia sa, nu cred ca nu poate sa-mi faca mai nimic, locuim la casa , nu face nimic, nimic, ex. daca am dus lemne, am chemat eu pe cineva sa le taie, eu cu copii le-am dus in garaj, eu le-am cladit, eu le crap, eu le duc in casa, etc. si asta e doar un exemplu) v-am scris iar pt ca acum mi se pare viata asta foarte intortocheata ,grea , nu mai stiu ce sa fac, cum sa ma comport cu el, cat de grava sa fie tumoarea asta chiar asa de rau il afecteaza, v-am scris si pt faptul ca poate daca spun aici tot ceea ce-mi trece prin cap, nu-i mai simt lipsa celuilalt, poate ne lega comunicarea dintre noi si vreau sa schimb asta, nu stia nimeni cum se comporta sotul meu cu mine, cum imi vorbeste , toti ma intrebau daca ma bate si tot timpul le-am spus nu, dar nu am discutat cu nimeni cum e relatia noastra defapt, nici prietenului meu nu-i spuneam daca el nu era foarte atent ,si nu ar fi auzzit jicnirile pe care mi le aducea sotul meu, cand intrecea masura striga el sau altcineva din familia mea copii sa mearga sa se joace cu animalutele lor si asa se domolea sotul meu.Vrea sa stiu daca merita sa-mi petrec viata in continuare asa, el se comporta ca un invalid, iar eu nu mai rezist cu serviciul, cu copii si toate problemele care le implica in cresterea lor, gospodina casei,ul al doilea loc de munca (la care am renuntat temporar pt nu am mai rezistat) animalutele pe care le avem, gradina, facultate(acum imi fac studiile pt mi-am primis mie ca o sa o fac chiar daca ma casatoresc), as putea srie la infinit dar ma opresc acum, astept cu nerabdare sa-mi scrieti si tot cu nerabdare momentul cand voi putea citi, pt daca e acasa sta cu ochi pe mine, sa stie cu cine vorbec la tel, cui ii scriu si ce, ce citesc, va multumesc pt ca ne-ati dat posibilitatea sa ne descarcam energia negativa si aveti amabilitatea sa ne raspundeti, si suntem foarte multi, pa

  • -741 rishta // Apr 25, 2009 at 12:20 pm

    buna, numele meu este ioana am 19 ani si…desi nu am mai apelat vreodata la astfel de servicii, cred k a venit momentul sa o fac. Problema mea consta in lipsa puterii de convingere si de comunicare…cred…adica, pur si simplu nu ma pot comporta normal cand sunt in preajma unui baiat, mai ales daca nu il cunosc. Nu sunt sigura de cand sunt asa, desi sunt o fire mai inchisa de felul meu, nu credeam ca o sa ajung sa am temeri sa vorbesc cu baietii vreodata. Teama asta, sa-i zic asa, o am mai demulta vreme, insa de la intamplare de anul trecut din vara, cand am fost atacata de un tip, pur si simplu nu mai pot sa ma uit la fata unui baiat fara sa am temeri, nu pot privi ochii cuiva daca nu am un amie cineva langa mine…Daca mi-ati putea oferi cateva sfaturi …sa trec peste impasul in care ma aflu, v-as fi recunoscatoare.

  • -742 manuella // Apr 25, 2009 at 5:36 pm

    as vrea daca se poate si eu un sfat cum sa imi revin din starea asta.

  • -743 claudia // Apr 25, 2009 at 6:22 pm

    am si eu o problema sunt foarte posesiva si de aceea ma cetr cu prietenul meu mai mereu ce pot sa fac?

  • -744 niki // Apr 26, 2009 at 2:44 pm

    Ioana, trebuie sa intelegi un lucru, nu intotdeauna cel pe care noi il iubim , ne iubeste si el, stii proverbul”… dragoste cu sila nu se poate!”, asa ca incearca sa il uiti chiar daca pare imposibil, el nu e perfect asa cum il vezi tu, in mod sigur e departe de felul in care tu il vezi, incearca sa il vezi asa cum e in realitate si vei trece mai usor peste ceea ce simti acum, iti doresc numai bine!

  • -745 Ioana // Apr 27, 2009 at 8:54 am

    Multumeeeesc.Am reusit sa fac asta.Si sunt foarte fericita asa…e mult mai bine si fix cand am reusit sa nu mai fiu asa”dependenta” mi-a zis ca ma place putin:))

  • -746 MIHAELA CLAUDIA // Apr 27, 2009 at 9:22 am

    BUNA CATALINA. SUNT DIN CLUJ DECI SUNT CAM DEPARTE………………UITE LA CE MA GANDEAM ACUMA ZILELE STEA PT CA AM AVUT NISTE MOMENTE DE…..NICI NU STIU CUM SA II SPUN… IMI VENEA SA FUG SA PLEC UNDEVA UNDE SA FIIU SINGURA SA NU VAD PE NIMENI,……..SI MA GANDEAM DUPA CE MI-AM RVENIT CA AR TREBUII SA FAC CEVA SCHIMBARI IN VIATA MEA,, SI NU STIU CU CE SA INCEP,, SCHIMBAREA LOCULUI DE MUNCA AR TREBUII DAR NU INDRAZNESC NU AM INCREDREA SI SIGURANTA CA O SA IMI GASESC CEVA CE SA IMI PLACA, DIN CAUZA ASTA AM PIERDUT F MULTE IN VIATA MEA,,,,,,,,,,,,,O SCHIMBARE DE LOOK IARASI IMI ESTE FRICA DE CE O SA IASA………….AM SENZATIA CA TRECE VIATA PE LANGA MINE FFFF REPEDE , MA SIMT BATRANA DEJA NU MAI AM POFTA DE VIATA CARE O AVEAM PE LA VREO 18 ANI…………..:((

  • -747 cristina // Apr 27, 2009 at 1:38 pm

    buna ziua…ma numesc cristina si de cativa ani ma confrunt cu o problema/team/fobie nu stiu ce este…a inceput in 2005 cand a fost un cutremur pe care intamplarea a facut sa-l ”intampin ”singura…si probabil toata lumea are cam aceleasi reactii in momentele alea..decat ca la mine au persistat foarte mult timp cam 2 ani…la modul ca a intervenit teama e singuratate,de a muri in singuratate intr-un cutremur….mi se intampla in mod frecvent cand eram in casa locuind singura brusc ma cuprindeau acele ganduri si nu ma lasau in pace ,incepeam sa tremur foarte tare,sa simt cum imi fuge pamantul de sub picioare si de foarte multe ori chiar mi se parea ca se misca pamantul si stiu ca nu era asa pt ca mi se intampla si cand eram cu mai multi oameni in preajma si nimeni nu reactioana in schimb eu ma schimbam brusc:eram palida,tremuram si nu puteam nici vb…pe de alta parte am mai scapat o vreme de asta chiar daca nu am vb cu nici nu psiholog iar prietenii si apropiatii ma ”linisteau” cu replici de genul ”esti nebuna”…ceea ce ma facea sa cred ca poate chiar sunt din moment ce am halucinatii…acum dupa cutremurul de sambata teama mea este mai puternica si va voi spune si de ce….nu mai pot sta in casa singura nici macar ziua,nu mai pot inchide ochii mi-e frica sa dorm,tresar brusc prin somn si am tendinta de a o lua la fuga,si nu pot scapa de momentul in care s-a cutremurat pamantul:ceea ce am simtit si imaginile pe care le aveam atunci le am si acum +ceea ce mi s-a intamplat in 2005 ..nu stiu daca ma intelegeti dar nimeni nu a facut-o,nimeni nu a inteles ca eu imi doresc sa nu mai fiu asa, e simplu sa spui ”uita sau nu te mai gandi la asta”dar nu pot parca ceva imi trimte aceste ganduri….si ma afecteaza si la servici si acasa desi de 2 zile nu mai stau si peste tot…pe strada…ce sa fac ?am nevoie disparata…nu mai vreau sa fiu asa…multumesc anticipat,Cristina

  • -748 just_me_danna // Apr 27, 2009 at 2:22 pm

    buna,ma numes danna si as dori sa va dai cu parerea care doriti in legatura cu ce va voi spune.Sunt impreuna cu prietenul meu de 5 ani eu am 21 de ani iar el are 20.Pot spune ca au existat si conflicte intre noi din cauza ca am inceput sa fiu putin posesiva din cauza mai multor ”incidente”pe care le-a avut cu diferite fete in timpul in care noi am fost despartiti aprox 5 saptamani,dar dupa care ne-am impacat.In ultima perioada am inceput sa ne intelegem foarte bine,deoarece inainte din cauza ca nu i-am oferit destula libertate,adica eram aproape tot timpul impreuna,nu prea imi placeau prietenii lui deoarece umblau prin baruri,consumau bauturi alcoolice si jucau la jocuri de noroc si eu nu eram de acord cu astfel de activitati si de aceia nu il lasam pe prietenul meu sa iasa cu ei in oras.Totusi cu toate acestea prietenul meu mi-a facut multe probleme deoarece de multe ori mergea si nu mai venea la mine cateva zile..cum spunea el”imi era groaza sa dau cu ochii de tine”..a cunoscut diferite fete in perioada in care noi am fost despartiti, care il sunau iar acest lucru ma deranja.Insa am trecut si peste aceste prob si ne-am impacat.dupa un timp am inceput sa ne facem planuri,in acest moment inca nu ne-am mutat impreuna desi ne-am dori chiar daca nu sunt foarte sigura de lucrul acesta.Recent a mers pt 2 zile la pescuit cu niste prieteni,in afara orasului,eu nu am vrut sa merg.Mentionez faptul ca locuim in acelasi oras si pe aceeasi strada.Am aflat ca atunci cand a ajusn acolo la pescuit,seara a sunat-o pe o fata care locuieste in acelasi oras cu noi.el a recunoscut tot si a zis ca a sunat-o ca sa o intrebe ce mai face,atata tot ca pana acum nu s-a mai intamplat acest lucru.pe aceasta fata a cunoscut-o anul trecut cand noi eram despartiti dar el sustine ca nu a fost nimik intre ei,ca au fost numai amici atata tot.Oare ar trebui sa ma ingrijorez de acest lucru?de faptul ca a sunat-o in timp ce eu nu eram cu el?Pana acum nu am observat nimik ciudat,nici el nu a sunat-o si nici ea…din cate stiu eu…pt ca noi aproape toata ziua suntem impreuna,de cand vine de la lucru pana noaptea.Cum ar trebui sa procedez corect?insa aceste ganduri nu imi dau pace…ma simt trista si dezamagita…am vb si cu el…dar el sustine ca nu a facut nimik gresit pentru ca de anul trecut nu s-au intalnit.ce parere aveti?

  • -749 george // Apr 27, 2009 at 9:46 pm

    de mult strang banii pt o pasiune de a mea.parintii mei zic ca daca fac de capul meu nu mai intru in casa…nu pot sa accepte ca nu mai sunt copilul care executa ordine in urma cu cativa ani…(acum am 17) ei ar vrea ca eu sa am in jur de 2 facultati si abia pe la 30 sa incep sa imi fac de cap…(dupa mintea lor) m-au exasperat incearca sa ma ocroteasca de apsolut orice orice…in final am aceptat sa ma mut ( mai am un apartament in care nu locuieste nimeni) dar sunt constient ca nu ma pot intretine…iar de ranuntat nu renunt nici in ruptul capului.

  • -750 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:38 am

    Adriana, se pare ca ti-ai construit viata pentru a avea esecuri. Peste tot vezi numai finaluri triste si esecuri. Fara sa vrei impingi lucrurile spre un deznodamant nefericit. Noi suntem proprii nostri arhitecti. Cum ar fi sa iti redecorezi interiorul si sa vezi un final fericit atunci cand incepi sa faci ceva?

  • -751 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:41 am

    Ioana, daca pentru tine el inseamna totl atunci ai dreptate. Daca el nu mai este nici tu nu mai esti. Intrebarea mea ar fi cum ramane cu celelalte parti ale vietii tale? Tu, cariera, familie, prieteni, natura, viata? Sunt convinsa ca nici nu le-am atins pe toate. Suntem mult prea complecsi ca sa afirmam ca cineva poate fi TOTUL.

  • -752 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:43 am

    ddinana, nu am cum sa iti raspund la intrebari, doar el poate sa faca asta. Tu insa ai suferit o pierdere. Viata inseamna si pierderi si maturizarea inseamna sa le facem fata. Toata viata pierdem cate ceva, partial sau total, pierdem lucruri, prieteni, relatii…Regaseste-te pe tine si mergi inainte.

  • -753 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:45 am

    Carla, relatia voastra este una de copilarie. Poate ca tu te-ai maturizat, poate el, cine stie. Daca nu va potriviti….poate ca lucrurile au evoluat impotriva voastra. Eu cred ca merita sa incercati si alte relatii.

  • -754 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:51 am

    Rodi, povestea ta este intr-adevar incurcata. Imi este greu sa iti propun solutii, probabil ca solutii iti poate da oricine. Este povestea ta, au fost alegerile tale. Ce te-a adus, alaturi de sot, ce te-a tinut alaturi de el…cine stie? Daca ar fi sa raspunzi la o intrebare…ce simti mai mult nevoia sa ramai in casnicie sau nevoia sa divortezi? Poate ca lucrurie se fac pas cu pas. Nu le poti face deodata. Ia-le cumva pe rand.

  • -755 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:54 am

    rishta, ai trecut printr-o trauma, este normal sa ai inca temeri. Incearca insa sa faci diferenta intre cel care te-a agresat si restul barbatilor. Nu sunt toti la fel, nu sunt toti aceeasi oameni si nu orice barbat este un posibil agresor. Ivinge temerile legate de agresiune.

  • -756 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:54 am

    manuella, care stare?

  • -757 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:55 am

    claudia, ai mai multa incredere in tine. Iubitii nostri sunt niste persoane care ne iubesc si de asta stau cu noi. Nu ne apartin si u sunt obiecte.

  • -758 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 8:56 am

    mihaela claudia, intuitia ta functioneaza bine. Urmeaza ceea ce simti. Pare ca simti nevoia sa faci ceva pentru tine. Fa, o meriti.

  • -759 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:00 am

    roxana, din pacate parintii tai nu mai pot face fata cresterii si educatiei unei adolescente. Eu cred ca daca lucrurile stau asa cum spui tu, atunci poate ca ei gresesc. Tu incepi sa devii femeie, dar ei nu pot face fata acestei realitati. Te vad inca mica, fetita. Incearca sa crezi in tine si sa iti urmezi calea ta.

  • -760 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:04 am

    manuella, ti-am gasit intrebarea….dar marturisesc canu am inteles prea bine ce te framanta. Ai intalnit un baiat, l-ai placut, dar el a zis nu. Ai inceput sa afli ce inseamna sa fii matur. Ai inceput sa afli ce inseamna pierdere. maturizarea inseamna si sa pierzi, viata este compusa si din pierderi. O pierdere insa nu ar trebui sa ne duca in pragul disperarii. Poate ca nu esti genul lui. asta nu inseamna ca nu esti suficient de buna ci ca din milioanele de oameni, se poate ca unii sa nu te placa. cum simti asta?

  • -761 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:06 am

    deea, iubitul tau are o istorie a lui, relatii, o viata. Nu ti apartine tine asa cum nici tu nu ii apartii lui. Daca vrei sa construiesti o relatie cu el, accepta asta si ia-l asa cum este. Risca sa si pierzi, am mai spus si mai sus, viata inseamna si pierdere. Dar riscul face parte din joc. Nu iti mai construi scenarii, mergi inainte cu sinceritate. Intotdeauna exista si concurenta, in orice am face.

  • -762 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:14 am

    Irina, poate ca acea colega a voastranu esta atat de fericita cum pare si ma refer la aspectul ei fizic. Cred ca acest Daniel este o aparare a ei in fata lumii. Vrea sa fie ca voi, vrea sa se simta egala. Nu inseamna neaparat ca este nebuna, inseamna doar ca se teme sau sufera atat de tare din cauza realitatii, incat si-a conceput o realtate paralela in care sa se simta bine. Probabil ca acet Daniel imaginar o iubeste si o accepta si ii ofera viata de care are nevoie. In acest moment nu exista neaparat o problema, dar ar putea aparea o problema in cazul in care va mai trece mult timp si ea nu se va ptea implica intr-o relatie adevarata. Eu cred ca ajutorul ar trebui sa fie cerut de ea, daca ea nu simte acest lucru, atunci nu este cazul sa obtina ajutor acum. Cred ca ea se simte bine cu voi, acceptati-o, incurajati-o, iubiti-o si nu o dezamagit. Nu intrati cu bocancii in lumea ei. Poate ca voi sunteti singurii oameni si prieteni careo acceptati si nu o judecati. Castigati-i increderea, poate ca intr-o zi va va spune si adevarul. Cu siguranta ca ea face diferenta intre real si imaginar. Nu ii distrugeti oaza de bine, inca…

  • -763 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:16 am

    Lucia, ai trait o poveste urata, ai avut incredere in cineva si din pacate ai pierdut si ai fost dezamagita. Nu este vina ta, a fost o intamplare nefericita. Invata din aceasta intamplare si mergi mai departe, copiii tai au nevoie de tine.

  • -764 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:17 am

    kerno, nu prea inteleg, esti plictisit, totul este monoton…tu cum esti?

  • -765 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:18 am

    Amalia, cauta in tine si afla ce simti. Cine poate sa iti spuna ce iti lipseste tie? Relatiile in general nu sunt perfecte, unele lucruri lipsesc, dar acele lucruri se pot si construi. Important este sa afli ce vrei de la tine si de la relatie.

  • -766 Catalina Hetel // Apr 28, 2009 at 9:21 am

    danna, cred ca voi ati luat aceasta relatie cam in serios. sunteti foarte tineri, cred ca meritati sa fiti fericiti. toate aceste urmariri si vanatori va strica relatia. Viata este serioasa, dar nu amara neaparat. Daca il vrei pe el, atunci asta este el cu calitati si defecte. Daca vrei altceva, poate ca este momentul sa cauti in alta parte.

  • -767 sky devil // Apr 28, 2009 at 2:28 pm

    ce misto ca raspunzi doar cui ai tu chef,am inteles ca am facut o greseala scriind pe acest site si ca de fapt trebuia sa tin totul pt mine ca si pana acum,mercy pt NIMIC!

  • -768 Todoran // Apr 28, 2009 at 6:56 pm

    Sarut mana doamna Hetel!

    Am descoperit astazi site-ul dumneavoastra si il gasesc foarte util. Am luat hotararea de ava scrie sperand ca voi putea primi un sfat util. Pe scurt eu am 23 de ani si ma confrunt cu urmatoarea situatie. In toamna am devenit mai apropiat ca si coleg de o colega de a mea de facultate. Eu sunt o fire mai timida si emotiva(zodia fecioara). Petrecand mult timp alaturi de ea m-am indragostit de ea si i-am si marturisit asta nestiind ca ea are pe altcineva. Nici nu mi-a spus imediat a trebuit sa o intreb eu dupa circa o luna. Atunci am stabilit ca suntem doar colegi si atat. Eu m-am purtat foarte elegant fata de ea si politicos nici atunci cand i-am spus ca m-am indragostit de ea nu am batut apropouri, nu am fost indecent. Ne-am inteles minunat. Eu cum sunt o fire protectiva si tin foarte mult la colegii mei imi ofeream ajutorul neconditionat pentru ea in multe situatii. Imparteam cu ea orice( o sa radeti: pana si pachetul il imparteam cu ea ca doi copii). Am avut recent un mic conflict sa zicem asa. Ea a avut odata o reactie destul de ciudata: a tipat la mine cand vorbeam la facultate discutand lucruri banale. Eu i-am spus ca nu mi se pare normal sa aiba o astfel de atitudine fata de mine. M-am simtit aiurea. Precizez ca am iesit cu ea la suc doar de cateva ori ca intre colegi de facultate. Eu nu mai tanjeam dupa dragostea ei. Ea in tot acest timp a crezut lucrul asta. Am ajuns la concluzia asta cand ne-am intalnit la un curs si mi-a spus sa o las in pace sa nu mai stresez ca noi nu suntem iubiti suntem doar colegi. Stau si ma intreb cum o stresam eu: o intrebam ce mai face, imparteam cu ea ce aveam, o ajutam la proiecte. Totul ca intre doi colegi. Am ajuns in situatia ca ne evitam reciproc am luat si eu aceasta decizie de a fi mai distant cand am vazut-o ca reactioneaza asa. A trecut pe langa mine si s-a facut ca nu ma vede incepand sa vorbeasca cu un alt coleg. Mi s-a parut total aiurea si m-am simtit foarte prost. Precizez ca este pentru prima data cand ma cert cu un coleg/colega. In rest am fost si sunt in continuare un bun coleg si ma revad cu placere cu fostii colegi.
    In concluzie: avand in vedere atitudinea ei(sa nu o mai “stresez”) considerati ca e bine sa o evit o perioada? Eu mi-am cerut iertare fata de ea daca i-am gresit cu ceva dar nu vad cu ce anume. Mai mult nu pot face…:(

    Va multumesc frumos!

  • -769 marian // Apr 28, 2009 at 9:17 pm

    buna am 27 de ani am avut o relatie cu o fata de 2 ani ne dragostea era mare, a ramas gravida ne-am casatorit avem o fetita dupa ce fetita a facut 2 anisori , si sa angajat au inceput problemele ca nu o mai ‘intretineam’ eu si au inceput si telefoanele cu alte persoane de sex masculin , ma inselat am iertat si a facuto si a 2 oara ne-am despartit ce nu inteleg i ca cu cine a avut cele 2 relati unu avea 34 de ani si celalalt 40 si amandoi sau folosit de ea am incercat sa o iert si a 2 oara dar nu mai pot mie ca inebunesc , sa fie nesiguranta materiala, ce sa intamplat nu chiar daca avem o fetita si am mai avut probleme nu a intervenit deloc monotonia in viata noastra nu inteleg dece?. acum mie frica sa ma inplic intro relatie ma sperie gandu, tot ce am facut am facut pt ea si fetita noastra, nu o inteleg ce sa intamplat . Sunt total in ceata , nu am inselato nu am fost gelos pana nu a inceput sa umble demulte ori uita ca pe acasa mai are un barbat si o fetita daca nu era cu unu din iei era cu pretenele ei, prietene noi care nu le place stabilitatea intro relatie numai sa fie o masina …… nici acum nu inteleg, acum regreta ce a facut acuma nu regreta ??? ce se cred.

  • -770 MIHAELA CLAUDIA // Apr 29, 2009 at 11:27 am

    da asa am vrut sa fac. mi-am dat anunt cum a caut ceva de munca. am fost sunata de multa lume si am vrut sa merg dar cand au revenit cu un al doilea telefon ca sa fixam un interviu am spus ca nu am timp si am bagat pretexte din cauza ca imi este frica sa nu ma respinga,sa nu rosesc cum ma intreaba ceva. problemele cu prietenul meu continua nu stiu ce sa mai fac u el. acuma a inceput ceva de lucru dar tot bea si din cauza asta ne certam ffffffff tare. el zice ca bea din cauza ca eu ii tot zic sa nu mai bea. si acum vine si 1 mai si eu o sa lucrez si el o sa mearga cu prietenii si o sa se distreze si o sa bea si eu ca de obicei la lucru. o sa lucrez pana la ora 4 si daca cumva o sa merg si eu pana la padure el binenteles o sa fie beat si cum il vad o sa ma iau de el si o sa ne certam si el o sa continue sa bea si toti prietenii o sa povesteasca pe la spate ca ce face el si eu o sa ma simt ca o proasta si batjocorita si tot asa. asta e viata,simt ca nu mai pot imi vine sa plec 9dar nu am unde) sa nu mai vad pe nimeni ,,,,iarasi plangggggggggg

  • -771 Vitalie // Apr 29, 2009 at 3:19 pm

    Catalina Hetel, se pare ca nu ma exprim prea corect in scris sau dvs nu intelegi ce am in vedere.
    Pot vorbi cu dvs online…pe skype..mesenger..mai shtiu eu..?

  • -772 cineva // Apr 29, 2009 at 6:58 pm

    K am si eu o problema cam ciudata da in fine.Am 17 ani si nam avut in viata mea o prietena.Mereu ma comport frumos cu ele nu vorbesc urat si mereu sunt refuzat in ultimu timp nici nu mam mai stresat sa mai caut pe cineva.Datimi si mie un sfat.

  • -773 cineva // Apr 29, 2009 at 7:09 pm

    Apropo ma simt mereu singur adik simt nevoia sa am o prietena mai ales cand vad aproape totti amicii mei au prietene ma simy naspa:(((

  • -774 ElaB // Apr 30, 2009 at 11:31 am

    nu prea stiu cum sa incep,e povestea clasica a norei si soacrei.nu vreau sa fiu rea sau prost inteleasa,dar simt ca nu mai pot si k nimeni nu ma intelege.de 1 an stau cu sotul si copilul impreuna cu soacra in casa,dar de la un timp simt ca-mi pierd rabdarea.toate treburile casnice au cazut pe mine doar pt simplul motiv ca eu stau cel mai mult acasa,fiind in concediu maternal.tot timpul mi se aduce aminte ca stau acolo parca din mila si compasiune ca si cum eu nu asa avea nici un aport financiar in casa ,simt ca nu mai pot,iar sotul meu,k sa nu-si jigneasca mama nu-i spune nimic.marea problema e ca eu nu sunt din orasul in care locuiesc acum si ma simt ca o straina intre straini,nu mai pot!!!!ce atitudine ar trebui sa iau,atata timp cat mi se aminteste mereu cine e sheful in casa si cine are puterea cuvantului??

  • -775 Catalina Hetel // Apr 30, 2009 at 2:57 pm

    ski devil, fac si eu ce pot, sunt doar un om, cred ca nu am vazut post-ul tau

  • -776 Catalina Hetel // Apr 30, 2009 at 3:07 pm

    Todoran, cred ca tu joci prea mult rolul baiatului bun. Vrei sa multumesti pe toata lumea, vrei ca toata lumea sa fie impacata, uneori lucrurile nu ies asa. Colega ta nu a inteles ce vrei de la ea si s-a simtit probabil asaltata si agresata de bunavointa ta, crezand ca vrei sa ii fii iubit. Poate ca merita sa ii spui adevarul despre ce simti, dar sa lasi oamenii sa reactioneze asa cum sunt ei. Intelege-i si lasa-i sa fie ei insisi si incearca sa fii si tu, tu insuti.

  • -777 Catalina Hetel // Apr 30, 2009 at 3:08 pm

    marian, poate pur si simplu nu erai tu facut pentru ea si ea pentru tine. Aveti grija de fetita, ii veti fi amandoi parinti, dar eu cred ca este bine sa mergi mai departe, sa iti vezi un pic de propriile ganduri si nevoi.

  • -778 Catalina Hetel // Apr 30, 2009 at 3:11 pm

    mihaela claudia, poate ca acum este crud ce iti spun, dar fiecare este responsabil pentru viata lui si fiecare poate face ceva oricand sa o schimbe. Tu te complaci in situatia asta, esti singura care poti face ceva ca sa iesi din situatie. Sentimentele sunt practic in gestiunea ta.

  • -779 Catalina Hetel // Apr 30, 2009 at 3:12 pm

    Vitalie, mi se pare ca tu vrei sa joci rolul neintelesului. Tu scrii doua cuvinte, eu iti raspund, tu spui ca nu inteleg. Putem juca asa la infinit.

  • -780 stoian anamaria // Apr 30, 2009 at 4:30 pm

    Buna ziua!!! Ma scuzati ca va deranjez,am apelat la dvs.pt ca ma framanta ceva pe suflet sau mai degraba o problema…Am 16 ani impliniti de curand,si am observat de cativa ani ca ma atasez de oricine intra in contact cu mine intr-o perioada scurta de timp(chiar foarte scurta-cateva zile…cateva ore…)si nu stiu cum sa fac sa nu ma mai atasez chiar de oricine..pt ca ma face sa ma simt vinovata,trista,si ranita in suflet atunci cand nu e posibilitatea de ai putea vedea de a vorbi cu respectivii si ma face sa sufar sa ma gandesc numai la acele persoane…..(stiu ca suna ciudat dar mi sa intamplat sa ma tasez de o doctora..un antrenor de arte martiale…(ma refer ca ma atasez ca o persoana draga care tin la ea fara ca eu sa vreau,si uneori chiar putin mai mult decat a tine la persoana respectiva)mi se pare foarte ciudat sa ma atasez de oricine chiar si femei,fete,barbati,baieti….am ajuns sa ma ingrijorez..pt ca ma simt ranita in suflet pt persoane care nici macar nu le cunosc prea bine…zi si noapte plang din cauza asta..nu stiu cum sa o rezolv sunt disperata,am cautat solutii dar nu au dat niciu n rezultat,ce este cu mine?sunt blonava pshihic?ce am?am doar 16 ani….ce pot face in cazul acesta?va rog datimi si mie un sfat cat de repede posibil..orice…in ceea ce ma poate ajuta pe mine…va rog din suflet pana si acum plang ca o prostuta…nu stiu ce sa ma mai fac…va rog ajutatima,poate ca cei dupa acest site se vor gandii ca sunt nebuna…sau bolnava spihic…se inseala…nu sunt nebuna dar asta este problema mea…nu am ce sa fac nu stiu cum sa scap de ea ,daca mai trebuiesc detalii exemple din ceea ce mi se intampla…nu e nicio problema,am sa va spun daca e nevoie!!!!Multumesc mult de tot!

  • -781 Vitalie // Apr 30, 2009 at 7:50 pm

    Catalina Hetel,eu am dat o intrebare concreta.putem vb online sau nu?

  • -782 cristina.d // Apr 30, 2009 at 8:11 pm

    Buna seara!Am dat din intamplare peste acest site ..defapt n-a fost chiar intamplare daca am ajuns sa caut pe google ” psiholog online” nu ?..
    Am mare nevoie de un ajutor si stiu asta..de un sfat ceva(nu vreau sa stie familia mea ca sufar asa tare fiindca stiu ca la randul lor ar suferii si ei pt ca ma iubesc) ..dar sa va spun si despre ce e vb..
    Probabil ca sunt zeci,sute,mii de femei care sunt deceptionate in dragoste.. eu am 22 de ani ..si am avut 2 relatii serioase timp de 2 ani fiecare..Dar ceea ce mi-a pus ”capac” este o relatie de 5 luni care tocmai s-a sfarsit de 1 sapt ..Ma consider o persoana puternica,independenta si descurcareata…dar odata cu sfarsitul acestei relatii parca nu mai sunt in stare de nimic..urla sufletul in mine de durere..as vrea sa trec peste dar acum simt ca nu pot …nu pot …Plang in continuare ca proasta si tastez..de altfel, altceva n-am stiut sa fac decat sa plang zilele astea ,sa-mi blestem zilele ramase si sa-mi doresc sa mor ca sa nu ma mai doara asa de tare ..Si fizic dar si sufleteste durerea ma doboara cu zilele..Eu n-am gresit cu nimic..dar de ce imi pare ca sufar mai mult ca el ??Muncim in acelasi loc..si faptul ca il vad in fiecare zi ma bulverseaza si mai mult …am ajuns sa plang si la munca… Plang la munca …plang acasa ..plang pe drumuri..oriunde..deci daca vedeti o fata care merge cu capul in pamant si plange..sa stiti ca e o fata cu sufletul rupt..eu sunt:(
    Va rog sa ma ajutati..credeti ca e nevoie sa iau antidepresive? sau ce sa fac.???

  • -783 manuella // Apr 30, 2009 at 10:35 pm

    da eu nu pot renunta la el….eu nu pot sa traiesc fara el si totusi acum ne intelegem mai bine(iesim afara)numai ca mai spune ceva urat si ma simt rau dar in seara asta a discutat o prietena cu el si i-a zis tot ce simt iar el s-a simtit aiurea…nu mai stiu ce sa cred…zilelea astea au fost mai bune datorita lui iar acum astept convorbirea intre mine si el care va fi cat de curand.

  • -784 aless // May 1, 2009 at 10:32 am

    sall all …stiu k nici cerand ajutor sau ma rog un sfat unor persoane pe care nu le cun nu ma va ajuta cu nmk desi e mai usor s vb cu cv strain dar totusi o s fac acest lucru … problema mea ar fi k ma consider un ratat ..frustat …… deoarece am 22 de ani si snt virgin …poate unii kiar ma considera asa si nu-i condamn …pt k asta e si parerea mea despre mine …cum m-ati sfatui s nu ma mai gandesc la aceasta problema care ma macina si ma marcheaza ma face s ma urasc s urasc viata …..

  • -785 MIHAELA CLAUDIA // May 2, 2009 at 8:17 am

    da catalina sunt singura care poate face……………dar nu stiu ce sa fac………..nu stiu de unde sa incep si de unde sa imi iau curajul si increderea de acre am nevoi

  • -786 vrabie carmen // May 2, 2009 at 8:33 am

    sunt omama disperata va rog ajutatima am o fetita de 14 anii are un comportament greu de inteles ma ameninta intruna ca se omoara face numai ce vrea nu mai asculta de nimeni in fiecare noapte ma culc cu teama caci nu stiu ce se poate intimpla in ziua urmatoare va rog sfatuitima ce trebuie sa fac .

  • -787 AlexaB. // May 2, 2009 at 9:51 am

    Buna ziua!Revin cu o intrebare mai veche, mi ati raspuns la ea si va multumesc, dar de data aceasta voi incerca sa fiu mult mai explicita, pentru ca tot ce vreau e un raspuns pozitiv la intrebarea ‘am o problema, e ceva neinregula cu mine?’, pe care sa il folosesc ca un impuls pentru a putea sa ma indrept.Totul porneste de la lumea imaginara, despre care mi ati spus ca e un lucru normal, fiecare dintre noi are asa ceva.Dar la mine e altfel.Face parte prea mult din viata mea.Am 17 ani, invat foarte bine, imi fac treaba pe care o am pentru varsta mea, deci probabil o leguma nu am devenit inca.Dar cu toate astea, in realitate am devenit un fel de robot, deoarece sunt atat de desprinsa de ea, incat nu mai reactionez cum trebuie, lucru de care imi dau seama in mod special cand sunt intr-un grup de oameni si vad ca eu nu ma port ca ei.A devenit ca un drog, azi am incercat sa pastrez in permanenta contactul cu realitatea, dar e groaznic de greu.Probabil, totul se trage de la nemultumirile mele, din cauza persoanelor din jur,a familiei, care pare la fel de apatica si desprinsa de lume ca si mine.Am citit intr-o carte ca bolnavii de schizofrenie, pentru a face fata realiatii, isi construiesc un zid intre ei si lumea reala, se izoleaza in lumea lor. Mie mi se pare asta e aseamanatoare cazului meu.In realitate par un om normal la prima vedere, dar de fapt rareori ma gasesti ‘Aici in in prezent’.
    Logic ca lumea mea e lipsita de emotii si de fericire adevarata, nimic nu se compara cu realiatea , cel mai grav e ca de obicei imi imaginez lucruri oribile, dureri, chinuri, suferinte.De ce ??? Daca tot imi imaginez ceva, ar trebui sa mi fac un bine, nu sa imi imaginez lucruri oribile. M-am saturat de chestia asta, nu o mai suport.Stiu ca daca nu incetez, nu o sa ma integrez niciodata in lumea reala, o sa treaca viata pe langa mine iar eu o sa ma multumesc cu realizarile imaginare.Nu o sa am pe nimeni apropiat, din cauza atitudinii mele.Nu o sa traiesc, nu o sa simt.Nu o sa fiu niciodata cine vreau sa fiu. De precizat ca in lumea mea imaginara, am un alt caracter, diferit de cel real, opus chiar.Probabil e o lume izvorata din dorintele mele legate de viata si propria persoana,dar atunci ce e cu toata partea negativa din ea? In al doliea rand, am impresia [sunt aproape sigura] ca lucrul acesta l am mostenit de la parintii mei, care deasemenea parca sunt despreinsi de realitate [mai ales cand o vad pe mama ca vorbeste singura si gesticuleaza].Si cred ca din cauza asta au luat multe decizii proaste in viata, pentru ca nu au prea trait in ea. Va rog, ajutati ma, eu nu vreau sa fiu ca ei, vreau sa simt ca traiesc, in fiecare clipa, sa fac parte din lumea asta, sa ma bucur de ea, si sa evoluez in realitate, nu in lumea imaginara, sa ma bucur de viata, nu sa treaca pe langa mine, sa fiu constienta de ea, sa ma pot apropia de persoanele din jur [ si cu asta am o mare problema], nu sa fug intr-o clipa in lumea mea, chiar si pret de un minut. Stiu ca suna groaznic si ciudat ce v-am spus, unei singure persoane in afara de dumneavoastra am mai avut curajul sa ii spun.Va rog din suflet, ajutati ma sa traiesc.Va multumesc.

  • -788 EU // May 2, 2009 at 10:25 am

    buna

    am o problema asemanatoare cu a lui ‘cineva” adica am 17 ani si nu am avut nici nu prieten pana acum . nu stiu ce sa fac.
    m-am intalnit pana acum cu un baiat care vroia sa ma cunoasca ,dupa aceea am vorbit cu el pe mess si ma intrebat daca putem fi impreuna .eu nu stiu ce sa ii raspund pentru ca nu sunt pregatita(cred eu). poate fi din cauza ca nu am avut ici un prieten pana acu ?imi este frica ca o sa rada daca o sa afle ca nu am avut niki un prieten pana
    acum.

  • -789 cristina.d // May 2, 2009 at 1:21 pm

    Dupa despartirea de iubitul meu, n-am facut altceva decat sa stau in casa si sa plabg ..sa ma izolez ..amici cu care sa ies nu prea am ..m-au dezamagit in mai multe cazuri.Asa ca vin cu o propunere pt toate fetele care se afla ca si mine in dificultatea de a trece peste o relatie care s-a sfarsit si anume sa vorbim una cu alta,poate chiar sa ne intalnim si sa ne sustinem reciproc! Cine stie ,poate iese ceva frumos si constructiv ..in orice caz inca un prieten nu strica nimanui.Va las idul meu de mess daca vreti sa vb …cu mare drag! lulu_3cris
    Pupici!

  • -790 Monica // May 2, 2009 at 2:37 pm

    Buna ziua. Ma numesc Monica si trec printr-o situatie cumplita in casnicie. De aproape o jumatate de an eu si sotul meu nu mai suntem un cuplu fericit. Sotul meu ma respinge intr-una si-mi spune ca eu sunt cauza racelii dintre noi: am fost rece, cicalitoare, neintelegatoare, etc. Eu cred ca este altceva la mijloc: o femeie. Am avut de cateva ori ocazia sa descopar mesaje, sa gasesc fotografii in tel. lui, sa-l surprind vorbind la tel… acum nu stiu daca a fost ceva serios sau doar copilarii, pentru ca nu a lipsit niciodata de acasa noptile. Nu stiu sigur daca a avut sau are o relatie, insa comportamentul lui rece fata de mine m-a facut sa cred cu tarie acest lucru. Avem si un copil de 2 ani si este dureroasa situatia dintre noi doi si starea mea psihica fata de copil. Nu stiu ce sa mai fac… ma bate gandul sa divortez, dar il iubesc foarte mult si este copilul la mijloc, care de multe ori ma face sa ma razgandesc. Sunt bulversata, indurerata si nu stiu cum sa mai procedez.

  • -791 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:17 pm

    Madalina, treci printr-o perioada de schimbari in primul rand fizice. Imaginea pe care adolescentii o au despre ei nu concide cu realitatea, iar gandul face fata cu greu schimbarilor. Cred ca faptul ca mama ta pare ca te accepta cu greu si ca iti reproseaza cate ceva, te-a dus in starea in care sa ti se para ca toata lumea te priveste intr-un mod negativ.Eu iti sugerez sa iti cauti prieteni care sa te oglindeasca in mod pozitiv. Cauta in tine partile bune si gandeste-te la ele mai des decat la partile tale rele.

  • -792 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:21 pm

    Anamaria, tu cauti compania unor persoane care sa te iubeasca si sa te accepte. Sugestia mea este sa incerci sa devi in primul rand tu insati persoana cea mai importanta din viata ta si cea care te iubeste si te accepta cel mai mult. Simte-te bine in pielea ta, simte-te bine cand esti doar tu cu tine si nu mai incerca sa gasesti in exterior confirmari. Este ok sa ai prieteni la care sa tii, dar este cazul sa te obisnuiesti si cu starea de separare, de singuratate, de a fi tu cu tine.

  • -793 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:23 pm

    Vitalie, daca ai fi preocupat si de alte aspecte decat de propria ta persoana ai vedea ca pe acest site am mai raspuns de cateva ori la aceasta intrebare. Timpul nu imi permite sa vorbesc pe mess sau online. Cred ca daca toti ceilalti se descurca cu intrebari si raspunsuri concrete, oare tie dece nu iti iese?

  • -794 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:27 pm

    cristina.d, treci prin perioada de doliu, o perioada de revolta, de suferinta, de negare. este o perioada normala dupa o pierdere. Demersul tau de a “face ceva”, de a te intalni sau de a vorbi si cu alte fete este un pas spre vindecarea ta. Concentreaza-te pe tine, pe gandurile si pe nevoile tale. Toti pierdem, uneori iesim “sifonati” dintr-o relatie, plangem, credem ca lumea s-a sfarsit, apoi gasim puterea de a merge mai departe, pentru ca nu merita nimeni sa sufere, pentru ca suntem unici si pentru ca viata este frumoasa. Mai ales, TU, nu meriti sa suferi prea mult…nu crezi?

  • -795 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:29 pm

    aless, ce te retine, ce din tine te impiedica sa intri in relatie, sa incerci? Ceva te mentine in starea de ratat sau de frustrat. Suntem arhitectii propriei noastre vieti, noi si cei apropiati care ne ajuta sa ne dezvoltam. Tu ai ales calea “ratarii”, a singuratatii, a frustrarii? Pentru ca…?

  • -796 Catalina Hetel // May 3, 2009 at 3:30 pm

    mihaela claudia, din tine, de la cei dragi tie, de la viata….daca vrei sa schimbi ceva esti singura care poti. Nu exista o mana miraculoasa care sa te multe in alta parte. Esti singura care poti face ceva. Incepe cu inceputul…cu cel mai mic pas. Orice.

  • -797 sabina // May 3, 2009 at 6:02 pm

    Buna ziua! De ceva vreme mi-e teama sa nu mi se faca rau in masina, in locuri aglomerate…si numai gandul ca trebuie sa plec undeva ma ingrijoreaza. Imi transpira mainile, ma fac toata rece si pulsul se accelereaza. De multe ori ma manifest si de fatza cu copilul meu. Ma intristeaza faptul ca nu pot sa ma plimb ca alta data cu el prin parcuri sau cu masina. Vreau in permanentza sa fie cineva cu mine. Ce e de facut? Ce sfaturi sau cum ma putetzi ajuta? Multzumesc!…

  • -798 Vitalie // May 3, 2009 at 6:49 pm

    Catalina Hetel ,clar…credeam ca macar psihologu ma va intelege…dar se pare ca nici macar nu vrea sa incerce sa ma inteleaga.
    oricum…succes tuturor in continuare..sper sa-mi gasesk solutia in alta parte…

  • -799 claudia // May 3, 2009 at 6:58 pm

    Buna ziua.Am si eu o problema.Am 16 ani si am o problema foarte mare cu gelozia.Sunt in clasa a9-a si am un prieten de 2 ani.Sunt foarte geloasa si ii impun foarte multe lucruri.nu stiu e ce fac asta imi e frica sa nu ma insele sau sa nu ma raneasca cu ceva.Problema e k eu cred ca ma iubeste si eu il iubesc foarte mult.Dar nu stiu de ce sunt geloasa pe el.Am mai avut probleme cu gelozia nu numai pe el ci am asa si pe prietenele mele,daca ma inteleg foarte bine cu una.nu suport k acea fata sa se inteleaga bine si cu alte fete,vreau sa se inteleaga bine numai cu mine.Din cauza problmelor mele de gelozie am pierdut o prietena foarte buna.Si acum risc sa-mi pierd si relatia cu prietenu meu,deoarece relatia noastra se raceste din ce in ce tot mai mult.Nu stiu ce sa fac sa opresc gelozia aceasta :( ( ma poti ajuta???cu ceva .cu un sfat t rog foarte mult

  • -800 Catalina Hetel // May 4, 2009 at 11:33 am

    Vitalie, “nimeni nu ma intelege” este deviza ta?

  • -801 Dienutza // May 4, 2009 at 4:25 pm

    Buna ziua….nu ma gandeam vreodata ca voi apela la un psiholog, am 19 ani.. sunt zodia balantei si ,,ma consideram”o fire echilibrata… insa in ultima perioada am insomni si sunt extrem de sensibila.. starea mea de spirit se schimba dintr-o clipa in alta.. acum rad.. acum ma cuprinde tristetea…azi mi-am dat seama ca am aceata problema..dintr-o discutie cu mama…sa va povestesc.Sunt clasa a 12 si am dat simulare, iar mama m-a intrebat ce am facut.. stiind ca nu mam descurcat excelent… i-am zis k jumate de gura k bn…insa ea si-a dat seama k ceva nu este in regula… replica ei fiind: ,,ma supar pe tine daca nu iei macar peste 7…” si in momentul acela mam intristat ff tare… si m-am simtit dezamagita de mn.. mai urmeaza si alte simulari apoi bacul…de care ma simt ingrozita pe zi ce trece, imi este frica sa nu intru in vreo depresie sau pur si simplu sa stagnez… nu stiu ce as putea face. Ma puteti ajuta???

  • -802 stoian anamaria // May 4, 2009 at 8:45 pm

    multumesc mult de raspuns,am sa urmez sfatul dvs. cu multa incredere si sinceritate pentru ca am avut si am in continuare nevoie de acest sfat.va multumesc din suflet.Am sa mai revin in caz ca mai am nevoie….multumesc mult inca odata

  • -803 Vitalie // May 5, 2009 at 2:26 pm

    hm…nu-i devizia mea…pur si simplu amajuns la aceasta concluzie…

  • -804 bacila laura // May 5, 2009 at 8:57 pm

    BUNA MA NUMESC LAURA SI SUNT MAMICA A UNUI COPIL DE 11 ANI .DE LA VARSTA DE 7 ANI FACE TREABA MARE PE EL . AM FOST LA FOARTE MULTI MEDICI SI DIAGNOSTICUL ESTE DE ENCOMPREZIS. FACE TRATAMENT DE 4 ANI FARA REZULTATE . PROBLEMA ESTE CA MEWRGE LA SCOALA SI AM DEVEMIT SI EU PREA DISPERATA DE AL CONTROLA TOT TIMPUL DIN CAUZA FRICI SA NU RADA COPII DE EL .EL NU STIE CAND SCAPA PE EL NICI CAND MIROASE URAT .AM FOST IN CLUJ NAPOCA SI IN SIBIU DE NENUMARATE ORI DAR NIMIC TOATA LUMEA IMI SPUNE SA AM RABDARE DAR DE UNDE CA NU MAI SRTIU CE SA FAC . VA ROG DATI-MI UN SFAT SAU O SOLUTIE VA MULTUMESC

  • -805 bacila laura // May 5, 2009 at 8:59 pm

    TRATAMENTUL CARE IL DAU DE 4 ANI ESTE STRATTERA SI SERTRALIN

  • -806 Tatiana // May 6, 2009 at 5:39 pm

    Buna ziua!As vrea sa aus un sfat din partea unui specialist!Nu stiu ce sa fac,prietena mea nu este chiar iubita de colegii de clasa,deoarece in unele situatii e egoista si fatarnica!Insa ea nu e de aceeasi parere,zice ca fiecare e pentru el si ca ea nu e fatarnica,dar am observat de multe ori,caci ii sunt colega de banca, ea birfeste lumea!Astfel ma dau si eu dupa ea,sunt foarte tare influentata de ea,am observat singura si chiar cei din jur ca ma schimb cind sunt cu ea si sunt cu totul alt om cind sunt singura!!Si azi mam certat cu ea si cu alti colegi din cauza egoismului ei si a influentei aupra mea!!Nu stiu cum o face,dar parca ma hipnotizeaza!!Va rog,spunetimi o solutie!!!Vreau sa am relatii bune cu toti,nu vreau sa fiu prietena cu toti,dar macar sa fiu in relatii colegiale bune!!Ajutattima, va rog!!!!Multumesc anticipat!!

  • -807 alina // May 7, 2009 at 1:29 pm

    buna , ma numesc alina 20 ani vreu un sfat ca nu stiu ce sa fac …………poveste mea incepe asa ……sunt impreuna cu prietenul meu de 3 ani jumatate….la inceput eu nu eram geloasa si …..el imi spunea ca daca nu esti …nu ma iubesti……ma ponea sa ma jur in fiecare zi ….ca nu ma uit la baieti, ca nul insel, sa nu ies afara cu fetele ca sunt toate curve …….ca nu mam gandit la vrun alt barbat …………….eu am fost curecta pana acuma nu am iesit din casa fara el ………..el sta noaptea cu baieti despre care nu am o impresie foarte buna ………cand e cu mie e plictisit …………..si mai ales …am avut un soc poternic atunci cand…..srateam cu prietena mea si iubitul meu la mine …ne uitam la filme radeam ….,vb ….ca doar eu cu ea nu aveam cum sa ma vad singura ….el imi spunea ca ea este urata ….ca arata aiurea ….dar e ce facea se ducea sera la prietenul lui si ai spunea ca ce buna e …..ce as …..f..teo….pe raluca …..se masturba cu gandu la dansa si la toate fetle din casa la mine din scara mea din cartierul lui ….chiar si la mama ….acest lucru ma facut sa ma vad urata ……….mai ales cand am aflat ca sa masturbat la raluca caneram toti trei in loc sa vina la mine ……..cesafac …….ce spuneti sunt eu exagerata daca sun deranjata acuma de masturbarea la filmele porno (el isi face in fiecare zi 1sau mai multe ori la filme)ce sa fac e normal sa gandesc asa ca el ma face nebuna ca nu mai este nici o fata asa nebuna ca mine ………..e imi spune ca ma iubeste …..dar pur si simplu nu pot sal mai cred……ce ma sfatuiti sa fac ?

  • -808 apostol iulian // May 7, 2009 at 7:55 pm

    Buna seara! Nici nu stiu cum sa incep…sunt un baiat de 20 de ani, sunt bisexual…si am cunoscut acum ceva timp un tip pe net, care imi placea foarte mult, cu care am schimbat multe conversatii pe messenger, multe sms-uri, am vb si la tel…dar mi-a fost teama sa ma intalnesc cu el, si nu mi-a fost teama de el…ci de situatie, ca urma sa am o intalnire cu un baiat si nu cu o fata…si ma gandeam ca daca face2face nu o sa ma placa si etc etc…iar el se saturase de situatia asta si nu a vrut sa mai vb, s-a suparat…mi-a zis ca nu ii place sa ne jucam asa si ca batem pasul pe loc…si nu am mai vorbit timp de o luna si ceva dupa care acum 3 zile mi-am luat inima in dinti si m-am bagat iar in seama cu el, pt ca in toata perioada m-am gandit mult la el si am reusit sa-l fac sa ma scuze si m-am intalnit acum 2 zile seara cu el…mi-a placut mai mult decat in poze si el a zis la fel … dar nu am stat mult de vorba…maxim 20 de min a fost intalnirea din cauza mea ca nu stiam cum sa reactionez ce sa spun si etc. si i-am zis ca am treaba si trebuie sa ma retrag…si de atunci imi zice sa ne mai intalnim si cert e ca eu vreau sa-l revad, sa-l ating si etc , dar mi-e teama, si gasesc tot felul de pretexte ca sa-l aman cu o a doua intalnire, pt ca nu stiu pur si simplu cum sa reactionez, ce sa zic ca sa purtam o conversatie, despre ce sa vorbim…chiar nu stiu, dar cert e ca imi este f drag si acum ma gandesc la el mai mult decat ianinte….si nu vreau sa ne certam iar, din cauza k sunt eu rusinos sau mai stiu eu cate alte motive tot cauzate de mine….va rog sa ma ajutati cu un sfat!va multumesc!

  • -809 Mirela // May 8, 2009 at 10:01 am

    Am 26 de ani, sunt casatorita de 2 ani si am un bebelus de 7 luni. Apelez la Dv. in speranta ca voi gasi un ajutor si raspunsurile pe care le caut de atata timp. Impreuna cu sotul si cu copilul locuim cu bunica mea. De mutat nu vreau sa ne mutam si nici nu as putea sa o las singura pe bunica, pentru ca ea m-a crescut de la varsta de 2 ani si ar fi foarte greu pentru ea sa ramana singura. Vreau doar sa gasesc o solutie prin care sa locuim cu totii in pace si liniste. In permanenta in casa exista certuri, ba intre mine si sot, ba intre sot si bunica mea, ba intre mine si bunica. SI eu si sotul meu suntem la fel, ridicam vocea foarte des si ne enrvam usor. Eu am un fel de a vorbi mai raspicat, pe un ton mai ridicat, dar fara vreo intentie cearta…pur si simplu asa vorbesc eu, sau asa m-am obisnuit. Mai rau e ca eu, atunci cand ma enervez, pana nu tip si trantesc nu ma calmez. Nu pot tine in mine, sau sa ma linistesc singura. Trebuie sa ma eliberez de nervi si singurul meu mod pe care il stiu de a ma elibera este sa tip si sa trantesc. Nu numai ca as vrea sa gasesc alt mod de a ma elibera de nervi, cel mai mult vreau sa gasesc o cale sa nu se mai ajunga la asta, sa nu ma mai enervez din orice prostie. Daca cel de langa mine se enerveaza imediat ma enervez si eu. Vreau sa gasesc o solutie care sa ma ajute sa nu mai pun la suflet toate nimicurile si sa nu ma mai enervez asa usor. Autocontrolul nu merge la mine, am incercat. Poate nu am incercat prea mult, sau poate furia la momentul respectiv este mai mare decat vointa mea de a ma autocontrola, de a ma linisti. Mirela

  • -810 Florentina // May 8, 2009 at 1:27 pm

    Buna!Ma numesc Florentina si as dori un sfat pentru ca nu prea stiu ce sa fac…povestea mea este urmatoarea…anul trecut,dupa ziua mea de nastere,baiatul de care imi placea (si care este colegul meu de clasa)mi-a propus sa fim impreuna…am acceptat si mereu am cautat scuze cand imi cerea sa ma intalnesc cu el deoarece era prima mea relatie si mi-era frica sa nu gresesc,etc.El era in vacanta si imi trimitea mesaje frumoase ,iar eu la fel.Cand s-a intors m-am simtit sufocata,vroia intruna sa ne intalnim,eu cautam scuze pana cand nu am mai suportat si l-am parasit,apoi am suferit.Nu stiam ce vreau.De la inceputul scolii,am mai fost impreuna,ne-am despartit si iarasi ne-am impacat.De 6 luni nu este nicio relatie intre noi.Nu mi-a mai propus nimic.Ultima data l-am refuzat desi am recunoscut ca il placeam.La scoala,in pauze uneori ma ia in brate sau incearca sa ma sarute cand ramanem singuri,ma prinde de mana.Totul in joaca.Cand face asta insa eu parca mai simt ceva pentru el.Avem multe amintiri frumoase impreuna.De curand,in vacanta ,mi-a reprosat ca sunt prea copilaroasa si ca ar trebui sa ma maturizez.Dupa vacanta,mi-a spus ca ii pare rau ca a zis asta …ca a mai fost nesimtit (uneori m-a jignit cu cuvinte urate)si sa-l iert,ca ii pare rau.L-am intrebat ca,chiar daca as fi fost copilaroasa ce i-ar fi pasat lui.El a raspuns ca un strop din el inca mai tine la mine.In final l-am iertat.Dar l-am mai intrebat daca ma iubeste si a zis ca da.Inca mai simt ceva pentru el.Ce ar trebui sa fac mai departe?Sa-i fac jocurile,sa astept sau sa-l uit.Va rog vreau un raspuns.Cu drag,Florentina

  • -811 delia // May 8, 2009 at 5:16 pm

    ma numesc delia..si trec printro perioada foarte grea..parintii mei vor sa divorteaza din cauza unor neintelegeri..tatal meu este gelos si foarte naiv…ce pot face in aceasta situatie?nu vreau sa se desparta..dupa 21 de ani de casnicie

  • -812 stefitzi // May 8, 2009 at 10:14 pm

    il cunosc de mult chiar de la gradinita….ne iubeam reciproc ani de zile…d mai multe ori am fost foarte suparata pe el fapt pt care nu lam mai bagat in seama chiar mai mult miam batut joc de el…..pana cand in vara mia spus ca ma iubeste si nu mai poate fara mine.atunci eu lam refuzat avand prieten….dupa o vreme lam cautat dar in zadar ……….pana cand iar am inceput sa vorbm si sa ne intlegem….mereu discutam de relatia care ar putea fi in tre noi……intro zi mia spus ca inca mai simpte ceva pt mine adika ma iubeste….dupa 1 mai cand eu lam strigat sa vorbim si el nu ma bagat in seama lam interbat daka chiar nu a auzit sau nu a vrut…el mia raspuns ca amandoua si k de ce nu observ odata ca el nu vrea nimik de la mine………………….de ce se intampla toate astea?de ca face astea ?desi se uita la mine mereu si am impresia ca ma iubeste oare i adevarat?……….va rog sami dati un raspuns………sa stiu ce sa fac…..cu mult drag stefitzy

  • -813 Sfat pentru Florentina // May 9, 2009 at 8:14 am

    tu trebuie sa fii foarte sigura pe ceea ce simti. tu cand ai fost despartita de el, ai suferit din cauza ca nu mai esti cu acel baiat, ca nu ai mai putea avea parte de iubirea lui ? sau ai suferit ca nu mai ai cu cine te juca, nu mai era nimeni care sa iti acorde atentie? cand ieseai cu el in oras ce simteai langa el? in general iubirea nu sufoca … daca tu intr-adevar simti ceva, conteaza si ce simte el, si ce intentii ai tu si apoi el. daca intentiile tale sunt sa ai o relatie serioasa cu acest baiat si daca el mai vrea va puteti intalni si il intrebi frumos care sunt intentiile lui. daca el vrea tot asa o relatie serioasa, e totul ok. in acest caz, in care iar incepi sa te simti sufocata, nu este nevoie sa te desparti . intr-o relatie este foarte importanta comunicarea. ii spui ce simti tu si sa iti zica si el ce simte si ajungeti la un accord comun. daca el vrea sa va intalniti de 3 ori si tu doar o data, va intalniti atunci de 2 ori , ca fiti amandoi impacati. tine minte, orgoliu intr-o relatie face foarte rau. mai bine lasi de la tine, decat o discutie sa se termine cu o despartire sau ceva, doar ca unul din voi nu a fost destul de intelegator. daca tu vrei joaca, si el vrea la fel atunci e iarasi ok. numai atata : sa fiti amandoi siguri de ceea ce vreti si si fiecare sa stie ce vrea celalt, sa nu il lasi sa se joace cu sentimentele tale si nici tu sa nu te joci cu sentimentele lui, pentru ca roata se va intoarce in viata. sa fiti sinceri unu cu altul. daca tu de fapt nu simti nimic important, sau el de exemplu nu mai vrea nimic cu tine, nu dispera, baieti sunt atatia si chiar daca ai impresia ca alt baiat asa de frumos, inteligent, bun, la la la ca el nu mai gasesc, ai sa vezi ca poti sa gasesti in viata de 3 ori mai pe placul tau. viata este plina de surprize si nu stii unde te va duce. si poti sa te rogi la Dumnzeu sa Iti lumineze calea, sa Iti dea raspunsurile pe care le cauti. ajuta foarte mult. mult succes

  • -814 Mirabela // May 9, 2009 at 11:18 am

    Buna ziua,
    Am 27 de ani si sunt casatorita si am devenit o persoana sensibila,trista…..in urma cu 2 ani am pierdut o sarcina,anul trecut la fel.Sotul meu este f f f dezamagit de mine si ma crede cea mai jalnica sotie cu toate ca e f f f gelos.
    Noi stam cu parintii lui, iar eu una de cand stam acolo am devenit f inchisa, nu ma simt deloc bine in casa aia.Nu ma mai recunosc deloc, imi aduc aminte de unele lucruri urate si-mi vine sa plang.Av vrea sa vb cu cineva sa pot sa destainui tot ce ma doare si sa poata sa imi dea niste sfaturi.
    astept raspuns de la dumneavoastra
    va multumesc!!!!!!

  • -815 milili // May 9, 2009 at 12:32 pm

    bine ca ai raspunsuri macar pt. ,,neintelesele”de 12-13 ani.sau poate la 53 de ani nu mai merit atentie?
    oricum , scuze pt. timpul rapit!

  • -816 larisa // May 10, 2009 at 8:35 am

    indraznesc sa scriu si eu desi nu stiu cu ce sa incep mai intai ,….oricum nu conteaza ca doar nimeni nu mi vede lacrimile ce curg pe fata mea.am avut o copilarie plina de neajunsuri,de haine “capatate”,dar niste parinti iubitori care m au parasit mult prea devreme.au murit la diferenta de cateva luni,cand eu abia implinisem 20 ani si luam viata in piept.necazurile mele mai mari abia au inceput cand am ramas insarcinata cu persoana pe care o iubeam din tot sufletul meu.el si mama lui mi au cerut sa-mi omor copilul inainte ca sa se nasca ,si in cele din urma s a casatorit cu mine si am dat nastere la un copil minunat.nu m am putut bucura insa de prea multa fericire ,ca eram nevoita sa vad cum sotul meu lasa sa fie luata orice decizie de a lui sau a noastra de mama lui.apoi au urmat certuri groaznice cum ca eu nu eram la fel de buna ca mama lui,am fost jignita de aceasta in cele mai groaznice moduri in fata sotului meu si cu toate acestea totul se incheia in mai multe certuri.cel mai grav este faptul ca la toate certurile si bataile copilul ia parte, iar eu simt ca nu mai rezist,facandu mi ganduri de sinucidere sa scap mai repede de viata.nimic nu doare mai tare decat sa vezi ca esti singura pe lume si nu ai o mama sau un tata care sa te apere.sau poate mai grav este ca barbatul de langa tine arata totala indiferenta.tot ce vreau este sa mi salvez casnicia caci nu am unde merge si in conditile de fata simt ca innebunesc.mai traiesc doar datorita copilului ca altfel de mult imi puneam in aplicare planurile disperate de a scapa de cea mai groaznica durere cea de a nu fi iubita,cea de ignoranta,si dezamagire.pacat ca o poveste frumoasa de dragoste trebuie sa se termine din cauza unei persoane care nu intelege ca atunci cand iti intemeiezi o familie ….nimic nu este mai presus ca si aceasta…………..pacat

  • -817 popescu // May 10, 2009 at 8:28 pm

    buna ziua!
    Am sa va spun pe scurt despre ce este vorba!
    Sunt impreuna cu cineva d 10 ani,inca mai tin la aceasta persoana relatia merge detsul de bine dar imi doresc si eu evident o casnicie tinand cont de varsta pe care o am,30 de ani dar el imediat cum deschi subiectul imi spune ca o sa facem si aceasta nunta dar cand o sa fie cazul!nu stiu ce sa mai cred dar el evita sa facem nunta cu toate ca eu cred ca inca ma mai iubeste!astept parerea dv!

  • -818 Andreea // May 10, 2009 at 8:50 pm

    Buna! Am o relatie cu iubitul meu de 3 ani jumatate si de la un timp am inceput sa fiu geloasa nefondat..geloasa excesiv..nu stiu ce se intampla cu mine..oare am nevoie de un psiholog?

  • -819 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 1:56 pm

    Adultule responsabil, esti intr-o perioada nu foarte roz. Asuma-ti partea de vina, recunoaste unde nu ai gresit tu, schimba ce poti schimba. Ce ni se intampla ni se datoreaza si noua, iar schibarea este in mare parte in mainile noastre.

  • -820 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 1:59 pm

    Eddy, teama ta este intr-un fel justificata, date fiind exerientele numeroase. Eu ma intreb insa, cum de experientele tale cu caini sunt atat de numeroase, practic mult mai numeroase decat media. Nu cumva uneori fara sa vrei intri in situatii periculoase? Teama ta se numeste fobie si se trateaza la fel ca orice alta fobie. Cred ca te-ar ptea ajuta o terapie scurta in acest sens.

  • -821 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:02 pm

    Dragos, toti avem defecte, unele se pot corecta (intreaba un dentist), altele poate le vedem doar noi.

  • -822 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:04 pm

    Mona, criza este a voastra a ambilor parteneri. Amandoi aveti nevoie de ajutor. Va sfatuiesc sa cautati ajutor impreuna, daca vreti sa salvati casnicia voastra. Daca nu crezi ca mai este ceva de salvat, atunci cauta ajutor pentru tine, afla ce s-a intamplat intre voi, ce simti, ce mai poti salva.

  • -823 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:05 pm

    Alexandra d., am mai spus asta, ca putem trai cu celalalt dupa ce invatam sa traim singuri. Afla cine esti tu, cauta-te pe tine, gaseste-ti preocupari, cresti tu. Relatia de cuplu este doar o parte a noastra, nu ar trebui sa ne ocupe toata existenta.

  • -824 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:08 pm

    Crina Anicovici, mi se pare ca tu te invinovatesti pentru crizele de furie ale iubitului tau. Esti sigura ca ele vin de la tine. Eu stiu ca suntem adulti responsabili si ca faptul ca suntem furiosi sau crizati este alegerea noastra. Poate ca prietenul tau nu este asa cum il vezi tu. Nu te invinovati si incearca sa il vezi asa cum este in realitate.

  • -825 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:09 pm

    Vlad, atunci cand ai test, probabil ca ceva din tine spune ca esti destept, dar altceva spune ca nu vei reusi. Incearca sa faci sa se auda mai tare vocea care iti spune ca esti destept si ca poti sa sa nu mai auzi vocea care iti insufla teama.

  • -826 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:12 pm

    Larisa, tu ai cautat sa fii iubita si ai ales iluzia. Ai dat nastere unui copil si ai intrat intr-o casnicie fortata. relatia voastra nu a fost de la inceput prea roz. Poate ca este momentul sa te iubesti tu pe tine, sa alegi mai bine, sa iti iei viata de la capat alaturi de oameni care te iubesc.

  • -827 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:14 pm

    Andrei, nu prea inteleg exact cum sta situatia, prietena ta insa are viata ei si alegerile ei. Poate ca si tu vrei de la ea la fel de mult ca si mama ei. Las-o sa faca propriile alegeri si ajut-o daca are nevoie de tine.

  • -828 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:15 pm

    flavius, cred ca ti-am ma raspuns eu, pot sa te ajut eu, daca vrei, preturile ti le pot da pe privat, scrie-mi pe mail sau da un telefon.

  • -829 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:17 pm

    Adi B, daca vrei sa ai langa tine o persoana o ai impreuna cu trecutul ei, cu viitorul ei, cu dorintele si nevoile ei. Conditiile pe care tu i le-ai impus, acelea de a-si indeparta fiica, au indepartat-o si pe ea. Practic ea a ales sa isi sprijine copilul in loc sa stea alaturi de unbarbat. Preferai invers? Sa isi ignore copilul ca sa fie cu tine?

  • -830 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:19 pm

    Alexandra, nu prea inteleg povestea ta. De ce nu poti sa le spui parintilor? Si ce inseamna acest ultimatum din partea lui? Relatie inseamna colaborare nu ultimatumuri.

  • -831 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:23 pm

    Sabina, si tu ai simptomele unei fobii sau unor atacuri de panica. Nu prea se pot da “sfaturi”. ti-ar folosi niste intalniri cu un terapeut, sa afli ce s-a intamplat si ce se intampla cu tine.

  • -832 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:24 pm

    Claudia, gelozie inseamna lipsa de incredere. Crezi ca altii ar fi mai buni decat tine, ca alta e mai frumoasa, ca daca sta de vorba cu altcineva tu nu mai contezi. La increderea in tine merita sa lucrezi.

  • -833 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:26 pm

    Dienutza, tot de incredere ai nevoie si tu. Accepta-ti defectele si ai incredere in calitatile tale. Supararile mamei pot sa te intristeze, dar tu vei ramane aceeasi chiar daca iei nota 7.

  • -834 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:27 pm

    Vitalie, este greu sa se comunice cu tine. Poate ca tu nu spui mare lucru si astepti de la ceilalti sa inteleaga.

  • -835 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:28 pm

    Bacila Laura, iti recomand cu caldura o terapie psihanalitica pentru copii. Cauta un psihanalist entru copii, iti recomand psihologul Anca Munteanu, o poti gasi ca specialist pe site-ul copilul.ro.

  • -836 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:30 pm

    Tatiana, nu stiu exact cu ce as putea sa te ajut. Nu poti trai si actiona in locul prietenei tale, dar poti fi responsabila, poti sa iti iei propriile hotarari si poti lua atitudine atunci cand ceva nu iti pare ok. prietena ta are cu siguranta parti bune, dar poti sa ii atragi atentia daca consideri ca ceva nu este ok.

  • -837 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:33 pm

    Alina, poate ca el te iubeste in felul lui. Intrebarea este daca tu te simti bine cu el, te simti iubita, respectata, apreciata? Oare nu meriti asta? Oare merita sa nu te simti bine?

  • -838 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:35 pm

    Apostol iulian, ai aceleasi retineri si cu fetele sau doar cu baietii? Poate fi timiditate, neincredere sau poate fi faptul ca inca nu ai acceptat faptul ca esti gay. Afla ce vrei, cine esti si mergi cu curaj mai departe.

  • -839 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:38 pm

    Mirela, ai un copil mic, inca esti in acea perioada de furtuni hormonale si de schimbari pe care le presupune nasterea unui copil. In plus se pare ca nici familia nu prea te ajuta. Incearca sa nu te mai simti vinovata cand ceilalti se cearta si sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie. Daca simti ca vrei sa faci ceva, sa iesi singura, sa te relaxezi, fa-o, cere ajutorul si fa-o. Nu trebuie sa fii perfecta, nu esti respnsabila cu pacea in lume sau in casa. In aceasta perioada se recomanda un pic de egoism.

  • -840 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:39 pm

    Delia, este viata parintilor tai. Sunt adulti si au viata lor si relatia lor. Tu vei avea cate o relatie cu fiecare, ii vei iubi si te vor iubi, dar nu ai ce face in privinta alegerilor lor.

  • -841 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:40 pm

    Stefitzi, mai bine decat voi doi nu poate intelege nimeni. Tu vrei sa fii cu el sau vrei sa fiti doar prieteni?

  • -842 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:42 pm

    Mirabela, putem vorbi oricand, astept sa imi scrii mai multe pe mail.

  • -843 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:43 pm

    milili, nu am vazut postul tau. Iti voi raspunde si tie, curaj.

  • -844 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:44 pm

    popescu, ai un obstacol, cum faci oare sa il treci? oare el de ce nu vrea nunta, poate ca sunteti un cuplu sudat si nu este nevoie, poate se teme….

  • -845 Catalina Hetel // May 11, 2009 at 2:44 pm

    Andreea, o intrebare care nu spune nimic, depinde de proportie. Tu simti ca ai nevoie?

  • -846 AlexaB. // May 11, 2009 at 3:47 pm

    Va roggggg muult, astept cu nerabdare un raspuns la 787, probabil nu ati sesizat intrebarea.

  • -847 manuella // May 11, 2009 at 4:04 pm

    iar nu ma mai inteleg bine cu persoana iubita…mia zis ca ma uraste…:((ce sa fac?eu nu pot renunta la el..il iubesc mult prea mult ca sa fie adevarat.simt ca ma sufoc si nu mai vreau sa traiesc daca nu voi putea sa stau cu el sau sa mai ies cu el afara sau sa mai vorbesc cu el.:-nici nu vreaus a ma gandesc cum ar fi viata daca asta sar intampla..

  • -848 Ioana // May 11, 2009 at 8:52 pm

    Buna…V-am mai cerut ceva sfaturi adineauri.Imi pare rau daca sunt prea insistenta,dar acum efectiv simt ca traiesc DEGEABA.Totul era PERFECT in timpul care trecuse.Mi-a spus chiar ca ma place si parca incepeam sa ne intelegem mai bine,dar cand nu ma asteptam lucrurile s-au prabusit.Il intrebasem daca ar vrea sa fim impreuna(chiar daca nu fetele intreaba acest lucru,dar eu nu mai rezistam)mi-a spun asa: nu pot…stii ca sunt cu cineva…Apoi,a doua zi l-am intrebat de ce ma place daca are o prietena,sau de ce o place pe ea daca ma place pe mine.Credeam ca totul va fi bine, dar mi-a raspuns asa: lasa-ma in pace.Apoi a intervenit o cearta foarte urata.Mi-a spus sa nu mai vorbesc cu el niciodata si efectiv aveam impresia ca nu e el.Si…asa…totul s-a terminat,iar eu in timp ce scriu acest mesaj plang plang si iar plang.Am impresia ca vor muri fara el si nu pot sa imi imaginez asta.Nu mi-a spus ce am facut,iar acum cand l-am intrebat nu mi-a raspuns si intre noi nu mai este efectiv nicio legatura.totul s-a terminat:((,dar nu inteleg de ce a facut asta daca chiar ar tine la mine?

  • -849 Vitalie // May 11, 2009 at 9:02 pm

    Catalina Hetel ,
    Ok,am sa incerc sa va lamursc kit mai pe intelese ceea ce se intimpla…ce sa itimplat.In real…totul sa-nceput undeva prin clasa a 7,8-a…numai tin minte precis….Pin atunci eram intr-o perioada foarte “dificila ” mine.Ma simteam cel mai “jos” dintre toti colegii mei…nimeni nu ma lua in seama, nimanui nui era placut sa vorbeaska cu mine, aproape ca nu aveam prieteni.Mereu imi statea in cap un singur gind…cela ca eu arat oribil si mereu aveam doar o singura dorinta, aveam un singur vis, de a avea prieteni, de a fi si eu ca ceilalti, de a ma respecta si pe mine cineva kit de putin.Aveam note proaste…6,7…de fete nici nu mai vorbesk…defapt nici eu nu prea aveam curajul sa incep convorbirea…da si eram sigur ca nu am nici o shansa.

    Si iata asha…intr-o buna zi…eram atit de disperat…atit de intristat de ceea ce se intimpla..ca nu mai aveam putere sa suport toate acestea.Si mi-am pus pentru prima data in viata un tel, de a ma clarifica cel putin de ce sunt eu asha…de ce nu ma pot skimba,de ce altii…fiind kiar si mai “uriti” la kip dekit mine au o mare influenta asupra altora…de ce aceea au prieteni si eu nu am.Am inceput a “studia”…ce fac ei…cum fac..fiecare vorba , fiecare cuvint, fiecare gest, mimica.In acel moment nu ma puteam gindi la nimik altceva dekit la ceea de ami atinde telul.Nu faceam temele pentru acasa cu saptaminile, incercind sa ma lamuresk ce si cum.Care este problema mea si cum o pot eu rezolva.Prima ce am observat si am inteles asta era privirea, privirea in convorbire cu altii.Okii omului mult inseamna , multe spun.Am inceput a sta acasa in fata oglinzii si a ma antrena, inkipuindu-mi diferite situatii, adika in convorbirea cu colegii, cu fetele, cu profesorii.Si trageam atenti nu doar la ceea cum este privirea mea…dar si la ceea cum primeshte asta cel cu care discut.Adika …infurietoare, placuta, speriata…etc.Si asta a fost primul meu mare pas in ajungerea la telul meu.Rezultatele au fost aproape shokante.Singu nu-mi venea a crede ca o simpla privire poate face atitea, poate spune atitea, ca are o insemnatate atit de mare.Mai departe tot stind in fata oglinzii imi inkipuiam diferite cazuri..cu colegii…amicii…fetele…si am inceput sa observ in care anume situatii arat eu ridicol,unde anume trebuie sa indrept, unde nu fac corect.Si anume:mimica, gesturile, privirea din nou, zimbetul (la care din nou am gasit ceva uimitor,fascinant, cu multe sensuri).Analizind toate acestea un timp indelungat…de aproximativ (1,5 ani)..si nu doar acestea, dar si multe altele…ca :felul de a vrbi,tebrul vocii, kir si modul de a ma mishka, de a merge, de a face orice mishkare…am ajuns la un rezultat placut.Imi puteam controla orice mishkare, orice cuvint, mimica, gesturile, privirea.Si facind toate acestea in convorbirea cu o pers. eu ca si cum vedeam 2 imagini: una a celui cu care vorbesk si una a mea,adesea imaginea mea fiind mult mai clara, atragindui cu mult mai multa atentie.In capul meu se aveau loc in acel moment nishte lucruri foarte complicate.Totodata vorbind cu interlocutorul meu,ascultindu-l, da si totodatadindinduma la ceea cum arat eu in fata lui, ce impresie ishi face el despre mine.Ca si cum ma vedeam in oglinda…controlindumi absolut totul.

    Asta a fost un mare succes in acele timpuri pentru mine.De atunci sa inceput o viata “placuta” pentru mine.Kiar pot spune ca putea “dirija ” cu oamenii, puteam face ca sa zimbeaska, ca sa-l incurc, puteam sa-i insufl ceva…fiind abosolut sigur in sine, deoarece ma vedeam pe mine in imaginatia mea, imi vedeam mimica, felul de a vorbi, tonul glasului, mimica…etc.
    Nu am ce zice…ma ajutat mult aceasta tot, eram increzut in sine 100% .Puteam incepe convorbirea cu orice persoana, indiferent de virsata, de statut…etc.

    Deasemenea s-au marit si notele mele la scoala, s-au imbunatatit relatiile mele cu profesorii…totul era super…

    Toate acestea le-am obtinuT prin studierea aprofundata a comportamentului oamenilor, bazindu-ma in principal pe: zimbet, privire, gesturi, mimica, miscari, vorbire, tonul vorbirii.
    Asta ma ajutat si la altele: spre exemplu pentru a intelege ce vrea omul sa zica, sa-l inteleg mai bine, kiar sa observ daka minte sau nu.Uneori el zice una, insa infatisharea lui zice cu totul alteceva.

    Da, nici nu ma pueam compara cu cel ce eram inainte.Ma sinteam cel mai increzut in sine,shtiind 100% ce fac,fiind sinr in succes.Pot zice ca am ajuns de la cel mai “neobservat” elev din clasa la cel mai “activ”si “intrebat”.

    Am terminat cu succes 9 clase…apoi am mers la colegiu…unde am cunoskut noi colegi…totul super…ca de obicei increzut in sine…totul super.Imi controlam orice mishcare, orice cuvint..cum este el primit de ceilalti, ce impresie ishi fac eu despre mine…etc.

    Totul era minunat pina nu demult…aproximativ jumate de an in urma.Am inceput a obosi de asta tot.
    De ceea ca mereu ma vedeam in fata pe mine..cum arat, orice mishkare,orice gest, orice fapt, si totodata gindinduma cum primeshte asta interlocutorul meu.Deja eram dependent de asta.Nu puteam scapa.Asta deja se intimpla fara vointa mea, ceea ce duce la o activitate marita a creerului meu, kiar kiteodata am dureri de cap.Atiea ginduri in capul meu…despre mine… despre cei din jur…despre relatiile din noi…despre absolut totul.

    Nu mai pot trai asha…sunt dependent de asta…si nu pot nicicum rezolva aceasta problema.Am incercat nishte calmante, dar nu prea au efect.

    Acum kiar stau si ma gindesk…ce bine era kind eram liber…kind nu ma gindeam la nimik…kind pur si simplu traiam.

    Am inpresia ca kind fac cunoshtinta cu o persoana..de parca s-ar porni o programa precum la calculator in capul meu…care ishi face treaba singura…aratindu-ma o persoana serioasa…aproape fara neajunsuri…aratinduma din cea mai buna parte.

    Si cel mai rau este ca asa arat doar in exterior…asa comunica exteriorul meu la nivelul inconshtient la omului cu care vorbesk…pe kind in interior..sint timit, retras, multumindu-ma cu ceea ce am…etc.

    Ash putea prelungi povestea mea foarte mult…insa…nu cred ca are rost.
    Am incercat sa explic cel mai important.Mai sunt multe nuante pe care nu le pot descrie…pur si simplu nu pot explica asta.

    Unica ce vreau ..vreu sa ma simt liber..sa nu fiu dependent de ceea cum arat..ce fac…ce impresie fac…etc…insa nu pot nu pot!!!!!

    Vreau o solutie a problemei mele…si nu o pot gasi nikaieri…
    Insa cred ca kiar sa shtiut ca totul se va intoarce asha…nu ash fi procedat altfel..atunci..in cl. 8.

    Kiar am inceput a studia psihika omului…sa incer a intelege ce seintimpla acum cu mine…de ce nu pot controla asta..caut solutia deja de jum. de an…insa nu o gasesk…nu o gasesk!!!..si kiar ma indoiesk ca exista!!!!

  • -850 Catalina Hetel // May 12, 2009 at 9:31 am

    Alexa b, multumesc ca mi-ai atras atentia, asta arata ca totusi traiesti in realitate si ca ai curaj sa traiesti sa “faci ” lucruri. evadarea in imaginatie nu inseamna neaparat o boala psihica ci as lua-o mai degraba ca o evadare de langa o realitate care nu iti place, care nu seamana cu ce vrei tu. Iti place casa in care stai, iti place viata pe care o duci? cu siguranta evadarea ta ta ajuta sa iti construiesti o realitate mai aproape de sufletul tau. Este important insa sa si actionezi, sa faci ceva spre a ajunge acolo unde doresti, adica sa nu ramai in imaginatie.

  • -851 Catalina Hetel // May 12, 2009 at 9:33 am

    vrabie carmen, cred ca fiul tau incearca cu disperare sa iti atraga atentia. Poate ca e cazul sa vorbesti cu el, sa afli ce il supara, cine este el, indiferent de ce iti doresti tu sa auzi. Baiatul tau a inceput sa creasca, sa nu mai fie un copil, poate ca isi cere dreptul la a fi ascultat si inteles.

  • -852 stef // May 12, 2009 at 11:37 am

    vreau sa va intreb si eu daca se poate scapa de ge lozie.am o relatie de 2ani si jumatate cu un baiat insa ne certam in fiecare zi din cauza geloziei mele si m-am saturat!nu suport sa se uite la o fata, sa nu mai zic de vorbit…uneori imi vine sa renunt la tot insa nu pot…cum pot sa rezolv situatia pt k nu vreau sa mai sufar si nici sa-l pierd?

  • -853 Livia // May 13, 2009 at 1:45 pm

    Buna ziua,va rog sa ma ajutati si pe mine cu un sfat..simt nevoia sa vorbesc cu cineva..sa stiu sigur ca nu sunt eu nebuna ,ca nu exagerez eu… .
    Sunt casatorita de aproximativ 5 ani, am o fetita de 4 ani f frumoasa , cred ca e tot ce am mai scump si mai frumos pe lume,fara ea cred ca innebunesc o iau razna sigur.
    Nu m am casatorit din dragoste,am tinut la sotul meu,tin si acum dar nu l am iubit;el nu stie asta.Inainte de a ma casatori cu el am avut un prieten f frumos , l am iubit f mult,dar faptul ca eu nu am vrut sa fac dragoste cu el l a facut sa se reaintoarca la fosta lui iubita(nu am facut dragoste cu el ptr ca am fost educata intr un mediu religios si consideram ca inca nu a venit momentul ala);el vroia un timp sa fie si cu mine si cu cealalta nu putea renunta la nici una ptr ca eu eram mai matura in gandire ca cealalta aveam alte calitati decat cealalta doar ca el vroia sa fiu a lui in intregime si cum n am vrut sa ii dau un timp sa se hotarasca cu care din noi sa ramana i am zis sa nu ma mai caute.
    Eu lucram la un internet cafe si faceam si scoala in ac tp;at l am cunoscut si pe sotul meu,eram amici si i am povestit ce mi s a intamplat,vorbeam orice cu el ;era in Portugalia,dupa un tp a venit in concediu acasa,se intampla chiar in perioada cand m am despartit de fostul prieten,era sa imi pierd si studiile din ac cauza ,nu mai aveam chef de nimik,plangeam,nu ieseam din casa decat la sv.
    In fine a venit amicul meu acasa,m a cautat ,m a invitat cu el in concediu in calitate de amici ca sa imi revin ,sa nu ma mai gandesc la trecut;am acceptat,nu stiu ce a fost in mintea mea,desi n am facut asta niciodata,nu lipsisem nici o seara de acasa,nu stiu ce a fost in capul meu sa plec cu el la o distanta asa mare,nu il cunosteam decat de pe net;am avut un noroc imens ,putea sa fie cine stie ce persoana cu masca de pers buna
    Am fost si pe la el pe acasa ,i am cunoscut parintii,apoi am plecat ptr doua saptamani cu el in concediu( ca sa aflu acolo cum ca el ma iubeste de f mult tp,dar nu mi a spus o ptr ca stia ca am pe cineva).
    Si m a intrebat daca vrea sa accept sa fim impreuna;n am stat mult pe ganduri si am acceptat;mi am datseama ca e o persoana sufletista,si ca langa el n am sa sufar,nu conta ptr mine cum arata ptr ca mi am zis asa:decat o persoana ca Dan(fostul prieten) mai bine mai uratel dar frumos interios- el nu e urat dar nu imi placea cum se imbraca,cum se aranja.
    A stat 2 luni in romania dintre care vreo luna si ceva cu mine;si in ultima saptamana cand tb sa plece inapoi in Portugalia m a cerut in casatorie;nu am realizat ffff bine ce inseamna asta si am acceptat,inca il iubeam pe Dan dar tineam si la amicul meu, simteam ceva ptr el dar nu era iubire asta sigur.
    Dan era pe gustul meu,ma potriveam cu el la caracter, la imbracaminte la orice,pe cand cu Mihai(amicul) ,nu prea aveam multe in comun dar mi am zis ca sg o sa se schimbe.
    Am tinut legatura un an de zile prin telefon,internet,apoi a venit acasa si am facut nunta,dupa o luna de la nunta mi am dat licenta si apoi am venit aici cu el in Portugalia,am ramas insarcinata;s au cam schimbat planurile mele si a tb sa stau acasa,n am putut lucra,am nascut acum am fetita la gradinita si pana la sf anului cred ca o sa lucrez si eu,DAR am o mare nemultumire:nu e chiar cum am crezut eu:tin si mai mult la el nu e cum tineam la fostul prieten,nu as putea sa ma despart de sotul meu ptr ca fiica mea tine fffffffff mult la el;NU MA SIMT IMPLINITA DELOC;nu ma bate,acum se imbraca cum vreau eu,dar nu l pot schimba de felul lui de a fi:nu imi place ca nu acorda mai mult tp fetitei, cum vine de la sv ,face baie ,mananca si imediat la calculator pana pe la 12 noaptea apoi vine in pat la culcare,parca n ar avea 35 ani;nu suport si cand stau cu el de vorba se enerv,vocifereaza si zice ca sta si el cateva ore si fac galagie :
    Consider ca n are dreptate, are familie acum,ar tb sa de a importanta mai mult fetitei, mie; si eu ma enerv imediat n am chef sa mai fac nici dragoste,nu mai suport,sg l as iubi daca ar fi mai ADULT;De multe ori imi zice: ce te deranj ca stau la calc zi ms ca nu te bat,ca nu merg prin baruri,ca nu ies si te las singura… si ii spun ca eu stiam ca el nu face din astea,iar legat de calc nu ii interzic,dar nu imi place ca sta atatea ore ,si chir de sta macar sa faca ceva interesant,dar el e pe jcuri si de vb cu el nici nu ma baga in seama; imi vine sa vin in Romania si sa l las;am incercat sa am discutii cu el dar zice ca n am dreptate; asculta doar at cand ne certa msi apoi iar calc.; ce sa fac? nu imi place viata asta…nu e prima data is 5 ani acusi, nu e matur ,ce sa fac? am 30 ani de multe ori stau si ma gandesc si zic ca mi am distrus si imi distrug viata,in loc sa merg inainte dau inapoi;stiu ca are un suflet bun dar nu sunt fericita deloccccccc,nu mi a zis odata ca ma iubeste de cand ne am casatorit si inainte mereu imi repeta ac cuvinte,nu stie sa vina cu ofloare;de ziua mea de multe ori n am primit cadou decat at daca ii faceam eu obsv,nu mai zic de craciun sau de alte zile importante,nu stiu ce sa cred….vreau sa simt si eu fericirea sa fiu multumita de el imi merge din ce in ce mai rau,daca ii dau un ex uite la respectivul cum o ajuta pe sotia lui sau la celalalt ..se enerveaza imediat;k nu ii bine ca ii dau sfaturi dar nici el n are initiativa sau nu stie cum sa procedeze ,nu mai zic ca in ultimul tp nu mai vreau sa fac dragoste cu el ca imi aduc aminte de orice clipa nefericita si imi piere cheful de orice…ce ma sfatuiti sa fac?

  • -854 Doina // May 14, 2009 at 9:25 am

    Buna ziua!
    Pana nu de mult nu as fi avut nevoie de gandire prea multa in ce voi face. Stiam una si buna , ca pe primul plan este copilul meu. Sunt singura cu copilul meu de 4 ani ( copilul are acum 11 ani). De ceva vreme am cunoscut un barbat care la inceput a spus ca nu are nimic impotriva ca am un copil. Dar cu fiecare zi mi-a ingradit dreptul de a-mi creste copilul in conditii bune.
    De cate ori trebuia sa mergem undeva, imi impunea sa nu il iau si pe copil. La cumparaturi nu, la iarba verde nu, in concediu nu, la sarbatori nu, peste tot nu si nu. Bineinteles ca am luat foc.Ceea ce ma deranjeaza e ca incearca sa ma lamureasca cu orice chip ca nu gandesc bine, ca sunt absurda, ca el nu are nicio obligatie fata de copil. I-am explicat ca i-am dat viata copilului si nu il voi abandona niciodata, nici pentru regele omenirii. Problema este ca nu mai scap de acest barbat, ca tot timpul ma urmareste si imi trimite mesaje ca nu se va lasa pana nu voi renunta la copil. Eu sunt nebuna, sau el? Ce e de facut?

  • -855 Georgiana // May 14, 2009 at 2:49 pm

    Nu pot sa cred tupeul cu care Catalina Hetel este judecata, ca de ce nu va raspunde la unii dintre voi, pentru aceste “sfaturi” si “ajutor” de obicei trebuie sa PLATESTI, ea cu placere raspunde si ea la ce poate, nu uitati ca are si ea o munca, o familie, nu poate sa-si “piarda” timpul cu voi , raspunde la cine vrea ea si la cine credea ea ca poate de fapt sa ajute .nesimtita de la 815 milli ca altfel nu pot sa-i zic unei femei cu varsta de 53 de ani care ar trebui sa fie destul de matura pentru aceea varsta, care ironizeaza”neintelesele” de 12-13 ani care sunt chiar in dificultate (in mintea lor macar) mai ales la varsta lor , neavand experienta de viata, si daca se poate ca noi cei mai maturi sa le oferim cate un sfat ar fi foarte dragut, clar se vede ca “doamna” de la 815 complexata enorm de faptul ca este in varsta acum, atacand alte persoane de pe acest forum.
    nimic nu e gratuit in ziua de azi si este chiar de apreciat ce face Catalina Hetel, si raspunde si face ce vrea ea, e timpul ei si viata ei. doar pentru ca acest site a fost creat nu inseamna ca este obligata sa va raspunda la fiecare.

  • -856 Cristina // May 15, 2009 at 9:46 am

    Buna ziua…
    destul de greu pare sa incep o astfel de povestire, care sa reflecte toate simtamintele si trairile mele. pana sa ajung sa scriu am citit si “durerile” altora. in generel femei.oarecum nu ne dam seama cum sacrificam “totul” pentru a gasi dragostea suprema.
    As avea cateva ganduri de impartasit cu LIVIA daca nu o ia in nume de rau.
    Mai am putin pana la ziua care ar trebui sa fie cea mai fericita din viata mea si totusi nu trece o zii in care sa nu am dubii, caci am trecut peste multe incercari pentru ca aceasta relatie sa mearga.
    LIVIA draga , din cele scrise de tine , nu doar ca nu esti fericita ,dar te si macini in sinea ta ceea ce te distruge tot cate putin,pana cazi intr o depresie totala. Intre mine si El este o diferenta de 14 ani. exact opusul meu, eu fiind vesela nebuna ,vioaie,neastamparata. El extrem de realist si ma limiteaza in toata firea mea. incet a incercat sa si lase aprenta personalitatii lui aspra mea, modelandu-ma dupa placerile lui. si ceea ce iubeam mai mult a disparut. rasul,zambetul…. acum nu mai rad la fel ca inainte. desi il iubesc..dar mai mult cu capul. pt ca la fel si el. e rece distant si toate din cauza copilariei pierdute, familiei in lipsa si ocrotire neprimita.Dar eu am ales asta. sa- i fiu alaturi sa incerc sa-i ofer ceea ce-i lipseste din viata.
    Livia, lasa totul in urma zic eu. esti tanara cu proriile vise,increzatoare si inteligenta. O singura data traiesti aceasta viata, iar clipele pierdute nimeni nu ti le vor reintoarce. TOTUL ESTE POSIBIL ,DOAR AVEM NEVOIE DE VOINTA !
    Pentru un lucru neanalizat in trecut, nu te condamna o viata intreaga. Traieste. Iar parerea mea despre copilasul tau… daca tu esti nefericita, e greu sa oferi fetitei tale acea bucurie pe care o merita din plin. Ea va simti durerea ta , caci e fragment din inima ta .
    sa nu ti fie frica sa traiesti sa-ti asumi riscuri. Viata ne da multe incercari pentru ai demonstra cat suntem de capabile. Esti puternica !!!!!
    Doar ai nevoie de sprijin.
    Nici mie nu mi e usor, dar eu ALEG sa trec prin asta, constienta fiind, ca fiecare hotarare, va avea propria urmare! TOTUL DEPINDE DE NOI. Doar noi putem schimba lucrurile.
    Tot binele din lume . Cris…

  • -857 simona // May 15, 2009 at 1:57 pm

    am o prblema foarte mare si nu stiu cum sa ma comport .Orice as face cat de marunt gresit mam mea ma bate si ma pedeppseste ingrozitor.Sunt in clasa a7-a shi am note numa de 9 shi de 1o.Ea zice ca nu-mi sta capul la scoala numai la baieti.Nimic din ceea ce fac nu-i convine pt ca ea crede ca tre sa fak mai bine.M-am saturat de bataile pe care mi le da foaarte des shi nu mai stiu ce sa fac.Problema mea este ca mai comentez,dar totusi chiar asa mereu sa ma bata .Plang,deoarece prietenii de la scoal sunt mai liberi.Eu merg afara rar si nu ies nici in oras.Cu toate acestea ea zice ca nu sunt un cpil exemplu:(((

  • -858 Dana // May 16, 2009 at 9:34 am

    Buna ziua. Numele meu este Dana si am 18 ani. M-am decis sa va scriu deoarece nu mai suport situatia in care ma aflu si sper din tot sufletul sa ma puteti ajuta.
    Inca din copilarie am fost o fire foarte timida. Insa acum, cu trecerea anilor, am observat ca situatia se inrautateste pe zi ce trece. Cautand pe internet am aflat ca boala, daca ii pot spune asa, se numese fobie sociala. Este un chin pentru mine, mai ales ca dupa cum v-am spus situatia se agraveaza cu timpul.
    Nu imi pot controla in niciun fel emotiile, ma panichez imediat, incep sa transpir si ce este cel mai grav ma inrosesc din orice motiv la fata. Partea cu inrositul ma deranjeaza cel mai tare si as dori sa stiu daca exista vreun tratament, vreun sfat pentru mine sau orice altceva. Mentionez ca am incercat cu autosugestia caci acesta a fost si primul sfat pe care l-am aflat insa nu a dat niciun rezultat. Este greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt, mai ales ca nimeni nu ma intelege iar in ochii lor nu par decat o ciudata.
    Sper din suflet sa ma puteti ajuta cu aceasta problema a mea. Va multumesc.

  • -859 ionela // May 16, 2009 at 3:32 pm

    nu stiu cum sa ma comport cu sotul meu. a fost diagnosticat cu ciroza la ficat, aurmat o luna tratamentul prescris iar acum a inceput sa bea din nou pe ascuns. eu m-am saturat sa-i mai fac observatii, daar ma doare sufletul cand ma prefac ca totul este ok. as vrea sa-l ajut cumva, dar nu vrea sa recunoasca cat este de bolnav si astfel ma trateaza cu nepasare, ba chiar tipa la mine daca-i spun ceva. am renuntat sa mai spun ceva dar simt ca exista o cale pe care eu nu o cunosc prin care as putea sa-l trezesc la realitate. daca poate cineva sa-mi dea un sfat, ca cei la care am apelat nu mi-au spus mai multe decat stiu eu. multi mi-au spus sa-l las sa se distruga daca asa vrea dar eu stiu ca alcoolul iti intuneca mintea, prin urmare nu cred ca pot renunta asa usor. ma rog la dumnezeu sa-mi dea putere sa accept situatia dar mi-as dori ca sa o si schimbe in bine ca m-am saturat de viata asta searbada pe care o duc. pe deasupra simt ca incet ii distrugem copilaria unicului nostru copil si singurului lucru frumos din viata mea care ma tine pe linia de plutire. va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi aceste randuri si dumnezeu sa va ajute si pe voi.

  • -860 stef // May 18, 2009 at 8:51 am

    mie nu-mi rsp nimeni?

  • -861 Catalina Hetel // May 18, 2009 at 2:18 pm

    madalina, tu te simti ciudata sau oamenii te considera ciudata? Pentru ca sunt doua lucruri diferite. Fa ce simti si afla de ce simti si ce te face sa pari ciudata. Oamenii resping ce nu inteleg. Tu crezi ca esti neinteleasa? Poate ca mesajul tau transmis lumii este confuz sau poate ca nu ai curajul sa te arati asa cum esti tu in realitate.

  • -862 Catalina Hetel // May 18, 2009 at 2:21 pm

    stef, am mai scris asta, o relatie inseamna sa fii matur iar a fi matur inseamna sa stii canu esti singur ca pe lume mai sunt si alti oameni, ca alaturi de cei dragi tie mai exista si alti oameni, practic sa afli ca universul nu se reduce la tine, sa ai curajul sa accepti asta. In acelasi timp, inseamna si sa iti cunosti calitatile pentru care cel drag tie iti sta alaturi si sa intelegi ca te-a ales pe tine, indiferent de cati oameni sunt in jurul lui. Este nevoie sa lucrezi la incredere in tine si la incredere in ceilalti.

  • -863 Catalina Hetel // May 18, 2009 at 2:29 pm

    Livia, tu ai intrat de la inceput intr-o relatie nesatisfacatoare pentru tine. Oare ce resort din tine te-a impins sa renunti la o relatie buna si sa accepti cu ochii inchisi o relatie incompatibila. Oare ai mereu aceasta tendinta? oare sa nu vezi binele atunc cand exista si sa cauti fisurile? ma gandesc ca daca nu esti satisfacua intr-o relatie, poti renunta oricand. dar daca vrei sa o salvezi, poate ca aveti nevoie sa va petreceti mai mult timp impreuna, sa va cunoasteti si sa va impuneti sa vedeti partea buna a vietii. pare ca voi nu vedeti decat rutina si griul, care exista in orice relatie, dar celelalte culori le putem pune noi. Cred ca ar merita sa mergeti la un consilier de cuplu, daca nu, sa iesiti cat mai des si sa vedeti partea buna a relatiei voastre. Tu pari nefericita, dar oare nefericirea vine doar de la el sau este incapacitatea ta de a fi fericita?

  • -864 Catalina Hetel // May 18, 2009 at 2:32 pm

    Doina, cred ca copilul tau este inca prea mic pentru a putea fi exclus din viata ta. Asa ca o relatie ar trebui sa il includa si pe el. noi in viata avem mai multe roluri, care nu ar trebui sa se excluda, suntem mame, sotii, iubite, angajate…aceste roluri coexista. Poate ca nu ai explicat suficient de bine ce iti doresti, sau poate ca prietenul tau este incapabil sa isi asume rolul de tata al copilului tau.

  • -865 andreea // May 18, 2009 at 5:19 pm

    pai simt ca nu pot scapa de aceste ganduri..nu imi dau pace..de aceea ma intrebam daca am nevoie de cineva care sa ma indrume pt ca simt ca singura imi e f greu sa trec peste acest obstacol..vr sa reusesc pt ca iubitul meu merita tot ce e mai bun..

  • -866 Raul // May 18, 2009 at 7:34 pm

    Buna ziua,
    As vrea sa va cer un sfat, sunt tatal unei fetite sanatoase de 5 ani dar cred ca problema sunt eu si anume sunt obsedat, chiar exagerat in privinta ei, sunt un parinte cu cel mai mare drob de sare daca as putea spune asa. Fac din tantar armasar din orice, imi fac 1000 de ganduri pentru un simplu rosu in gat, tresar daca ia tuseste, nu mananc daca ea este bolnavioara normal ca pentru varsta ei si colectivitate, daca as putea spune asa. Daca sotia imi spune ca fetita are ceva minor simt ca am emotii ca pentru un examen foarte greu. Am incercat sa ma controlez dar parca e mai presus de mine, mintea spune ca totul e OK dar simturile parca se ascut la maxim in in momentele acelea. Pana acum toate au fost privite “normal” afectandu-ma doar pe mine, dar de cateva luni fetita se fereste sa spuna ca o doare ceva cand eu sunt acasa, sau ii spunea sotiei cu conditia ca sotia sa nu-mi spuna. Iar intr-o dupaamiaza fetita a dormit foarte putin la pranz iar cand sa trezit avea ochii incercanati de oboseala dar pareau ca si cum ar fo fost putin racita, s-a uitat in oglinda si a inceput sa planga ca va veni tata de la servici si va spune ca sunt racita…asta paca a pus capac, am inteles ca sunt exagerat eu dar in momentele de fata vad ca exagerarea si obsesia mea catre fetita incep se afecteze si familia. Va rog sa-mi dati un sfat
    Va multumesc.

  • -867 Doina // May 19, 2009 at 9:53 am

    Doamna Catalina, va multumesc din suflet. Mi-ati intarit convingerea ca gandesc bine, ca nu as putea face casa cu un om care nu imi accepta copilul.

  • -868 Ionela // May 19, 2009 at 11:21 am

    Buna ziua.
    Am si eu o mare problema cu mine insami. Nu stiu ce sa mai fac,dar nu sunt deloc multumita de purtarea mea,de mine insami. Am momente cand as plange pana n-as mai putea……….si de multe ori nu stiu sigur motivul,a inceput sa-mi fie frica de orice,daca inainte imi placea sa raman singura acasa…….acum,am ramas o sg noapte si am simtit k innebunesc,parca nu mai trecea noaptea. Simt k imi sufoc prietenul,tot timpul il intreb ce face,unde e,ii calculez orele cand ar trebui sa vina acasa(doar k sunt geloasa si nu am fost dintotdeauna,de cateva luni doar) si sunt o proasta pentru ca nu ar trebui,stiu k el ma iubeste si ar face orice sa ma vada fericita,nu ii place cand ma vede k plang si tot timpul ma i-a in brate si ma intreaba de ce plang,si tot timpul imi zice k orice problema o rezolvam impreuna. Incerc sa-mi gasesc ceva de lucru de cateva luni bune si nu reusesc,ba chiar am facut si un curs in speranta k voi gasi mai usor,dar pe zi ce trece sunt tot mai descurajata. Doamne,sunt doar cateva din multitudinea de probleme pe care le am si nu stiu cum sa ma corectez,cum sa fac sa-mi fac prietenul mai fericit,ce sa fac sa nu mai plang,ce sa fac sa imi capat increderea in mine……………………..tin sa mentionez k nu am avut o copilarie extraordinara(fara tata de la varsta de 1 an si jumatate, iar cu mama nu am avut o relatie deschisa,ba mai mult de 1 an de zile nu vorbim deloc,dar nu din cauza mea ci din cauza ei pentru k nu vroia sa dau la facultate si eu am dat si am plecat din orasul natal,iar acum stau cu prietenul. Poti te rog sa-mi dai si mie cateva sfaturi?????????????????? Ms mult de tot.

  • -869 iolanda // May 19, 2009 at 5:40 pm

    Buna ziua.
    Am si eu o problema nu ma inteleg cu colega mea de la servici este m-ai dificila vrea sa fac numai cum imi spune ea fara a-mi cere parerea daca eu sunt deacord sa faca cea ce imi spune ea.Din aceasta cauza a avut probleme si cu seful care in loc sa ma asculte si pe mine ii da dreptate ei.Ma considera ca sunt nesimnificanta pe langa dumneaei care se crede una dintre cele m-ai inteligente persoane cu toate ca nu este.Se amesteca in tot ce fac cu toate ca eu nu ma amestec niciodata in cea ce face eu.Este foarte posesiva tine totul numai pentru ea.De cand a venit la firma noastra nu face decat sa ne impuna propile ei reguli.Este foarte curioasa ii place sa se amestece ii tot cea fac eu si colegi mei.Se duce la persoane din conducere si ne face reclamatii.Poti sa-mi dai si mie cateva sfaturi.Multumesc mult.

  • -870 mariana preda // May 20, 2009 at 2:54 pm

    Nu sunt sigura daca AICI pot sa scriu despre problema mea, care mi-a facut viata un calvar de 10 luni.
    Astept confirmarea dvs.

  • -871 conalosi gheorghe // May 20, 2009 at 3:42 pm

    Buna ma numesc gheorghe am 22 de ani si am apelat la dumneavoastra pentru ma ajuta intro problema. Problema mea ar fi in felul urmator .De ceva timp nu reusecs sa am o relatie sau o prietena si ma simt foarte nelinistit si stresat in cauza mea. Se poate sa ma ajutati cu cateva sfaturi i problema mea .Va multumesc pt. intelegere cu stima si respect gheorghe

  • -872 roxana // May 20, 2009 at 4:10 pm

    buna ziua! am o problema si nu stiu cum sa o rezolv. mama mea si-a facut analizele de f multe ori si i-au iesit destul de bine; adica are un pic de hipertensiune si un inceput de diabet. a fost f stresata cand a asteptat rezultatele de la testul papa nicolau. credea ca are cancer si nu putea sa doarma noaptea a fost super stresata, dar testul a iesit bine. de atunci a ramas cu o frica ca e bolnava, merge numai pe la doctori prin spitale, si in fiecare zi tot o doare cate ceva si spune ca moare, ca nu ne mai vede ca eu si sora mea suntem in italia si mergem in august acasa; cand vorbim cu ea spune mereu ca cine stie daca o mai fi pana in august; nu mai face nimic pe acasa nici mancare, nici curatenie, nu mai stim ce sa facem; nu are chef sa mai faca nimic, nu mai are nici un chef de viata si nici noaptea nu poate sa doarma pt ca ziua nu face nimic; doar se muta de pe un pat pe altul. va rog frumos sa ma ajutati cu un sfat. va multumesc f mult!

  • -873 Byu // May 20, 2009 at 7:04 pm

    buna,,,sunt Bianca,am 16 ani,ji am o problema si nu stiu cum sa o rezolv,acum o luna un baiat mi`a cerut prietenia,eu am acceptat,insa in ziua urmatoare am plecat in vacanta la moldova,acolo era baiatul pe care il iubeam,dupa 2 zile m`am despartit de actualul prieten.saptamana trecuta l`am reintalnit,si am petrecut ceva timp cu el,am vorbit una alta,si simt ca incep sa ma indragostesc de el,insa nu stiu daca el ar mai vrea ceva cu mine.ma puteti ajuta cu un sfar??va rog ff moolt.Multumesc!!!

  • -874 vlad // May 21, 2009 at 12:41 pm

    buna ziua marea mea problema este dependenta de jocuri de noroc in special aparatele tip slot.
    incerc sa fac ceva pentru a scapa dar nu pot cu toate ca imi fixez termene la care voi renunta de acest viciu nu reusesc sa fac nimic pentru ca imediat ce am un ban in buzunar ceva parca o forta nevazuta ma inpinge spre dezastru. chiar daca se intampla sa mai si castig ceva ma tine legat in sala pana ce raman lefter.
    sunt disperat si va implor sa ma ajutati cu un sfat . va multumesc si astept un raspuns de la dumneavoastra

  • -875 Paula :) // May 21, 2009 at 11:09 pm

    In primul rand,Buna/salut :)
    Sunt Paula[cum scrie mai sus] si am numai 15 anisori si kteva luni.
    Motivul pentru care vreau sa am o sedinta cu un psiholog este uramatorul: vreau sa stiu ce simt si de ce! uite cum sta treaba in capul meu mult prea intortocheat:sunt aproape sigura ca sunt indragostita pentru a doua oara! poate ati auzit asta de prea multe ori,dar vreau sa va spun ca este ceva foarte ciudat cu mine!Sunt indragostita de un baiat pe care nu-l cunosc aproae deloc! Stiu numele sau,clasa[e din liceul meu],il vad[mai bine zis trag cu ochiul] cam cum reactioneaza…chestii banale care nu pt spune prea multe,nu?Cu fiecare zi ma Fascineaza tot mai mult!Am ajuns sa ADOR orice lucrusor atinge,hainele lui,pana si liceul meu il ADOR pt ca aici este locul unde l-am vazut si tot il vad.Zambesc incontrolabil cand ii vad chipul si cand ma priveste fix[nu stiu de ce o face,dar ne-am intalnit ochii de 3 ori] inghet si ma topesc,daca intelegeti ce spun.Apoi ma simt moale,bleaga,fara aparare si,totusi,ferictia…
    Ceea ce ma deranjeaza in toata treaba asta cu indragostitul meu de acest baiat [pt chiar ador sentimentul :) ] este fapul ca uneori ma trezesc spunand:”Este patetic!” si,de multe ori,nu stiu cam ce e asa patetic.Innebunesc gandind la Patetismul sau asa-zisul-patetism! Dar imi revin in cateva clipe mai lungi sau mai scurte si iar zambesc si visez. Da,sunt o visatoare incurabila! De exemplu,in acest moment ma gandesc la vacantza de vara si la faptul ca n-am sa-l zaresc pentru 3 luni…ceea ce ma streseaza pe mine este faptul ca sunt atat de atasata de imaginea lui si de numele lui si de tot ce tine de el incat incep sa plang la gandul ca totul se termina!Ei bine,care TOTUL?Nu e nimic,asa-i?Noi nu am vorbit[eu cu El] deloc! Nu ne cunoastem decat din vedere si…are prietena…pe care cred ca am o mare invidie/gelozie ce o fi.
    Nu.nu vreau sa fiu prietena lui,nu sunt genul care vrea prieten si alte relatii care cred ca nu sunt….nu cred ca sunt destul de matura sa ma implic in asa ceva,plus ca pentru multi e o joaca,nu?
    Va rog,daca aveti timp si credeti ca merita,sa-mi explicati ce parere aveti despre “nebunia” asta care nici macar nu exista!E doar in capul meu,nu?
    Ma simt penibil fata de mine ca as tanji dupa ceva care nu imi apartine,cea atat de…Sec!Adica,uneri cred ca este atat de stupid.Cand ma imaginez planagand dupa El…ma simt ca o telenovelista patetica.Ideea e ca,uneori,simt a toata treaba asta este prea Seaca!
    Sunt confuza,asta este problema! as vrea sa nu ma simt asa ,ca o fraiera sau o telenovelista patetica cand ma gandesc la ceea ce simt pt El.
    Va Multumesc.Astept raspuns cu nerabdare!Am nevoie de ajutor!

  • -876 Paula :) // May 21, 2009 at 11:16 pm

    Nu,nu sunt disperata dupa ajutor! :) )
    Si imi pare rau ca am cam multe creseli :de tipar p-acolo
    :)
    Sper sa intelegeti ce v-am povestit.
    Va multumesc mult,deja ma simt mai bine,serios! Astept raspunsul :) Spor la treaba in continuare!

  • -877 roxana // May 22, 2009 at 4:11 am

    buna.am o mare dilema si as avea nevoie de un raspuns cat mai rapid daca e poate.ma aflu la un pct unde am de ales pe ce drum sa o iau…pe calea vietii…insa nu ma pot decide.am un prieten de un an si jum pe care il iubesc fff mult insa nu ma face fericita indeajuns si ne certam in fiecare zi…dar nu mai vreau sa continui asa…pt k eu vreau ceva mai mult de la viata si mam saturat sa sufar din cauza lui.cu toate ca zice k ma iubeste din pacate eu nu mai pot crede in el si nici nu sunt sigura de sentimentele lui din cauza comportamentului de care da dovada.inreb este …sa o iau pe drumul care imi ofera totul mai putin fericirea pe care mio doresc eu si anume de a fi cu prietenul meu sau drumul ce consta in faptul de a nu avea nimik si de a il avea alaturi pe cel ce il iubesc cu toate k nu ma face destul de fericita si ne certam zi de zi…credeti k mai are vreun rost relatia asta?credeti k sunt dependenta de el?astept rasp dvs.multumesc pt ajutor

  • -878 ada19 // May 22, 2009 at 10:47 am

    Buna sunt ada19 —Problema mea este ca nu sunt sigura pe mine si mi-e greu sa iau decizi de una singura…fara a fi sfatuita de prieteni sau familie! sunt in cls a 12-a si in curand o sa merg la o facultate…numai ca nu stiu ce sa fac…termin liceul in orasul Resita si majoritatea colegilor merg la Timisoara,, eu nu stiu ce sa fac…nu e vorba de probleme financiare sau materiale dar mi-e fica sa zic asa ,sa o iau de la zero! si in plus prietenul meu e din resita parintii in provincie stau foarte aproape de mine…in fine important e ca mi-e frica ca nu o sa ma descurc si ca poate am sa regret decizia luata!va rog sa-mi da-ti un sfat! multumesc!

  • -879 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 10:54 am

    Andreea, iti recomand o perioada, cateva sedinte pe care sa ti le oferi alaturi de un terapeut, pentru ca sa vezi ce te face sa te comporti in felul asta si ce ai putea schimba.

  • -880 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 10:57 am

    Raul, asa cum ti-ai dat seama, problema este la tine. Probabil ca esti o persoana un pic anxioasa, care nu se poate obisnui cu ideea ca in viata unele lucruri nu pot fi controlate, nici in viata noastra si nici in viata celor dragi noua. Din pacate comportamentul tau poate sa creeaza probleme dezvoltarii psihologice a fetitei, poti sa ii transmiti anxietatea si temerile tale. Iti recomand si tie, sa afli impreuna cu un terapeut, ce se intampla cu tine si de unde iti vin aceste impulsuri.

  • -881 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:02 am

    Ionela, ai ales un drum de una singura, impotriva vointei mamei, nu ai o relatie buna cu cea pe care o iubesti (mama) si simti ca ai dezamagit-o, nu ai o situatie materiala stabila…cateva din problemele tale care pot sa te duca intr-o stare de tristete, cand simti ca pierzi controlul si ca tot ce faci nu e bine. Partea buna este ca intotdeauna controlul poate fi la noi si ca situatiile de acest gen pot sa ne si intareasca nu numai sa ne darame. Renunta la a te invinovati si la a te vedea intr-o lumina proasta, accepta ca esti adult si ca iei decizii (unele le-ai luat deja) si ca problemele sunt facute pentru a fi rezolvate. Depresia poate fi o rezolvare….dar este ce iti doresti tu? Daca nu, atunci tine de tine sa vezi lucrurile din alt unghi si sa iti faci planuri realizabile pentru viitor.

  • -882 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:05 am

    Iolanda, intotdeauna vom intalni oameni imposibili care ne pot face viata un calvar, in masura in care si noi ii lasam sa faca acest lucru. Daca o lasi pe colega ta sa te afecteze, sa patrunda in viata ta si in gandurile tale, vei ajunge sa iti consumi mult timp si multa energie pentru a gestiona relatia cu ea. Stabileste limte, stabileste tu relatia pe care vrei sa o ai cu ea si nu o lasa si nu te lasa sa incalcati aceste limite.

  • -883 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:06 am

    Mariana, daca tu te simti in siguranta, poti sa scrii aici sau pe mailul meu. Curaj.

  • -884 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:08 am

    Gheorghe, cu cat esti mai disperat cu atat nu vezi oportunitatile. Invata sa traiesti cu tine si lasa lucrurile in voia lor. Nu traim contra cronometru si putem avea perioade cand suntem singuri. Relatie inseamna comunicare si impartasire si asta nu poti sa obtii decat alaturi de persoana potrivita. Un pic de rabdare….

  • -885 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:10 am

    Roxana, mama ta trece printr-o mica depresie. S-a confruntat cu pierderea si cu imaginea propriei posibile morti. Este un moment greu in viata fiecaruia si fiecare il gestionam cum putem. Cred ca mama ta vrea sa va atraga atentia, vrea sa va spuna ca este singura si ca va vrea alaturi. Daca asta este posibil sau nu…asta tine de voi, dar mama ar fi bine sa consulte un medic care sa o ajte sa iasa din starea de depresie.

  • -886 roxana // May 22, 2009 at 11:12 am

    mie dc nu mi se rasp?:(

  • -887 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:13 am

    byu, nu am inteles prea bine problema ta, dar mi se pare ca esti un pic nehotarata. Relatia dintre doi oameni presupune implicare si seriozitate. Nu poti sa ii spui cuiva da si maine sa fie ba pentru ca apoi sa te razgandesti si sa astepti ca persoana sa ramana tot langa tine. Poate ca este cazul sa iei mai in serios ce faci si sa te iei pe tine mai in serios. Daca nu poti oferi ceva, este mai sanatos sa refuzi decat sa amagesti.

  • -888 Catalina Hetel // May 22, 2009 at 11:15 am

    vlad, problema ta de fapt este dependenta. Exista multe forme de dependente. Cred ca ai nevoie de mai mult decat de un simplu sfat. Iti recomand o terapie, cateva sedinte alaturi de un terapeut, in care sa afli, de unde iti vine aceasta dependenta si cum ai putea sa o gestionezi. Pana atunci iti recomand a gasesti orice altceva care ar putea sa ti faca la fel de multa placere…si sa inlocuiesti aceasta dependenta.

  • -889 roxana // May 22, 2009 at 11:19 am

    ma ajuta si pe mn cineva cu un rasp?:(

  • -890 ela // May 22, 2009 at 4:44 pm

    Buna ziua!Am nevoie de o parere de a dumneavoastra.Stau cu cineva de 1 an si 8 luni,iar problemele erau inca de la inceput.Eu am plecat de la parintii mei ca nu ma mai lasau sa continui relatia cu el pentru ca faptul ca am intarziat intr-o seara|(am venit la 22:30 in loc de 22:00) cum era ora la care trebuia sa intru in casa,iar tata ma pedepsise sa stau urmatoarea zi in casa(am 20 de ani-pe atunci aveam 19 ani).In ziua in care nu am iesit din casa a venit viitorul sot la ai mei sa le spuna sa ma lase sa ies si a iesit bineinteles cearta.De atunci mi-au interzis sa mai ma intalnesc cu el.Noi ne -am mai vazut pe ascuns pana cand am luat decizia sa plec de la ai mei sa ma mut cu el.Si bineintles ca relatia dintre viitorul sot si parintii mei e destul de rece adica ma duc de cele mai multe ori singura la ai mei sa ii vizitez ceea ce mie nu prea imi place si alor mei la fel.Eu in schimb ma duc in vizita la parintii lui impreuna cu el.El imi spune ca se asteapta sa am aceleasi reactii ca ale lui,dar nu as vrea sa fac ce face el pentru ca asa mi-as strica si eu relatia cu parintii lui.El este atat de suparat pe ai mei pentru ca atunci cand a inceput cearta intre ei, tata i-a dat o palma viitorului sot si l-a scuipat(imi cer scuze ca folosesc astfel de expresii dar asa s-a intamplat).Viitorul sot spune ca nu stie peste cat timp se va schimba sau daca se va schimba vreodata.Mi-a zis sa ma gandesc bine ce vreau sa fac.Problemele astea le-am discutat de foarte multe ori.Noi in octombrie anul acesta facem nunta.Sunt disperata nu stiu ce ar trebui sa fac,va rog sa ma ajutati.Va multumesc!

  • -891 roxana // May 22, 2009 at 7:56 pm

    va rog sa imi dati si mie accept la mess pt k mias dori f mult sa vb cu dvs

  • -892 Livia // May 25, 2009 at 1:35 pm

    Multumesc mult d nei Cristina pentru mesaj si d voastra d na Catalina Hetel;sunt constienta ca eu mi am facut o cu mana mea,dar am crezut ca o sa il iubesc si sunt sigura ca l as iubi daca el s ar schimba ptr ca tin f mult la el,pe de alta parte,faptul ca el nu isi da seama sau nu stie ce si cum ar tb sa se schimbe ma scoate din minti;nu pot sa mai fac nici dragoste cu el,am incercat sa discut cu el si im zice ca asa e el ca eu daca fac ceva el trece peste ,uita dar defectul meu(zice el)e ca eu nu stiu sa trec peste anumite pb;mie de nu imi place ceva sau ma nemultumeste ceva imi ramane tiparit si nu pot sa l iubesc din suflet;de ex una din pb mele e comportamentul lui fata de fiica noastra:nu are rabdare sa se joace cu ea,cred ca nu stie sa se comporte si nici n uvrea,prefera calculatorul,de multe ori ma cert din ac cauza ,i am explicat cum ar tb sa se comporte cu Andreea dar se enerv de ii zic;nici nu incearca singur sa si de a silinta si nici de ii zic nu i bine;de ex aseara a vrut sa facem dragostesi efectiv n a mputut i am zis,am discutat cu el;m a intrebat ce am si l am intrebat daca i se pare ca noi avem o casnicie feicita;a zis ca e normala;si i a mspus eu n usunt fericita ,incearca sa te schimbi sa vezi cum ar tb sa te comporti cu mine, cu Andreea dar el zice ca asa e el si ca defectul meu e ca nu stiu sa trec peste momentele neplacute si ca at cand faci dragoste totul tine de psihicul meu; majoritatea imi zc ca eu nu ma potrivesc cu el;ca eu is vesela ,vb mult imi place sa ies,el e contrariu e opusul meu.
    Chiar daca toti m au sfatuit sa ma despart de el,sa mi gasesc fericirea ,NU POT SAU NU VREAU.
    I mi doresc sa raman cu el dar sa se schimbe,nu stiu cum sa fac sa l schimb;intr adevar e f multa monotonie,el vine seara de la sv,intr un fel il cred ca nu mai are chef sa iasa la plimbare ca e obosit,dar cred ca mai sunt si alte modalitati de a nu mai fi monotonia asta,poate ca nu m ar deranja f tare asta daca ar fi altfel;sincer uneori am impresia ca sunt invidioasa pe relatiile prietenelor mele,pe faptul cum se comporta sotii lor cu ele,faptul cum le da atentie,al meu cred ca habar n are cat costa o floare;nu s femeia care cere sa ma scoata in oras sau sa mi cumpere mereu cadouri dar macar la zile mai speciale…
    Eu v as ruga pe d voastra d na Catalina Hetel de vreti cand puteti sa vorbiti d voastra putin cu el ca sg ar asculta de d voastra,m am gandot sa merem la un pshiolog dar din pacate tp lui nu permite ,nu suntem nici in tara si sunteti singura persoana care,cred eu, ca ne poate ajuta va rog din suflet .
    Nu pot sa ii dau si tel ac ptr ca am fost f sincer si v am spus absolut tot si cu sg daca ar citi l ar durea f tare sa afle faptul ca eu nu l am iubit cum l am iubit eu si nu vreau asta.
    T ot ce va rog eu e sa imi dati un id de mess sa vb cu d voastra sau sa ma cautati d voastra pe id ul ieseanca24; va rog inca odata din suflet sa ajutati .
    Imi cer scuze de am greseli de ortografie,nu mai am tp sa verific ce am scris sa imi corectez greselile de ortografie,sunt pe fuga .

  • -893 Dragos // May 26, 2009 at 10:20 am

    buna ziua am si eu o problema , mama mea decand tatal meu este plecat in grecia tot ma tine intr-o balmajeala adica mai ieri am fost cu un baiat la un hipermarket si a zis ca dece nu i-am zis si ei ca de unde are baiatul ala atatia bani si tot timpul ma tine intr-o morala absoluta , are o gandire de comunista si nu stiu cum sa o fac sa nu mai fie asa si cand tatal meu vine acasa incepe cearta cu el . in fiecare duminica cu tatal meu daca ei doi cunt acasa si dum necum se cearta ( aceasta este al program duminical:|) daca ma puteti ajuta va rog frumos pentru ca nu mai suprot x( multumesc x(

  • -894 AndreiC // May 26, 2009 at 12:15 pm

    buna ziua,
    am o problema, prietena mea vorbeste in somn. Nimic rau in asta, m-am obisnuit dar, aseara, a fost pentru a doua oara in ultimele sase luni cand, mi-a spus in somn ca il iubeste pe un coleg de serviciu. Un coleg nou care a aparut abia acum 6-7 luni, Azi dimineata am avut o cearta, eu am vrut sa ne despartim iar ea mi-a zis ca e o prostie, ca din cauza oboselii amesteca munca cu jobul. ok dar, totusi, de ce nu apare in acest sens si alt coleg? nu mai stiu ce sa cred. va rog mult sa-mi spuneti daca ceea ce un om vb in somn merita sau nu luat in seama. va multumesc. Andrei

  • -895 SEBI // May 26, 2009 at 11:07 pm

    Buna ziua,

    ma numesc sebastian am 21 de ani si am o prietena de 20 de ani suntem de 3 ani jumate impreuna si peste 2 saptamani va trebui sa plec in Anglia pentru un job destul de bun pentru o perioada de 5 luni timp in care nu o sa ma intalnesc deloc cu prietena mea.
    As vrea sa stiu ce sanse as mai avea ca dragostea noastra sa ramana la fel adik sa ramanem impreuna si dupa aceste 5 luni in care nu o sa vorbim asa des la telefon ,sa zicem 1 data pe zi maxim,o iubesc foarte mult ,si din partea mea sunt sigur ca timpul nu va schimba nimic dar as vrea o parere desprea ea daca ar putea schimba timpul asta o femeie .ea spune ca ma iubeste ,dar cand am luat hotararea sa plec in anglia a fost singura saptamana in care am fost despartiti pe motiv in care ea ma spus ca nu ma mai iubeste,acum 3 luni dar dupa o saptamana neam impacat si a zis ca acum ma iubeste si mai mult dupa acea experienta de o saptamana in care am fost despartiti,acum totul e ok ne iubim dar as vrea sa stiu daca am sanse sa raman cu ea dupa 5 luni,acum sa jurat ca ma iubeste mult si ca vrea sa ramana cu mine. astept un raspuns ,o parere,
    va multumesc pentru intelegere
    Seby.

  • -896 Vitalie // May 27, 2009 at 8:30 pm

    Catalina Hetel,Puteti cel putin printr-o fraza sa comentati ceea ce am scris in 849 ?

  • -897 andreea // May 28, 2009 at 8:33 am

    Buna nu am crezut ca o sa ajung vreodata in situatia asta in care as face orice pt ca cineva sa-mi dea un sfat.Numele meu este Andreea am 20 d ani si de 5 ani de zile am o relatie cu un baiat.Ce pot sa spun este ca inca de la inceput el nu ma vrut pe mine dar nu dupa mult timp a inceput sa tina la mine si am ajuns sa ne iubim .Problema este ca desi il iubesc enorm si am renuntat la tot pentru el :la cea mai buna prietena pentru ca lui pur si simplu nu-i placea, poate ca am ajuns si sa ma cert cu ai mei desi pentru asta nu-l invinovatesc pentru ca stiu ca e vina mea mi-am data seama ca am gresit -nu puteam sa-mi spun punctul de vedere in relatia dintre noi si intr-un fel sau altul ma “razbunam” pe parintii mei.Vreau sa-mi spuneti si mie va rog ce ar trebuie sa fac ,m-am despartit de el si ma simt vinovata cu toate ca toti din jurul meu mi-au spus d mult timp ca asa e cel mai bine.Sa va povestesc pe scurt relatia noastra: eu nu spun ca nu sunt vinovata deloc am gresit si eu ,dar totusi daca ma iubeste asa cum zice d 5 ai de zile nu s-ar mai comporta asa.Iubitul meu caci asa ii voi zice mereu ii interzicea anumite lucruri nu ma lasa sa ies cu prietenele , nu-mi dadea voie sa ies din casa cand acesta era la munca(el lucra o zi da una nu ,iar eu pe atunci nu aveam loc d munca si eram nevoita sa stau in casa, daca ma suna si eram la magazin sau plecata cu o treaba imi facea scamdal ca umblu toata ziua),cel mai rau este ca m-a lovit , iar in momentele in care este contrazis ma injura in ultimul hal,ma facea sa ma simt prost in fata prietenilor ,si totul era mult mai important pentru el.Dar vreau sa va spun ca au fst si clipe f frumoase cand se comporta cu mine extraordinar si tocmai deastea nu am vrut sa ma despart d el in primul rand nu vedeam viata fara el si preferam sa ma multumesc cu cplipele frumoase dintre noi fie ele multe sau putine.Ma iubeste si sunt convinsa de asta ,dar atunci nu inteleg d ce face toate lucrurile astea d ce vrea el sa aiba mereu ultimu cuvant chiar daca stie ca nu are dreptate,d ce nu poate ma car o data sa lase orgoliul deoparte si sa mai gandeasca si cu sufletul nu numai cu mintea.Dupa fiecare cearta ne-am impacat si mi-a promis ca totul va fi bine si atunci acceptam si avea drepatate era bine dar doar pentru o luna doua maxim trei dupa care parca se trabsforma revenea aceeiasi persoana care nu-l interesa d nimic altceva decat de el.Sincer nu vreau sa fiu ipocrita da mi-e ca o sa sufere mult din cauza comportamentului lui f schimbator ,poate ca o alta fata nu va mai accepta palme , injuraturi , jigniri pentru cateva momente de iubire.Ce sa fac ,cum sa vb cu el si sa incerc sa-i deschid ochii sa-si dea seama ca iubirea trece prin suflet nu prin minte,ca nu-i va fi tradata increderea daca va lasa un pic orgoliul la o parte ,pentru ca eu una nu-l voi trada sau nu-l voi face sa sufere ,doar ii voi araat in continuare dragoste.Pentru prima oara ma gandesc serios ca de acesta data sa las aceasta relatie in urma si sa ma gandesc la viitor ,poate ca ar trebui sa ma gandesc si lamine,dar nu pot cand ma gandesc ca el ma vrea langa el iar eu nu ma voi intoarce iar el va suferi,mi-e frica ca isi va da seama ca nu asa e viata ca daca vrei mai mult trebuie macar un pic sa lasi si u de la tine,ce se va intampla cu el,dar cu mine?Am incercat sa fiu cu un alt baiat dar gandul tot la el zboara si parca nimic nu are rost fara el!!!!! Te rog da-mi un sfat.

  • -898 Catalina Hetel // May 28, 2009 at 9:30 am

    Vitalie, cred ca am mai raspuns intrebarii tale, ce cred ca a ajuns sa te obsedeze pe tine sunt lucrurile legate de imaginea ta in ochii celorlalti. Problema nu este imaginea ci obsesia ta. Te rog sa vorbim pe viitor pe mail, mi-ar fi mult mai simplu sa iti raspund. Scrie-mi te rog pe adresa catalinahetel.psy@gmail.com

  • -899 Catalina Hetel // May 28, 2009 at 9:31 am

    Roxana, timpul nu imi permite sa vorbesc pe mess, posteaza te rog mesajul aici, cred ca l-ai postat gresit.

  • -900 Catalina Hetel // May 28, 2009 at 9:35 am

    Ela, tu ai facut o alegere si din pacate esti un pic la mijloc. Se pare ca nici parintii tai si nici sotul tau nu se comporta ca niste adulti. Nu imi dau seama cum s-ar putea rezolva lucrurile intre ei, dar eu cred ca tu trebuie sa iti pastrezi relatia buna pe care o ai cu familia ta si sa ii explici si sotului tau inca de la inceput ca este familia ta, ca ai nevoie de ei, ca ii iubesti, ca este decizia lui sa fie suparat dar ca tu ai dreptul sa ii vizitezi si sa ii iubesti. De asemenea, parintii tai ar trebui sa stie ca el este sotul tau, ca il iubesti, ca ai ales sa stai alaturi de el si ca este decizia lor daca vor sa stea suparati.

  • -901 Catalina Hetel // May 28, 2009 at 9:41 am

    Livia, din nou sunt nevoita sa spun ca timpul nu imi permite sa vorbesc pe mess, dar pot raspunde pe mail oricand, si va pot astepta la mine la cabinet atunci cand veti trece prin tara. Problema este ca atunci cand vrei sa convietuiesti cu cineva, nu poti si nu trebuie sa incerci sa il schimbi pe celalalt ci sa schimbi relatia. Daca tu nu esti fericita in aceasta RELATIE si totusi vrei sa stai alaturi de el, atunci relatia dintre voi trebuie schimbata. Poate ar fi bine sa nu ii vanezi defectele si ce nu face bine si sa incerci sa te concentrezi pe ce face bine. Oamenilor le este dificil sa accepte ca gresesc dar pot sa se schimbe daca ne schimbam noi in raport cu ei. Asa ca accepta-l pe moment asa cum este si gandeste-te la ce poti face tu ca el sa stea cu fiica voastra, la ce poti face tu sa iti placa sexul alaturi de el. Concentreaza-te pe tine si pe punctele bune si incearca sa renunti la a scoate in evidenta ce nu merge.

  • -902 larisa // May 28, 2009 at 12:45 pm

    Buna. E noapte tarziu si ca si majoritatea nu pot sa dorm (nu mi se intampla des ) m-au coplesit problemele de fapt parca acum in ultimele zile mi s-a ridicat o perdea de pe ochi si vad sau constientizez mai mult situatia in care am ajuns. Sunt o persoana ambitioasa si puternica cel putin asa credeam cei din jur sigur vor zice ca sunt puternica si hotarata, dar ce se ascunde in sufletul meu doar eu stiu. Multa suferinta adunata din copilarie din cauza familiei si acum desi pare ca am o situatie perfecta nu e deloc asa. Am muncit mult , invatat ca sa imi schimb destinul dar parca suferinta ma ajunge din urma, cred ca nu imi voi gasi niciodata echilibrul. Sunt casatorita am doar 25 (dar viata cred eu ma maturizat inainte de vreme) am o meserie pe care o ador si o familie care ma chinuie in continuare dependenta de mine. Din pacate in ultimele zile mi-am dat seama ca pe sotul meu il leaga de mine doar obisnuinta celor 9 ani, desi de mult am simtit de vreo 2 ani ca relatia noastra se raceste, am ajuns in impas si as avea nevoie de ajutor sa incerc sa inteleg cauzele. Nu avem copii comunicam mult dar se intampla ceva …. lipseste afectiunea; muncim foarte mult si majoritatea timpului impreuna deci nu cred ca e vorba de o alta femeie. Poate si faptul ca avem aceeasi meserie si eu sunt o fire mai deschisa comunicativa, el mai retras si cerebral, nu stiu. Eu am incercat sa il sustin si sa ii dau libertatea de a alege, dar poate nu suficient. Simt ca lui nu ii pasa. E multa ceata si eu vreau sa vad, sa stiu. As dori o sugestie un ajutor nu vreau sa ma prabusesc, nu mai stiu ce simt e un amalgam de sentimente in sufletul meu: furie disperare durere dezamagire si tristete.

  • -903 andreea // May 28, 2009 at 5:18 pm

    Buna ma numesc Andreea si am anumite probleme in viata sentimentala si as vrea sa le impartasesc si cu voi si va rog sa-mi spune-ti ce sa fac.Am avut pana de curand(2 saptamani) o relatia care a durat 5 ani.Eu am 20 de ani am fost cu acest barbat o perioada importanta din viata oricarei adolescente,langa el am devenit dintr-o copila o femeie.Problemele mele st inca d la inceputul realtiei cand timp de 1 an sau poate chiar 2 ani de zile se purta destul de urat cu mine,simteam ca tine la mine si k incet incet incepea sa ma iubeasca.Dupa o perioada ne-am inteles foarte si bine si totul era parca o poveste, acele momente pe care le traiesti si totusi nu poti sa crezi ca sunt adevarate.Apoi a trebuit sa plece 3 luni in Italia eu l-am asteptat iar dupa ce a venit totul a fst si mai strans .Dar ce am uitat sa subliniez este ca era foarte schimbator 2-3 luni era raiul pe pamant dupa care se transforma parca era cu totul alt baiat ,ajungea sa ma jigneasca foarte urat,si chiar sa ma loveasca(iar pe deasupra nu-mi dadea voie sa ies afara spunea k trebuie sa fiu femeie de casa si daca il iubesc cat e el la munk eu nu trebuie sa ies…am acceptat si rar ieseam pe ascuns ..iar dupa o perioada ii spuneam si lui caci nu-l puteam minti) , ii ceream sa ne despartim si dupa 1 zi ma suna si plangea si isi cerea iertare ca nu va mai face nicioadata ca ma iubeste,eu acceptam pentru k il iubesc si totul era din nou bine .Dupa multe impacari si despartiri am ajuns la capatul rabadarii am ajuns la o varsta la care nu mai vreau sa se joace nimeni cu sentimentele mele,ma iubeste si de asta sunt convinsa,dar nu stiu ce se intampla cu el ,daca nu ii dai dreptate incepe sa tipe s ainjure si devine o alta persoana.In ultimul an ne-am inteles mult mai bine asta dupa ce eu mai decisem odata ca trebuie sa punem punct acestei relatii,dupa o luna m-am impacat din nou cu el dand crezare in promisiunile lui.Acum nu mai suntem impreuna ma suna ,plange ,isi cere scuze,iar eu nush ce sa fac nu-mi pot da seama daca relatia noastra are vreun viitor daca vom ajunge vreodata sa nu mai existe certuri.Cert e k il iubesc si doar langa el ma simt cu adevarat fericita,sunt in stare sa uit orice perioada proasta dintre noi doar pt cateva momente de fericire.Imi este frik si pentru el pentru ca nu toate femeile vor fi in stare sa-i accepte defectele,iar atunnci va suferi.Ce trebuie sa-i spun sa-si dea seama ca atunci knd iubeste trebuie sa mai gandeasca si cu inima nu numai cu mintea.?Va rog ajutati-ma nu mai dorm d 4 zile si daca adorm adorm plangand il iubesc si nu pot renunta la el ,dar toata lumea din jur ma sfatuie ca tre sa trec peste.Va multumesc!

  • -904 monica // May 28, 2009 at 6:03 pm

    numele meu este monica si am o problema la care nu-mi pot gasi un raspuns si de aceea va rog sa ma ajutati. Am 33 ani si sunt singura. Pana acum trei ani am avut o relatie care a durat 9 ani; de atunci nu reusesc sa am o noua relatie. A nu se intelege ca nu sunt curtata, numai ca dupa un anumit timp “curtezanii” se retrag in liniste. Unul singur, dupa vreo 2 ani de la “retragere”, a avut curajul sa-mi spuna de ce. Si anume, i sa parut ca sunt prea buna pentru el…!!!???!!?? In sensul ca eu am apartament, afacerea mea, masina, si studii superioare, ca sunt mereu eleganta si aranjata… ca se simtea complexat in prezenta mea. Doresc sa mentionez ca sunt o persoana cat se poate de simpla (consider eu), mai exact: imi plec capul de foarte multe ori. M-am analizat de atatea ori si am incercat sa fiu si mai simpla, dar sa ma schimb in privinta look-ului parca nu-mi vine, asta sunt eu si gata! Unde gresesc? multumesc

  • -905 cristina // May 29, 2009 at 10:52 am

    Buna.Am nevoie de ajutor pentru ca am facut greseala de a ma muta acasa la prietenul meu,care locuieste cu parintii lui,primele 3 luni au fost frumoase,dar scum simt ca nu mai ma trezesc dintr-un vis urat si negru.Mama lui nu-mi vorbeste si ma trateaza cu o indiferenta durerosa;nici nu mananca daca gatesc eu ceva.Problema e ca el ii da dreptate si eu nici macar nu am voie sa invat pentru facultate…As pleca dar mie greu pt ca-l iubesc…Am mare nevoie de ajutor simt ca cedez psihic.

  • -906 Andreea // May 29, 2009 at 11:37 am

    Buna! Am o mare problema cu iubitul meu si nu o pot rezolva singura. Din cauza geloziei a ajusn sa isi doreasca sa distuga toata lumea si sa faca p toata lumea sa sufere spunand ca daca el nu este fericit nu trebuie sa fei nimeni fericit. nu jtiu c sa fac cum sa il ajut sa il readuc p calea ce buna. Eu sunt o persoana lioala niciodata nu am inselat deoarece am simtit cat d rau este sa fi cel inselat de mai multe ori si am jucat k nu voi face asta nici unei persoane dragi. Va rog mult ajutatima fiindca nu mai am resurse si durerea incepe sa ma doboare!
    Va multumesc!

  • -907 ely // May 29, 2009 at 3:53 pm

    buna. ma numesc ely, am 32 de ani si traiesc de 6 ani o viata in tensiune, in stres. m-am cuplat cu un tip la varsta de 26 de ani in spania. el avea pe atunci 29 de ani. eram studenta. terminasem anul trei de facultate si mai aveam un an pana la licenta. am plecat in afara tarii in vacanta. aici am cunoscut un baiat. pur si simplu am fost legata la ochi si am renuntat la tot in ciuda tuturor rugamintilor mamei mele de a ma intoarce acasa. am renuntat la tot: la a fi langa mama mea si la cariera mea. am ramas cu acest barbat cu care am petrecut 6 ani din viata (acum in iulie se implinesc). am trait intr-un stres continuu. nu pot sa spun ca nu am avut si momente fericite. dar cele mai multe au fost cele de tensiune. am fost jignita, scuipata, stransa de gat, palmuita. nu stuiu cum am rezistat. acum imi doresc sa ma despart de el . nu mai pot continua. am incercat acum o saptamana. dar el neavand de munca si neavand bani a facut o criza cand a auzit ca vreu sa ma intorc acasa. a vrut in acele momente sa se sinucida. am cedat. am ramas langa el. dar eu nu mai pot sa mai rezist. vreu sa ma despart de el .de aceea ma rog sa gaseasca de munca si asa cred ca ne vom desparti linistiti. el inca nu stie ca vreu sa fiu libera pt ca imi e frica sa-i spun deocamdata. ce sa fac? am recurs la dvs. pt ca am ajuns la limita puterilor. va rog sa-mi dati un sfat. VA MULTUMESC DIN INIMA.

  • -908 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:36 pm

    larisa, poate ca asta este punctul in care incepi “sa cresti”, sa te cunosti, sa te desavarsesti. Este greu sa primesti sfaturi. Pot sa iti recomand sa citesti sau sa urmezi o terapie personala.

  • -909 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:43 pm

    andreea 903, problema este atat a sotului tau cat si a ta. In cuplu practic se accepta dependenta lui. este greu sa rezolvi tu problema lui. Poti doar sa te gandesti la tine si sa afli daca asa vrei sa iti traiesti viata si sa iti cresti copiii, indiferent de cat de mult iubesti. Tu nu esti un obiect, nu esti un copil, nu ai nevoie sa ti se spuna ce sa faci. O relatie inseamna egalitate si respectul celuilalt. Daca nu, copiii tai vor adopta si ei comportamentul tatalui si vei fi responsabila pentru asta. Puteti sa va schimbati impreuna, fiind maturi amandoi si acceptandu-va fiecare personalitatea celuilalt sau puteti sa va schimbati separat.

  • -910 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:46 pm

    monica, probabil ca in urma suferintelor tale ai acumulat multe aparari, masti pe care le arati celor din jur. Superioara, inaccesibila, toate sunt niste masti. Ai curajul sa te arati asa cum esti, ai grija la mesajele pe care le transmiti. O relatie apare doar daca o lasam sa apara si daca suntem pregatiti pentru ea.

  • -911 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:48 pm

    cristina, poate ca merita sa stati de vora, sa ii intrebi ce iti reproseaza, ce cred ei ca gresesti, unde ar trebui sa te schimbi, practic sa afli punctul lor de vedere despre tine si ce iti reproseaza. Ai putea sa le spui si cum te simti tu, si ce simti tu pentru ei, sa le vorbesti despre tine (nu despre ei). Discutia ar trebui sa fie constructiva nu distructiva.

  • -912 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:50 pm

    andrea 906, poti sa il ajuti pe prietenul tau ajutandu-l sa isi constientizeze problema lui si suferinta ta legata de problema lui. Totusi, problema este a lui, numai el o poate rezolva, daca vrea. Daca nu, tu nu esti nici responsabila si nici obligata sa i-o iei de pe umeri.

  • -913 Catalina Hetel // May 30, 2009 at 12:53 pm

    ely, prietenul tau are probleme, el este dependent de tine si te santajeaza ca sa ramai langa el. Tu nu esti obligata sa iti ratezi viata ca sa il sustii pe el. Viata si destinul nostru ne apartine, iar daca noi alegem sa ne luam viata este doar alegerea noastra. Nimeni nu poate fi invinovatit pentru asta. Deci fa ce simti, ai curaj sa invati din trecutul tau si sa mergi mai departe. Nu intra in acest joc al dependentei si al salvatorului.

  • -914 ely // May 30, 2009 at 1:42 pm

    da, catalina dar imi este frica sa divortez. tot timpul imi reaminteste ca daca am vrut sa divortez o data o voi face si a doua oara. eu acum astept sa inceapa munca. si apoi am de gand sa-i spun ca totul s-a terminat. daca eu ii spun acum iar incepe sa o ia razna. ce pot face. ajuta-ma da-mi un sfat. suntem in afara tarii si nu avem pe nimeni. spune-mi cum crezi ca e mai bine? crezi ca gandesc bine ce spun? azi mi-a zis ca daca voi vrea sa divortez el nu ma mai opreste. dar cand spun asta sa-i aduc o dovada de la judecatorie ca de nu ma va bate. ma ameninta tot timpul. imi este frica sa stii. eu nu mai pot trai asa. simt ca am imbatranit inainte devreme. am albit in cap. daca nu ma vopsesc zici ca am 50 de ani nu 32 cat am. ce sa fac catalina?

  • -915 Never mind.. // May 31, 2009 at 1:39 pm

    am observat ca majoritatea baietilor….vor cu totul altceva…si cei care tin cu adevarat la mine..nu ii pot iubi:(..eu am 16 ani:(…imi este teama sa imi incep viata sexuala…ma retin multe lucruri…cum ar fii parintii….si teama de a se intampla..ceva…anumite persoane mi`au zis ca daca incepi pana l varsta de 18 ani….pot aparea anumite malformatii…Exista o anumita varsta pentru asta,sau poate aparea ceva?…

  • -916 ana maria // May 31, 2009 at 6:59 pm

    unde tre sa scriu?
    pe mail?

  • -917 Livia // Jun 1, 2009 at 10:14 pm

    Multumesc pentru raspuns;ati putea sa mi dati e mailul d voastra?

  • -918 maria mirabela // Jun 1, 2009 at 10:38 pm

    as vrea sa nu mai visez mi-e frica de realitate.eu imi doresc sa am pe cineva apropiat dar de toti cei care ma apropi ma dezamagesc.dc?

  • -919 maria mirabela // Jun 1, 2009 at 10:43 pm

    va rog frumos sa-mi dat un sfat k eu nu ma mai inteleg deloc ma simt foarte singura

  • -920 maria mirabela // Jun 1, 2009 at 10:45 pm

    ma scuzati am uitat sa ma prezint sunt mirabela si am 17 ani

  • -921 ana maria // Jun 1, 2009 at 11:19 pm

    ma numesc ana.nu am cu cine sa vorbesc deoarece nu am rieteni intimi si mi-e si rusine
    acum 6 ani care m-a dat peste cap.s-a terminat dupa 3 ani pe motiv ca ma lasa sa invat pt bac.dupa un an si jumatate am intalnit alt baiat.am stat impreuna 2 ani.ne certam foarte mult deoarece eu nu pot avea incredere in oameni si el m-a si inselat la inceputul relatiei.ma mintea k sa nu imi faca mie rau si o data l-am jignit eu in legatura cu familia lui si m-a batut.dupa o saptamana ne-am impacat,a enit el sa isi ceara scuze.am tot continuat cu bune si cu certuri.eu cred k il acuzam pe el de deceptia mea si nu puteam sa ii ofer incredere si dragoste sincera.de cate ori ne certam eu ma gandeam k imi era mai bine cu fostul.acum o luna jumatate tensiunea a tot crescut.ne-am certat si eu i-am trimis msg k ma omor,el a venit la mine si ne-am impacat.dupa o saptamana iar ne-am certat k nu imi acorda atentie si am luat niste pastile in fata lui si el cand a vazut mi-a tras mai multe palme.iar ne-am impacat.dupa cateva zile la un telefon mi-a zis ca s-a impacat cu mine ca nu scapa de mine.eu nu l-am mai sunat o sapt.dupa o sapt dupa un weekend cu prietenii la munte ma sua k i-e dor de mine si sa ne impacam.eu i-am zis k am vorbit cu fostu pe messenger si el s-a suparat.vroiam sa aflu niste raspunsuri de acea a vb cu fostul dupa 3 ani de despartire.in fine ne-am impacat si am trait o saptamana superba pana intr-o seara cand mi-a zis ca se duce la ziua unui prieten desi pe zi inainte sa ma duc la munca mi-a zis k abia astepta sa ma intorc k deja ii este dor de mine si ca vrea sa iesim undeva.eu l-am asteptat cateva ore deoarece el avea de lucru la lucrarea de licenta.la 11 noaptea a venit la mine sa manance apoi se grabea sa plece.eu mi-am pierdut cumpatul desi ii promisesem k n-o sa ma mai supar dc se duce cu prietenii.i-am zis k ne vedem a doua zi si el a plecat.apoi i-am trimis msg k nu mai vreau sa fie cu mine.el nu a raspuns.l-am sunat si am auzit un coleg de al lui k vorbea de mai multi si m-am dus dupa el sa vad cu cine e.ne-am certat,m-a jignit k de obicei.apoi am intrat cu el in local si l-a deranjat cu nu am avut incredere.i-am cerut scuze cand am vazut k avea dreptate.el a zis ca vine la mine dupa ce termina.dar nu a venit.la 3 noaptea l-am sunat si mi-a zis k m-a mintit ca defapt a zis a sa ca sa scape de mine,sa plec.am sunat de multe ori dar n-a mai raspuns.apoi i-am trimis msg ca ma arung de pe pod.m-a sunat si glumea pe seama mea apoi s-a luat ca nu ma iubeste nimeni din familia mea.m-am enervat si m-am dus pe pod unde era el.am vorbit si eu urat despre familia lui(a fost crescut de bunici,tatal nu-l mai cunoaste de ceva si mama lui nu mai vorbeste cu el),i-am mai zis k am renuntat la fostul pentru el,k m-a sunat intr-o zi si eu i-am zis ca am prieten.s-a enervat,m-a jignit desi eu nu l-am inselat niciodata.am vrut sa plec si a sarit pe mine si m-a batut.a doua zi i-am zis sa ne vedem sa vorbim,dar a zis ca nu mai avem ca vorbi.el da vina k e nervos ca are acum licenta.ca ma iubeste si o sa regrete dupa mine.nu mai pot gandi.nu stiu ce sa fac.sunt depresiva.si poate are dreptate ca sunt nebuna.ajutati-ma va rog.astept raspuns urgent

  • -922 Mariuta // Jun 2, 2009 at 9:37 am

    sarut mana! as avea si eu o problema… cand eram mica ..adica p la varsta de 7 ani mi-am pierdut mama ..a murit din cauza cancerului..si at aveam cea mai mare nevoia de iubirea unei mame..tata trebuia sa munceasca de dimineata pana seara tarziu..si stateam cu fratele meu mai mult..iar la 7 ani sa fii “stapana” casei e greu… dupa vreo 2 ani tata s-a recasatorit dar femeia aceasta cel mult mi-a oferit o prietenie..ea avand un alt copil..e si normal ca il favoriza p el in toate..asa ca eu am avut de suferit,,,de asta acum ca treg oarecum pragul adolescentei..m-am departat foarte mult de familie..si sunt foarte rece cu ei..desi ii iubesc mult..mai mult stau cu fetele si baietii de varsta mea..si tata isi imagineaza lucruri dezastruoase cum ar fi ca ma culc cu baieti..dar NICI PE DEPARTE..si amandoi acum sunt foarte reci cu mine…mai grav este ca acum aceea iubire de mama de care aveam atata nevoie..o caut la baieti..si pana acum am avut numai deceptii..cum as putea..sa caut iubirea asta in frate sau parintii..si nu la baieti..sau sa nu mai am nevoie de iubirea asta..desi nimeni nu cred ca o poate inlocui cineva..iar in legatura cu familia..ce sfat imi dati…[ am observat ca eu constientizez tot ce mi se intampla..chiar etapa aceasta a adolescentei dar cv peste mine..adica nu pot fi cea de dinainte...si ce e interesant...nu stiu..simt ca "am stofa de psiholog" si asta as vrea sa ma fac...insa..nu sunt asa de sigura..daca nu voi face fata..imi apar atatea..intrebari..] VA MULTUMESC..

  • -923 maria mirabela // Jun 2, 2009 at 1:29 pm

    ana maria iartama stiu k nu am nici un drept sa-ti dau sfaturi dar ma voi simti mai bn dak iti zic draga mea viata e cel mai pretios lucru trebuie sa intelegi k viata e si k bune si cu rele.eu sunt foarte feminista si de aceea iti zic sa nu-ti mai lasi prietenu sa dea in tine.draga mea dak tu nu te respecti nici alti nu te vor respecta pe tn.iartama inca o data ca am indraznit sa-ti dau niste sfturi

  • -924 ana maria // Jun 2, 2009 at 6:51 pm

    multumesc pentru sfat,ma tot gandesc ca eu l-am provocat si k nu am procedat corect amenitand ca ma omor fara sa ma gandesc la sentimentele lui,i-am zis multe,mereu ii ziceam ca am renuntat la fostul pentru el desi nu era adevarat.fostul m-a parasit pentru alta.el cand ii ziceam k mi-era mai bine cand eram despartiti chiar ia dat lacrimile.sunt sigura k ii pare rau si k crede k a dat in mine ca sa ma trezesc la realitate.nu stiu ce sa fac….credeti k peste un timp ar fi bine sa ne impacam?

  • -925 maria mirabela // Jun 2, 2009 at 9:43 pm

    draga mea ana maria si el poate la randul lui ti-a zis multe dar tu nu ai dat in el.orice barbat are nevoie de libertate iar atunci cand sunt stresati de o femeie se satura de aceea iti zic k o relatie se bazeaza pe incredere sigur va veti impaca dupa parerea mea pt k din cate povestesti se pare k va iubiti.draga mea eu iti zic doar sa te respecti si lasa gelozia si neincrederea deoparte pt k relatia voastra sa fie una frumoasa .cati ani ai?

  • -926 ana maria // Jun 3, 2009 at 12:43 pm

    am 22 de ani,asta a fost greseala mea toata viata mea k nu am avut incredere in oameni.

  • -927 ana maria // Jun 3, 2009 at 12:53 pm

    maria mirabela tu ai incredere in oameni?dupa cum ai citit la mine si pe mine m-au dezamagit foarte multi oameni chiar si parintii mei dar iincerc sa trec peste si poate intr-o zi o sa -i inteleg.trebuie sa ne trezim la realitate chiar daca e cruda si sa nu mai visam viata in roz pentru k nu e asa.toti avem si bune si rele,timpul o sa le rezolve pe toate.adevarul e ca prima palma eu i-am dat-o.cred k sunt o nemernica pentru k un om normal nu s-ar comporta ca mine.m-am programat la un psiholog sapt viitoare poate ma poate ajuta sa inteleg viata.ma simt singura dar tre sa ma adun cat d cat k sunt si in sesiune si mai si lucrez pt ca ma intretin singura k ai mei m-au cam uitat.de unde esti mirabela?

  • -928 maria mirabela // Jun 3, 2009 at 2:24 pm

    sunt din bocsa jud c-s draga mea eu admir persoanele care se intretin singure.draga mea eu cred putin in oameni.tatal meu a murit knd eu eram mica iar mama ma lasat in grija bunicilor si sa dus sa faca bani in italia.eu ma simt foarte singura.de cand a plecat mama m-am schimbat foarte mult.pe de o parte mie greu k a plecat dar in schimb am invatat sa sa ma apar singura si sa iau tot ce e bun din jurul meu.mai am putin si fac 17 ani ii multumesc lui d-zeu k pana akm nu am avut treaba k baietii.am un prieten de 1 an de zile si ne respectam unul pe celalalt .e foarte afemeiatic dar atata timp cat se poarta frumos k mn nu ma intereseaza k prosti face.eu il iubesc foarte mult pt k nu mi-a cerut sa ma culc k el.pt k in ziua de azi toti cauta doar sa te culci k ei.dar el ma inteles.poate sunt de mosa veche dar eu imi doresc sa ma marit virgina si sa am o familie fericita.uite id meu dak vrei sa vb.bellaroberta92

  • -929 Mariuta // Jun 4, 2009 at 11:07 am

    e posibil sa fac un test psihologic…adica pt ca sa imi descopar varsta psihologica..am facut cateva dar sunt apa d ploaie de pe site-urile obisnuite..

  • -930 Catalina Hetel // Jun 5, 2009 at 10:24 am

    Ely, nu te mai victimiza, ia-ti viata in propriile maini si ia decizii de adult. Nu e usor ce iti propun eu, dar el incearca sa te faca sa te simti slaba si sa te mentina in starea de victima. Nu se poate sa fii complet singura. Cu siguranta ai oameni in jurul tau. Cauta-ti prieteni si aliati care sa fie “garantii realitatii” pentru tine si fa ceva daca vrei sa rezolvi roblema. Nimeni nu o va rezolva pentru tine.

  • -931 Catalina Hetel // Jun 5, 2009 at 10:26 am

    never mind, viata sexuala se incepe atunci cand simti nevoia si cu cine simti nevoia. Nu exista reguli, decat referitoare la respectul fata de tine si fata de cel de langa tine.

  • -932 Catalina Hetel // Jun 5, 2009 at 10:26 am

    maria mirabela, scrie-mi mai mult, ce inseamna ca nu te intelegi?

  • -933 Catalina Hetel // Jun 5, 2009 at 10:27 am

    ana maria si livia, mailul meu este catalinahetel.psy@gmail.com

  • -934 Catalina Hetel // Jun 5, 2009 at 10:30 am

    mariuta, viata ta a fost detul de complicata, ai pierdut mult si ai trait destul de singura. Iti recomand sa citesti carti din domeniu, care te vor ajuta sa te cunosti si sa te intelegi mai bine. suferinta isi are rostul ei, dar nu e cazul sa iti distruga viata. Invata din experienta ta si incearca sa mergi frumos inainte. Intelege-i pe cei de langa tine, sunt doar oameni si fac tot ce pot si cat pot.

  • -935 ely // Jun 5, 2009 at 1:52 pm

    e cam dur ce spui cata. ma simt slaba. ieri seara am fost la o cunostinta de aici din spania. e spanioloaica. mi-a spus ca ma va ajuta cu tot ce ii sta in putinta, dar numai sa ma despart de “EL”. mi-a zis ca ei nu i-a placut de cand i-am facu cunostintacu el. abia acum mi-a zis ca nu e pt mine. ca eu merit mult mai mult.pot sa-ti spun ca mi-a dat un imbold. acum nu stiu cum sa-l abordez pe “EL” ca sa ne despartim. cum sa fac.eu vreau si maine sa plec. dar nu stiu cum sa fac. ce sfat imi dai? multumesc, Catalina.

  • -936 maria mirabela // Jun 5, 2009 at 7:44 pm

    defapt multe pers vor sa se se inteleaga bn k mn dar eu sunt mai tot timpu nervoasa si mereu ma cert k lumea care e buna k mn.bunica mea mi-a zis k am probleme k nervii.dar ei nu-i pot zice adevarul mi-e rusine sa-i zic k am nevoie sa ma alinte sa ma iubeasca.mi-e ciuda k lumea e asa de rece poate k ei considera k la varsta mea nu mai am nevoie de dragalasenie.eu decate ori ma enervez vb urat k toata lumea si ii fac sa sufere.iar apoi eu plang k o proasta pt k ma doare inima candle vb urat te rog ajutama da-mi un sfat sa nu mai fiu asa rea

  • -937 andrei // Jun 6, 2009 at 10:43 am

    buna am 19 si de un timp mi-am pierdut total increderea in mine mi-e frica de tot aproape si sa vorbesc cu alti in fuctie mai mare decat mine ma retine o emotie mare , sau daca trebuie sa vorbesc in fata unei multimi ma cuprinde o emotie si nu mai pot zici nimica . am patit odata cand am fost al scoala de soferi si sala era plina de lume si ma intrebat cum ma numesc si pur si simplu nu am putut sa zic ma retine ceva, cum as putea sa scap de asta?

  • -938 adina // Jun 6, 2009 at 8:22 pm

    buna! snt adina am 17 ani si jumate mi-e teama de problema care am sau mai bine zis mi-e rusine sa recunosc prin ce trec..sincer m-am saturat ca tatal meu e violent cu mine. sau mai zis un animal pt ca un parinte nu isi bate copii cu atata ura cu atata dusmanie cu care ma loveste pe mine.nu ma bate des dar cand ma bate ma bate foarte tare .
    mai am o sora de 2 ani jumate dar cu ea nu e asa doar tipa.. si nu stiu vocea care o foloseste ma ingrozeste
    ultima data m-a batut ieri sincer eram in casa si mancam ca nu mancasem mai toata ziua m-a sunat si mi-a zis sa ma duc repede in gradina bineinteles ca era si adorabiala si fidela mea ”mama” a tipat la mine si mi-a zis ca sa o iau pe teo caci asa o chema ea era mai departe de nor si i-am zis ca o vad nu are sens a zis nu stiu ce si apoi a zis ca comentez si de astea .. sa repezit la mine m-a lovit peste fata m0a strans de gat m-a tras de par .. oricum agresiv a fost decand ma stiu..m-am dus in casa cu teo .mama nu a zis nimik.. la plecare iam zis ca o sa ma razbun pt tot ce mi-a facut si ca o sa mi-o plateasca intr-un fel sau altul niciodata ea nu a intervenit (mama) in disputele care le-am avut l-a vazut si un vecin nu a zis nimic si el e tot politist .ar trebuie sa fie de partea legii nu? ar trebui dar nu e…apoi mama a venit in casa si eu stateam cu tableta de distonocalm cub pat i-am promis ca o sa ma sinucit pt ca nu suport umilinta pt ca nu le-am gresit cu nimic nu i-am facut de rusine … le-am luat 6 de distonocalm si inca 20 de altele ca eram varza cu psihicul ..am incuiat usa voia sa o sparga i-am zis ca daca o sa sparga singurul lucru care ma face sa ma simt in siguranta sa o faca si oricum tot el o va plati stateam pe marginea patului..nuj imi asteptam la prorpriu vb sfarsitul .. si nuj dar parca o parte din mine imi zicea sa nu o fac pt ca apoi nu ii va pasa va suferi doar putin la fel ca data trecuta.. apoi ma va lovi din nou .. si din nou .. si din nou. le-am vomitat.. iar azi toata ziua nu am mancat ami nimik… adineaori am apucat sa manac ceva pt ca ei au plecat sa se distreze la o nunta..ce familie unita..viata.. asta oare e viata?!sper ca imi veti putea da un sfat caci eu sincer nu mai pot.. am avut noroc de colegul meu care i-am dat mesaj sa aiba grija de teo si de prietena mea care m-au sunat incontinuu…am avut si am noroc de ei… asta e tot ce ma tine in viata ..ei si teo

  • -939 mihaela // Jun 6, 2009 at 10:26 pm

    cred ca am ajuns la inceputul sfarsitului puterilor mele.locuiesc impreuna cu tatal meu (care nu vrea sa se poata lasa de bautura)si cu prietenul meu cu care sunt de 5 ani si 6 luni.mama mea a murit in urma cu 4 ani iar fratele meu este plecat din tara.in ultima vreme prietenul meu T este mereu nervos(mama lui este bolnava si el este f atasat de familie si ar face orice pentru ei desi lucrul asta nu este reversibil)si intre noi a intervenit o mare lipsa de comunicare.nimicuri sau lucruri mai importante pe mine m-au adus intr-o stare destul de proasta.as vrea sa plec sa ma mut cu chirie dar constiinta nu ma lasa sa-mi las tatal singur(desi ar merita tinanad cont ca toata viata nu a stiut decat sa bea si sa faca scandal).as vrea sa ma despart si de T dar totusi parca nu as vrea.nu stiu ce vreau pentru ca nu stiu ce simt pentru el:il iubesc sau este echilibrul meu?e singurul care mi-a fost alaturi de la moartea mamei in special.in el am gasit aproape tot ce nu am avut niciodata:stabilitate financiara,liniste inainte de culcare,intelegere…dar in acelasi timp cand e vorba de familia lui lasa totul si fuge la ei.pe de o parte aprecie asta dar ai lui au inceput sa intinda coarda stiind ca el nu zice niciodata NU.am 24 de ani.ce sa fac?sa ma gandesc la mine si sa plec de acasa(ceea ce sigur nu voi putea face)((atunci la ce mai intreb))sau sa raman si sa-mi accept traiul pe care l-a acceptat si mama mea si pentru care Dumnezeu mi-a luat-o la doar 43 de ani?sunt atatea de spus…nimicurile care ma sfarsesc incet incet…dati-mi un sfat!va rog!

  • -940 ely // Jun 7, 2009 at 12:02 pm

    catalina, am hotarat sa ma despart de sotul meu. vineri 12 iunie 2009 voi pleca din spania. LUI i-am zis ca ma nevoie de un timp sa fiu singura, sa-mi pun ordine in ganduri si apoi sa iau o decizie. daca nu-i ziceam asa nu ar fi inteles. ii este greu, ca si mie de altfel. dar asa cred ca e mai bine pt amandoi, altfel vom suferi o viata. stii vb aia “decat vai de noi doi, mai bine vai de mine singura”. pot sa-ti spun ca EL e ca un copil acum. de fapt ar face orice sa nu plec. imi face totul pe plac. daca te-ai transforma intr-o musculita si l-ai vedea, i-ai plange de mila. el nu concepe viata fara mine. si ma priveste asa luuuuuuuung, de parca as disparea intr-o secunda daca ar clipiprea des sau si-ar lua privirea o secunda de la mine. imi este MILA de el. dar sunt constienta ca daca nu voi face acum pasul cel mare mai tarziu nu voi mai putea. asta e, vom suferi cateva luni si va trece si asta. e atat de greu ca parca simt ca mi se rupe inima in doua. dar cum ai spus si tu : nu trebuie sa fiu slaba, sa ma las invinsa. te pup, cata. cand ajung in romania sapt viitoare iti voi scrie, bine? pe curand. oricum astept sa-mi mai spui ceva sapt asta, pana miercuri 10 iunie 2009.

  • -941 ioana // Jun 7, 2009 at 1:42 pm

    Nici nu stiu cum sa incep…sunt cu cineva de 2 ani jumatate, si problemele au inceput sa apara acum 2 ani cand i-am povestit totul despre mine, despre relatiile pe care le am avut, de atunci s-a schimbat, e altfel, mereu imi reproseaza anumite lucruri, am discutat cu el si degeaba, e f gelos, m-a si lovit de vreo 2 ori, oare pentru ca nu am fost virgina trebuie sa trag atatea,asta imi spune mereu, mereu e cearta de la nimicuri, ma simt ca un obiect pentru el, daca nu comentez nimic si fac tot ce spune el e bine, dar eu nu pot fi asa sa tac, pentru ce, pentru ca nu am fost virgina. odata aveam ganduri sa ne casatorim. el m-ai zice cateodata, dar acum nu mai simt asta , simt ura, simt nesiguranta, si iubire nu stiu…daca mai este, as vrea sa o terminam mai repede k asa ar fi cel mai bine, cred eu…. dar nu am curajul asta, nu pot cred ca il iubesc asa cum este, si de asta suport atatea…sincer nu am cu cine discuta despre lucrurile astea, pt k as fi inteleasa gresit.vreau si eu un sfat daca se poate. Multumesc Frumos

  • -942 laly // Jun 9, 2009 at 9:05 am

    Buna ziua,
    Am avut o relatie de 2 ani,am locuit impreuna la ai mei ptr ca era aproape si de locul meu de munca si de al lui.Parintii mei mereu s-au purtat frumos cu el ,ne lasau sa facem practic ce vrem dar de la un timp el a insistat sa stam si la ai lui,acolo situatia se schimba ,mama lui fiind acasa mai tot timpul ne facea mereu programul,cu ce sa-l imbrac,cand mancam ,cand dormim ceea ce mi s-a parut absurd ptr ca nu mai suntem copii,avem amandoi peste 20 de ani,am incercat sa-i explic ca ma deranjeaza lucrurile astea iar el a luat-o ca as avea ceva cu ea..plus ca nu aveam pic de intimitate,statea numai si numai cu noi.
    au mai fost certuri intre noi cand el pleca de la mine dar mama lui mereu ma suna,imi spunea sa ma duc sa vb cu el iar acum la ultima cearta a plecat fara un cuvant ,am incercat sa vb cu el nu ma asculta plus ca are in cap numai tampenii care ii sunt bagate de ea,tin sa precizez ca acum se vede clar ca ea nu mai vrea sa ne impacam ptr ca nu m-a mai sunat deloc doar a venit sa-i ia hainele de la mine ca el nu a vrut sa urce si mi-a spus sec sa nu ma imbolnavesc acum ca nu mai sunt cu el,dar nu a spus nimic ca sa ne impace…ea care altadata indiferent ce spunea el se baga …acum realizez ca atata timp cat ea a vrut ne-am impacat acum ea nu mai vrea si ii baga lui tot felul de chestii in cap despre mine…stiu ca e un razboi pierdut ptr ca eu degeaba ii zic lui despre ea…ca pana la urma e mama lui dar ma doare enorm ca s-a bagat atat de mult in relatia noastra iar eu naiva nu am spus nimic si acum cand am inceput sa pun piciorul in prag nu ia mai convenit,ce crede-ti ca ar trebui sa fac?

  • -943 simo // Jun 9, 2009 at 5:06 pm

    Buna ziua!Am o problema de cuplu cam urata.Am 23de ani si prietenul meu 24 suntem impreuna de un an jumate…pana acum un an totul a fost roz si din cauza ca am devenit foarte geloasa pe fosta lui am incept sa ne certam…si din cauza asta mi-a spus ca ma mai iubeste dar nu la fel de mult ca la inceput…eu tot incerc sa ma stapanesc dar am ajuns intr-un punct in care nu mai pot…nu stiu ce sa mai fac pentru ca il iubesc si nu vreau sa-i fac rau…nu vreau sa ma despart de el…Ce pot sa fac…am incercat sa discutam dar el este jenu de persoana mai inchisa…La un moment dat mi-a spus ca ma iubeste dar relatia nu mai merge si nu are rost sa mai continuam…Ce pot sa fac sa ma stapanesc si sa nu-mi mai fac ganduri negre…la inceputul relatiei mi-a dat motive sa fiu si din cauza asta am ajuns aici…

  • -944 mihaela // Jun 9, 2009 at 9:40 pm

    cand pot primi si eu un raspuns si un sfat.parca simt ca de asta depind.sa primesc un sfat de la un specialist care este obiectiv in problema mea.multam mult!

  • -945 CATALINA // Jun 11, 2009 at 11:51 am

    desii mi e greu sa fac lucrul asta ,simt ca nu mai pot de una singura .mi e frik de gandurile mele si de felul in care vad lucrurile.nu mai pot merge mai departe si cred ca nimic din ce exista pe lumea asta un m ar putea face fericita .am o durere in mine de ma doare carnea si am o stare de voma continua…sunt disperata si nu vreausa mai exist.ierta ti ma ca sunt in halul asta dar nu mi pot da seama cum am ajuns in situatia asta . multumesc pt site

  • -946 ely // Jun 11, 2009 at 12:45 pm

    buna, iti spun din nou. sunt aici in spania. ti-am zis ca o sa plec vineri. nu am gasit bilet, asa ca voi pleca duminica. EL e trist. il doare ca plec de langa el. se asteapta ca sa fim din nou impreuna. ca sa pot pleca linistita si in pace cu EL i-am spus ca plec acasa ca nu mai pot sta printre straini, nu mai suport. ca am nevoie de un timp sa ma reculeg, sa ma linistesc, sa-mi pun ordine in ganduri si ca il voi suna eu, pt ca trebuie sa iau o decizie. Dumnezeu sa ma ierte daca am mintit, dar numai asa puteam sa scap fara probleme. acum e un picut mai linistit. Mama abia asteapta sa ma intorc acasa. nu-i vine sa creada. i se pare un veac pana ajung. O sa fie bine. stiu asta. catalina, nu synt slaba. acum mi-am dat seama. sunt chiar puternica si o buna actrita. cred ca as lua cu brio la ATF. Dumnezeu sa ma ierte, caci numai El stie cat am indurat alaturi de acest barbat. Sper ca acum sa iasa soarele si pe strada mea. Pe curand. Vorbim cand ajung acasa. Toate cele buna.

  • -947 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:25 pm

    ely. esti o fiinta libera. E adevarat ca esti prinsa in aceste fire nevazute de dependenta si vinovatie, ca si el te face sa te simti asa, dar esti libera sa faci ce crezi. Cauta-ti oameni pe care sa te sprijini si actioneaza asa cum simti.

  • -948 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:28 pm

    maria mirabela, singura ai inteles ca de fapt tu devii “rea” atunci cand simti ca ceilalti nu te accepta si nu te iubesc asa cum ai tu nevoie. Respecata-i pe ceilalti cu nevoile si cu ce pot ei sa iti ofere si gandeste-te-te de cate oti te infurii, ce oare te-a suparat. O sa vezi ca reactia ta se va imbunatati. De fapt nu oamenii la care tipi te-au suparat ci te-a suparat sentimentul ca nu esti inteleasa si iubita. Dar asta doar tu stii, cei din jur nu au cum sa stie.

  • -949 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:30 pm

    Ely, am citit acum si celelalte mesaje. Astept sa imi scrii pe catalinahetel.psy@gmail.com. Curaj si incredere.

  • -950 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:31 pm

    Andrei, te temi de ce ar putea gandi ceilalti despre tine. Solutia ar fi sa ai curaj nu sa fugi. Incearca sa faci mai des lucrul asta, sa te afirmi, sa vezi ca nu se vor intampla lucruri atat de rele pe cat crezi. Putin curaj, gandeste-te la tine in termeni pozitivi nu negativi.

  • -951 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:36 pm

    adina, scuza-ma ca nu ti-am citit meajul mai devreme. Eu pot sa te ajut doar putin, stand de vorba cu tine, dar iti recomand un telefon la care poti suna oricand 116 111. Este un numar gratuit unde vei gasi oameni care te vor ajuta. Nu esti datoare sa induri bataile unui tata iresponsabl, care crede ca asa se face educatia. In plus, sinuciderea este un act final. Nu te mai poti intoarce din drum. Cred ca mai ai multe lucruri frumoase de facut si de daruit in viata si cu siguranta multi oameni care iti vor aduce bucurie si care iti pot aduce bucurie. Suna cu incredere si vei fi ajutata.

  • -952 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:39 pm

    mihaela, in acest moment este bine sa faci diferenta intre tine si ceilalti, intre ce este bine pentru tine si ce este bine pentru ceilalti. Putem sa ne iubim si sa ne ajutam parintii, dar nu suntem datori sa ne distrugem viata pentru ei. Prietenul tau are poate nevoie de tine. Este normal sa fie atasat de familia lui. Poti impune niste reguli, dar nu transfera problemele pe care le ai cu tatal asupra intregii omeniri. Poti sa te desparti doar de tatal tau, nu este nevoie sa te desparti de toata lumea.

  • -953 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:42 pm

    ioana, trecutul iti apartine doar tie, nu esti nevoita sa dai socotala pentru el. o relatie se cladeste pe respect si incredere, asta inseamna ca acceptam persoana de langa noi cu prezent si trecut, cu bune si cu rele. Nu te simti vinovata pentru ceva ce oricum nu poti schimba si pentru ceva ce nu este decat treaba ta.

  • -954 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:45 pm

    laly, dupa cum spuneai si tu, este un razboi pierdut pentru ca nu ii putem schimba pe cei de langa noi. prietenul tau este tinut de catre mama ui in starea de imatur si dependent si nici nu poti sti daca vreodata va fi altfel. exista articole multe pe aceasta tema a dependentei dintre mama si fiu. Nu prea ai cum sa o rezolvi. Poate ca este cazul sa afli mai multe despre tine, sa te gandesti la tine si la ce simti tu.

  • -955 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:47 pm

    simo, tine doar de tine sa te schimbi, sa afli de unde iti vin neincrederea in tine, in valoarea ta, sentimentul ca cealalta ar putea fi mai buna, gandurile negre si ce rl joaca toate acestea in viata ta. Cand vei afla de ce simti nevoia sa actionezi astfel, vei putea sa faci lucrurile altfel.

  • -956 Catalina Hetel // Jun 11, 2009 at 2:48 pm

    catalina, nu suferi de una singura, cauta ajutor in exterior, exista specialisti, exista oameni care te pot ajuta. Nu fi singura in suferinta asta…cauta ajutorul si il vei gasi.

  • -957 mihaela // Jun 11, 2009 at 9:41 pm

    dar eu sunt langa el.incerc sa il intreb cate ceva incercand sa fac conversatie dar imi raspunde mereu scurt si trece la altceva sau tace.si eu am nevoie de el mai mult ca orice.e singurul pe care-l mai am.si eu eram obisnuita cu mama mea sa vb orice,de aceea ma doare ca nu am cu cine sa vb.nu stiu la ce metode sa mai apelez,ce fel de reguli sa impun.in schimb in fiecare liber trebuie sa mergem la ai lui cu care cheltuie in stanga si in dreapta fara sa isi dea seama ca din 6 frati cati sunt ei,el e singurul care se implica astfel in viata parintlor.eu sunt mai econoama si ma gandesc si la ziua urmatoare si la viitor.se implica in problemele altora dar de viitorul nostru nu se prea intereseaza.s-a obisnuit cu ideea ca stam cu tata,insa eu vreau o casa a mea,fie ea si cu chirie.cat despre tata:bea in continuare iar cand face pauza se vaita de cat este de bolnav(este bolnav dar cred eu ca excesul de bautura il face sa se simta tot mai rau)dar nu vrea sa inteleaga.

  • -958 mihaela // Jun 11, 2009 at 9:46 pm

    intr-una din zile am facut o criza f urata de nervi si m-am certat f rau cu tata.de nervi i-am zis ca o sa ma sinucid ca sa scap de el si de supararile pe care mi le provoaca.am crezut ca il pot speria(desi a fost doar un truc murdar caci nu vreau sa fac asa ceva.imi iubesc viata si as vrea sa ma pot bucura de ea)dar lui nu prea i-a pasat.m-am prefacut ca iau niste pastile.m-a oprit bineinteles putin speriat si mi-a zis sa ma duc altundeva si sa ma omor dar nu in casa.

  • -959 sorin // Jun 13, 2009 at 6:18 pm

    buna catalina ma bucur sa ne reauzim tin sa te anunt ca de ceva vreme ma inteleg foarte bn cu prietena mea chiar am inceput sa ne vedem foarte des raman si la ea deci e ok ms mult pt ajutor

  • -960 ama // Jun 14, 2009 at 5:07 pm

    buna.am 19 ani si am o problema putin mai delicata.tatal meu a decedat in urma cu 2 ani si eu locuiesc cu mama.cu ceva vreme in urma un tip a abuzat de mine si de teama nu am raportat incidentul.am reusit sa trec, intr-o oarecare masura, peste asta.dar mama mea incearca sa isi refaca viata si mie imi e teama pt ea dar si pt mine.de fiecare data cand vine vorba de un necunoscut imi trec prin minte doar ganduri negre, in special ca ar abuza de noi.ce pot sa fac?nu vreau sa devin o piedica pt ea si nici nu vreau sa ramana singura din cauza mea.

  • -961 Ursuletz // Jun 16, 2009 at 9:07 pm

    buna, sunt flavia si am o micuta problema.Acum un an am fost impreuna cu cineva la care am tinut enorm de mult dar persoana aceea m-a facut sa sufar din cauza unor zvonuri pe care le-a auzit despre mine. Desi am incercat sa ies si cu alte persoane nu am reusit sa il uit… Cum as putea sa il uit??

  • -962 eu // Jun 16, 2009 at 9:29 pm

    o sa incerc sa va povestesc povestea mea cat mai pe scurt…suntem impreuna de 4 ani…eu am suferit mai mult inainte de a fi cu el,de aceea la inceputul relatiei noastre mi-a fost teama sa imi ofer inima pe tava…el era indragostit nebuneste de mine…eu ma purtam mai indiferent sa zic asa…
    dupa o peridoada de aproximativ un an jumate el s-a saturat de comportamentul meu si sa schimbat complet…m-a si mintit(ceea ce nu suport deloc si ma doare cel mai tare)..nu au fo minciuni grave…dar pur si simplu m-a durut ca nu s-a deschis fata de mine ca inainte.moment in care am realizat cat de mult am gresit pana atunci,si park am aterizat cu picioarele pe pamant.atunci mi-am dat seama cat de mult il iubeam.rolurile s-au inversat.acum el este cel care se poarta indiferent,si eu cea indragostita.
    dar oricat am incercat sa ii explic cum stau lucrurile nu il pot face sa aterizeze cu picioarele pe pamant cum am facut si eu…
    diferenta este ca eu ma purtam mai urat,dar nu il raneam atat de tare cu vorbele mele dure si reci..existau clipe de tandrete,jocuri,glumitze,ne simteam bine impreuna,cu mici exceptii…acum totul se rezuma la “te iubesc”…un pup mic si o imbratisare la fel de mica…nu stiu ce sa cred…am incercat tot felul de schimbari,surprize,etc…deoarece am zis ca e de vina rutina…pentru mine a functionat,acele momente mau facut sa il iubesc mai mult…pentru el nu.
    desi de multe ori a recunoscut ca el este de vina pentru situatia de acum,la fiecare cearta uita asta si da vina pe mine…nu reusim sa discutam normal…ne certam non stop…singura solutie pe care o vad este despartirea(desi daca il pierd pe el jumate din mine va muri….inseamna enorm pentru mine).il iubesc cu toata fiinta mea,si cred ca si el ma iubeste la fel de mult.amandoi vrem sa mergem mai departe impreuna,dar nu stim ce sa facem pentru a ne salva relatia:((
    intrebarea mea este:exista alta solutie???sau sunteti de parere cu mine??

  • -963 Buburuza // Jun 17, 2009 at 5:26 pm

    Buna, am cautat de mult timp un cabinet online, si cand am vazut cata lume scrie.. Ma intreb, cum rezistati?Eu cred ca a fost o idee foarte buna, deoarece majoritatea persoanelor au o anumita retragere in ceea ce priveste identitatea, desi de multe ori ar vrea foarte mult sa ceara ajutorul unui specialist.
    Povestea mea e una destul de lunga, dar o sa incerc sa ma rezum la ce e mai important. Am 21 de ani, sunt studenta si incerc sa imi cladesc viata. Acum 2 ani am sfarsit o relatie de aprox 1 an jumatate cu un baiat, relatie in care am pus enorm de mult suflet, ca un adevarat adolescent :) . S-a terminat foarte dramatic, complicatii cu parintii etc. In continuare, eu am inceput o cu totul alta viata, mult mai matura si mai fara obligatii…alaturi de o fata. de 2 ani o tinem tot asa, ne intelegem aproape perfect, cel putin deocamdata nu ma vad cu alta persoana in viata. Apelez la dvs deoarece am mare nevoie de niste sfaturi care sa ma ajute in legatura cu parintii mei. Mama mea e o persoana FOARTE religioasa, iar dupa cum stiti, religia interzice acest lucru. Tata e, in schimb, foarte preocupat de “rusinea lumii”, ca sa zic asa. Ideea e ca eu nu mai pot sa ii mint, pur si simplu ma apasa si as vrea din tot sufletul sa stie, daca as stii ca ma sustin, dar mi-e frica, mi-e foarte frica de reactia lor. Tata, probabil, ar fi foarte nervos si nu stiu, ppoate mi-ar impune anumite lucruri, iin schimb mamei mele cred ca i-as rupe sufletul si asta m-ar durea cel mai tare. Nu stiu ce sa fac, mint intr-una de 2 ani si nu mai pot, vreau sa le zic, dar totusi nu. Ideea e ca nu pot sa o tin la infinit cu minciuna, pentru ca nu ajung nicaieri. Ma gandeam, dupa ce termin facultatea sa plec in strainatate, poate ar fi mai usor sa le zic telefonic, sa nu mai trebuiasca sa dau fata cu ei, macar pana s-ar obisnui… Mama ma tot intreaba cum de nu mai am prieten, ma mai preseaza si imi e foarte greu. V-as fi foarte recunoscatoare daca mi-ati da niste sfaturi cu ce ar trebui sa fac. Va multumesc!
    P.S. Sper ca e-mailul sa nu este afisat public.

  • -964 Deny // Jun 18, 2009 at 11:39 am

    buna,as vrea si eu niste sfaturi.am un prieten de 10 luni.il iubesc enorm si stiu ca si el pe mine.doar ca el este foarte gelos.nu suporta sa ma vada vorbind cu alt baiat,sa ies cu prietenii in oras(fie ei chiar fete) si tot timpul are impresia ca el l`as parasi peste ceva timp.nu stiu ce sa fac…sufar enorm pt ca nu ma intelege…n`am decat 17 ani.stiu ca e destul de devreme sa sufar din dragoste,dar il iubesc mult ca sa ma pot desparti de el.as vrea sa se schimbe,dar el prefera sa ne despartim decat sa cedeze putin,sa ma inteleaga ca am nevoie sa ies putin in oras,sa am putina libertate.ce sa fac?va multumesc!

  • -965 gaby // Jun 18, 2009 at 4:35 pm

    cum sa uit de cineva cu care am stat un an si jumatate?cum sa imi revin asa dintr-o data dintr-o relatie in care practic am locuit impreuna,am dormit impreuna,am mancat impreuna?cum sa mai trec eu pe strada fara sa nu ma gandesc ca aici am fost cu el?cu ce sa incep iar de la zero:parca nici nu mai stiu cum e sa fiu singura si sincer nu fac fata prea bine situatiei.macar o idee sa imi spuneti sa imi fie mai usor…si cel mai greu:cum sa accept ca nu ma mai iubeste si ca ii sunt ca o straina dupa atata amar de vreme?multumesc

  • -966 Andrei Danilov // Jun 18, 2009 at 4:40 pm

    Draga Ama,

    Atunci cand cineva abuzeaza de tine (fizic sau moral, iti raneste integritatea fizica sau morala) te rog sa ai intotdeauna curajul sa te ridici si sa spui “TU, gresesti!” si spune-o te rog in fata intregii lumi, fara frica ca-ci nu ti se va intampla nimic decat sa-ti recuperezi o parte din mandria si personalitatea ta. Nu trai cu frica te rog, ai dreptul sa traiesti in mod decent ca toti ceilalti si nimeni nu ar tb sa-ti faca ceva fara voia ta, te rog du-te si raporteaza.

    Tu acum ai ramas cu niste sechele, traume care se vindeca numia daca le recunosti si incepi sa lucrezi la ele.
    Mie imi este frica de intuneric dar pe masura ce am crescut am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea si s-o imbratisez (fara tv aprins, fara lumina atunci cand dormeam) cu toate ca eram invelit tot in plapuma si cu ochii pe tavan… mi-a fost greu dar usor usor am reusit (inca mai am o teama dar.. .o pot controla)
    Incearca te rog sa oferi incredere … iar, nu toti suntem la fel

    Andrei
    (nu sunt un psiholog oficial al sitului http://www.psihologu.ro)

  • -967 Andrei Danilov // Jun 18, 2009 at 4:42 pm

    Draga Ursuletz,

    Problema este minora si cred ca ar putea fi discutata cu fostul tau prieten, incearca te rog sa-i explici care e situatia din punctul tau de vedere si fa-l sa inteleaga cum s-ar simti el in situatia ta (daca cineva ar fi spus ceva despre el ce nu era adevarat, pt ca pur si simplu erau gelosi si vroiau sa-i faca rau si sa va desparta).
    Daca se poate dovedeste-i ca nu este adevarat si ca afirmatiile sunt nefondate.
    In acest caz cel mai bine e sa discutati apoi posteaza un raspuns

    Andrei
    (nu sunt un psiholog oficial al sitului http://www.psihologu.ro)

  • -968 Andrei Danilov // Jun 18, 2009 at 4:48 pm

    Draga Buburuza,

    eh, aici avem o problema tare delicata, hai s-o luam cu inceputul.

    Banuiesc cum este, cum se simte, cum arata.. dar hai sa ne imaginam ca toti acolo sus suntem niste suflete si nu se vede diferenta daca am fost barbati sau femei, suntem suflete… acolo nu cred ca mai conteaza corpul. De aici putem trage concluzia ca sufletul meu este ca al tau, nu cred ca exista suflet de femeie sau de barbat, poate tu cu ea sunteti suflete pereche, daca va intelegeti bine eu zic sa pastrezi relatia, mai ales daca esti fericita alaturi de ea, dar gandeste-te ca nu vei avea o viata chiar normala, gandeste-te bine, ia in calcul toate variantele ca mai tarziu sa nu-ti para rau si mai ales… tb sa cunosti bine persoana de langa tine, conteaza si mai mult asta, mult mai mult decat la o relatie dintre un barbat si o femeie, relatia voastra este una cu totul si cu totul speciala.
    Raman la parerea ca ar tb sa le explici totusi ce simti tu si cu cine esti, este f posibil sa nu inteleaga si rana sa fie adanca, dar asta esti si daca nu te poti schimba ar tb sa mergi pe acest drum.
    Important in viata este ca tu sa fi fericita si sa faci ce-ti dicteaza inima, banuiesc ca Cel de sus ne iubeste pe toti in mod egal, atata timp cat putem sa aducem fericire in jurul nostru si sa ajutam.
    Asteptam postari noi din partea ta,

    Andrei
    (nu sunt un psiholog oficial al sitului http://www.psihologu.ro)

  • -969 Andrei Danilov // Jun 18, 2009 at 4:51 pm

    Draga Deny,

    Vorbeste te rog cu prietenul tau, discutati despre ceea ce simti tu, fa-l sa inteleaga … mai bine de atat, fa-l sa simta ce simti tu (daca se poate raspunde-i cu aceeasi moneda pana cand cedeaza si vede cum este). Daca prietenul nu intelege si nu se schimba schimba-l tu pe el :) nu esti legata de nimeni si la varsta asta ar tb sa cunosti f multi baieti si nu sa suferi din dragoste.
    Incearca sa aduni cat o experienta cat mai mare in meterie de “baieti”

    Andrei
    (nu sunt un psiholog oficial al sitului http://www.psihologu.ro)

  • -970 Mihai Daniela // Jun 19, 2009 at 2:06 pm

    Buna
    Iata problema mea: sunt mama unei fete de 11 ani, care este in clasa a 4-a(acum trece in clasa a -a). A invatat la scoala din satul unde locuim.
    Din pacate, socrul si soacra mea sunt Directorul scolii si respectiv profesoara de romana. Copilul meu a avut rezultate excelente si pt ca era “buna” si pt ca era fata lui tataie.
    Acum vreau sa mearga la o scoala din oras, dar a dat examen si este “praf si pulbere” la examenul pt trecerea in clasa a 5-a dat la unul din liceele bune din oras. Nu va intra decat cu interventii sau poate printr-un