Psihologu.ro

4086 raspunsuri pana acum ↓

• 4085 alexandra // Feb 1, 2012 at 4:05 am

  Buna ziua , aveti vreo adresa de e-mail unde va pot scrie ? Multumesc

• 4084 andreea // Jan 28, 2012 at 4:07 pm

  buna ma numesc andreea si am 16 ani as putea sa ma mut la prietenul meu are 18 ani…puii mei nimeni din familia mea nu il vrea dar eu il iub enorm de mult si el pe mine…nustiu cee sa fac.credeti ca fac bn?

• 4083 Dana // Jan 26, 2012 at 8:51 pm

  deci am o relatzie de 4 ani…. shi ne iubim mult insa cu 9 ani in urma am cunoscut un baiat care shi el avea sentimnete fata de mine si eu cu toate ca eram mika insa simntzeam ceva…. el are acum 24 ani eu am 19… shi el a plecat in Cipru de 9 ani de cind suntem cunoscutzi nu ma sunat nimic insa cu 3 ani in urma a revenit in viata mea.. ma suna imi zice ca am iubeste si ma iubit mereu doar pe mine si vrea ca sa devin sotia lui… insa eu nu mai stiu cei cu viata mea cind sunt cu iubi a meu acum cu care sunt de 4 ani sunt sigura in el ca voi fi doar a lui si el doar a meu insa nu se stie niciodata ce se mai intimpla.. el ma iubeste la nebuni ar face orice pentru mine…. insa cind vobesc cu astalalt din Cipru ma apuka tremuriciul shi imi vine parka sa nu fi fost actualaul meu la sigur imi luam bilet shi zburam acolo.. Chiar shi akum imi pare ca as lasa la naibii totul shi m-as duce… insa eu nu prea sunt sigura in el ce tzine de fidelitatea lui… sunt o persoana care vrea stabilitate o familie de invidiat shi sotzul sa-mi fie fidel nu ash rezista la o inselarte din partea lui… asta din Cipru zice ca e gata sa vina shi sa ma ia…. insa eu nu stiu cei cu viatza mea pur si simplu mie frica sa nu gresec sa fac un pas inainte sau spre el shi kiar mie frica sa nu regret mai apoi daca nu as face asa un pas… Hellp me.. chiar simnt ca inebunesc……

• 4082 jack // Jan 24, 2012 at 10:08 pm

  Buna.As avea o intrebare.Care vi se pare cea mai corecta, potrivita sau normala reactie cand necunoscuti isi bat joc indirect de mine pe strada sau se holbeaza insistent chiar daca sunt barbat si nu femeie? Nepasarea, nebagarea in seama nu-l face pe oameni din jur sa fie si mai dezlantuiti si la urma sa ajunga la insulte adresate direct sau poate chiar bataie?

  Ce parere aveti, ce atitudine trebuie luat fata de oamenii astia care nu-s ca mine, nu gandesc ca mine si eu nu gandesc ca ei? Practic nu gasesc o cale nici sa inteleg pe oamenii astia, nici sa gasesc o solutie de a face ceva bun in privinta asta.

• 4081 Rebeca // Jan 23, 2012 at 8:32 pm

  Buna seara! Am vorbit cu acel baiat,de care vi`am zis si s-a despartit de prietena lui,deoarece si-a dat seama ca il foloseste.Problema este acum,ca el s-a dat zilele astea pe messenger la mine,iar eu inca il iubesc de 10 luni. As vrea sa vorbesc cu el.Ma puteti ajuta cum sa ii zic ca nu l-am uitat si ca il iubesc?As vrea sa stiu ce simte pentru mine.Multumesc

• 4080 Deea // Jan 21, 2012 at 5:15 pm

  Buna

  Sunt in clasa a lX-a si sunt extraordinar de timida si cat timp sunt la liceu nu vorbesc aproape deloc cu nimeni,cu familia iarasi nu suntem prea comunicativi.De fiecare data cand vin de la liceu acasa,ma inchid in camera si plang.Problema asta m-a afectat si la notele de la liceu,merg cu sila la ore si nu ma mai pot concentra din cauza asta.Uni colegi isi bat joc de mine desi nu sunt deloc urata,defapt cand a inceput anul unii colegi se dadeau la mine.Ce sa fac?Sunt intr- o depresie continua :-s.M-am gandit sa ma transfer la alt liceu unde sa dau o impresie buna colegilor.Chiar vreau sa scap de problema asta pentru ca nu mai pot suporta si simt ca cedez psihic :(.Va rog mult sa ma ajutati,daca mai e nevoie de detalii va rog sa-mi spuneti…

• 4079 Deea // Jan 21, 2012 at 5:04 pm

  Buna

  Ca multi altii am si eu o problema,este vorba despre mine…sunt exagerat de timida,la liceu nu vorbesc aproape deloc cu nimeni iar unii colegi isi bat joc de mine si ma vorbesc pe la spate(nu am probleme legate de aspectul fizic).Sunt in clasa a lX-a si aproape de fiecare data cand ies de la ore imi vine sa plang,abea astept sa ajung acasa ca sa ma pot inchide in camera si sa plang.Mi-e sila sa mai merg la liceu din cauza asta si am inceput sa iau note din ce in ce mai proaste pentru ca sunt intr-o depresie continua si nu ma pot concentra pe invatat si teme.Nu sunt comunicativa de fel si de aceea imi e greu sa gasesc un subiect de discutie si continui sa tac dand o impresie gresita colegilor cum ca nu as vrea sa vorbesc cu nimeni.M-am gandit sa ma transfer la un alt liceu de anul viitor pentru ca in felu asta am sa cedez psihic cu dorinta de a da o impresie mai buna noilor colegi.Macar de as avea in clasa asta cu cine sa ma imprietenesc dar chiar nu am cu cine.Sunt disperata,nu mai suport situatia in care ma aflu,iar cu parintii mei nu pot vorbi de astfel de lucruri pentru ca nu prea comunicam intre noi.Imi este frica si nu stiu ce se va intampla cu mine pentru ca increderea in mine este aproape inexistenta desi am incercat tot felul de metode prin care sa dobandesc increderea si totusi nu reusesc.Te-as ruga din tot sufletul sa ma ajuti cumva…:-<

• 4078 Alexandra // Jan 21, 2012 at 8:12 am

  Buna dimineata. Sunt casatorita de 1 an si deja nu ma inteleg cu sotul meu deloc.el este foarte gelos si nmai ales gelos pe mama meaș imi impune sa vb cat mai rar cu ea si sa stau cat mai putin cu ea ca nu o suporta( locuim la mare distanta de parintii mei). Comportamentul lui de-alungul timpului( uitatulo obsesiv dupa femei, minciunile si orgoloiul prea mare, telefoane suspecte de la femei) m-a facut si pe mine sa fiu geloasa si sa nu il mai suport. DEsi il iubesc nu pot sa suport sa imi impuna faza cu mama mea. Anul acesta ar trebui sa facem nunta relizioasa si deja nu vreau sa mai facem nimic, nu am nici o tragere de inima sa organizez nici o nunta, desi am visat la asta toata viata. Nu stiu ce sa fac, nu il mai suport dar nu am puterea sa pun punct.

  Multumesc!

• 4077 Aniram // Jan 19, 2012 at 5:01 pm

  Buna,am o problema destul de grava as zice eu..am mai apelat la tine si sper sa ma ajuti si de data asta cu un sfat,sunt de doi ani impreuna cu un baiat care peste cateva luni va fi sotul meu,ne vom casatori.Insa de ceva vreme nu stiu ce se intampla cu el,e foarte irascibil.inteleg ca e stres cu nunta,facultatea si isi cauta si apartament,dar nu cred ca ar fi frumos ca sa se descarce pe mine, persoana care o iubeste mai mult,nu?Nu pot sa vb ceva cu el pt ca atunci cand ii spun ceva ce nu ii convine incepem sa ne certam,mai rau…spune ca “urlu ” la el pe cand eu am un ton normal.Nu stiu ce sa fac…ma sperie situatia..mai ales ca urmeaza sa facem si nunta..vreau sa fie bine,si sa ma respecte,pt ca,daca acum este asa,cum va fi peste ani??Astept cu nerabdare un sfat..multumesc!:(

• 4076 Aniram // Jan 19, 2012 at 5:00 pm

  Buna,am o problema destul de grava as zice eu..am mai apelat la tine si sper sa ma ajuti si de data asta cu un sfat,sunt de doi ani impreuna cu un baiat care peste cateva luni va fi sotul meu,ne vom casatori.Insa de ceva vreme nu stiu ce se intampla cu el,e foarte irascibil.inteleg ca e stres cu nunta,facultatea si isi cauta si apartament,dar nu cred ca ar fi frumos ca sa se descarce pe mine, persoana care o iubeste mai mult,nu?Nu pot sa vb ceva cu el pt ca atunci cand ii spun ceva ce nu ii convine incepem sa ne certam,mai rau…spune ca “urlu ” la el pe cand eu am un ton normal.Nu stiu ce sa fac…ma sperie situatia..mai ales ca urmeaza sa facem si nunta..vreau sa fie bine,si sa ma respecte,pt ca,daca acum este asa,cum va fi peste ani??Astept cu nerabdare un sfat..multumesc!

• 4075 Vadim // Jan 16, 2012 at 8:02 pm

  Salutare!!! nu stiu de ce dar am frica sa vorbesc la convorbire pt angajare…si nu am capacitate de a ma prezenta,eu finisez al 5-lea an de universitate dar nu sunt angajat,ceia ce-mi aduce alte probleme sociale…va rog un sfat pt solutionarea problemei….mersi anticipat!!!

• 4074 carmen dinu // Jan 11, 2012 at 11:01 pm

  pentru maria ,

  In final relatia voastra de 7 luni se poate reduce la acceptarea ta neconditionata , a prietenului tau cu tot ce face , inclusiv a grupului din care face parte sau a refuzului tau de a face parte din viata lui . In timp tensiunile pot creste si o viata intreaga , in cazul unei casatorii , inseamna mai mult decat acceptare . Ce crezi ca e mai bine pentru tine sa alegi , pentru viitorul tau ?

• 4073 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 7:01 pm

  rebeca, este posibil ca tu sa fi asteptat mai mult de la aceasta relatie decat a fost el dispus sa ofere. Lasa timpul sa mai treaca, incearca sa afli mai multe lucruri despre el dar incearca sa cunosti si alti colegi.

• 4072 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:59 pm

  miha, contactul meu este catalinahetel@yahoo.com.

• 4071 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:58 pm

  mara, desi in cuvinte “stiai” ce se intampla, in realitate ai avut asteptari, ti-ai creat iluzii, ai lsat ca imaginea ta in ochii tai sa aiba de suferit. Acum ai nevoie sa vezi realitatea, sa intelegi ce ai asteptat, sa iti vezi calitatile. O terapie psihologica te poate ajuta sa intelegi si sa treci mai departe.

• 4070 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:55 pm

  popescu cristian, cred ca nu despre dementa este vorba ci despre trauma inconstienta pe care tu ai suferit-o vazand boala, suferinta si sfarsitul bunicului tau. Probabil ca in mintea ta s-ai creat multe legaturi, temeri si intrebari. Cel mai bine ar fi sa te lasi ajutat de un terapeut care sa te insoteasca sa descoperi ce se intampla cu tine si sa treci peste aceasta perioada.

• 4069 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:52 pm

  maria, intr-o relatie e ok orice este acceptat de ambii parteneri. Este posibil insa ca viziunea ta despre relatie, cuplu si familie sa fie diferita de a lui. Este posibil ca notiunea ta de distractie sa fie diferita de a lui. Problema apare atunci cand cineva este nevoit sa renunte si sa se ajusteze celuilalt. Poti tolera felul lui de a fi? Poti sa ii fii alaturi multi ani? Poate el fi tatal copiilor tai? Poti sa te schimbi tu pentru a-l accepta?

• 4068 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:47 pm

  mari, uneori sfaturile si ajutorul celor dragi sunt prea putin. Sfatuieste-o pe sora ta sa apeleze la un specialist care o vor ajuta sa isi gaseasca echilibrul.

• 4067 Catalina Hetel // Jan 11, 2012 at 6:46 pm

  mariana, nu te atinge decat ce lasi sa te atinga. Oamenii pot spune orice, dar doar tu stii adevarul tau.

• 4066 Rebeca // Jan 6, 2012 at 9:18 pm

  Buna seara.Am si eu o problema.Am cunoscut un baiat,care la inceput se dadea la mine,iar cand a aflat ca simt si eu ceva pentru el,mi.a zis sa iesim,iar brusc s.a oprit.Se mai da la mine,dar nimic mai mult,nu zice nimic de eu si el,sentimentele noastre.Acum trei luni,el s`a impacat cu fosta lui prietena,care este o parsiva.Se da la cel mai bun prieten al lui,iar pe el il pacaleste foarte bine.Ei sunt impreuna,iar noi doi n-am mai pastrat legatura.Credeti ca daca l`as suna intr`o zi sau l`as astepta in fata casei pentru a vorbi,a`l intreba ar fi ceva rau?Sunt distrusa si simt nevoia sa vorbesc cu el pentru a putea merge mai departe,dar imi e frica sa zica ca totul a fost numai in imaginatia mea,tot,iar el sa fi uitat de ceea ce s`a intamplat in vara.Plus ca nu prea stiu ce sa`i zic.

• 4065 miha // Jan 6, 2012 at 3:32 pm

  salut ! am si eu o problema, dar as dori s-o diskut cu un psiholog independent ..daka se poate va rog sa-mi scriti pe mail-ul meu ….pliz..

• 4064 mara // Dec 27, 2011 at 1:45 am

  Buna ziua!
  Am avut o legatura cu un barbat 3 ani care a fost mai mult sexuala, fara afectiune, mangaieri, petrecerea timpului impreuna etc din partea lui. El mi-a spus ca nu isi doreste mai mult decat este. Cu toate ca pe tot parcursul acestui timp am stiut acest lucru, nu m-am oprit. acum m-am decis sa pus capat, dar am momente in care nu-mi gasesc linistea si simt o durere foarte mare, o srare de agitatie, furie, care este cand spre mine, cand spre el, nu gasesc motive de bucurie, nu-mi doresc nimic, nu ma incanta nimic\, noaptea adorm foarte greu. Imi placea el! La inceput mi-a convenit legatura dar in timp m-am indragostit.Ma intreb daca in tot acest timp n-am vrut sa vad realitatea?Mi-am pierdut increderea in mine si ma doare pentru ca barbatul pe care l-am iubit, nu m-a vrut pentru mai mult. Va rog sa ma ajutati, incerc de 2 ani sa-mi rezolv aceasta problema si nu-i dau de capat. Imi doresc sa fiu impacata, sa inteleg situatia si sa merg mai departe.

• 4063 popescu cristian // Dec 23, 2011 at 9:17 pm

  buna ziua
  ma numesc cristi am 24 ani si acum 3
  saptamani cred(din ce am citit pe internet)
  ca am avut un atac de panica. stateam la
  servici si parca nu ma mai cunosteam pe
  mine. stiam cine sunt insa imi era frica ca nu
  stiu cine sunt desi eram conwtient de faptul
  ca eram eu. aveam ameteli imi era rau
  parca.ma durea putin si inima. dupa
  evenimentul asta au trecut 2-3 zile pana
  mam linistit si o sapatmana nu am mai avut
  probleme. insa saptamana asta parca imi e
  frica de orice. nu imi vine sa ma uit la mine
  in oglinda, parca ma doare inima si ma
  stresez foarte mult din cauza asta. cel mai
  mult imi e frica sa nu innebunesc sau sa nu il
  mostenwsc pe bunicul meu care a murit
  acum 2 luni si care spre sfarsit a suferit de
  dementa…. inainte ma vedeam ca o.persiana puternica care trece usor pwste dificultati insa acum parca nu ma mai recunosc. imi vine sa plang de nervi k am ajuns sa imi fie frica de asta. se poate mosteni dementa? si
  daca da se poate manifesta la 24 de ani.
  pana acum nu am vorbit cu nimeni despre
  asta. daca puteti sa imi dati un sfat cum sa
  scap de asta….

• 4062 Maria // Dec 22, 2011 at 5:11 pm

  Buna ziua,

  Ma numesc Adina. Am un prieten de 7 luni si jumatate, mai mic cu doi ani si jumatate decat mine. E un baiat extrem de inteligent, mult mai maturi decat altii care chiar au intre 28 si 30. Ne-am apropiat unul de celalalt foarte repede, familiile noastre urmeaza sa se cunoasca acum de Revelion, iar noi doi vorbim de casatorie si llocium impreuna. Avem personalitati foarte puternice, similare as putea spune, avem certuri insa in principiu ne intelegem foarte bine. Si chiar cred ca ne iubim nespus.

  Exista totusi o diferenta intre noi doi. Felul lui de-a fi este mai profund si mai nelinistit decat al altor barbati sau oameni in general. Puterea lui de perceptie a mediului inconjurator e mai profunda, mai apasatoare, in functie de caz. A facut arte martiale pana la 18 ani, a fost campion national. Dupa 18 ani nu a mai practicat din cauza unor accidente care nu i-au mai oferit mobilitatea necesara. A suferit destul pentru ca acest sport era totul. Este inginer, lucreaza la o multinationala si are o familie extraordinara. Cu toate acestea, are o atractie spre lumea drogurilor.
  A avut curiozitatea de a incerca cateva droguri mai puternice pentru a testa senzatia, insa mai intai s-a documentat adanc, sa stie exact ce i s-ar putea intampla, si-a pregatit organismul cu vitamine, etc. Toate acestea le-a facut o singura data, inainte sa ne cunoastem. A spus clar a vrut doar sa traiasca experienta despre care crede el ca e reala si anume moartea clinica sau ceva cat de cat similar. A vrut sa traiasca si sa simta fiecare sunet culoare miros in parte si in acelasi timp, se pare ca drogurile iti ofera aceasta senzatie. Asa, a devenit brusc pasionat si interesat de muzica house. Cu toate ca acest episod cu drogurile s-a incheiat, a ramas un obicei pe care il practica inca, Marijuana.

  Eu nu consum, sunt destul de stricta legat de acest subiect. Si nu imi plac nici cei care fac asta, nu frecventez locurile in care merg. E vorba de niste oameni care nu au nici un interes in afara de muzica house, pastile si iarba. El nu este asa, insa parerea mea e ca nu tine inca sub control acest viciu. O face cam de doua ori pe saptamana, si asta pentru ca stie ca ma supar eu foarte tare daca o face mai des. Nu sunt de acord si mi-as dori sa nu mai consume deloc. Mi-a spus ca nu se poate brusc. Totusi, cred ca ar face-o si mai des in anumite situatii. Inca nu mi se pare ca are taria de caracter necesara sau de fapt, stiind ce fel de personalitate are, mi se pare ca nu vrea, din cauza ca nu vede nimic in neregula cu Marijuana. Eu sunt de parere ca afecteaza creierul si ii dauneaza, la fel si organismului. Cand fumeaza seara, se culca foarte tarziu, ii este extrem de greu sa se trezeasca si vreo 2-3 zile e buimac. Nu intelege de ce sunt asa impotriva. In mod normal nu as fi cu cineva care face asta, insa el chiar e la polul opus de un junkie. Si mai nou, certurile noastre se intampla din cauza ca se intampla sa isi vada de treaba lui desi ar fi avut planuri cu mine, cand incepe sa se joace playstation o face continuu, sau vrea sa mixeze. Cand e vorba de mixat, mie mi se ridica parul in cap pentru ca automat asociez asta cu drogurile si acel anturaj. Si, am dreptate, vrea sa stea ore in sir sa mixeze, impreuna cu un prieten de-al sau, care si el are aceeasi pasiune si pentru Marijuana si pentru alte droguri.

  As vrea sa ma ajutati cu un sfat, vreau sa stiu daca gandirea mea e exagerata, vreau sa imi spuneti daca e normal sau nu sa ma deranjeze ca il cheama pe acest prieten pe la noi si el nu mai pleaca acasa in acea noapte. Pe parcursul relatiei nu a facut asta de multe ori, insa de fiecare data s-a lasat cu fumat excesiv, consum de bere, si inevitabil au urmat 2-3 zile de vegetat. Normal ca ma supar si nu sunt de acord, cum nu imi convine ca prietenul lui sa nu se duca acasa la el, si sa doarma pe canapeaua mea.
  De fapt, e si problema ca nu supoprt anturajul asta in general, si logic ca nu vreau sa fiu printre ei sau sa ii am la mine in casa.

  Va rog mult, din tot sufletul ajutati-ma cu un sfat, ma simt nedreapta cand imi pune problema ca nu aprob nimic din ce face el si ca nu imi convine nimic, ca nu ii respect pasiunile, Daca pasiunile lui implica droguri si Marijuana, cum as putea sa fiu intelegatoare?

  Va multumesc,

• 4061 Mari // Dec 22, 2011 at 3:06 pm

  dar nu incerc sai schimb viata surorii… doar ii dau cite un sfat.. chestia e ca ne implora so ajutam sa treaca peste aceasta stadie… dar cind incepem sai dam un sfat, nu are stop la gura.. e agresiva asupra tuturor sfaturilor,,,e fff guralivaaa.. eu deja nici nu mai doresc so ajut cu nimic… dar mama insa face orice pt ea…cu toate ca sora nu recunoaste nimic din ceea ce i se face, shi nu o respecta deloc… nu intelegem de unde atita agresivitate in ea…

• 4060 Mariana // Dec 21, 2011 at 9:16 pm

  sper ca pina se va incepe un an nou, sa las tot negativul acesta in urma, sa nu ma mai urmareasca shi sa influenteze asupra relatiei…

• 4059 Mariana // Dec 21, 2011 at 9:13 pm

  da, eu stiu ca istoria soacrelor nu se va termina niciodata, dar oricum am crezut ca va fi altfel…. timpul trece, mai las de la mine , mai inchid uneori ochii atunci cind soacra incearca intro oarecare masura sai controleze viata….. dar toate aceastea se acumuleaza, se acumuleaza shi la un moment dat exploadez…..eu shtiu una ca mama are un lok al ei in inima lui, shi eu altul.. dar credca ea niciodatra nu se va impaca cu gindul ca in viata lui a aparut cineva mai important ca ea…. eu shtiu il iubesc f mult, shtiu ca si el ma iubeshte, dar nushtiu de ce, poate mie imi pare, (poate asa suntem noi femeuile ca nu suntem incintate de ceea ce ni se ofera, dar oricum…)nu mai e atentia cea care a fost… da, vreau shi am dorinta sa concepem un copil,sa fim o familie fericita plina de armonie… dar credca mai intii de toate trebuie intre noi sa linishtim vulcanele…

• 4058 carmen dinu // Dec 21, 2011 at 7:58 pm

  pentru rebeca ,

  Sa se termine o relatie , e nevoie de un inceput ” mai convingator ” si cu timpul vei stii ce iti doresti de la tine si de la el .

• 4057 Catalina Hetel // Dec 21, 2011 at 5:27 pm

  mari, cred ca oamenii trebuie lasati sa se descurce si singuri cu propriile lor vieti si sa fie ajutati doar daca cer ajutorul. Voi ati intervenit in viata surorii voastre, acum ea intervine in viata voastra…e complicat…Poti sa o ajuti pe mama daa iti cere ajutorul dar nu incerca sa schimbi viata nimanui.

• 4056 Catalina Hetel // Dec 21, 2011 at 5:23 pm

  mariana, soacre sunt si vor fi, aceeasi poveste se tot repeta. Ea nu te place pentru ca i-ai luat fiul. Dar tu te placi? Tu crezi in relatia voastra sau ea are dreptate? Tu esti oare si altceva decat femeia din ceasta relatie? Ai un scop al tau? Esti fericita prin ceva in afara relatiei?

• 4055 Catalina Hetel // Dec 21, 2011 at 5:19 pm

  kimberly, asa e construita toata viata, mereu vei fi pusa in situatia sa alegi. Uneori alegi cu mintea, alteori cu inima, important e sa te simti bine.

• 4054 Catalina Hetel // Dec 21, 2011 at 5:18 pm

  rebeca, cred ca un la multi ani poti sa spui oricui, asta nu inseamna ca ii esti obligata sau ca iti este obligat. Lasa timpul sa hotarasca pentru voi si afla mereu ce simti tu cu adevarat.

• 4053 mari // Dec 16, 2011 at 11:32 am

  salut….va cer un sfat .. dar mai intii am sa va povestesc … sora mea mai mare a trait 10 ani cu sotul sau dintre care 9 au fost plecati in portugalia cu gind de ashi cumpara un apartament.. dar pt ca mereu se aflau in conflicte.. despartiri, nu au mai realizat nimic.. decit ca au facut 3 copii… dintre care 2 gemeni.. au hotarit sa se intoarca acasa cu totul.. el avind o casuta intr-un sat a luato la el.. acolo insa mare fericire sora nu a avut.. cum el nu vroia sa lucreze , nu-si intretinea familia… sora primea ajutor pe copii shi asta era.. el toata ziua statea trintit in pat, sau pleca de acasa… dar ea trebuia sa creasca shi copiii , shi restul pe linga casa sa faca…. de unde pina unde au ajuns la conflicte ff mari ca mama a fost nevoita so aduca la ea in orash.. ..dar dupa ceva timp sa zik vreo 3 saptamini maxim a inceput sal sune , pentru ca tot o minca undeva…de ce el nu se intereseaza cum se descurca singura cu copiii… de la acel suntet au durat inca zeci de sunete, de la care mama ii facea observatii ca daca a rupto , sa fie rupta odata relatia, dar asta na oprito pe sora sal sune shi inca shi pe mama so faca cu ou shi cu otet…pina la urma sa intors la el.. dar nu pe mult timp.. oricum conflictele mari au durat….shi dupa o jumate de an…..sora iarashi a hotarit sa vina la mama… shia gasit un servici, are un salariu, isi poate intretine copiii.. mama o ajuta cum poate pt ca e bolnava(are diabet zaharat) .. dar ea tot nu e incintata, … mama nu are voie sa se simta rau, sa se odihneasca.. nimic..ishi bate joc shi ii reproseaza ca e obligata sai creasca copiii .. a ramas numai pielea din ea.. ca se sacrifica pt copii ei.., noi incercam so sustinem moral, sai dam un sfat, ea ne reproseaza cai conducem viata.. eu chiar singura am incercat sa discut cu ea, am rugato sa nu mai bea ceva timp,(pentru ca problema care ne pune pe ginduri e ca cam bea, dupa care devine agresiva… shi toti suntem vinoveti ca duce asha viata… nushtiu ce se intimpla cu ea.. ma intreb de ce asha se comporta??? …. a ajuns chiar sa ascunda unele lucruri de noi, aflam de la persoane straine ce ginduri are…shi ce planuri.. nu o recunostem… mii mila de mama ca a ajuns sashi caute o gazda, pentru ca intradevar nu mai poate locui cu ea … astept un sfat… va multumesc f mult…

• 4052 Mariana // Dec 15, 2011 at 3:43 pm

  buna, am shi eu o problema pe care ash vrea so rezolv intr-o oarecare masura… sunt in relatie de 2 jum ani , dintre care un an jumate de casnicie… de la inceput a fost totul ok, super.. chiar ma simteam cu adevarat fericita shi numi inchipuiam ca poate vreodata am sa incep sa ma gindesc ca nu ma mai e asha…. problemele shi conflictele au inceput cind sotul mia facut cunostina cu familia sa… shi sa nu fug de problema mare, care la majoritatea e.. SOACRA_MARE… care ma primit f urit, rece , reproshindu-mi de multe ori ca nu a crezut ca fiul ei la 21 ani sa se gindeasca la relatie serioasa chhiar de casatorie, ca nu crede in dragostea noastra , ca vor trece 2 ani si eu am sa ma satur de el… am ajuns sa ma cert cu sotul din cauza ca ea ishi permitea sa vb astfel… inafara de asta ma trata fara respect ca sunt iubita fiului ei, ishi permitea chiar sa-l controleze… parca(fiindca o perioada am locuit la ei).. chiar ma calca in picioare.. cu sotul ne certam f des, uneori doream sa ma despart de el, din motiv ca sai fac pe plac mamei lui, shi sa nu ma mai traumeze moral… cu timpul la noi relatia a inceput sa se raceasca de la conflictele care se iveau… neam mutat aparte cu gindul ca totul se va ameliora.. dar din pacate timp de 9 luni nu sa schimbat nimic.. chiar am ajuns in prezent la o depresie..shi ma gindesc ca nu va mai fi vreodata asa cuma fost cindva… simt ca relatie e f rece shi ne indepartam shi mai mult pe zi ce trece… uneori ma simt pasiva, cu o nedorinta fata de el(sot)..:((((((( simt ca innebunesc… nushtiu cum sa ies din aceasta depresie … eu ashtept ca el sa devina acel care ma cucerit la inceput.. shi de multe ori dupa certuri vorbim ca sa schimbam ceva, dar oricum ramin numai vorbe spuse in vint… nushtiu ce sa fac, cum sa procedez.. deseori ma inchid in mine, vazind ca el nu face nimic ca sa readuca la viata relatia…eu fac cit pot, dar astept shi de la el ceva… fiindca vreau cu adevarat sa ma simt asa cum ma simteam cindva… va rog f mult sa-mi dati un sfat!! ce sa fac???:((((((( cum sa fac ???

• 4051 Mariana // Dec 14, 2011 at 12:11 pm

  buna, am o relatie de 2 ani jumate,dintre care un an jumate de casnicie… de la inceputul relatiei a fost totul ok, chiar aveam impresia ca traiesc intro poveste .. a fost ceva f frumos, ma simteam cu adevarat fericita shi multumita… pina ce am avut ocazia sa fac cunoshtinta cu soacra care ma primit f rece… shi chiar de multe ori ma traumat zicindu-mi ca nu shia inchipuit fiul ei atit de curind la 21 ani sa se gindeasca la casatorie… shi ca nu crede in dragstea noastra…. am trait chiar shi o perioada la el… dupa care au inceput conflicte , multe venind din cauza mamei lui, pt ca practic ma calca in picioare… am suferit f mult ..acuma avem mai mult de jumate de an de cind locuim aparte…. dar oricum neam certat de multe ori din cauza mamei lui… dar printe ele am avut shi altele… am ajuns intro stare de nedescris.. nushtiu daca pot numi asta o depresie… ma simt shi fara emotii fata de el.. chiar shi cind merge vorba sa facem dragoste nu am dorinta… cu toate ca in adincul inimii imi doresc ca totul sa revie asa cum a fost cindva.. f mult imi doresc.. dar nushtiu daca va mai fi asha … chiar shi el nu se mai comporta atit de tandru shi blind cu mine.. o face asa parca am avea deja 60 ani shi totul nu mai are importanta… , chiar dupa ce ne certam shi ne impac, vorbeam pe tema ca relatia se duce de ripa, shi ca trebuie ceva de facut pt a o salva.. shi parca ne intelegeam sa incercam.. dar fara rost… nimic schimbari..el asteapta ceva de la mine shi eu ceva de la el, shi nu facem nimic… am nevoie de un sfat… va multumesc

• 4050 Kimberly // Dec 11, 2011 at 11:19 am

  Am un buget limitat si trebuie sa fac o alegere. Sa petrec Revelionul alaturi de prieteni si sa renunt la alte lucruri de care am nevoie pe termen mai lung. Daca aleg sa-mi cumpar acele lucruri, voi face Revelionul singura, acasa. Daca fac Revelionul cu prietenii, dupa ce va trece, voi avea nevoie de lucrurile de care vorbeam si nu voi avea bani. Sa stau acasa de Revelion, gandind pe termen lung, chiar daca tot aud cum ceilalti isi fac planuri pentru acea seara?

• 4049 Rebeca // Dec 10, 2011 at 11:19 pm

  Buna seara..De 10 luni am cunoscut un baiat.Totul a inceput ca un joc,iar pe parcurs am ajuns sa-l iubesc,fara sa-mi dau seama.Nu m-a intrebat daca vrem sa fim mai mult decat amici,dar privirile,atingerile,conversatiile,totul spuneau altceva despre noi.Cand i-a spus cineva ca simt ceva pentru el,m-a sunat si a ramas ca iesim.Intr-o zi a chemat-o pe fosta si actuala lui prietena sa-i aduca ceva,si a plecat la ea,care era la 10 metri de noi,fara sa zica nimic.De atunci,doar ne salutam pe strada.Atat.Fata asta,cu care e acum,din cate am auzit,inainte si-a batut joc de el,il cauta pe cel mai bun prieten al lui…El pleaca la Paris de sarbatori,si a chemat-o si pe ea cu el,sa faca sarbatorile impreuna,dar nu crede ca va merge pentru ca nu o lasa ai ei.Ma doare totul,plang noptile,nu mai mananc,nu-mi mai pasa de nimic,ba chiar imi doresc moartea,ma gandesc la moduri in care as putea muri.Vine ziua lui,iar eu nu stiu ce sa fac,sa-i dau mesaj,sa nu-i dau.Nu vreau probleme cu ea,cu el,dar vreau sa pot merge mai departe.Sper sa revina la mine,vreau sa-l recuceresc,dar nu e posibil.Ma doare si nu vreau sa se termine totul prost.

• 4048 carmen dinu // Dec 10, 2011 at 1:38 pm

  pentru mada ,

  Intelegerea face parte dintr-o realtie de prietenie ca si incerderea etc . E un moment bun pentru tine sa aflii care sunt prioritatiile tale si sa actionezi cu maturitate , fara vinovatie si teama de respingere .

• 4047 Catalina Hetel // Dec 9, 2011 at 2:06 pm

  roxana ispas, e adevarat ce simti tu si se pare ca ai deja valori bine cladite. Dar in acelasi timp, de multe ori, oamenii merita o a doua sansa. Incearca sa iti asculti si inima nu doar ratiunea.

• 4046 Catalina Hetel // Dec 9, 2011 at 2:04 pm

  mada, prietena ta iti este prietena pentru ce esti tu in totalitate. Daca renunta la tine pentru un singur aspect inseamna ca nu iti e prietena cu adevarat. E posibil ca ea sa se simta singura, dar viata inseamna si pierdere si momente in care lucrurile se intampla altfel decat iti doresti.

• 4045 Roxana Ispas // Dec 3, 2011 at 1:58 pm

  Buna! Ma numesc Roxana,am 17 ani sunt intr`o relatie cu un baiat de cateva luni. Totul mergea destul de bine, simteam ca tine la mine aveam incredere in el. Stiam din ce mi`a povestit el si prietenii lui ca a avut o relatie mai lunga cu o fata, iar fata aceea si-a batut joc de el. Ea a inceput sa il caute el i`a spus sa il lase sa nu ii faca probleme ca tine la mine. Am cautat`o la liceul la care invata ea, nu pentru a o bate nu sunt genul de fata care sa ma bat cu o alta fata pentru bun baiat ci doar pentru a vorbi cu ea. Simteam ca trebuie sa fac asta, sa pot sta linistita. Ea a recunoscut ca l`a tot cautat o vreme dupa care in urma cu cateva zile el i`a cerut sa se intalneasca, mi`a aratat convorbirea, am vazut cu ochii mei, era adevarat am simtit ca mi se rupe sufletul in doua. In momentul ala l`am sunat dupa nr ei sa vada ca am vazut ce a vorbit cu ea si i`am spus sa nu ma mai caute niciodata. Am plecat la un suc cu prietenele mele, si acolo a venit el m`am intors cu spatele sa nu vada ca am plans, m`am ridicat sa plec m`a prins de mana spunandu`mi sa il las sa imi explice, nu l`am ascultat si am plecat …
  Seara mi`a cerut sa ies cateva minute sa vorbim, stiam ca nu mai avea ce sa imi explice dar am iesit. Mi`a spus ca daca ea tot il cauta a vrut sa isi bata joc de ea pentru ca si ea l`a facut mult sa sufere cand erau impreuna, mi`a arata mesajele in care ii spunea k nu a vorbit serios cand i`a spus sa se intalneasca si in care ea il ameninta ca imi arata mie mesajele. Cand m`am intalnit cu ea mi`a arata doar partea in care ii cerea sa se intalneasca nu si continuarea :|. A doua zi a cautat`o sa o bata pentru ca ne`am despartit “din cauza ei”, pentru mine singuru vinovat e el. Imi spune ca a vrut sa isi bata joc de ea, asta inseamna ca inca nu a uitat`o, consider ca un om care incearca sa se razbune isi pastreaza ranile deschise. Nu s`a gandit ca nu avea cum sa isi bata joc de ea fara sa isi bata joc de mine in primu rand… Nu stiu ce sa fac , ma doare sufletul ca ne despartim, il iubesc din tot sufletul meu, nu stiu daca pot sa il iert, si nu stiu daca merita sa fac asta… Am nevoie de un sfat:(

• 4044 Mada // Dec 2, 2011 at 9:06 pm

  Buna seara.Am si eu o problema.De Craciun,tata mi-a facut o supriza,spunandu-mi ca vom face Craciunul in familie,ba acasa,ba pe munte.Cea mai buna prietena a mea,care nu are unde sa mearga,nu stiu cum va reactiona.Nu vreau sa o mint,ci vreau sa.i spun adevarul.Nu vreau sa se supere,dar sa inteleaga ca nu am cum sa ma lupt cu tatal meu,stie problemele familiare.CUm as putea sa.i spun fara a risca ca prietenia noastra sa dispara?Sau cum as putea sa o fac sa iteleaga.?

• 4043 carmen dinu // Nov 18, 2011 at 6:41 pm

  pentru damiana ,

  Ai de ales dintre 2 tipuri de oameni , 2 feluri de atitudini etc care , spui tu , se poarta ” ireprosabil ” . Oamenii pot semana intre ei si totusi sunt diferiti . Care crezi ca se potriveste pentru tine , in cele mai multe privinte si pentru care inima ta iti spune sa-l alegi ?

• 4042 carmen dinu // Nov 18, 2011 at 6:33 pm

  pentru sweetlove ,

  Poti incerca personal daca ceva din ” aici ” ajuta .

• 4041 Catalina Hetel // Nov 18, 2011 at 10:59 am

  damiana, inima ta ce spune, dar ratiunea, cu cine te vezi peste 10 ani?

• 4040 Catalina Hetel // Nov 18, 2011 at 10:58 am

  sweetlove, nici un sfat nu ajuta, ajuta doar daca tu vrei sa schimbi ceva.

• 4039 Catalina Hetel // Nov 18, 2011 at 10:57 am

  antonia, nu putem schimba oamenii, putem sa ne schimbam noi in raport cu acei oameni. Mama incearca sa controleze, dar pentru a isi exercita acest rol are nevoie de cineva pe care sa il controleze. Daca vei incepe sa refuzi rolul, sa iti iei singura deciziile, este posibil ca si ea sa isi schimbe atitudinea. Oricum, tu ai devenit o persoana matura care are dreptul sa isi guverneze singura viata si deciziile.

• 4038 Catalina Hetel // Nov 18, 2011 at 10:54 am

  aliona, fetita ta simte o stare de tensiune. Nu cuvintele ajuta ci implicarea ei in alte activitati…sport, joaca, aer liber, alti copii. Atentie si la tensiunea existenta in casa..

• 4037 damiana // Nov 17, 2011 at 12:28 am

  …huh…uneori e atat de usor sa citesti si sa aflii despre problemele celorlalti…dar cand vine timpul sa vb tu…despre tine…devine putin mai dificil….dar o sa incerc sa trec direct la subiect….acum ceva timp am iesit cu un baiat pe care il stiam de mai multa vreme…timp de 8 luni am avut o relatie relativ frumoasa…si spun relativ pentru ca atunci cand eram impreuna era totul roz si frumos…dar in restul timpului ne tot certam…increderea lipsea cu desavarsire in relatia aia…deoarece era o relatie la distantza…el a decis sa punem punct pentru ca eu eram destul de posesiva…si el dorea mai multa libertate…ne-am despartit…dupa 2 luni eu am inceput sa vorbesc cu un baiat pe care il cunosteam dar care nu era in tara….ne intzelegeam foarte bine…ne sfatuiam..ne incurajam reciproc…si el a trebuit sa plece in alta tara sa castige mai multi bani si timp de vreo 4 luni nu prea am putut sa vorbim…timp in care fostul meu prieten ma tot cautat sa ne impacam pentru ca din cate spunea el nu a incetat sa ma iubeasca…dar asta dupa ce timp de vreo 4 luni sa distrat el serios….pentru ca si el urma sa plece din tara pentru o perioada de 8 luni…am acceptat sa vorbesc cu el..sa ii mai ridic moralul…vorbeam app in fiecare zi..el stiind ca eu mai vb cu altcineva…dar pentru caci cu persoana aia nu ma intalnisem de cand am inceput sa vb..mi-a spus ca isi doreste sa ne impacam….nu i-am dat niciun raspuns…ramanand ca in 8 luni sa ma decid ce o sa fac si pe cine sa aleg…insa de o luna si celalalt poate sa vorbeasca la telefon…si are si acces la internet…si mai mult de atat…peste putin timp se va intoarce acasa pentru cateva zile…si acum intervine intrebare…cu cine sa raman..amandoi imi sp ca ma iubesc si se comporta ireprosabil…dar totusi nu pot sta sa astept toata viatza…am totusi 21 de ani…nu as vrea sa ranesc pe nimeni…dar nici sa mai stau in stresul asta nu se mai poate…astept o parere…uregenttt!!!sper k am povestit cat de cat ok ca sa fiu inteleasa…multumesc!

• 4036 sweetlove // Nov 16, 2011 at 11:18 pm

  intradevar sfaturile de aici ajuta?

• 4035 Antonia // Nov 16, 2011 at 6:49 pm

  Buna seara.

  Ma numesc Antonia,am 19 ani si sunt studenta in anul 1 la o facultate in domeniul medical.Problema mea este legata de parintii mei.Am sa fac un rezumat si am sa incerc sa vorbesc cat de liber pot.Parintii mei sunt despartiti de cand aveam eu 5 ani,iar eu locuiesc cu mama mea.Mama este o persoana foarte autoritara si aspra,isi doreste ca tot ce spune sa se implineasca in acel moment,nu accepta pareri si considera ca este singura care are dreptate.Problema principala este ca,nascandu-ma la o varsta destul de inaintata,acum are 60 de ani,deci face parte din generatia parintilor batrani.La 20 de ani pot spune ca am depasit problemele adolescentine si ca am trecut peste crizele mele de personalitate,dar se pare ca ea a ramas blocata in perioada aceea.Doreste sa controleze totul,sa stie totul,ma pedepseste ca pe un copil dar cel mai rau este ca nu poate vorbi ca un om normal,rational,ci tipa,se rasteste,vorbeste urat si in ton de ordin.Am apelat la dumneavoastra pentru ca am incercat pe cont propriu nenumarate metode de a vrobi cu ea si nimic nu a dat roade.As vrea sa stiu daca exista o solutie sa o determin sa ma respecte si sa imi vorbeasca frumos(tin sa spun ca si eu am ajuns sa tip deoarece nervii mei sunt la pamant)

• 4034 aliona // Nov 14, 2011 at 7:32 pm

  Stimate Doctor, sunt intr-o situatie dificila, fetita mea de 2 anisori se urca pe un scaun si se freaca cu pasarica. Duc o mare lupta cu ea, am incercat sa-i explic ca face buba, ca e rusine, ca nu o sa poata face pisu, nimic nu ajuta, ea fuge se ascunde de noi, 2 minute lipsesc si deja o gasesc acolo. SUNT DISPERATA, NU STIU CUM SA PROCEDEZ. CE POT FACE. MULTUMESC ANTICIPAT.

• 4033 Catalina Hetel // Nov 13, 2011 at 1:06 pm

  mada, discursul tau presupune multe expresii generale…nimeni nu te iubeste, nimic nu faci bine, nimeni nu iti e alaturi, toti te critica…..Generalizarea este calea sigura ca sa te simti rau cu tine insati si cu ceea ce faci. Incearca sa vezi realitatea din alta perspectiva….poate ca unii oameni te critica dar nu ai stat de vorba cu “toata lumea” ca sa afli si cu siguranta exista si oameni care nu te critica. Poate ca cine vrei tu sa iti fie aproae nu iti este dar asta nu inseamna ca nu e nimeni langa tine…si asa mai departe….

• 4032 Catalina Hetel // Nov 13, 2011 at 9:51 am

  carla, ce traiesti tu se numeste o stare de depresie postnatala. Inainte de nastere ai un univers al tau, un timp al tau, poti sa iti organizezi viata. Acum practic lumea ta este ocupata doar de copil. Copiii sunt extraordinari, dar iti consuma energia si timpul. Din aceasta cauza ai nevoie de atentie si de ajutor pentru a iesi din aceasta situatie care se poate chiar agrava.

• 4031 Mada // Nov 11, 2011 at 11:11 pm

  Buna seara.Am si eu o problema,destul de grava.
  Tot ce fac nu e bine deloc,ma simt dezamagita de mine insumi.Ma uras.Toata lumea ma critiga,nu ma intelege.Nimic nu e bine in viata mea.Am impresia ca sunt in plus in viata celor dragi.Daca as muri maine,oricum nimeni nu ar prea realiza.
  Cei la care tin,familia,prietenii si cel pentru care as renunta la toate,nu le pasa de mine.
  Am cunoscut un baiat,care la inceput se dadea la mine,iar cand a aflat ca simt si eu ceva pentru el,mi.a zis sa iesim,iar brusc s.a oprit.Se mai da la mine,dar nimic mai mult,nu zice nimic de eu si el,sentimentele noastre.
  De 3 luni de zile sunt schimbata.Nu exista seara in care sa nu plang,nimeni nu ma maiintelege,fac doar tampenii,la scoala am scazut de la 4 la 10,ceea ce e foarte important pentru mine,cand vorbesti cu mine parca ai vorbi cu un perete,sunt indiferenta de tot.
  Parca mai mult ma afecteaza ca nu il am pe el langa mine,iar asta accentueaza celelalte,dar e destul de grav.Nu stiu ce sa fac cu el,cu mine,cu totul.Stiu doar ca daca voi continua asa nu va fi bine.

• 4030 carla // Nov 11, 2011 at 4:29 pm

  buna, ma numesc carla si am o fetita de 10 luni. De ceva vreme am cu sotul tot felul de certuri in privinta timpului acordat familiei. eu sunt de parerea ca el nu ne acorda destul timp, desi lucreaza in tura 24 ore apoi 74 acasa. Din aceste 3 zile acasa: o zi e destinata pentru a ajunge acasa are o distanta de 270km de mers,iar restul zilei o doarme, pina aici e ok. Insa celelalte 2 zile care ar trebui sa le acorde noua, el e plecat mereu cu alte treburi care nici nu sunt legate direct de interesul familial. Avem mii de discutii in care vreau sa gasim o solutie care sa ne satisfaca pe ambii, dar de fiecare data se termina cu certuri. mentionez ca fetitza noastra e hiperactiva, astfel incit necesita foarte mare atentie, noaptea se scoala de 3 ori astfel ca eu nu mai reusesc sa ma odihnesc deloc, pentru ca dupa ce ma trezesc nu mai pot adormi pina dimineatza. sotul doarme in camera de alaturi din cauza ca inca alaptez noaptea si am avut un accident cind am adormit cu ea linga mine si a cazut jos de pe pat, si ca sa evitam asemenea accidente am hotarit sa dorma la noi in pat, insa sotul nu poate sa doarma cu noi in pat asa ca doarme in camera de alaturi. el de fiece data spune ca nu poate sa ne acorde mai mult timp, desi de 3 luni de zile nu a mai iesit cu copilul la plimbare, eu ma ocup 24 din 24, iar uneori simt ca inebunesc. stiu ca ma iubeste si de cele mai multe ori se simte vinovat, stie ca il iubesc si ma simt si eu vinovata ca fetita noastra asista la certurile noastre, dar nu stiu ce pot sa mai fac.el zice ca-si gestioneaza corect timpul, si gaseste timp pentru totzi mai putin pentru noi. eu insa simt ca ma prabusesc.am fost si la un neurolog( in timpul noptii am cosmaruri ingrozitoare caci mi-i si teama sa adorm, acum de ceva timp am inceput sa ma tem sa dorm singura cu fetitza cind sotul e la serviciu, asa ca zilele mele au devenit si mai sumbre). ceva sigur nu e bine, undeva sigur se comite o greseala, va rog ajutati-ma cu un sfat.

• 4029 Catalina Hetel // Nov 8, 2011 at 2:06 pm

  mada, incearca sa afli daca nu cumva ea te imita. Adica daca nu cumva atunci cand u spui ca nu inveti, nu invata nici ea doar pentru ca asa i spus tu. Incearca sa ii spui ca fiecare dintre voi are propriul fel de a invata si ca daca tu nu simtinevoia sa inveti nu inseamna ca si ea trebie sa faca acelasi lucru.

• 4028 Catalina Hetel // Nov 8, 2011 at 2:05 pm

  miriam, copiii nu stiu sa se exprime preabine in cuvinte si atunci ei transmit mesaje prin comportament. Fiul tau transmite mesaje despre suferinta lui, despre temerile lui, despre parerile lui, despre nevoile lui. Ca sa descifrezi insa aceste mesaje ainevoie de un terapeut care sa va insoteasca sa descoperiti impreuna ce se ascunde in spatele comportamentului lui.

• 4027 aniela25 // Nov 7, 2011 at 3:00 pm

  am o problema, simt uneori o ura fata de tot ce ma inconjoara, mai ales fata de oameni. poate e din cauza k ai mei s-au despartit cind eram mika si am fost doar cu mama,pe tata nici nu l-am cunoscut. imi este ff greu sa cred in oameni, mai ales in baieti. imi e frica sa incep vreo relatie cu vreun baiat, kiar daca in trecut am avut vreo citeva relatii.mereu gasesk defecte in baieti, motiv pt care nu pot incepe nici o relatie. ura pe care o am in interior poate nu mi permite acest lucru. ma uit la prietena mea se intilneshte cu un baiet doar pt k se simte bine cu el si ca el are grija de dinsa, dar oare asta e important intr-o relatie?din prima zi mi-a zis k el nu e frumos sau cv de genu dar ca nu o sa ramina tt viata singura.am prieteni baiti cu care ma simt bine dar nimik mai mult asta nu inseamna k trebuie sa am vreo relatie cu dinsii. ????iar baiatul care ma intereseaza nu l pot accepta deoarece imi e friga ca o sa ma raneasca, ca o sa ma atashez de prea tare.prietena mea imi zice ca oricum o sa suferi, adika fara asta nu e posibil, dar oare ce om normal merge direct spre suferinta doar pt citeva clipe de atentie??????sint foarte confuza.
  nu vreau sa fiu ranit si pt acesta ma protejez izolindu ma de toti, si parca urindu-i pt aceasta.

• 4026 Mada // Nov 7, 2011 at 2:33 pm

  Buna ziua.Am si eu o problema.Am o amica care imi este si colega de scoala.Noi ne intelegem destul de bine,dar cand e vorba de scoala,vorbim amandoua daca invatam sau nu.Eu cand ii zic ca nu invat,nu invat,dar problema este ca la scoala,la teste ma descurc din ce inteleg in clasa si iau note mai mari ca ea. Acum ea a luat 4,iar eu 7 si e suparata pe mine. Nu e prima data cand se intampla asa ceva,dar nu as vrea sa ne pierdem prietenia din cauza asta,dar nu stiu ce sa fac.

• 4025 miriam // Nov 4, 2011 at 7:39 pm

  buna,ma numesc miriam si am un copil de 6 ani.in urma cu 3 ani ne.am mutat in italia .baiatul meu avea 3 ani atunci.a inceput sa mearga la camin,acolo era foarte retras,nu se juca cu copii,nu lasa pe nimeni sa il deranjeze.dupa o perioada a “explodat”in sensul ca a inceput sa se comporte agresiv,lovind copii fara motiv.acum merge la scoala ,este in clasa intai,avem aceeasi problema doar ca acuma loveste copii fara motiv,in preajma copiilor devine foarte agitat si agresiv.incepe sa nu ma asculte la ceea ce zic,sa comenteze la ceea ce ii spun.am incercat sa il fac sa inteleaga ca nu face bine,sa il pedepsesc,uneori sa tip la el.nu stiu ce sa fac sa isi revina .a devenit un copil problema,si ma simt neputincioasa.va rog sa ma ajutati.multumesc

• 4024 carmen dinu // Oct 30, 2011 at 9:01 pm

  pentru marina ,

  Ideile rele din mintea mamei tale nu se pot schimba peste noapte si poate motivul invocat , cel cu partea financiara , ascunde alte temeri . Pana la anul este timp sa accepte relatia voastra avand pareri mai pozitive .

• 4023 Catalina Hetel // Oct 30, 2011 at 7:14 pm

  marina, mama ta are nevoie sa stie ca tu iti doresti cu adevarat aceasta relatie si ca tu esti cu adevarat fericita. Fericirea copiilor nostri conteaza mai mult decat orice. Daca tu esti cu adevarat multumita, spune-i si ei si mai ales las-o sa il cunoasca pe prietenul tau, dar sa il cunoasca ea pe el cu adevarat si nu din povestile tale.

• 4022 Marina // Oct 30, 2011 at 1:55 pm

  Buna ziua,am mare nevoie de un sfat.Eu sunt impruna cu un baiat de 2 ani si vrem sa ne casatorim anul viitor.Pana aici toate bune si frumoase,dar e o problema:mama mea.Nu prea il inghite pe iubitul meu din cauza(cred) financiara,pt ca nu are contul prea mare.Ne iubim mult,si sincer nu as vrea sa ma cert si cum mama mea si cu el.Cum as putea sa o fac pe mama sa il vada cu alti ochi?Am incercat sa il pun intr-o lumina buna dar mergea o vreme pana ii veneau ideile rele in cap.Mama este o persoana buna,stiu ca imi vrea doar binele dar ma raneste crezand ca face bine sa ma desparta de viitorul meu sot ca sa zic asa..Nu stiu ce sa fac?Please help..:(

• 4021 Catalina Hetel // Oct 27, 2011 at 12:51 pm

  michelly, e mult de vorbit pe aceasta tema. Iti propunsa vezi cursul Curajul de a vorbi in public (il gasesti promovat si pe acest site si pe http://www.hetel.ro, sectiunea grupuri terapeutice. Cursul are rezultate excelente.

• 4020 Catalina Hetel // Oct 27, 2011 at 12:49 pm

  nataly, este varsta cand copiii invata sa aseze lucrurile, sa le controleze, sa le manipuleze, sa le compare. Acst comportament poate fi felul lui de a “controla mediul”. Este posibil ca celmic sa resimta ostare de angoasa sau teama fata de lumea incnjuratoare. Vorbeste-i despre asta si asigura-l mereu de prezenta ta, de dragostea ta, chiar si atunci cand nu ii esti alaturi. Ia legatura si cu cei de la cresa si afla despre comportamentul copilului, despre cum comunica si se joaca. Invata-l sa comunice si sa asculte silinistete-i temerile.

• 4019 MICHELLY // Oct 26, 2011 at 3:18 pm

  am citiva ani , mai exact de cind am intrat la facultate, acum sint anul trei, decind simt o stare de teama atunci cind trebuie sa tin un discurs in fata auditoriului, uneori aceasta teama e chiar exagerata.Am incercat sa ma inpun in asemenea situatii mai des dar nu functioneaza.Mereu gasesc diverse motive, doar ca sa nu mai nimeresc odata intr-o asemenea situatie, dearece simt un disconfort total, incep sa-mi tremure vocea si intregul corp, dispare uneori cooerenta logica a ideeilor si simt palpitatii intense a ritmului inimii…simt ca viata trece pe linga mine…doar din acest motiv…din motiv ca nu ma pot afirma ca personalitate…nu stiu ce sa fac…parca iteleg tot ce se intimpla cu mine, din ce motive, cum as putea indeparta aceasta stare de anxietate…dar nimic nu functioneaza…ce as putea face?

• 4018 Nataly // Oct 24, 2011 at 10:15 pm

  Salut!
  Am un copil de 1 an şi 6 luni. E adorabil. Se dezvoltă foarte repede. Deja mergem la creşă. Dar am observat că în ultimul timp are tendinţa de a arnja totul într-un rînd perfect, indiferent ce ar fi: cubuşoarele, jucăriile, pînă şi biscuiţii la masă. despre ce este vorba?

• 4017 carmen dinu // Oct 22, 2011 at 2:32 pm

  pentru Rusu

  Povestea de iubire pe care prietenul tau a trait-o si care a ajuns la un final pare ca nu are un sfarsit , pentru ambii parteneri . Pentru prietenul tau , relatia nu are un sfarsit , din pct de vedere emotional el nu a dat unda verde si dorinta lui de razbunare , faptul ca se va tine de cuvant , cred ca tine de partea lui mai intima de a dezvolta o relatie . Ceilalti din jurul lui ii pot spune ce vad ei , ce cred ei , cum vad ei o anumita situatie insa decizia si solutia se afla la prietenul tau . Poate fi ajutat sa constientizeze ca este important , sa respecte alegerile celorlalti si faptul care o problema personala . Indiferent din ce cauze se termina o relatie a unui cuplu , prietenii percep cumva din afara si motivele lui sau ale ei , raman o parte stiute numai de cei doi . Este destul de greu sa ajuti un om care nu doreste sa fie ajutat , care afirma dreptatea lui si nu tine cont de sentimentele si trairile celilalt . Solutia este sa poata vedea realitatea si gandul de razbunare sa il poata abandona pentru ca va crede ca asa este corect fata de el insusi si fata de alta persoana .

• 4016 Catalina Hetel // Oct 22, 2011 at 1:57 pm

  adi, iti inteleg suferinta, nu personal, dar am lucrat mult alaturi de o suferinta ca a ta. Tu esti intre oameni si nu vrei decat sa fii acceptat de oameni doar ca fara sa ai vreo vina, esti impins undeva la marginea lumii, unde esti doar tu si o suferinta fara nume. Esti oare altfel? Ai gresit cu ceva? Oare ai gresit tu…sau asa s-au asezat lucrurile in tine candva demult fara ca tu sa poti face ceva impotriva. Ce cred eu este ca toti oamenii au dreptul sa fie acceptati. Si inceputul este ca tu sa te accepti pe tine, cu bune si cu mai putinbune. Sunt convinsa ca poti face un milion de lucruri la fel cu “oamenii ceilalti”. Nu merita sa te excluzi doar pentru ca un singur lucru il faci altfel. Daca iti doresti sa vorbesti mi mult despre tine, scrie-mi pe mail la adresa catalinahetel@yahoo.com

• 4015 Catalina Hetel // Oct 22, 2011 at 1:49 pm

  rusu, atunci cand iubim pe cineva, il iubim chiar si cand face lucruri pe care noi nu le-am face si il acceptam chiar si atunci cand ne raneste. Prietena lui a luat o decizie si daca el se respecta pe el, atunci ii respecta decizia ei. Poate ca decizia ei nu are legatura cu ce este el ci cu ceea ce este ea. Poate ca ea atat a putut oferi. Dar pe de alta parte, atentie mare la ceea ce chiar tu numesti obsesie. Oare nu cumva prietenul tau, a fost obsedat de iubire asa cum acum e obsedat de razbunare? Noi traim in relatii dar in acelasi timp traim si pentru noi insine si atunci cand relatiile se rup, noi ramanem noi insine.

• 4014 Catalina Hetel // Oct 22, 2011 at 1:46 pm

  lore, mi se pare ca sunt multe ascunzisuri intre voi, ca nici voi cu voi insiva nu sunteti sinceri. Incercati sa stabiliti cevrei unul de la celalalt.

• 4013 Catalina Hetel // Oct 22, 2011 at 1:43 pm

  lidia, inteleg ca lui ii place sa mearga in discoteca. Nu puteti oare merge impreuna? Ce il impinge oare sa minta pentru a-si putea inplini o dorinta? Incearca sa facati imreuna lucrurile care vaplac.

• 4012 adi // Oct 22, 2011 at 12:23 am

  Inca o persoana care nu se simte ca o persoana in societate.Inca o persoana care traieste in umbra.Inca o persoana care nu are viitor in Romania.Inca o persoana care va va ocupa 3 minute si se simnte vinovata de acest lucru;si imi pare rau ca trebuie sa deranjez alti oameni :(.

  Stiu ca libertatea este pentru mine doar o soapta in sufletul meu,si va ramane o soapta toata viata,nu trebuie si nici nu are cum sa auda cineva vreodata ce este inauntru.Chemarea realitatii de zi cu zi nu imi da nici o sansa,sunt constient de lumea in care traim,si mai ales de circumstantele mele sociale pe care nu pot sa le alterez;daca as face ce vreau ,ar suferii prea multi,si automat si eu as fii in doliu.

  As vrea sa pot visa la ziua de “alaltaieri”,stiu ca multi viseaza la ziua de “maine”!;sau visez sa ma”reconstientizez”(nu exista cuvant pt asta) peste cativa ani(50-100) in care omenirea va fii mai buna (goood joke).Cum ar fii sa trimitem noi o raza de lumina in inima Soarelui,stiind ca peste 5miliarde de ani se va stinge?Doar o ideea abstarcta..,stiu.Cum ar fii sa ne ajutam intre noi ,persoanele cica 3rd gender?…Mai repede ajut eu Soarele sa nu moara….:(.

  Singur cu mine si gandurile si visele mele,stiu ca voi fii doar o coloana sonora a ambulantei si lumea se va intreba oraseneste “ce a patit”?”din ce scara e”?……….”daca stiam…. ,parea un baiat la locul lui”…! Insa,NU Se Va Intampla !E doar o ipoteza a viitorului.

  Am vreo sansa sa ma simt eu bine ca persoana” impacat”a”?NU!

  Am nevoie de ajutor? DA!

  Plang prea mult,si se observa si la lucru ca am ochii amazonieni,un flux mare de lacrimi pe care nu il mai pot ascunde deja, si incerc sa gasesc tot timpul scuze pentru timpul petrecut la baie,chipurile,”bat-o vina gripa”,”mama e in spital”….un scamator amator,dar care si-a ascuns toata viata cel mai mare secret.M-am nascut cu el,au fost momente multe cand nu il mai suportam si am exgerat tot ca sa arat cat de macho sunt,momente cand luam stimuloton ca sa imi dea pofta si tarie pentru viata.

  Acum,la 30 de ani,inteleg consecintele trecutului meu,meaning de ce la aniversarea mea de 6 ani am stat numai cu fetele si m-am machiat cu ele si imi parea atat de ok,de natural,dar totusi eram aware de mine si imi era frica sa nu ma vada parintii..Si oricat am sperat ca voi scapa de dorinta mea,s-a amplificat tot timpul ,s-a modificat si s-a complicat :(.Am incercat sa o neg de atatia ani,am sperat ca exista tratament…..si am sperat mult ca se vor schimba atitudinile in Romania….dar la noi lumea stie de Naomi si Capatos:(

  Toata viata am scris mailuri si am sperat in ele,si acum sper la fel,la un raspuns,la un dram de ajutor.

  Va multumesc!

  Adi.

• 4011 Rusu // Oct 21, 2011 at 12:38 pm

  buna ziua.am nevoie de un sfat la o problema intradevar cutremuratoare. este vorba despre cel mai apropiat prieten al meu care are 26 ani, e un om deosebit, ft bun la inima, si are multe calitati care nu orice dintre noi oamenii nu le avem, intradevar e un om extraordinar, insa mereu este ceva care te distruge. Povestea lui e cam de genul asta, a avut o relatie 5 ani destul de serioasa, chiar si la cererea in casatorie sa ajuns, as putea spune ca in acesti 5 ani si dedicat s-a total ei, a iubito mai presus ca orice, poate mai mult si decit pe mama sa, putea fara ezitare sa-si dee viata pentru fosta iubita, insa ca uite ca s-au despartit, ea la parasit din simplu motiv, ca pur si simplu nu mai vrea sa fie cu el, dupa cite el a facut pt ea, credeti-ma ca ceea ce a facut el pt ea intradevar nu orice om din rindul nostru ar face asa ceva… sau despartit deja de jumate de an, insa el e obsedat de razbunare, toata dragostea care ia putat-o s-a transformat intr-o ura imensa, si o dorinta arzatoare de razbunare, pt suferinta provocata… toti prietenii incarcam sa-l convingem ca nu se merita sa-ti distrugi viata pentru cineva care nu te merita, are planuri imense pt a o distruge si intradevar e infricosator ceea ce si-a pus in plan, ea acuma la 26 de ani ai ei, inafara de cluburi si distractii dezgustatoare nu face nimic altceva nici macar un job nu are… suntem o gramada de prieteni care ne dorim sa-l facem sa se razgindeasca si sa-si vada de viata sa, sa traiasca frumos, pentru care alaturi de cine, noi toti il iubim si va rog sa ne ajutati sa gasim cuvintele potrivite, si nu pur si simplu potivite, insa care sa-l ajunga la inima si sa-si dee seama ca nimic nu e mai frumos decit sa traiesc frumos si sa-ti vezi frumos de viata ta, si ni o razbuna nu-si are meritul … chestia e ca el e un om de cuvint, daca a zis ca o va face, inseama ca asa si va fi .. e strigator la cer, ceea ce se petrece acuma … va rog ajutati-ma sa gasesc solutia .. multumesc mult…

• 4010 Lore // Oct 19, 2011 at 9:34 pm

  Bună,
  Numele meu e Lore și, ca majoritatea celor ce postează aici, am o problemă în legătură cu viața sentimentală. Nu sunt o persoană prea deschisă și din acest motiv îmi este greu să îmi fac prieteni, și mult prea greu să întrețin o relație. Acum doi ani, la despărțirea de fostul meu prieten, am cunoscut un alt băiat care mi-a oferit atenția și afecțiunea de care aveam nevoie, însă mi-a cerut în schimb să consumăm relația înainte ca eu să fiu complet pregătită. Datorită refuzului meu, ne-am despărțit urât de tot. Am continuat să vorbim rar, dar acum un an, am început să ne sunăm și să vorbim tot mai des, a urmat în primăvară o relație ascunsă, iar mai apoi una tot mai strânsă, însă cu mici întreruperi din cauza unor probleme ale lui, întreruperi care m-au afectat foarte tare. În momentul în care am decis că ne facem publică relația, mi-a mărturisit că are o fată cu care vorbește și care insistă să fie împreună și dacă nu vreau eu, o să fie cu ea. M-am supărat foarte tare și în mod deliberat m-am folosit de complexul lui cel mai mare și l-am rănit, iremediabil, se pare. Ne-am despărțit timp de o lună și jumătate, apoi ne-am văzut și am întreținut o relație mai mult decât de amiciție, făcându-ne iar planuri pentru viitor. Nici acum nu a mers relația noastră deoarece am întâmpinat o mică problemă de ordin sexual și acum nu mai vrea nici să vorbească cu mine. Deși niciodată nu am fost prea afectată de vreo despărțire, acum simt că mor fără el și nu știu ce să fac. Nu vreau să renunț la el pentru că e singura persoană care m-a făcut să-mi doresc o familie și nu concep imaginea unei familii fără el, deși am 24 de ani.

• 4009 lidia // Oct 13, 2011 at 11:40 pm

  salut,ma numesc lidia!eu mam casatorit de 2 ani am 24 de ani,el are 26(sotul meu),ma confrunt cu o situazie foarte grea pentrumine,elma minte de fiecare data cind are intentia sa se duca la prietenii sai la discoteca,imi zice ca se duce la o treaba legata cu lucru,dar in realitate pleaca sa se distreze,de fiecare data cind a fost de fiecare data lam descoperit,el imi promitea ca nu se va mai repeta si ca mereu imi va zice,si daca eu voi fi deacord el se va duce!sunt 2 ani de cind nu pot face nimik acum sunt in aceeasi situazie,lam descoperit dupa 5 zile de cind a fost la disco si mia zis ca se duce cu lucrul,am gasit dovezi,fotografii!nu stiu cum sa mai procedez,de iubit ,simt ca ma iubeste,dar nustiu cum sa procedez in cazul acesta…plus la aceasta se uit din cind in cind la situri porno,insa in ascuns cind eu nu sunt!ce sfat imi dati….sunt atit de disperata!multumesc mult

• 4008 carmen dinu // Oct 10, 2011 at 7:53 pm

  pentru alexandra

  La inceputul unei relatii se presupune ca incepe cu incredere , intelegere etc si uneori chiar de la inceput , suspiciunea isi face loc prea repede acolo unde nu se mai asculta unul pe celalalt . Doar afirmand ceva nu e de ajuns , nu lamureste pe nimeni cu nimic dar fuga de discutie macar mai limpezeste din intentii . Efortul e pe masura asteptarilor ?

• 4007 Catalina Hetel // Oct 10, 2011 at 2:10 pm

  Cristi Roman, exista intr-adevar legi care sunt de partea ta. Fetita are nevoie si de tine si de mama ei. Si tu ai dreptul sa o vezi crescand asa cum si mama ei are acest drept. Poti cere sa ai si tu fetita in grija o perioada, atent fiind insa ca ea sa nu devina o moneda de schimb intre voi, o minge in jocul vostru.

• 4006 Catalina Hetel // Oct 10, 2011 at 2:08 pm

  kimberly, ce ma intrebi tu, este subiectul unui curs intreg. Cursul meu se numeste curajul de a vorbi in public. Te astept daca iti doresti. Importanta nu este tehnica ci spontaneitatea, curajul tau de a fi tu insati.

• 4005 Catalina Hetel // Oct 10, 2011 at 2:06 pm

  alexandra, este bine sa faci ceea ce simti cu adevarat. O relatie este un proiect pe termen lung si se bazeaza pe incedere si pe respect. E adevarat ca intro relatie punem laolalta trecutul si nevoile noastre, dorintele si temerile. Daca tu simti ca poti mere inainte si ca va puteti maturiza impreuna atunci poti face eforturi. Daca simti ca nu esti ascultata si ca mereu tu trebuie sa renunti atunci fa ce simti chiar daca pare greu.

• 4004 Cristi Roman // Oct 9, 2011 at 2:22 pm

  Buna ziua!

  Imi cer scuze daca postez unde nu trebuie,, dar am mare nevoie de un sfat pe care momentan nu mi-l pot oferi decat un psiholog si un avocat.
  La mijloc este o fetita de 2 ani…Am locuit in concubinaj cu o femeie casatorita. In timp, legaturile dintre noi s-au destramat, iar ea, motivand ca doreste sa se odihneasca, a fugit cu copilul la tara, tocmai in judetul Vaslui (eu fiind din Ialomita). Mi-a lasat doar dreptul de a vizita fetita, insa distanta de 400km face acest lucru dificil. Daca eram amndoi din acelasi oras, poate nici nu simteam ca fata nu mai locuieste cu mine, imi puteam permite sa o vad in fiecare zi, sa ma bucur de ea, sa o vad crescand.
  Durerea e mare. M-am gandit sa o dau in judecata, dar fata are nevoie si de mama, poate mai mult decat de tata…Pacat ca exista parinti care nu se pot sacrifica de dragul copiilor, care nu inteleg ca un copil are nevoie si de mama, si de tata.
  Ce ma sfatuiti? Va multumesc.

• 4003 Kimberly // Oct 8, 2011 at 4:11 pm

  Va deranjez cu o alta problema.

  In vederea angajarii sau admiterii la un anumit examen, trebuie sa sustin proba interviului. De fiecare data am mari emotii, in unele momente fiindu-mi greu chiar si sa pronunt cuvintele. Imi tremura vocea si cand vreau sa exprim o idee simt ca ma inec si inghit in sec.

  Desi nu am astfel de probleme cand comunic cu acele persoane cu care in mod obisnuit intru in contact, cand sunt in fata angajatorului/comisiei am emotii exagerat de mari.

  Ma consider o persoana sociabila, deschisa. Am momente de timiditate, insa in limite normale. In viata de zi cu zi comunic cu usurinta, chiar cu persoane necunoscute. Mi se spune frecvent “am observat ca te imprietenesti usor cu toata lumea”.

  Aceste reactii ma surprind chiar si pe mine insami si nu le cunosc cauza.

  Cum as putea depasi emotiile la interviu? Ce fel de exercitii ar trebui sa fac pentru a reusi sa le controlez?

  Specific ca mi se intampla de fiecare data, indiferent de importanta examenului/jobului.

  Este o problema care ma va afecta pe viitor, daca nu reusesc sa o depasesc.

• 4002 Alexandra // Oct 7, 2011 at 2:40 pm

  Buna ziua . Am 20 de ani si de 3 luni sunt intr-o relatie cu un baiat de 25 de ani . Am ajuns la faza in care ma confrunt cu caracterul si orgoliul lui mult prea mare. La inceput am vazut multe lucruri bune in el care m-au facut sa merg mai departe si sa cred ca el este persoana care mi-o doresc in momentul de fata. Faptul ca el este de alta nationalitate a dat nastere multor discutii si certuri care pana acum ceva timp nu au existat deloc intre noi . Locuiesc in Anglia , iar el este iranian. Cu toate ca la inceput eram speriata de faptul ca ar putea fi un musulman convins , cu timpul am observat ca nici el nici familia lui nu sunt religiosi. Am crescut intr-o familie care mereu mi-a acordat atentie , sunt mezina famliei si de aceea mereu am cautat in prietenul meu o persoana care sa ma protejeze sa imi acorde maxima atentie .Am ales sa las Romania , parintii si sansa sa ma inscriu la o facultate pentru a veni aici fiindca ma indragostisem de aceasta tara , ma visam traind aici. Cand am ajuns m-am izbit de dificultati , a trebuit sa lucrez si sa invat in acelasi timp , am schimbat mai multe locuinte . Cred ca aici m-am maturizat cel mai mult. Si inainte stiam foarte bine ce imi doresc de la un barbat , de la prietenul meu ….In general, nu ma pot numi posesiva sau geloasa , insa imi place ca ceea ce am sa fie asa cum imi doresc . Ma straduiesc mult sa ma intretin , pe cand el nu face decat sa invete si tot ceea ce isi doreste ii este oferit… Povestind lucruri , mi’a marturisit ca in trecut a avut de suferit de pe urma unor persoane , iubite… El este o persoana posesiva , Eu nu as vrea sa ii verific niciodata telefonul sau vreo alta sursa informationala …insa el de curand a tot incercat si cand a descoperit un mesaj de la un amic de al meu , s’a transformat intr-o persoana pisaloaga care parca nu intelegea ca acel baiat este doar un amic. M-am despartit de el cateva zile , fiindca el continua sa spuna ca nu are incredere in mine , ca ascund lucruri . Ieri ne-am intalnit sa vorbim si am ajuns la faza in care i-am spus ca nu are nici un motiv sa nu mai aiba incredere in mine . am fost sincera si i’am spus ca niciodata in viata mea nu am avut nevoie de mai multi barbati ca sa ma simt bine in pielea mea . Tot ce am nevoie e o persoana in care sa gasesc ceea ce am eu nevoie. I’am spus ca daca el simte ca nu imi poate oferi tot ceea ce am eu nevoie este in regula sa isi vada fiecare de drumul lui . Nu vad nici un rost in a pierde timpul meu si al lui daca nu suntem potriviti unul pt celalalt . Chiar daca realizez cat de important a ajuns sa fie pentru mine , constientizez faptul ca nu imi pot petrece timpul gandindu-ma mereu de ce nu face lucrurile cum trebuie. I;am cerut sa vorbim la telefon , nu prin mesaje , si chiar daca i-am cerut asta ieri , dimineata si aseara tot mesaje a preferat sa trimita .Cum ar trebui sa reactionez aici ??!! Imi este teama sa cred ca asa va face cu tot ceea ce i’am spus ca nu imi place . i’am spus ca poate ar trebui sa isi gaseasca pe altcineva si eu ar trebui sa imi vad de viata mea , si mi’a spus ca nu suporta ideea ca eu as putea fi cu un alt baiat. Uneori am impresia ca se comporta pueril si cauta atentie la fel de mult ca si mine . Cand ii spuneam toate lucrurile care ma dor asculta ,isi cerea iertare si ma intreba ce ar putea el sa faca ca sa indrepte lucrurile …. !!! Sunt nelinistita , imi dau seama ca ma aflu in situatia in care eu cer lucruri care nu imi sunt date . Nu stiu cata rabdare sa mai am , daca se merita sa mai am rabdare . Am avut zile oribile , tin la el , si am vazut ca si el tine la mine insa ma sperie gandul ca dau prea mult… . Eu am fost aceea care a vorbit , ma saturasem sa il aud cum imi cere explicatii si nu se increde in mine . Simt ca nu trebuie sa mai fac nimic de acum in colo . Pe langa toate aceste lucruri , cel mai important ar fi ca el a fost primul cu care mi’am inceput viata sexuala . Poate de aceea ma simt prinsa si prea afectata de tot ceea ce se intampla. Daca aveti orice sfat pentru mine , il primesc cu bucurie fiindca in momentul acesta am nevoie …Va multumesc pt timpul care mi l-ati acordat!

• 4001 carmen dinu // Oct 4, 2011 at 10:10 am

  pentru anda

  ” Mereu trebuie sa ascult fiecare of ” …. Poate daca ” nu ar trebui ” sa mai asculti si ai cunoaste oameni noi care vor dori ca tu sa le vorbesti , confortul tau sufletesc ar fi mai relaxat .

• 4000 carmen dinu // Oct 4, 2011 at 10:05 am

  pentru mona

  Ai in fata un an pe care il poti folosi in avantajul tau , pentru a pregati acceptarea parintilor . Timpul poate fi de partea ta …

• 3999 Catalina Hetel // Oct 4, 2011 at 9:03 am

  anda, cumva rolul tau este acela de a asculta si de a intelege ce traiesc oamenii. Asta inseamna ca tu contezi pentru oameni, ca esti imporanta pentru ei, dat asta e ce au ei nevoie de la tine. E greu sa iti schimbi rolul pentru ca oamenii asa s-au obisnuit cu tine, dar poti gasi alte cercuri de prieteni in care sa exprimi ce simti, adica sa iti asumi un alt rol. Te-ai gandit sa fii psiholog? cam asa incepe….

• 3998 Catalina Hetel // Oct 4, 2011 at 8:59 am

  mona, poti sa te inscrii si tu la facultate….veti fi in acelasi oras…

• 3997 Catalina Hetel // Oct 4, 2011 at 8:58 am

  me, problemele apar pentru a fi rezolvate. Ele pot fi greu de rezolvat dar nu imposibil. Oare chiar problema nu are solutii sau folositi problema pentru ca de fapt va temeti sa luati aceasta decizie? Putem stabili un program si sa vorbim on line daca crezi ca te pot ajuta sa treci prin aceasta perioada.

• 3996 anda // Oct 3, 2011 at 7:48 pm

  Buna! M-am saturat de situatia in care ma aflu.
  Sunt o foarte buna ascultatoare si imi place sa ajut oamenii cum pot, cu sfaturi sau chiar cu materiale, insa NICIODATA nu ma asculta si pe mine cineva! NICIODATA! Mereu trebuie sa ascult fiecare of, al tuturor persoanelor cu care intru in contact, insa niciodata nu mi se ofera dreptul sa spun altceva decat sfaturi in legatura cu problema pe care o are persoana respectiva (si si acelea nu de fiecare data, deoaece de multe ori doar ascult o persoana si atat). Imi place mult sa ii fac pe ceilalti sa se simta confortabil n prezenta mea si sa le ofer ceva ce as dori eu sa primesc de fapt. Dar toata situatia asta incepe nu doar sa ma oboseasca, ci mai ales sa imi dea o senzatie de singuratate. Nimeni nu ma asculta, deci nimanui nu ii pasa de mine, deci sunt singura! Cam acesta e mesajul pe care il primesc de la oameni, desi eu nu procedez astfel cu ei. Acasa de asemenea am mari probleme in comunicare. Poate pentru ca ma exprim mai bine in scris… nu stiu, insa de fiecare data cand suntem cu totii, in familie, si incerc sa intru in conversatie, sau nu ma aude nimeni (desi tonul vocii mele nu este char atat de silentios incat sa nu fiu auzita) sau se vorbeste peste ceea ce spun eu, si nu reusesc sa termin fraza. Nu obisnuiesc sa vorbesc mult, si repet mai mult ascult oamenii, insa am si eu nevoie ca cineva sa ma asculte si pe mine, ca ceilalti sa ma respecte si sa ma lase sa termin ceea ce am inceput sa zic. Unde gresesc? Va rog frumos daca va dati seama din cate am scris, care este greseala mea? De ce nu ma asculta nimeni?

• 3995 Mona // Oct 3, 2011 at 7:07 pm

  Buna ziua.Acum aproximativ un an si jumatate am avut norocul de a-mi gasi perechea ca sa spun asa.Dupa 6 luni in care am trecut peste nenumarate si dificile incercari am decis sa ne logodim.Am fost si suntem in continuare foarte fericiti chiar daca lumea crede ca ne-am cam grabit.Nu ascultam gura lumii si nici nu lasam pe nimeni sa se bage in relatia noastra.Toate bune si frumoase, dupa cum am spus, dupa multe multe greutati mai ales cu parintii mei pana la urma si acestia l-au acceptat.Dupa o vara cu clipe minunate alaturi de el a venit timpul sa plece la facultate. Eu trebuie sa-mi termin liceul, dar il iubesc enorm si nu pot sta fara el.Mi-am propus ca anul viitor cand fac 18 ani sa ma mut cu el in Constanta unde este el la facultate dar nu stiu cum sa le spun alor mei si cum sa-i fac sa accepte ideea asta. Sunt dispusa sa fac orice pentru a ajunge unde imi doresc si nu sunt genul sa ma dau batuta.As vrea totusi un sfat despre cum sa-i iau pe parintii mei, cum as putea sa-i fac sa inteleaga. VA MULTUMESC!

• 3994 Me // Oct 2, 2011 at 11:52 am

  Buna ziua!Va scriu pt a 2-1 oara, dar de data aceasta sunt disperata. Viata mea este foarte complicata sau mi-am complicat-o singura. Ideea este ca traiesc o iubire imposibila si cel mai rau este ca il iubesc foarte mult si nu stiu daca pot merge mai departe fara el. Nici nu stiu de unde sa incep povestea, deoarece este foarte greu si foarte complicat, adica nu este ceva normal…sa zicem, in cazul in care mai exista normalitate si depinde ce intelege fiecare prin asta. M-am indragostit acum un an jumate de un coleg de serviciu, un barbat insurat, dar si eu eram casatorita pe vremea aceea, dar am divortat anul acesta de sotul meu pt ca-l iubesc foarte mult pe acest barbat si simt ca el este jumatatea mea si in ideea de a fi impreuna. El este in continuare casatorit, dar este plecat din tara. De o luna de zile am plecat si eu din tara. El nu o mai iubeste pe sotia lui si vrea sa fie cu mine, dar problema este ca acolo stau la fratele ei si nu-si gaseste locuinta. Mai avea o speranta dar i s-a naruit si aia. Ma iubeste, il iubesc, dar nu putem fi impreuna. Si chiar este asa cum imi doresc si eu la fel pt el, dar mi-a spus ca nu vrea sa ma amageasca si ca acum nu poate sa-mi ofere nimic: nu poate sa-mi ofere stabilitate si siguranta, adica ceea ce-mi doresc si ce-si doreste si el. Nu vreau sa renunt la el. Nu pot sa renunt la el pt ca simt ca viata mea nu mai are nici un rost fara el. Stiu ca nu trebuie sa gandesc asa, dar mi se pare cel mai graoznic lucru sa iubesti si sa fii iubit, dar sa nu poti fi impreuna cu persoana iubita. Mi-am pus toate sperantele in aceasta relatie, chiar daca nu am procedat bine incepand aceasta relatie, insa a fost ceva mai puternic decat noi, nu a fost ceva premeditat. Pe de alta parte imi este teama ca daca nu o sa fiu cu el nu o sa mai pot avea incredere in nimeni si nu o sa-mi mai pot deschide sufletul ca sa am o relatie asa cum imi doresc si, deoarece cu el sunt naturala si putem discuta orice. Stiu ca i-am facut si pe cei din jurul nostru sa sufere si ne pare rau pt asta. Dar daca nici relatia lui nu mai merge demult si nu mai are viitor pt ca nu o mai iubeste…ca daca o mai iubea nu se mai indragostea de mine…vrem si noi macar o sansa sa fim impreuna. Nu pot si nu vreau sa renunt la el. Macar alaturi de el stiu ca am o siguranta, dar fara el viitorul meu este incert. Nu am nici o siguranta ca dupa ce voi termina aceste studii voi gasi ceva de lucru aici, iar in tara nu am cum sa-mi gasesc de lucru, mai ales in orasul meu. Ce sa fac? Ce sa facem? Suntem amandoi disperati, nu mai dormim noaptea si plangem ca niste copii in conditiile in care ne apropiem de 30 ani. Simt ca nu mai pot si nu am cu cine sa vorbesc despre asta pt ca decat cea mai buna prietena a mea si prietenul lui stiu despre relatia noastra, dar nu pot sa-i deranjez de fiecare data cand sunt deprimata si nu am cu cine vorbi. Problema este ca nici cu el nu mai pot vorbi la fel de mult ca atunci cand eram in tara si decat ni s-a naruit acesta speranta de a se muta singur simtim ca ne indepartam si mai mult unul de celalalt in loc sa ne apropiem, dar ne dorim in continuare sa fim impreuna. Ce este de facut? Ce solutii avem? Va rog sa ma ajutati cu un sfat, deaorece sunt pe margine prapastiei si simt ca o sa cad in curand. Va multumesc din suflet si astept raspunsul dvs.

• 3993 Catalina Hetel // Oct 1, 2011 at 7:11 pm

  kimberly, cred ca tu cauti lucrurile acolo unde nu sunt. Incearca varianta de terapie on line, pentru care iti stau la dispozitie, sau incearca sa apelezi la clinicile private care au si cabinete terapeutice unde gasesti psihologi.

• 3992 Catalina Hetel // Oct 1, 2011 at 7:09 pm

  neo, catalinahetel@yahoo.com

• 3991 Oana // Sep 30, 2011 at 12:19 pm

  Buna ziua , am o problema cu prietenul meu care locuim impreuna , mia zis ca nu mai simte atractie sexuala fata de mine si ca nu stie daca asta este bine sau nu . Mar interesa ce as putea face pentru al readuce le sentimentele initiale ?

• 3990 Kimberly // Sep 29, 2011 at 5:56 pm

  Am nevoie de un psiholog, altfel o sa innebunesc! Mi-am pierdut echilibrul psihic. Nu ma mai recunosc, nu mai stiu cine sunt. As dori sa particip la seminarii de psihologie, insa in orasul meu (Craiova) nu cred ca se organizeaza. Aveti idee daca in unitatile de invatamant superior sunt psihologi care ofera consultatii studentilor?

• 3989 carmen dinu // Sep 29, 2011 at 2:17 pm

  pentru lilyka

  Prietenia de 3 luni pe care o descrii pare sa nu fie tocmai pe placul tau si o proiectie al viitorului in relatia ta , nu este cam devreme sa aiba deja un verdict ? Important este ce iti doresti de la o relatie , fie ca este o vorba de o luna sau mai mult timp petrecut impreuna .

• 3988 Catalina Hetel // Sep 29, 2011 at 8:29 am

  kimberly, sunt mi multe feluri de a avea o relatie. Relatia cu prietenul este de un fel, relatia cu tine este de alt fel, uneori ele simt nevoia sa fie mai mult cu tine, uneori prietenul le ocupa tot timpul….

• 3987 Catalina Hetel // Sep 29, 2011 at 8:27 am

  lilika, de fapt tu ce intrebi, daca sa pui capat relatiei sau nu….lasa timpul sa hotarasca si vei sti ce e de facut la momentul potrivit.

• 3986 Kimberly // Sep 29, 2011 at 12:14 am

  Nu stiu daca notiunea de “prietenie” am inteles-o cum trebuie. E normal ca atunci cand prietenele mele isi fac o relatie, eu sa fiu data la o parte si sa revina la mine doar cand se cearta cu iubitii, pentru a plange pe umarul meu? Gresesc daca, din cauza asta, nu le consider prietene? Am eu o problema? Motivul principal este ca nu ies in oras pentru ca “nu le lasa prietenul”. Au 23 de ani.

Lasa un comentariu